editata de revista Sfjintas, . tehnicdCOLECTIA S F DE POVESTIRI editata de revista Serie noua, anul I a iticinctio ®@ Solutia finala de Isaac Asimov ®@ Jocul ze de Martin Mircea Andrei @ Aragua de Camil Baciu Redactor-sef: loan Eremia Albescu Redactor-sef adjunct: Gheorghe Badea Secretar general de redactie: Adina Chelcea Responsabilul Colectle Corectura: Lia Decei si Viorica Podina isabeta Dinu Tehnoredactare: Arcadie Daneliuc Coperta: Valentin Tanas Consultant literar: Cristian T. Popescu Administratia: Editura Pr resa Libera® Tiparul: RAI Imprimeria ,Coresi” Bucuresti 14Solutia finala _ Lr Ge ISAAC ASIMOV CELE TREI LEGI ALE ROBOTICII: 1, Unrobot mu poate face iu infei umane sau, prin Inactiune, si permiti si se faci rau unei fiinge umane. 2, Un robot este obliga s se conformeze ordinelor date + de fiinjele umane, cu exceptia cazurilor in care aceste ordine ar contraveni Primei Legi. Un robot este obligat si-si apere propria existenfa, cu + excepfia camirilor in care 0 atare acjiune ar contra~ veni Primei si celei de-a Doua Legi. Keith Harriman, de doisprezece ani direc- tor al sectiel ,Cercetare™ din cadrul firmel United States Robots and Mechanical Men, ines’, nu era deloc sigur cé ceea ce urma faca ‘era corect Isi trecu virful limbii peste buzele pline dar palide, avind impresia cA imaginea holografica a lui Susan Calvin, care Il privea de deasupra fara urma de zim- bet, nu aratase niciodaté atft de incruntat De obicel intrerupea functionarea imagi celui mai mare robotician din intreaga isto- tie a omenirii pentru ca fl enerva. (Incerca 84 se gindeasca la imagine ca fiind un ce", un obiect adica, dar nu reusea niciodata) De data asta nu indrazni s4 intrerupa ali- mentarea imaginii si privirea ei, de mult stinsa, continua s4-i fixeze plictisita profilul. ‘Cea ce intentiona si faca reprezenta un pas ingrozitor si, degradan in fata lui statea George Zece, calm, sensibil la. stinjeneala vizibilé a lui Harriman si nepasator fata de imaginea sfintel care patrona robotica, ce stralucea in niga de deasupra lui. N-am prea avut prilejul s4 discutam cu adevarat despre asta, George, spuse Harri- man. Nu esti de prea multa vreme cu noi si ici n-am gasit 0 ocazie nimerité pentru a ramine amindoi intre patru ochi. Acum ins a5 dori si discutam chestiunea in detaliu. — Sint intru totul doritor s4 0 facem, ras- punse George. De cind ma aflu la firma am ‘adunat citeva date care imi spun ca aceasta crizd este legata de cele Trei Legi. — Da. Tu cunosti, desigur, cele Trei Legl. — Le cunose. — Mda. Sint sigur ca le cunosti. Dar hai 84 aprofundam un pic si sd luam in-conside- Untkipatia rare problema de bazé. Vreme de dou se- cole in care, daca se poate spune aga, a in- registrat succese remarcabile, firma noastra nu a reusit s4 convinga fiinfele umane si accepte robot. I-am plasat doar acolo unde exista 0 activitate necesara care nu putea fi indeplinita de fiintele umane, ori in medi pe care flintele umane le considerau inaccepta- bil de_periculoase. De regula robotii lu- reaza In spatiul cosmic, iar aceasta situatic ne-a limitat posibilitatile. — Desigur, dar limitele sint largi si, tn in- teriorul lor, firma poate si prospere. — Nu. $i asta din doua motive. In primul find limitéle care ni s-au impus se ingus- teazA tot mai tare. Spre exemplu cazul colo- lunare: pe masura ce asezarea se dez- volta si devine tot mai complex, cererea de roboti scade si ne asteptam ca, in anii ime diat urmatori, prezenta robotilor pe Luna s& fie interzisd. lar treaba asta se va repeta in azul fiscdrelplanete colonizate de omenire. in. al doilea rind, adevarata_prosperitate a amintului este imposibila fra roboti. Noi, cel de la firma, sintem pe deplin convingi ca fiintele umane au nevoie de robati si, daca vor sa mentina rata dezvoltarii $i progresul, trebuie. SA invete sa traiasca impreund cu ‘omologil lor mecanici = -0 facd? Mr. Harriman, vad ca aveli pe birou un terminal care, daca am Infeles eu bine, este conectat la computerul Multivac al organizatiei. lar un computer este un fel de sibilé-robot; un creier-robot care nu depinde de un trup... — Asa-i, dar gi acest lucru este limitat Computerele folosite de omenire au fost ne- contenit specializate in asa fel incit sé se evite s4 semene prea mult cu inteligentaumana. In urma cu un secol, prin folosirea marilor computere, numite Masini, o apucaseram bi- nisor"pe drumul inteligentei artificiale, 14r& 8é-i restrictionam tipurile. Aceste Masini si-au limitat ele insele modul de actiune, adica, dupa ce au rezolvat problemele eco- logice care amenintau societatea umana. s-au autoeliminat. Conform rationamentului pe care |-au elaborat, continuarea existentei lor ar fi insemnat un fel de cirja pentru ome- nire, iar prin asta, simlind ca ar fi facut un rau flintelor umane, s-au autocondamnat in baza prevederilor Primei Legi. — $i n-au actionat corect? — Dupa opinia mea, nu. Prin actiunea lor n-au facut decit sa intareasca acel complex kenstein al omenirii, acea temere inra- dacinata conform careia omul artificial creat s-ar putea intoarce impotriva creatorului sau. Oamenii se tem ca robotii le-ar putea lua ‘locul, — Dar dumneavoastra nu va temeti de asta? — Eu stiy mai bine. cum stau lucrurile, ‘Asa ceva nu este posibil atita vreme cit exist cele Trei Legi ale roboticii. Robotii pot fi partenerii oamenilor; pot lua parte la marea lupta dusa pentru a cunoaste gi a sti- pini cu tntelepciune legile naturii. Impreuna S-ar putea realiza mult mai mult decit ar pu- tea realiza omenirea de una singura. Dar asta cu conditia ca intotdeauna robotii sa slujeasca fiinjele umane. $i atunci, daca timp de dou secole ce- le Trei Legi s-au dovedit in-masura sé men- {ina robotii in limitele dorite, care este sursa neincrederii pe care o manifesta omenirea fata de ei? — Pai — Harriman se scérpina viguros in crestet zburlindu-si parul care a incarunteasca — in primul rind superstitille. Apoi mai sint si alte probleme complicate de care se agala agitatorii antiroboti Cu privire Ia cele Trei Legi? — Da. In special a Doua Lege. Vezi, a Treia Lege nu ridica nici o problema. Este universala. Robotii trebuie s4 se sacrifice in- totdeauna’ pentru fiinjele umane. Pentru orice fiine umane. ~ — Desigur, — Prima Lege este, probabil, cea mai de- ficitara, de vreme ce intotdeauna se poate imagina © conditie in care un robot trebuie 84 aleaga intre Actiunea A si Actiunea B, cele doua excluzindu-se reciproc $i ambele avind drept rezultat producerea unui rau fi- infelor umane. Ca atare, robotul trebule s& stabileasca repede care actiune produce raul cel mai mic. Si nu-i usor sa construiesti circuitele pozitronice ale unui creier de ro- bot in aga fel incit s& faci posibilé o astfel de alegere. Daca Actiunea A are drept rezul- tat un rau facut unui artist tinar si talentat, iar Actiunea B reprezinté un rau echivalent pentru cinci oameni in virsta si fara nici o valoare deosebité, care actiune ar trebui aleasa? —Actiunea A, raspunse George Zece. Raul pentru unul este mai mic decit cel pen- tru cinci. — Da. Asa c4 robotii au fost Intotdeauna Proiectati sa ia o decizie. A astepta de la ro- boli sd emit judecati asupra unor aspecte sensibile,cum ar fi talentul, inteligenta sau litatea’ pentru societate, parea nepractic. Acestia ar amina luarea unei decizii pina In punctul in care, pur si simplu, s-ar imobiliza. Asa ca am mers pe criteriul numdarului. Din fericire sint rare cazurile in care ne-am pu- tea astepta ca robotii s4 trebulasca sa ia astfel de hotariri. Dar asta ne conduce spre @ Doua Lege. — Legea Supunerii. — Da. Nevola de supunere este constanta. Un robot poate exista timp de douazeci de ani fara sa fie obligat sa actioneze rapi pentru a preveni s& se intimple un réu unel flinte umane $i fara s4 se confrunte cu posi- bilitatea propriei distrugeri. Si cu toate astea se va supune Intotdeauna ordinelor primite Ale cul ordine? — Ale unei fiinfe umane. — Oricare flint umana? Gum judeci tu 0 flinja umand ca sa stii daca este cazul sa i te supui sau nu? Ce este omul, ca mintea SA4{i fie in Intregime dominata de el? George ezita — Vreau sa spun, continua iute Harriman, este oare un robot obligat s4 se supuna unui copil, unui idiot, unui criminal sau unui ‘om intru totul decent, dar care s-a nimerit 84 nu se priceapa gi, ca atare, nu-si poate da seama de consecinjele nedorite ale ordi- nului pe care |-a dat? lar daca doi oameni dau unui robot ordine contradictorii, pe care dintre ele il va executa acesta’. — Cum, in doua sute de ani aceste pro- bleme nu’ au fost rezolvate? — Nu, clatina violent din cap Harriman ‘Am fost impiedicati sé 0 face deoarece ro- boli nostri au fost folositi doar in mediile specializate ale cosmosulul unde cei care aveau de-a face cu ei erau experti in dome- Acolo nu existau copii, idioti, criminali sau bine-intentionati nepriceputi. Chiar si asa au existat cazuri cind, datorita unor or- dine prostesti ori mai curind negindite, s-au intimplat accidente. Dar in mediile special zate 3i limitate, aceste accidente au putut tinute sub coftrol. Pe Pamint, ins&, robot trebule s4 alba judecaté. Asa sustin cei care sint impotriva robotilor si, fir-ar sa fie, au dreptate, — Atunci va trebul sé se introduca in crelerele pozitornice capacitatea de a ju- deca. — Exact. Am inceput s producem mo- dele tip JG in care robotii pot judeca fiecare fiinfa Umana din punet de vedere al sexului,Virstei, pozitie! sociale si profesionale, al in- teligentei, maturitatii, responsabilita ciale si asa mai departe. — Si cum se va repercuta acest lucru asu- pra celor Tre) Legi? — A Treia Lege nu este afectaté deloc. Chiar si cel mai valoros robot trebuie sa se distruga de dragul celei mai neinsemnate fi- inte umane, Cu aceasta lege nu se poate face nimic. Prima Lege este afectaté doar acolo unde acjiunile alternative vor avea drept rezultat producerea unui rau. Trebuie 8a se ia in considerare si calitatea, dar si Aumarul fiintelor umane implicate, cu condi- tia s& existe timp pentru o astfel de jude- cata, iar argumentele sa fie suficiente pentru elaborarea ei... ceea ce nu se intimpla prea des. Cele mai profunde modificari le va su- feti Legea a Doua, deoarece fiecare act de supunere trebuie s4 includa si judecarea lui Robotii vor fi mai lenti in a se supune, cu exceptia cazurilor in care este implicata Prima Lege, iar actul supunerii va fi mult mai rational, = Dar judecatile cerute pentru asa ceva sint foarte complicate. — Foarte. Necesitatea de a elabora astfel de judecati incetinea viteza de reactie @ pri- melor noastre modele pina la stadiul parali- Ziel, Am imbunatatit situatia la ultimele mo- dele, dar asta cu pretul Inghesuiril atitor cir~ cuite in creierul pozitronic incit acesta a de- Venit prea strimt, Totusi cred c& la ultimul nostru set de modele am objinut ceca ce doream. Robotul nu are nevoie s4 elaboreze pe loco judecata cu privire la importanta nei fiinte umane gi la valoarea ordinelor date de ea. Incepe prin a se supune tuturor fiintelor umane... aga oum ar face un robot obinuit.. apoi invata. Un robot creste, invata si se maturizeazé. La inceput este echivalentul unui copil si trebuie permanent supravegheat. Totusi, pe masura ce creste, se poate permite din ce in ce mai mult acce- sul in societatea de pe Pamint fara @ mai fi controlat. In cele din urma devine un mem- bru deplin al acestei societati. — Desigur ca asta oferd si raspunsuri ce- Jor care sint impotriva robotilor. ‘— Ba nu, spuse Harriman furios. Acum ri- dica alte: obiectil. Spre exemplu nu vor sa accepte ca valabile judecatile emise de ro- boti. Un robot, sustin ei, nu are nici un drept s4 eticheteze cutare persoand ca su- perioara, iar cealalté ca inferioara. Accep- tind preferential ordinele lui A fata de cele date de B, automat B va fi considerat ca mai Putin important, violindu-i-se astfel dreptu- file de om. es este raspunsul la aceasta obiec- je — Nu-exista nici un raspuns. In ce ma pri- veste, ma dau batut. — 'Pricep. i = Asta in ce ma priveste. Tocmai de aceea ma adresez tie, George. — Mie? Vocea lui George Zece ramase calma. Exista in ea 0 usoara nota de sur- prindére, dar efectul nu era vizibil. De ce 2 in cauza cA tu nu esti om, spuse Har- riman incordat, Ti-am spus cA vreau ca ro- botii_ sa devina partenerii fiinjelor umane. Vreau ca tu si fli partenerul meu. George Zece isi ridica bratele si le des- facu finind paimele in sus, intr-un gest clu- dat de omenesc. — Ce pot sa fac eu? = Poate ca ti se pare ca nu potl face ni- mic, George. N-ai fost creat de prea multa vreme si esti inca un copil. Ai fost proiectat In aga fel incit A nu fil suprasaturat de la inceput cu informatii... de aia a trebuit s4-ti explic atit de amanuntit situatia... In aga fel incit sé-ti ramind loc sé cresti, Dar mintea o 8a ti se maturizeze si 0 sé fii in masura s8 abordezi problema dintr-un unghi nonuman. Acolo unde eu nu vad nici 0 solutie, tu, din punctul tu de vedere, s-ar putea sa vezi una. — Dar creierul meu este proiectat de om. Cum poate fi nonuman? =~ — Esti_ultimul model de JG, George. Creierui taur este cel mai complicat din toate ite le-am produs pina acum. Complicat - jntr-un fel mai subtil decit creierul vechilor Masini gigantice. Este un sistem deschis si, plecind dintr-un punct uman, poate... nu, Va... creste in orice directie. Raminind into deauna in interiorul limitelor celor Trei Le s-ar putea totusi sa devil in intregime nonu- man ca mod de gindire. = are cunosc destul despre fiintele umane pentru a putea aborda rational . aceasta problema? Le stiu istoria? Psiholo- gia? ‘— Sigur ca nu. Dar o sé Inveti cit de re~ pede ai si poti — Si o_sa fiu ajutat, Mr. Harriman? — Nu. Toatd povestea asta ramine intre noi doi. Nimeni nu mai stie de ea si tu nu trebuie sd vorbesti nimanui despre acest proiect. Nici aici, la firma, nici in alta parte — Dar facem ceva rau, Mr. Harriman, de aceea insistati ca problema sd ramina se- oreta? — Nu. Dar solutia oferita de un robot nu va fi acceptata tocmai pentru ca vine de la un robot. Orice sugestie de rezolvare mi vei comunica mie si, daca mi se va parea ca prezinta importanta, eu am sa fiu cel care 0 va prezenta. Nimeni nu o sa stie ca vine de la tine. —Tinind cont de cea ce spuneati mai inainte, mi se pare, ca asta este procedura cea mai corecté, spuse George calm. Cind ‘incep? —"Chiar acum. O s& am gril $2 primesti toate filmele de care ai nevoie.\ ta Harriman statea singur in birou. Lumina artificiala din interior nu tsa prin nimic si se intrevada cA afara se lasase intunericul. Nici nu-si dadea seama ca deja trecusera trei_ore de cind il condusese pe George Zece in cmaruta lui, lasindu-I acolo cu pri- mele filme de corer pe baza carora tre- buia sa inceapa sa invete. Acum statea singur, doar el si fantoma ‘Susanei Calvin, cea care, aproape singura gi fara nici un alt ajutor, transformase robotul pozitronic dintr-o jucarie masiva in cea mai delicata si multilateralé unealta a omului; o unealta afit de sensibila compiexa incit omul, pe linga invidia si frica pe care le re- simjea {aia de ea, nici macar nu indraznea 84_0 foloseasca. Trecuse mai mult de un secol de la moar- tea ei dar, cu toate ca si in vremea ei exis- tase problema complexului Frankenstein, ea nu incercase niciodaté s-o rezolve. Si asta pentru ca nu fusese nevoie. Pe atunci robo- tica progresase doar in functie de nevoile si de cererea impuse de explorarile cosmice. ‘Ceea ce micsorase nevoia oamenilor de a avea roboti fusese insusi succesul repurtat de acestia. lar problema asta ii cdzuse lui pe cap, acum... Oare Susan Calvin ar fi apelat la ajutorul robotilor? Cu siguranta ca da... 2. Maxwell Robertson era si presedintele gi principalul actionar al ,Robotilor Ameri- cani*. Ca aparitie nu era deloc impresio- nant. De virsté mijiocie si aproape durduliu, avea un tic: atunci cind era nelinistit isi ‘musca col{ul din dreapta al buzel inferioare. Cu toate acestea, in cei douazeci de ani de ind avea de-a face cu reprezentantii guver- Nului, capatase abilitatea de a-i_ manevra. Folosise blindetea, dind mereu inapoi_ si zimbind, reusind astfel intotdeauna <4 cig tige timp. Situatia se indsprise. lar Gunnar Eisen- muth reprezenta el insus! un motiv suficient Pentfu a 0 face si mai aspra. Dintre toti con- Servatorii globali cu care avusese Robertson de-a face — iar puterea lor nu era depasita decit de Comitettl Executiv Global — Eisen- ‘muth era cel mai putin inclinat spre com- promis. Era primul Conservator care nu era american prin nastere si. cu toate cd. nu se putea dovedi ci numele arhaic de ,Robotii Americani era cel care i stirmea osiilitatea, toti cei de la firma erau siguri de asta. Existase 0 sugestie, nu prima in acest an — si deloc prima in aceasta generatie — ca numele corporatiei sa fie schimbat botli Mondiali”, dar Robertson n-ar fi permis niciodaté una ca asta. La origine compania fusese constituita cu capital, inteligenta si 6 cu efort american si, atft timp cit el se va afla la conducerea ei, chiar dacd de mult devenise mondiala afft ca intindere, cit si ca domeniu, numele fi va ramine o marturie a Punctului de pornire. Eisenmuth era un barbat inalt, al carui chip prelung si mohorit avea un ten aspru si trasaturi colluroase. Vorbea globala cu un pronuntat accent american, desi inainte de preluarea functiei pe care o detinea nu mai fusese niciodaté in America — Mie mi se pare 0d totul este foarte lim- pede, Mr. Robertson. Nu exist nici un im- pediment. Produsele companiei dumnea- voastra sint Intotdeauna inchiriate, niciodata vindute, Daca ceea ce afi inchiriat celor de pe Luna nu le mai este necesar, dumnea- voastra Va revine obligatia de a lua inapoi ce le-ali dat, urmind ca respectivele bunuri sa le transferati in alta parte. — Da, domnule Conservator, dar unde? Readucerea pe Pamint a robotilor fara o aprobare guvernamentala_ ar reprezenta 0 incaleare a legii, iar aceasta aprobare ne-a fost refuzata, — Aici nu v-ar folosi la nimic. li puteti duce pe Merour sau in centura de asteroiz = Si ce vom face cu ei acolo? Elsenmuth inaita din_umeri — Angajajii inteligenti ai firmei dumnea- voastré s-ar putea gindi la ceva. Robertson clatina din cap. — Asta ar reprezenta o pierdere enorma pentru companie. Mi-e teama ca da, spuse Eisenmuth ne- pastor. Din cite stiu, de citiva ani compania $e confrunta cu serioase probleme finan- ciare. — In principal datorité restricjillor impuse de guvern, domnule Conservator. — Trebuie sa fiti realist, Mr. Robertson. Stiti ca atitudinea opiniei publice este din ce ih ce mai defavorat — lar asta este 0 greseala. — Dar care nu schimba situatia. Poate cA ar fi mai intelept sa lichidati compania. De- sigur, spusele mele reprezinté doar o suges- ti, — Sugestia dumneavoastra are in spatele ei puterea. Oare mai este necesar sa va rea- mintesc faptul ca, in urma cu un secol, criza ecologica a fost rezolvata de Masinile noas- tre’ — Sint sigur ca intreaga omenire va este recunoscatoare, dar asta s-a intimplat cu multé_vreme in’ urma, iar acum noi traim in alian{a cu natura, indiferent ¢&, uneori, asta se dovedeste cam incomod. Si ce a fost in trecut s-a cam sters, — Va referiti la ce’am facut noi anterior pentru omenire? — Cam asa ceva = — Desigur ca nimeni nu se asteapta sa re- curgem la 0 lichidare imediata, caci asta ar reprezenta o pierdere uriasa. Avem nevoiede’ timp, = 3 = Git ne puteti da? — Nu depinde de mine. — Sintem doar noi doi, spuse Robertson ‘incet. Nu-i nevoie s4 ne ascundem dupa de- get. Cit timp imi puteti acorda? Eisenmuth paru sa se cufunde fin sin va preia firma si s-o lichideze el daca, intr-un fel sau allul, n-o veti face singur. Si daca atitudinea opiniel publice nu va inre- gistra o cotitura radicala, lucru de care ma cam indoiesc, atunci... = Deci doi ani, spuse Robertson incet. 24 Robertson statea singur. Nu avea nici un fost sa se concentreze asupra unui anume jucru asa ca gindurile i alunecasera pe panta amintirilor, Pind acum firma fusese ‘condusa de patru generatii de Robertsoni si nici unul nu fuses robotician. Cel care fa- Cusera din firma esea ce era acum fusesera ‘oameni ca Lanning $i Bogert, insd cea mai mare, cea mal mare contributie o adusese ‘Susan Calvin. Desigur, cei patru Robertsoni aveau meritul de a fi creat conditille care oferiserd celorialti posibilitatea de a tucra. Fara ,Robotii Americani® si fara Masini care, timp de 0 generatie, condusesera ‘omenirea prin cascadele ¢i mlastinile isto- riel, secolul al douazeci si unulea ar fi evo- luat spre dezastru. lar acum, pentru toate cite facuse, firmei se ofereau doi ani. Ce se putea face in doi ani pentru a trece peste ideile preconcepute ale ‘unei intregl_omeniri? Nu sti Harriman vorbise plin de speran\a despre idei nol, dar fara sa intre in amanunte. $i chiar daca ar fi intrat, Robertson tot n-ar fi priceput nimic din ele. Si, oricum, ce-ar putea face Harriman? A facut vreodaia cineva ceva impotriva profun- dei antipatil a omului la adresa repiicilor sale neinsuflefite? Nimic... 2 Robertson aluneca intr-o somnolenta care nu aducea nici o idee salvatoare. 3. — Acum ai totul, George Zece, spuse Harriman. Tot ceea ce mia putut trece prin minte siam considerat ca are legatura cu roblema noastra. Cit priveste cantitatea de Informatié exacta oferita, ai In memorie mai multe date despre fiinfele umane, felul lor de a fi si despre trecutul si prezentul lor, de- cit am eu sau decit ar putea avea vreo alta fiinfa_umana. — Asta cam‘asa este — Grezi ca mai ai nevoie de ceva tn plus? = in ceea ce priveste informatia, nu vad nici o lacuna. S-ar putea sa existe unele as- pecte, undeva la limite, pe care nu mi le pot Imagina, dar nu ma pot pronunfa. Este insa posibil ca acesta sa fie adevarul, indiferent Git de mare ar fi cantitatea de informatie pe care ag absorbi-o — Agevarat. Dar nu avem timpul necesar pentru a introduce la nesfirgit date. Robert- Son mica dat numai dof ants} deja un sfert din aceasta perioada a trecut. Imi poti su- gera ceva? — Nimic pentru moment, Mr. Harriman Trebuie s& cintaresc datele. As putea fi alu- tat si fac asta? — De mine? — Nu. In special de dumneavoastra_ nu. Sinteti o fiinta umana cu calitati deosebite gi, indiferent la ce v-ati referi, spusele dum- heavoastra ar avea partial forfa unui ordin care mi-ar putea inhiba parerile. Lucrul este valabil pentru oricare ait om, mai ales ca mi-ati interzis s& discut cu cineva despre asta. = Bine, dar atunci ce ajutor doresti? = Din partea unui alt robot, Mr. Harriman. — Care alt robot? = Exista si altii din seria mea. — Goi dinaintea ta s-au dovedit nefolost- tori, iar experimentele.. — Mr. Harriman, existé George Nowa. — Bun, dar la’ ce-ar folosi? Seama foarte mult cu tine, cu exceptia anumitor minusuri. Dintre voi tu esti, fara discutie, cel mai complex. = Sint sigur de asta. George Zece dadu grav din cap. Si totugi. De indata ce am ela- Borat un rationament, acesta mi se impune i imi este greu si-| abandonez. Daca, dupa Ge am creat $i am dezvoltat un rationament, i l-ag putea impartasi lui George Nova, acesta ar analiza férd sa mai fie nevoit sa elaboreze. Ca atare, I-ar putea analiza deta $at, putind observa lacunele si neimplinirile pe care eu n-a putea sa le remarc. Harriman, zimbi. — Gu alte cuvinte, dou’ capete gindeso bine decit unul’ singur, nu? — Daca prin asta va referiti la doua enti- {afl indivisuale, flecare avind cite un cap, a. — Bine. Mai vrei si altceva? = Da. Ceva mai mult decit filme. Am vi zionat 0 -multime despre oameni si despre iumea lor. Aici, la firma, am vazut oameni si mi-am putut verifica interpretarea data infor- Matiilor coniruntind-o cu impresiile pe care mi le-au oferit senzorii nemijtociti. Dar nu la fel stau Iycutile si in privinta lumii fizice, pe ogre nu om vero jodaté. lar cea ce vizionat-fmi este suficient pentru a-mi da seama ca ce se afla in jur nu este reprezen- tativ. As vrea sa vad lumea fizica — Lumea fizica? Pentru o clipa Harriman Aitidpatia ——_—_—_—_——_——?Wh ramase_paralizat de enormitatéa ideii. Sint sigur cé nu-mi sugerezi sa te scot in afara teritoriului firmel. — Ba exact asta a5 vrea. — Bine, dar asta ar reprezenta o ilegali- tate, indiferent cum ar fi vremurile, jar in conditille prezente de atitudine a opiniei pu- lice, asa ceva ar fi fatal. — Ar fi daca ne-ar detecta cineva. Nu va sugerez sa ma duceti intr-un oras, ori intr-o locuinté umana. As vrea sa vad un spatiu li- ber, fara oameni. — Dar si asta este ilegal. — Daca sintem pringi. Oare trebuie s4 fim prinsi? — Cit de importanta este chestia asta, George? — N-as putea spune, dar mi se pare ca ar fi folositoare. = Ai vieo idee? George Zece paru sa ezite — Nici asta n-as putea spune. Mi se pare 4 arfi posibil s-mi vind vreo idee daca anumite zone de incertitudine ar fi inlatu- rate. ; — Ei, lasd-ma s4 ma gindese. Intre timp o si-| caut pe George Nous si o sa aranjez sa stati amindoi in aceeasi Incapere. Cel putin asta se poate face 14rd probleme. 3a George Zece state singur. Accepta experimental ipoteze, le punea cap la cap $i tragea 0 concluzie — iar si iar = si din concluzii construia alte ipoteze pe care le accepta si le testa, daca dadea peste vreo contradictie le respingea, daca nu, ex- perimental, le accepta in continuate. La nici una dintre concluzii nu simtea mi- rare; cel mult inregistra un plus ori un mi- nus. 4. incordarea tui Harriman nu scézuse dupa ce, in urma unei coboriri silentioase, aterizasera pe proprictatea lui Robertson. Acesta contrasemnase ordinul de folosire a aerodinei, iar aparatul, care nu producea nici un zgomot si care se putea misca la fel de usor si orizontal si vertical, se dovedise Suticient de incapator pentru a-i transporta pe Harriman, George Zece si, desigur, pe pilot z (Aerodina insisi era una dintre urmarile nel inventii realizate cu ajutorul Masinii: microreactorul protonic — sursa de alimen- tare cu doze mici de energie nepoluanta. Nici_o alta inventie destinata confortulul man nu reusise s-0 egaleze — gindul il fécu_pe Harriman sa-si stringa buzele — si cu toate astea ,Robotii Americani' nu pri- mise nici un semn de gratitudine.) Zborul de la firma la proptietatea Jui Ro- bertson fusese o intreaga smecherie, iar in- toarcerea urma sa fie la fel. Se putea argu- menta... se va argumenta cA proprietatea face parte din posesiunile firmel, iar robotii, corespunzator supravegheati, se pot misca pe_aceste posesiuni Pilotul arunca o privire in spate si, 0 clipa, ochit i se afintiré precauji asupra lui George Zece. = Doriti sa cobori =o EL? — Da. N-am sa te las singur cu el, adauga Harriman ironic. George Zece cobori primul, urmat de Har- riman. Nu prea departe era gradina, u dintre locurile de atractie ale resedintel in care, dupa cum banula Harriman, Robertson folosea un hormon juvenil pentru a controla inmultirea_insectelor, fara a tine seama de recomandarile privind mediul inconjurator. — Hai, George, spuse Harriman. Vino sai arat, Intraré Impreuna in gradina. — Aduce putin cu ceea ce mi-am ima, nat, spuse George Zece. Ochii mel nu sint proiectati pentru a distinge diferentele din- tre lungimile de unda, asa cA nu pot recu- noaste prin asta diferitele obiecte din jur. — Sint sigur ca nu te face sa disperi fap- tul ca nu poti distinge culorile. Erau nece- sare cit mai multe circuite peniru judecata, sa cd n-am putut sacrifica nici unul pentru Mr. Harriman? simul culorii. In viitor... dacd va exista yreun. vitor... — injeleg, Mr. Existé destule alte diferente care imi araté cA aici se afla mai multe forme de viata vegetala. — Fara indolala. Zeci. — Si, din punct de vedere biologic, fie~ care Teprezinta un echivalent al omului. — Fiecare reprezinté -o specie aparte, asa-i, Exista milioane de specii de fiinte vii — lar fila umana reprezinta doar una dintre ele. — Totusi de departe cea mai importanta. — $i pentru mine este cea mai impor- tanta, doctore Harriman. Vorbeam insa in sens strict biologic. — Inteleg. — Deci viata, prin toate formele ei, este incredibil_ de complexa. — Da, George, asta este nodul probleme. Ceea ce face omul pentru a-si satisface do- rinfele si a-siasigura confortul afecteaza complexul vietii in totalitatea lui — ecologia —, iar ceea ce cistiga el pentru termen scurt poate produce prejudicli de lungé durata Masinile ne-au invatat sa edificam o socie. tate umana care sa reduca la minimum efec- tele negative, dar muchia de prapastie pe care a reprezentat-o secolul al douazeci si unulea a stirnit oamenilor neincrederea in inovatii. Asta pe linga teama de roboti 2 ee inticpatin" 6e_veverite. — Pricep. Sint sigur cd acesta este un exemplu de viata animala. — Este o veverifa... una multele speci ‘Coada veveritel flutura lute In timp ce a malul trecu pe cealalta parte a copaculu. — lar acesta, zise George si bratul i se migca cu viteza fulgerului, este ceva cu ade- varat foarte mic. — Este o insecté; un soi de cardbus. Existé mii de speci de _carabusi. — $i fiecare carabus este la fel de viu ca si veverita sau ca si dumneavoastra. — Un organism complet si independent a oricare altul care face parte din acest complex denumit sistem ecologic. Exista or- ganisme sixmai mici; multe prea mici pentru a putea fi vazute. = lar acesta este un copac, nu-i asa? $i este: dur la_pipait. 4a. Pilotul statea singur. lar fi placut sa-sit nda picioarele, dar ceva 1! facea sa ramina ‘aerodina. Daca robotul scapa de sub con- trol, avea de gind sa decoleze imediat. Dar cum Butea si-si dea seama dacd a scépat de sub control? Vazuse multi roboti. Era un lueru_de neevitat daca tineal seama de fap- tul c& era pilotul personal al lui Robertson. Dar acestia se aflasera intotdeauna in labo- ratoarele $i depozitele firmei, acolo unde le era locul, iar in imediata lor apropiere se aflau specialist ‘Adevarat ca_doctorul Harriman era_un specialist, dar acesta nu era un loc in care ar fi trebuit sa se afle un robot. Pe Pamint, in spatiu. deschis, liber sa se mite... Nu si-ar fi riscat slujba buna pe care o avea Spunind cuiva despre asta... dar nu era in regula. — Filmele pe care le-am vizionat cores- pund ca imagine cu _ceea ce am vazut, Spuse George Zece. Tu le-ai terminat pe cele care {i le-am ales, Noua? — Da, raspunse George Nova. Gei doi roboti stéteau neclintiti, fata in fata, genunchi linga genunchi, semanind ca doua picaturi de apa. Harriman i-ar fi putut deosebi dintr-o privire pentru ca era obis- nuit cu micile diferente existente in de- ign-ul fiziculul. Ar fi putut s-o faca si fara sai vada, doar vorbind cu el, deg! cu mai putind sigurarta, bazindu-se pe faptul ca raspunsurile lui George Nova ar fi fost, intr-un mod subtil, diferite de cele enuntate de creierul pozitronic mult mai complex al lui George Zece. — In cazul acesta, spuse George Zece, comunica-mi reactille tale la ceea cei vol spune. Fiintele umane se tem jcredere in roboti deoarece ii pri pe nigte concurenti. Cum poate fi evitat acest lucru? — Reducerea senzatiel de concurenta prin schimbarea formei robotului in aya fel incit acesta s4 arate altfel decit flinfele umane, raspunse George Noua. Si totusi esenta unui robot consta in aceea ca este 0 replica pozitronica a vietii. lar o replica a vietii intr-o' forma care sa nu fie asociata acesteia ar putea stiri groaza — Existé doua milioane de speci, de forme de viata, Alege dintre ele una care sa nu semene cu fiinta umana. — Care dintre aceste specii? Procesele de gindire ale lui George Noua se derulara in liniste timp de aproape tre! secunde, x — Una destul de mare pentru a adéposti un creier pozitronic, dar care s4 nu posede caracteristici neplacute fiinfei_umane. — Nici una dintre formele de viata terestre nu are o cutie craniana suticient de mare pentru_a adaposti un creier pozitronic, cu ‘exceptia elefantului, pe care nu lam vazut, dar este descris ca fiind foarte mare si, ca atare, infricosator pentru om. Cum rezolvi aceasta dilema? — Imita o forma de viata nu mai mare de- cit un om, dar mareste-i_cutia craniana. — Deei al propune un cal mic ori un mare? Atit cali, cit si ciinii au un trecut lungat si asociat celui al fiintelor umane. — Atunci_e bine. — Dar gindeste:te... Un robot cu creier pozitronic ar imita inteligenta umana. Daca ar exista un cal ori un cline care ar putea vorbi $i rationa ca un om, senzatia de con- curenfa ar ramine si ea. Mai mult, fiintele Umane ar putea deveni si mai neincreza- toare si, in plus, furioase pentru aceasta concurenta neasteptata din partea a cea ce ele considera 0 forma de viala inferioara. “"Fa crelerul pozitronic mai putin com- plex si robotu) mai putin apropiat ca inteli- genta de fiinta umana, spuse George Noua. — Complexitatea de baza a creierului po- zitronic consta in cele Trei Legi. Un creier mai putin complex nu va putea cuprinde pe deplin Legile. : Asta nui posibil, zise imediat George Nowa. — $i eu m-am infundat aici, spuse George Zece. Deci nu-i vorba de un aspect particu- lar in logica mea ori in modul meu de gin dire. Hai s& 0 udm de la inceput. In ce con- ditii nu ar fi necesara a Trela Lege? ‘George Noua se cutremura de parca in- trebarea ar fi fost dificila si periculoasa. — In conditille in care un robot nu s-ar fia niciodata in situatia de a fi el insusi in pericol; sau daca un robot ar fi atit de usor Ge inlocuit incit nu ar conta daca este dis- rus. sau_nu. Ante —_—$ <$_— —$ <_< — nn 9— $i in ce conditii nu ar fi necesara a Doua “Lege? 1142028 lui George Nous paru un pic rigu- site: — In conditiile tn care un robot ar fi con ceput pentru a reactiona automat la anumiti stimuli cu raspunsuri prestabilite si daca de la el nu s-ar astepta altceva, astfel incit s& fu fie nevoie sa i se dea vreodata un ordin — In ce conditii — aici George Zece tacu © pauza — nu ar fi necesara Prima Lege? jeorge Noua tacu o vreme, apoi raspun- Sul Sosi intro soapté usoard: = In conditiile in care raspunsurile pr stabilite ar fi de asa natura Incit s4- nu luda nici un pericol pentru fiinta umana. — Atunci imagineaza-{i un creier pozitro- nic care sa ghideze doar citeva réspunsuri Ja anumiti stimuli si care sa fie simplu de Prolectat si ieftin de construit... astfel incit 8A nu necesite cele Trei Legi. Cit de mare ar trebui A fie? l-ar trebui sa fie mare deloc. In functie de raspunsurile cerute, ar putea cintari’ o suta de grame, un gram, un miligram. = ldeile tale’ corespund cu ale mele. O sé-1 caut pe doctorul Harriman. Sa. George Nou stétea singur. Relua iar si iar intrebarile si raspunsurile. Nu le putea modifica in nici un fel. Si totusi idea unui robot, indiferent de tip, marime, forma sau Scop, fara cele Trei Legi, ti dadea o senzatie ciudaté, de descarcare. Tivenea greu sa se miste. Cu siguranta ca $i George Zece incerca o senzatie asemana- toare. Si totusi el se ridicase de pe locul lui cu usurinta, 6. Trecuse un an si jumatate de la discutia pe care Robertson o avusese cu Eisenmuth in acest timp robotii de pe Luna fusesera evacuati, iar activitatile multilaterale de la +Robotii American se incetinisera. Toti ba- hii de care Robertson reusise si faca rost fusesera investiti in strania aventura a lui Harriman, ‘Acum urma ultima aruncare de zar. Aici, in propria lui gradina, unde, cu un an in urma, Harriman il adusese pe George Zece. ultimul robot complet fabricat de ,Roboti Americani". lar acum Harriman venise cu altceva. Harriman parea sa radieze tncredere. Vor- bea degajat cu Eisenmuth, iar Robertson se intreba daca se simjea la fel de increzator pe cit parea, Trebuia sA se simta, caci Ro- bertson stia din experienta ca Harriman nu era capabil si_mimeze. Eisenmuth Tl pérasi zimbind pe Harriman OO $i veni lingé Robertson. Imediat zimbetul i Se sterse — Buna dimineata, Robertson, spuse el. Ce-i in capul omului tau? y — E spectacolul lui, rosti aton Robertson, 9a ca HI las In Intregime — Eu sint gata, domnule Conservator! striga Harriman. = Gu ce, Harriman? = Gu robotul meu, sir. — Robotul téu? se mira Elsenmuth. Ai un robot aici? Privi in jur cu vadita dezapro- bare, dar si cu un soi de curiozitate, — Aceasta este 0 proprietate a ,Robotilor Americani", domnule Conservator. Cel putin asa consideram noi = $i unde este robotul, dostore? — Tn buzunar, spuse Harriman vesel, Din buzunarul larg al jachetei iesi un mic borcan de sticla. = Ala? intreba Eisenmuth, neincrezator, — Nu, domnule Conservator. Astal Din celalalt buzunar iesi un obiect de vreo zece centimetri lungime. Geva care aducea Cu © pasare stilizata. In locul ciocului avea un tub ingust, ochii erau mari, iar coada era Constituit dintr-o conduct de evacuare. Sprincenele groase ale lui Eisenmuth se ‘impreunara, — Chiar intentionezi s& ne faci o demon- stratie, doctore, ori ai innebunit? — Citeva minute de rabdare, domnule Conservator, spuse Harriman. Un robot, chiar daca are aspect de pasare, ramine tot un robot. lar creierul pozitronic pe care il poseda nu-i mai putin delicat doar pentru ca este mic. In borcanul pe care il am aici se afla citeva exemplare de insecte care ataca fructul marului. Sint cincizeci de insecte pe care |e vol pune in libertate. — Robopasarea le va prinde. imi faceti onoarea, sir? Harriman ji dadu borcanul tui Eisenmuth. Acesta Il lua, il privi, apoi se uita la cei di jurul su: citiva oficiali de la ,Robotii Ameri- ani“ si proprili lul asistenti, Harriman as- tepta rabdator. Eisenmuth deschise borcanul si tl soutura. — Du-te! spuse Harriman robopasarii care stdtea in palma miinii lui drepte. Robopasarea decold... Un suierat prin aer, nici 0 filffire de aripi. doar biziitul micro: reactorulul. Putu fi vazut planind ici-colo citeva clipe, apoi vijind inapoi. Strabatu in zbor intregui imetru al gradinil Intr-o deplasare com- plicaté, apoi, usor incdlzité, ateriza din nou in palma lui Harriman, unde lasa si o mica bobité, ca un gainat ‘de pasare autentica — Va invit si studiati robopasarea, dom- nule Conservator, si sa stabiliti conditille dumneavoastré pentru demonstratie. Fapt este cA aceasti robopasdre va prinde in- secte fird nici 0 gresealé. Doar o singura seems 3 fipatiaspecie de insecte. Le va prinde, le va omor §1 le va presa pentrua fi aruncate. Elsenmuth intinse mina si atinse usor ro- bopasarea. Book a dosiote Harriman? Conti- ni = Noi nu putem institui un control efectiv asupra insectelor fara a risca o deteriorare a Sistemului ecologic. Insecticidele chimice Sint prea tari, iar hormonii juvenill prea cos- tisitori. Robopasarea ins4_ poate actiona ‘asupra_unor zone mari fara a se consuma. Le putem face cit de specializate dorim.. Gite 0 robopasare pentru fiecare specie. ‘Rprecierea se face dupa marimea, forma, culoarea, sunetul si comportamentul insec- telor. Poate fi folosita chiar si detectia mole- culara.... mirosul, cu alte cuvinte. afecta sistemul ecologic, Insectele au un ciclu de — La minimum. Nu facem altceva decit sa adaugam ciclului de viata al insectelor un inamic natural, unul care nu poate gresi. Daca rezervele de insecte scad, robopasarea nu face absolut nimic. Nu se inmutteste; nu are nevoie de alta hrana; nu-sl dezvolta obl- juri_nedorite. Nu face nimic. ="Poate fi chemata inapoi? = Desigur. Putem construi_ roboanimale pentru a inlatura orice fel de necazuri. La fe! Ge bine putem construi roboanimale ca sa lute sistemul ecologic. Desi nu anticipam 0 atare necesitate, n-ar fi imposibil ca, Tn timp, $4 fle nevole de roboalbine menite sé pole hizeze anumite plante, ori roborime care 8 amestece solurile. Absolut orice se do- reste... "Dar de ce? = Ga_sd facem ce nu am mai facut pind acum. Ca si adaptim ecologia la nevolle noastre, intarindu-| anumite parti in loc sa i fe slabim. Nu intelegeti? De cind Masinile au pus capat crizel ecologice, omenirea a tralt Tntr-un armistitiu nesigur cu natura, inspai- mintata sa se miste in vreo directie sau alta E ceva ridicol pentru noi. Am transformat Umanitatea intr-o adunatura de la5i, astfel incit omul a ajuns si manifeste neincredere fata de orice avans stiintific, fatd de orice schimbare. "Gi ne oferi asta, nu-i asa, in schimbul permisiunil de a va continua programul vos- fru cu roboti... vreau s4 spun cu robotil Umanoizi? intreba Eisenmuth, cu o nota de ostilitate in glas. — Nu! gesticuia_ vehement Harriman. S- terminat cu asta. Programul sia pul, Ne-a invatat destule despre creierul p: Zitronic pentru a fi in masura sa inghesi Suficiente circuite intr-un creier micut desti- at unei robopasari. Acum ne putem repro- fila pe acest nou gen de produse si putem prospera din nou. ,Robotii American’: o S& Esigure baza teoretica si tehnologica nece- sara si o sa lucreze in cooperare totala cu Departamentul ‘Conservarii Globale. Vom prospera noi, veti prospera dumneavoastra, Ya_prospera omenirea. Elsenmuth ramase pe ginduri. mina 6a, Eisenmuth era singur. Simtea cum ii creste entuziasmul. Chiar daca ,,Robotii ‘Americani" vor fi mina, mintea care va dirija totul va fi guvernul. El, el insusi va ti cel care. va_conduce. inca cinci ani s& mai ramin& in functie, ceea ce era foarte posibil, $i va. fi suficient pentru a asigura acceptarea ‘sprijinului robo- tic pentru ecologie; inca zece ani si numele lui va famine legat pentru totdeauna de aceasta actiune. ‘Sa fie oare un lucru rusinos s& vrei sa fii ami pentru o mare $i Merituoasa revolu- tie facuta spre binele omului $i al globului pamintesc? Gind ter- Ti Din ziua experimentului Robertson nu mai calcase pe la firma. Pe de 0 parte pentru ca Zproape tot timpul se aflase in conferinte {I- fute la sediul Guvernului Global — din feri- Cire Harriman participase la marea major fate a intilnirilor —, iar pe de alta parte pen- ise sa se mai duca. ‘in compania lui Harri- man, fata de care simtea, fara nici un motiv. Un. sentiment de respect amestecat cu teama si uimire. Nu-i pusese niciodata |a in- dolala priceperea in ale roboticii, dar felul in care reusise, dintr-o miscare, s& salveze “Robotii Americani de la disparitie era ceva %e Robertson simtea ca nui apartine lu Harriman. Si. totusi... ; SNu. esti. superstitios, Harriman, nus , Mr, Robertson? = Nu-ti imaginezi ca cineva care @ murit fa putut [asa in urma lui o aura, nu? Farriman igi trecu limba peste buze. intr-un fel, nici nu avea nevoie de vreo I~ murire. seVa referiti la Susan Calvin, sir? = Da, raspunse ezitant Robertson. Acum ne ocupam de fabricarea de viermi, pasari si gindacl, Ce-ar spune EA despre asta? Ma simt_umilt. Harriman facu un efort vizibil spre a nu iz- bucni_intr-un hohot de tis. — Mai departe — am spus — mai departe! Trebuie sd-i ajungem! _ — Mai bine sa-i pindim — spuse Olivotto. Sa ne apropiem de el pe furis. in pa- tru labe... Mal jos... Lasati-ma pe mine, mai inti, i dupa aia veniti si voi... Si nu vorbitil Se intinse pe burta si porni sa se tirasca in coate si genunchi, ferindu-se sa Tupa vreo crenguta. Se misca asemeni unui animal tinar si puternic si-l admiram, ¢a Intotdeauna, pentru forja si dibacia de care dadea dovada. Stiam ca abia se fo- loseste de bratul drept, si cu toate astea parea cd niciodata n-a facut altceva decit 88 se tirasca printr-o padure de mangrove. Si deodata mi s-a parut ca totul e o gluma $i ca ne aflam pe insula din fata Galatiului la inceputul Juni iunie, cind sal Gille ies din apa fluviului, barboase si incilcite. Ca si acolo, arborii erau vegheati de ochiuri de apa si in jurul trunchiurilor se adunau movilite de mil si de nisip. Numai ca aici totul era colorat puternic — albastru, verde $i galben — si marea spumega la picioarele noastre. Foamea, in loc sa ma umple de ginduri negre, imi da 0 senzatie de libertate si de buna dispozitie ca si cum as fi baut. La picioarele mele se fugdreau racusori caraghjosi cu zece picioare, ferindu-se de un rac mai mare, negricios, cu o coada lunga $i taioas. Un animal de marimea unei pisici isni dintr-o pestera, dind navala printre crustacei $i facindu-se nevazut inainte de a-mi putea da seama de infalisarea lui . — Tu il mai vezi? sopti Piticu. — Pe italian? — Nu pune intrebari timpite. = Sint tare amefit. Nu. Nu-i mai 8d. Ba da... El e.. A ajuns pe plaja. Olivotto continua sa se tirascé indreptindu-se catre barcile trase pe nisip. Erau ARAGUA Sanat)__s ARAGUA ase luntre negre, foarte mici, si asta imi tntdrea convingerea ca cei ce se jucasera cu oglinzile fusesera niste copii. Italianul ajunsese in dreptul barcilor $i ridica ia, facindu-ne semn sa-| urmam. In clipa aceea, groaza ma facut sa scot un soi de latrat cAci luntrele se curbara si se aruncara asupra luil Erau nigte monstri butucanosi, dintr-o lume de vis, asemeni animalului care voise sa-l traga pe Dano- vici la fund. Se zvircoleau, lovindu-I pe italian cu extremitatile lor boante, si se in- colaciré pe corpul sau de sus si pind jos. Olivotto incepu sa strige, cy vocea su- grumata, rostogolindu-se pe plajé cu ghemul acela de monstri prins de el si limba ii iesi afaré din gura, ca unui spinzurat. ‘Cu mina tremurinda, am apucat o craca uscata de pe jos si am pornit ca un somnambul, sprijinindu-ma de Piticu, ce ridicase o piatra. Dar n-am facut decit doi pasi caci dintre copaci tisni un omulet agitind o sabie. El se repezi la dih&nii si le impunse cu gesturi scurte si repezi. Mongtrii se descolacira de pe trupul italia~ nului si intepenira, Iuindu-si din nou forma de luntre, iar omuletul se lasa inv patru labe, mingiind fruntea italianului. Purta 0 cémaga verde-cafenie ca acelea folosite pentru camuflaj in zone padu- roase, 0 pereche de pantaloni de aceeasi culoare $i o palarie mare din pai de orez. Lasindu-se deodata pe o parte, porni sa se dea de-a dura, batindu-si picioa~ rele desculte. — E 0 maimuta! suieré Piticul uluit. Am nimerit intr-un pare zoologic... intr-o crescatorie de monstri... Omuletul-maimuté paru satisfacut de tumbele facute si, luindu-si spada in dinti, se arunca dintr-un salt in coroana arborelui de finga el. Ne-am apropiat de Olivotto fara s4 ne putem desprinde privirile de pe cilindrii negri, ce nu mai miscau. De aproape pareau niste viermi oribili, cu. multe inele, din care atirnau intr-o parte si intr-alta un soi de picioruse paroase. Capul aducea cu 0 masea enorma, neagra, prevazuta cu mustati, iar coada in forma de furca amintea coada urechelnitei sau pe aceea a scolopendrei. ‘Am ingenuncheat amindoi linga Olivotto si Piticu i-a luat pulsul. I-am saltat apoi capul si Iam batut pe obraji. Italianul deschise ochii $i pupilele lui cafenii erau incé marite de groazé. — Ce... Ce... Ce-a fost? sopti el. Ce erau alea? — Niste viermi uriasi — am raspuns. = Si unde sint?... Ohl... Mi-au_strivit_pieptul... Igi destacu haina si camaga si ne arata toracele acoperit de pete rosii-vinetii. — M-au si muscat — spuse el. Mi-au rupt camea... jelea umarulul drept era sfirtecata ca de o gheara si singele continua sa curga. Piticu ji lega rana cu o mineca a camasii si ajutindu-! sa se ridice am pornit spre padurea de rizophore. — E innebunitor! exploda Piticu de cum ne aflaram la adapostul vegetatiel de mangrove. Nu, nu monstrii aceia, dar maimuta imbracata care i-a potolit si a dis- parut! — inainte de a se repezi la mine — gopti italianul — pareau niste trunchiuri negre. Nu au mai mult de un metru, nu-i asa? — Da, cam un metru. Mi s-a parut — continua italianul — ca sint niste lipitor! uriase, dar aveau o gura... ingrozitoare... o gura prelungité cu o trompa in care se miscau $i clefaiau Citeva_falci... Si-au plimbat trompa peste gura mea... mi-au supt obrazul... ap si-au infipt-o In umar si au inceput sé mi-! roada... E de necrezut... Astia sint viermi, niste polichete... sau poate niste hirudinee, ca lipitoarea... Dar nu... nu se poate... Sa fi crescut atit de mari aici... Stiinta nu cunoaste viermi uriasi... ah... Se incrunta, cutremurindu-se. — Nu, nu, nu se poate... I-am simfit, dar nu-mi vine sa cred... Si ce fortal Daca nu’ veneati voi, imi zdrobeau oasele... Unde au disparut dupa aceea? — N-au disparut. Erau la citiva pasi in spatele nostru, tepeni, culcati in nisip. Dar nu te-am lasat sa te intorci, ca sa nu-i mai vezi. 2 AintidpatiaARAGUA — Oh... daca ti vedeam din nou, innebuneam... Am simtit cum imi plezneste capul de groaza... — Nu noi te-am salvat, italianule. Dinsul ridicase o creanga uscatd gi eu o pia- tra gi eram mori de groaza... A aparut o maimuta cu haind si palarie si le-a stra- puns, Le-a strapuns pe dracu’ — am spus. De-abia le-a atins si au intepenit. Era o spada muiata in venin, desigur. Dar orice fel de animale am fi intiinit = izbucni din nou Piticu —, nu mi s-ar parea atit de oribile ca maimuta dresata care te-a salvat. Inseamna ca animalele astea atacd mereu pe cite cineva, iar mai- muta le indruma. Sa fugim cit mai repede de aici. Sa fugim! — Sa fugim?! Unde? — Ce ti gemu Piticu. Trebuia sé fi ajuns asté-seara la Mexico... Dar acolo au § it desigur vestea naufragiului... Si au comunicat-o Bucurestiuluil Ce-o fi acasal Saracii! Trebuie s8 ajungem undeva, oriunde. Sa scriem, sA telegra- fiem. Vom merge drept inainte, vom Se Intrerupse si-si apasi pumnul pe stomac. — Lesin de foame — sopti. Nu mai pot! Sint treizeci si gase de ore de cind n-am mincat nimic in afara crevetel Alecia. — O coaja uscata de pine — ofta italianul — sau o dulceata. Avem dulceata in valiza... .Dat valiza... = Mi-e greaja de dulce. © crenguta se frinse si caézu in dreapta noastra. — Sau niste suncé — am spus. O bucaté frageda si parfumata de sunca. Un hartan intreg... Din nou o creanga trosni. si bufni in nisip. = Arborii astia n-au fructe? — Nu sint decit niste rizophore nenorocite. Dar 0 s& prindem alte languste. ‘Am Zarit si_un soi de rac mare si gustos. — £ ca in vis, nu? intreba Piticu, E absurd. E ca in vis — am spus. Nu cred nimic din ce mi se intimpla. Nu mai cred nici in naufragiu. Daca as fi singur, m-as trezi. Ce al, italianule, nu mai poti sa mergi : — Lasati-ma putin. Yreau s& ma asez, Mi-e rau. — Cred ca si mie o $4 mi se facd. Si vad din ce in ce mai multe cercuri rosii. Piticule, simti cA miroase a mincare? — Halucinezi! — Nu halucinez deloc. Totul e atit de absurd, incit mi se pare firesc. Miroase a salam... A pine cu salam... Cred cé o sa vomit oS peat au mai rémas citiva pasi pina la pesterd. Italianule, sprijina-te de mine. Si tu, = Si eu? Nu vezi cd sintem de doua ori cit tine? © Grenguté sau un mic fruct lemnos cézu lovindu-ma in ceafa. = Gine dracu’ tot rupe crengile astea? am intrebat. Voi nu auziti? — Ba da, dar nu vreau sa intore capul. — Ei, na. il intorc eu. Am privit in urma, dar plaja si padurea pareau pustii. Italianul ma impinse deo- parte si se intinse-incetisor pe jos. = lat pe dupa umeri — spuse Piticu, alb ca varul. il apuc eu de picioare. © bucatica de lemn ma lovi in crestet $i se rostogoli in iarba. M-am aplecat si am ridicat-o. Nu era lemn, cio aluna mare. — Sint alune!_am strigat. Alune! ici nu exista alune — spuse italianul abia respirind. Aratéi-mi porcaria aia. |-am intins-o si atunci un obiect greu ma pocni peste degete, gata sa mi le rupa. Era o cutie cilindricd gi la vederea ei gura mi se umplu de saliva. Gem! Gem de piersici! — Maimuta! sopti Piticu."imma ARAGUA — Sau un om! — Eheil tipa Piticu. Si intreba in spanioleste: Cine esti? Ce vrei? — Ti! De cind arunca dupa noi cu mincare! — Unde te duci? Stai pe loc! imi porunci. — Ma intorc sé vad cu ce a aruncat inainte. — Nu te intoarce. Mergem spre pestera. © rapaialé surda se auzi linga piciorul meu drept. Erau doua borcane cu dul- ceata, unul cu carne de pore si patru_pachete: cu biscuiti. — Ajunge! am strigat in spaniola, Cine esti? Din crengile rizophorei de deasupra mea ploua cu biscuiti. Citiva ne izbira in cap $i baiefii se ferira, acoperindu-si fata cu bratele. lanincal {ipa in spaniola, ascutit, o voce guturala. Nu frica. Bun. Maninea, bun. — Ce voce imposibilaé! exclama Piticu, — Maninea! porunci din nou vocea. Nu frica. Maninca, bun. Un. papagal cu pieptul verde si aripi rosii fopai pe sub nasul meu, ciriind: — Maninea... maninca... maninca. i, stai! am strigat. Cine esti? Unde te ascunzi? — Manincal résuna vocea, ascutit si ragusit. Stapinul a spus maninca. intr-un virte)_de frunze o forma omeneasca se pravali din copac, cazind din craca in craca, Era maimuta imbracata in hainele verzi-cafenii, care-si ducea pala~ ria in mina, silindu-se sa nu scape de la. subsuoara un salam uscat. — Salamull am spus cu falcile inclestate de pofta. Asta miroseal Maimuta se opri in fafa mea, saluta cu doua degete duse la timpla si-mi intinse carnea conservata ca pe un ciomag. Am luat-o si i-am muscat capatul, inecin- du-ma si tusind. Am rupt cite o bucata si le-am dat baietilor, care s-au pornit sa mestece toropiti de foame si de placere. Inghiteam lacomi ciosvirte Intregi de carne, lar maimuta ne privea cu infelegere omeneasca, scarpinindu-se distrata pe burta. — S-au cam inversat rolurile — mormai italianul. Ne dé s4 mincdm ca la par- cul zoologic. — Bueno? intreba_maimuta. Pronuntase ,Boenio", improscind cuvintul printre buzele ei lungi si pleostite si ind ca dupa betie, ‘ — Bueno! Es bueno! am raspuns. — Nu frica — urma ea, despartind mult cuvintele gi silindu-se sa le pronunte cum trebuie. Dar cu toate astea, vocalele sunau prea ascutit, in vreme ce consoa- nele se striveau in gingii. Totul_ bun! Todos bonito. Stapinul a spus maninca isi indesa palaria pe ochi, potrivindu-si in ureche niste capsule asemeni celor folosite la audifoanele surzilor. Avea crestetul capului ras pina la os $i acoperit cu © calota mica, albastruie, de metal, iar figura ei batrinicioasa si mobila trada multa suferinta, Zimbea insa vesel, aratindu-si dintii mari si galbui. = Stapinul zice stati pestera — urma. Nu-i pldcu insa felul in care se expri- mase §i se corecta: Stapinul zice stati in pesterd, la pestera... zice sa stati in pes- tera... Zice sa stali in pestera? — Da. Asa e bine. Zice sa stati in pestera — Stapinul zice sa stati in pesteré. Ooooh — ou ei — uupl... Interjectia cu care-si incheiase fraza reflecta o mare spaima. = Qaoah... ou! repeta si parul i se zbirli pe ceafa. — Oooah... ou — am spus, dar sunetele pronuntate de mine pareau o copie grosolana a ‘interjectiei_maimut — Perical — zise ea. Precol — Pericol. =, Pericol. Stati pestera. Pericol. Oaash... ei... oaah... Sari pe loc, lovindu-si bratele de coapse, apoi ducindu-si mina la spate scoase din pantaloni spada pe care o vazusem si inainte. O agitd deasupra capului si exe-1 ARAGUA Say cuta cu ea o Serie de migcari de impungere, dupa care si-o strecura din nou in pantaloni, ca un iluzionist. = Vino mai aproape — spuse italianul. Da mina. — Nu — spuse ea. — Haide, da mina, frumoaso! — Nu! tipa maimuta. Nu mina. Stapinul a spus rémineti pestera. Pericol. Gata. Un trosnet puternic ne facu sé ne intoarcem. — Kan aicil spuse maimuta tremurind. Pronunta ,Han* si ,a’ci' — pierzind vo- calele $i muind consoanele de la sfirsitul cuvintelor. Oaah... ee... nie... nie. te erau niste chelalaituri si fonia lor e departe de cea reprodusa prin scris. ,.Nie"-ul era de fapt o absorbtie a diftongului ,ie", precedata de un tu- Seu imperceptibil al limbii de cerul gurii — un soi de tuse seaca pe care 0 scot cii- hii cind se ineacd cu un os. — Kan?! am repetat strafulgerat de o amintire fugara Dar maimuta nu-mi raspunse si azvirlindu-se prin aer, ca un acrobat, apucd cea mai de jos creanga cu mina dreapta. Se legana si se arunca Inainte, insfacind cu stinga creanga urmatoare si in, mai putin de cinci secunde disparu. O auziram Schelaldind si tipind, apoi un sfordit gros ti acoperi palavrageala si se facu liniste. — Oricum, e prea mult — suspina Piticu. Simt ca mi s-a muiat creierul. Vorbea, nu-i asa? — Parca vorbea. — Vorbea — incuviinja italianul, care nu se oprise din mestecat. N-avea dictie scenica, dar vorbea. — $i corzile vocale?! = l-au fost modificate. = Imposibill exclama Piticu. — Ce e imposibil? = E imposibil ca tot ce ni se intimpla de doudsprezece ore incoace sa fie ade- varat. Refuz sa cred. — Ce anume nu crezi? — Totul. Daca dihania dinainte vorbea, nu_mai avem decit sa fugim’in patru labe. Asta contrazice totul, desfiinteaza totul. Cel putin tot ce stim despre scoarta Creierului si despre legaturile care se pot stabili acolo. — Nu aici — i-am rugat. O sa discutati mai tirziu. Sa ne intoarcem la pestera. Acolo 0 sa stabilim cine vorbea prin gura maimutei. Am adunat boreanele aruncate pe jos, le-am strins in cdmasa Piticului si am pornit. in fata mergea italianul, cu umarul pansat, gol pind la briu, cu pantalonii Suflecati $i rupti. Dupa el urma Piticu, de asemeni gol pina la bru, paros, voinic, carind 9 legatura cu boreane, iar eu incheiam acest pluton, tinind intr-o mina sa- lamul ramas si in cealalté 0 cracé_noduroasa, «Am ocolit coltii masivului stincos in care se afla pestera si am aparut triumfa- tori Santa Luiza! se inchina Pilar, aratind dungile vinete ce brazdau spatele si Pieptul italianului. Cine |-a batut in halul asta?! = Sint de azi-noapte — spuse Olivotto. Patul avea muchii si n-am observat. — $i acolo ce aveti? Mincare? Mincare! Narincho! Mincare, senior fotografo! Ati ajuns in sat? — Nu chiar in sat... dar la o asezare... citeva colibe. Colibe?! intreba Danovici. $i aveau conserve?! Da, sint pescari care cumpara conserve la oras. $i unde ne aflam? intreba el curios. E Haiti sau Inagua? Sau o alta insula? E... fir-ar a dracului! Am uitat sa intreb! Tu ai intrebat? Formidabil! Mi-a zburat din minte! se caina Piticu. Am ametit cind am vazut mincarea — se scuza Olivotto. Luati si mincati, o spunem toate la timpul lor. Tii, ce pacat! Am uitat sa cerem i nigte whisky. — Dar de unde ati avut bani? BIlttlt[ mee ARAGUA — Bani?l... Fara bani: Mi-am dat ceasul = Haide, terminati! se supara Danovici. De unde aveti toate astea? Tarmul e pustiu. L-am batut incoace $i incolo cit afi lipsit — Atunci o sa-ti marturisesc adevarul — spuse italianul spasit. Am spart un de- Pozit de carburanti. Si in loc de benzina, cum scria pe usa, am gasit dulceata. . — Ma plictisiti - mormai Danovici. N-aveti decit sa nu spuneti, dar © cazul sa va ginditi ca am pierdut destulé vreme. Mai bine ti convingeati sa ne conduca spre primul port.” s — Sa ne conduca spre primul port? in halul asta? Nu, stimate domn, qu plec de aici decit satul si barbierit. Un rac mare, purtind tn clesti un peste mort si leganindu-si coada prelunga si ascutita, patrunse in pesterd. — E un Limullus mollucanus — sopti italianul ca si cum crustaceul ar fi putut sa- auda. E racul cu coada de sabie. Animalul se tir neindeminatic pina la o gramada de oase si-si ls prada in apropierea ei. Se intoarse apoi, aruncindu-gi picioarele prea mult in laturi $i porni spre apa. * — Frumos mai e — spuse Olivotto, apucind de coada pestele mort. E un Oph- talmus, Periophtalmus sau Boleophtalmus — pestele zburator. Un rapitor ia stir tecat burta si Limulus |-a tras la umbra sa-l lase sé putrezeasca. — Peste ‘cu aripi? interveni Pilar. Zboara peste apa si cinta. — Ce cinta? — Cinta ca s8-si sperie dusmanii. Nu-i asa, senior profesor? il intreba pe Oli- votto. — S-ar putea sa gi cinte — spuse italianul. Eu nu l-am auzit. Dar poate ca ba- taia lui de aripi sé semene a cintec. — Eh... oh... se supara Pilar. Voi rideti tot timpul, rideti ca dinsul — si ma arata pe mine. Acum nu mai avem nici lucruri, nici vapor, nimic si inca mai glumiti. — Daca vrei, nu mai ride nimeni — spuse italianul. Inchidem ochii si plingem. Sau ne... ne... Cum se spune ,ne incruntam" in spanioleste? — Habar n-am. 2 Ay ite asa — si Olivotto isi increti fruntea si-gi strinse buzele. Ili place? se alinta Pilar. Imi place ca rideti si cd nuvi pasa de nimic. i pasa — spuse Danovici. Eu am copii in Romania. Am copii care ma asteapté. Si mi-am pierdut toate aparatele. Si nu din vina meal — Si dinsul are copii — am spus, aratindu-I pe Piticu. Si ne-am pierdut cu totii instrumentele si cartile de specialitate. Si sintem cu tofii_asteptati. -— Putin imi pasa de instrumentele voastre. Voi afi vrut sa le pierdeti. Daca nu pozati in eroi azi-noapte, eram acum la Mexico. — Uneori e mai comod sa pozezi in erou decit sa lasi sa se vada ca tremuri de rica. — Tremur cind imi place! Acum scoate-ma de aici daca poti! — Terminati! se rasti Piticu, Stapiniti-val = Totusi ce facem? intreba Danovici clocotind. Cum plecém? — Spune-i ce am vazut azi, ca sd se linisteasca. — 0 sa-i spun — consimti Piticu. Vino cu mine, Danovici. . lesira impreuna, iar Olivotto isi asternu zdrentele camasii pe jos $i se culca, in- velindu: cu -haina_mea. — Cine Ia lovit? ma intreba Pilar. — Nu ba lovit _nimeni. = $i tu esti zofriat. — Am mers repede prin padure. Narincho, unde te duci? — La soare. Si o sa ramin acolo, s4 nu-l mai vad pe lasul asta. = Care tas? — Senior fotografo. Daca eram seful lui, fl alungam de mult. Nici unul din baietii mei nu se vaicareste atit. : Se aeARAGUA SSS — De unde stii cA s-a vaicarit? - — Inteleg dupa mutra lui. Carajo. Mujeres. lesi_afara bombanind si Pilar imi sopti: = Olivotto doarme. Stal linga mine si spune-mi: ce s-a intimplat? = Nu s-a intimplat nimic, Pilar. = Minti! Vad dupa ochii ‘tai ca minti. = ©. sa-i inchid $i 0 sd4i dai seama cA spun adevarul. =, Halide, rumano, spune — ma ruga. Mi-e fricd. Mi-e tare frica, Se strinse alaturi de mine si bluza rupta si mototolita | se destacu la piept. Vazu ca © privesc si se acoperi cu cochetarie, apoi imi zimbi, aproape atingindus buzele de ale mele. : =# Romano, spune-mi, te rog! = Nu aici — am spus, O sa-I trezim pe Olivotto. = Atunei, unde? = SA cdutém alta pestera. = Bine. Vino! Se ridica mladioasa, rotindu-si coapsele si iesi_Am pornit amindoi alaturi, pe mal, sarind peste radacinile de rizophore. Piticu si Danovici nu se. vedeau, iar Na- fincho dormea la umbré cu miinile sub cap. Simfeam cé-mi bate inima gata s4-mi Sparga pieptul si ca bratele imi tremurau. Imi era rusine de ceilalti, dar nu mai ve- deam pe nimeni in jurul meu afard de Pilar. = Vite, aici — am spus, oprindu-ma in gura unei pesteri ici. Aici — am repe- tat si m-am asezat in pragul sparturil colfuroase. Scum imi spui? intreba ea si ma cuprinse dupa milioc. Ochii cafenii fi ardeau si rasufla cu buzele pline, intredeschise. — Da... o siti spun — am soptit. Am-sarutat-o $1 ea ma cuprinse pe dupa git, lasindu-si umerii goi pe piatra as- pra. Avea carnea tare, calda, cu miros de ierburi de mare, si lumina se sparse in jurul nostru si n-am mai vazut nimic altceva decit ochii ei umezi si gura larg des- chisa, incremenita intr-un strigat mut. pol am ramas_nemiscat si din lumina neagra si fierbinte care se retrigea aparu urechea ei strabatuta de vinigoare si cercelul de argint. Respiram amindoi foarte incet pentru a nu ne tulbura unul pe altul si soarele ne ardea nemilos. = Departe... departe... departe — sopti Pilar, aproape neauzit = Pilar "am soptit. Pilar. = Departe... ai venit... de departe.. departe. Imi ridica obrazul in asa fel ca sa ne privim ochi in ochi si buzele ei rosii, umede, se destinsera Intr-un zimbet. — De departe — sopti din nou, alintindu-ma. De departe... Aici in Marea Carai- bilor... Am vazut... Am stiut de la inceput... Asa trebuia sa fie. Fam mingtiat parul negru-albastriu fara sé vorbesc si i-am acoperit si ei gura cu palma, dar ea ma impinse deoparte $i se ridica, iar parul negru si lung | sé re- varsa pe umeri. Statea acum ling mine, goala si brund, $i privea marea Ge se ros- togolea la picioarele noastre. M-am ridicat si eu si m-am aplecat sa o sarut, dar se feri, cutremurindu-se. = Nu! spuse rugator. Daca ma siruti inseamna sé mai raminem aici. — Raminem, Pilar. — $i ceilalti2 — Nu ne asteapta_nimeni. Nu © frumos. Sa mergem inapoi. Bine. Te-ai_suparat? =, Nu. Daca tu vrei sd ne intoarcem... Se lipi de mine, stringindu-ma in brate si mi-am dat seama cA nu mai simtisem niciodata pe nimeni cu tot corpul ca pe dinsa. Se lipise de mine si nu puteam sa ma desprind de ea Aintidpatia —__—_—_— _—____ a»— Nu fi suparat pe mine — susura. Saruté-ma ‘Am sarutat-o. ae — Nu asa! ma certd. Ti-am spus oA nu asa! Si acum intoarce-te sa ma imbrac. M-am intors cu spatele la ea, privind valurile ce se spargeau pe nisip. Pind de- parte totul stralucea scaldat in lumina soarelui si ma gindeam ca poti ramine luni de zile pe un arm pustiu, daca esti impreuna cu cineva care-ti place. — Gata! spuse Pilar. E voie. Bluza neagra era din nou intinsa pe sinii ei mari gi fusta ii stringea talia subtire. — Sint frumoasa, rumano? — Foarte frumoasa. — Nu te mai uita asa la mine! — De ce? Nu e politicos? — Nu, nul spuse infiorindu-se. Dar e ca si cum m-ai saruta. SA mergem la prie- tai, Mi-e foarte rusine. — De ce? — C& am venit aici cu tine. Dar imi era frica. = Fricd? Da, Imi era frica. Totul in jur e misterios ¢i plin de animale urite. $i voiam sa ma ia cineva in brate, sa ma duca departe. — De ce nu bai ales pe Olivotto? Esti gelos? Deloc. Te-am ales pe tine fiindca imi placi. Esti un motan slab si cald. Ajunge atit? Ajunge. Prostulal > Tritt — Esti un prost. Toti barbatii sint niste prosti. Si tofi sinteti la fel in toaté lu mea. Nu intelegeti nimic. Pilar... a — Da, la fel in toata lumea. Haide, acum.tine-ma de mina, Si spune-mi, unde ati fost dimineata? Ce s-a intimplat? — Nu s-a intimplat nimic. Dar nu ne dam seama unde am ajuns. — Si de ce nu plecam dupa ajutor? Trebuie sa fie oameni pe aici. — Ne-am gindit ca e mai bine sa ne caute ei, altfel ar putea crede cé am venit sa-i spionam si. ‘ — Dar mincarea?! De unde ali capatat mincarea? — De lao... de la un... asta... unde se tine mincarea. Era usa sparta si am furat citeva borcane. — Voi toti stiti ce s-a intimplat, numai mie si lui Narincho nu vreti s& ne spu- neti. Cine I-a biciuit pe Olivotto? i — Nu La biciuit nimeni. Am dat peste niste serpi si unul s-a infésurat in jurul lui si La strins. — Oh... Santa Luiza! Groaznic! $i_mincarea? — Am gasit-o intr-o barca parasita. — Bine. Mai bine sA nu spui. Si asa mi-e fricd. $i mai vine si noaptea. — Poate sa vind. Acum sintem doi. Noi doi — Sa nu Uiti pina se intuneca! Haide! MA lua de mina si urcaram pintenul de stincd ce ne desparea de pestera un- de-i lasasem pe ceilalti. In stinga noastra se ingramadeau creste pietroase intre care vinturile gramadiseré pamint albicios si uscat. O vegetatie pitica de cactacee crestea intre faldurile de piatra si pe alocuri se ridicau pilcuri de copaci solzosi. in dreapta noastré era marea acoperita de sargasse si {armul. verde intunecat, mus- tind de viata. — E frumos! spuse Pilar. Dar mi-e frica. Presimt ca n-am ajuns in Haiti, ci un- deva in Bahamas. Si Bahamas sint foarte rele. Nimeni nu poate sa razbata pina aici, prin sargasse. ca sA ne gaseasca, :ARAG,A =a — De ce fi-e fric&? Uite, cineva se joaca, acolo. = Oh... Sa ne dam jos repede! Am coborit sarind din piatra in piatra,cu toate c& as fi vrut sa ramin pe loc, spre a vedea de aproape oglinzile acelea bizare ce reapArusera. Scinteiau la fel ca in urma cu doua zile si unduiau asemeni unui sarpe. Am mai apucat sa observ ca grupul de copii se indreapta spre noi si m-am ghemuit alaturi de Pilar in spatele Unei lespezi de piatra. Se auzira apoi pasi tropaind pe creasta, cu _o repeziciune de’ necrezut. Hirsliau si bocaneau si, ajungind in apropierea noastra, se oprira. O Voce groasa barbateasca striga ceva intr-o spaniola stricata si-i raspunse o alta, mai subtire, furioasa. Mi s-a parut ca primul injura si ca al doilea cauta sd-| pot leasca, dar vorbeau prea repede pentru a le putea deosebi cuvintele, Apoi vocea subjire_pronunta un nume pe care-I stiam din mitologie: = Endymion. Striga de mai multe ori la rind numele de Endymion, nazal si parc psalmodi- ind, in vreme ce baritonul injura gros si cu_pofta — S-a stricat — spuse apoi vocea subtire. S-a dus dracului. L-ai montat ca 0 cizma sparta, — Era prost din capul locului — mormai celélalt si injura din nou. Receptorii astia sint buni de dat la pesti. Cind ne mai aduc asa ceva, o sa ji aruno in cap. = Endymion! chema, poruncitor, tenorul. Endyyymiion! = Mai cu putere! ricana celalalt batjocoritor. = Endymiion! Eeei... oh... eee... iii... iil. Chiui subtire, din adincul pieptului, tistui, gunguri: si chiar chil =, Latral hohoti celdlalt. Hau, hau, hau. Haide, apasa-I pe ureche. Se auzi un zbimniit puternic de sirena ce trecu de la notele joase la cele subtiri, atit de ascutite cai sfredeleau timpanul, apoi se_facu liniste. — Ti-am spus s4 nu te mai jocil tuna baritonul. Ce prostie mai e si asta! Crezi 4 am timpane de schimb? lar o sa ma doara capul citeva zilel — Dati-va putin inapoil spuse tenorul. Acolo poate sa va loveasca. = Cirpaceala — mormai baritonul. Habar n-are de diftongi. — 0 sa-i invete, senior. = © sa-i invete?! Cind?! Poate intr-un an! Haide, latra putin... = Ptiou, ciou, hrhr.._mieuna celalalt. Ptiou... ciou... — Mizerabill gemu bartionul. inca o data — Ptiou, ciou.. — Ge fac acolo? intreba Pilar tremurind. De ce se cearta? = Se joaca. Sau sint putin nebuni. Stai, o sa incerc sA vad ce fac. Rami aici. M-am catarat citiva metri la adapostul unor radacini de rhizophora $i am vazut leganindu-se pe muchia stincii un soi de coasa cu dinti din cupru. Mi-am inchipuit ca maimuta e sus Impreuna cu oamenii care vor s-o Invete sé conduca un tip:nou de utilaj. Dar de ce nu faceau operatia asta chiar ei? Excavau oare 0 roca no- civa? Se temeau de emanatii gazoase, de deseuri radioactive? Tipetele si chitcai- turile imi aminteau comenzile guturale ale dresorului in noaptea nautragiului si scincetele maimutei imbracate. Dar dresorul imita parca mai bine ,.graiul” anima- lelor decit cei doi pe care nu-i vedeam. Clestele tsi opri oscilarea si cobori purtat de un brat segmentat care tremura. = E oarba! Oarba! tuna ‘baritonul. S-o ducem acasa. — Nu inteleg de ce nu se mai poate orienta. — Fiindca e satula! = Qoo! il ironiza celalalt. Va inselati amarnic, senior, nu e niciodata satula — Atunci de ce a injepenit? Urmara citeva clipe de liniste, apoi tenorul spuse, infiorat: — A blocat-o! — A blocat-o?! Esti aici, linga ea, si cineva a blocat-o de la distanta! Lucrezi direct pe comenzi si Tormez igi bate joc de dumneata din adincul junglei! in locul dumitale, senior, m-as apuca de alta meserie, Aintipetia -—————____________ 99jem ARAGUA — Magia lui Karait — ingina tenorul. — Prostii! Magia ignoranteil Haide, uro: — E aproape mort. = ,0 S44 roving. Balatul o SH ne urmeze, Arde-i una peste bot, sé stie ce-lag- teapta. Rasuna o Joviturd infundata urmaté de un racnet. — Te ucid! Carajo! Fiu de catea! Ooooh... Se auzira o bubuitura si gifiielile suierdtoare ale unor oameni ce se bateau. = Lasa-l! porunci_baritonul. — M-a muscat pind la 0s, senior — gemu celalalt. Deseara te ucid, carajo. O si smulga Carnea bucaté ‘cu bucata si 0 sai suga singele! Ajunge! porunci baritonul. Intariti prea mult animalul. A inceput s&-si des- faca ghearele. — Sa-| casapeascal’ suierd_tenorul. ‘ — Nu acum! striga furios celalalt. Avem nevoie de el intreg. Halide, ridica-te $1 vino dupa noi. . Citeva clipe se asternu linistea. Auzeam clipocitul valurilor si fosnetul rizo- phorelor de pe farm. Apoi cel cu vocea subtire icni: —Nu vrea sa se ridice, porcul. — Pirleste-i_ putin pieleal — 0 sa miroasd. Si mirosul o tnfurie — Ei, fa atunci alfceva, ce vrei, dar nu te mai holba la mine! — 0’ sa-1 gauresc putin — mormai celalalt, Na, daca nu vrei sa te ridicil — $i singele miroase — spuse speriat baritonul. Uite-o, tremura, i se destac maxilarele. ; — Chiouu, chia-chia-chia — chitai cel cu vocea subtire — ptciouuu... ptciouuu... ‘Santa Luiza, e prea excitata... tremura. — Contactull zbierA cel cu vocsa groasa. Repede. Un zbirmiit scurt, metalic, rasuna. $i se stinse numaidecit, apoi un fluierat lung, ascutit, — Gha-gha-gha — horeai infiordtor cineva. Horcaitul se ineca intr-un geamat de agonie si de sus se pravali deasupra mea un corp greu, strivindu-se de pietre. — Seniooor — zbiera vocea subtire — Santa Luizaaa! Seniooor! Bestie spur- cata... Ptcioouu... ptcioouu.... ptciouul Coasa cu dintii de cupru ce disparuse o vreme reaparu balabanindu-se deasu- pra coltilor de granit. Parea sa caute ceva la capatul brajulul ce se lungea si se Scurta. Era strabatuta de un tremur continuu ca un transformator de mare putere si asemeni acestuia emitea un bizit nazal. Ciocéni pietrele una cite una si se re- rase ‘ i-| sus Intre aripi si sé mergeml Chia-chia-chia-chia! plescai omul de sus. Zbirmiitul se auzi din nou, apoi un hiscait. —Chia-chia — chia-chial chema vocea, de asté daté mai departe.| Chia-chia-chia... pticiouuu. Zgomotele se indepartara si se stersera. Am ramas nemiscat Inca cel putin un sfert de ora, apoi, tirindu-ma, m-am apropiat de corpul ce se pravalise de sus. Era al unui barat musculos, numai in pantaloni scurti, kaki, tinind in mina stinga un binoclu. In cadere isi zdrobise capul si bratul drept Dar pe umarul drept se vedea inca o urmé oribilé — un lant de rani adinci, ce se prelungeau pina pe git — ca si cum ar fi fost fcute de o senila cu tepi. lar pe piept, dintr-o incilcitura de tatuaje albastrii se desorindea un cap de bufni{a, cu ciocul putin prea lung. * (Continuare in numaral viitor) anBERSPICACITATE YESU Dz Lumea inconjuratoare DEZLEGAREA Jocutui PUBLICAT IN. NUMARUL 477 Nntkipatia ee “ aoe GOSMONAUTICA OLF Sintem in plina er’ a zborurilor spatiale. Acum, dupa aselenizare, toata lumea asteapti calatoriile interplanetare. Prima ginta vizata jin. Sistemul nostru Solar va fi Marte, iar ultima, probabil, Plu- ton. Pornind de la Terra, noi am i alcatuit un project de traseu, sfidind ambigioasele programe NASA eu un simp joc dex golf printre planete. Pornind de la re- perele date, va inviti 8 ghici parcursul nostru in toate fazele sale. Succes! Declegarea jocului SAH si SF“ aparut in nr. 477 1 18 25 40 63 38 45 22 28 41 64 19 44 23 62 37 17 2 43 24 99 48 21 60 42 27 18 3 20 61 98 47 15 429 52.35 48 59 10 28 53 14 7 56 11 34 49 530 55 125132 958 5413 631 857 5033 ESTIN ELAVENUS L TNLUNA 1) PLATON — DEFOE; 2) LUCRU — KEPLER; 3) UNAI — LUCIAN: 4) TAS — VIS — CM — V: 5) A — AWAN — NUMAI; 6) RV — ESEU — RAMA; 7) HOYLE — IS — RAT; 8) LEL — STRAINA: 9) ATASATA — POE; 10) LAT — LE — MUNTI; 11) DISCURS — N — AC; 12) IR — ‘ARIOSTO — R; 13) NERVAL — MARTE 34OAMENII ANULU! UNU ORIZONTAL: 1. Primull om, creat de civ fitate din farina si salasiuind in Eden Viet uitoare fara darul vorbi, croatile co: butate ale zoulul suprem “Cucumate (sing)... 2. . i ale acestel zeite primor- iale din mitologia quiché — Lichige in- {ercelulare. 3. Oament liber! la polinezie- nil tony ‘Alla maforie prima. pentru ‘Gamenit primordial, elaturi de pulbers si {tind conform “epepeli_precolumbiene yoomtanere opal un —" Gall 4 Ana renina — In acest loc — Supratliile ‘Omnipotente s1 nemuritoare care au creat Gin vant motive omenirea, folosind pentru ‘cogsta diverse materiato sudato ire ole, fu de puting orl, cu ear singele tor. 8. Apa primorciala. simbolizind substania maternauniversala in mitologia sumo~ flana, mama nascatoare fara barbal, care fea nasout pe zell primordiall An (corul) s Ki (pamintu)) adiea ‘elemantul masculin, I feminin — Amar. 6. Glocirlie— Loca fe in Sudan. 7. Sporanja de salvare a Omulul eredincios. din captivttatoa rauiul ‘care fain religile Iniel (Veda, brahma- his, budism). forma samsarel, adica a feincam@rior succosive, 2 melempsiho- ze\,'8.'Ana Oprea — Drumul din pare — fegind dintro gaurd subterans, barbatul primordial Gonttipule Ia actul create cu Foupertul energetic", in timp ce. temeis Ying. cu grinele purtatoare de rod (tribu- File de shostoni in Nevada). 8. Orn pal are -a insulletit pe Askr si Embla s| ene ‘at ca sarcina sa repopuleze Pamintel Utiacse placut mirositoare. 11. Al colles fiat cuplutui bilie Adam si Eva, ucis do Cea a ene eee sary Mp ea eeprana crn, tee ie Tere. easnc ven ans sear cma sere ana ie earners mae ie heehee Best antl ccaetcnat ym Ghai ti Saat afene tn eee eee at ae feste si an ene pata ao eh 2 ane Pet a eae ial eens dei aa Sees cecnigen otras (Salen aaa Rename ce eae ake oe a Se mania aes Soro care Bata ia cde Pa Sera tenn ae oer Pogits etree tice dard arent ee eee Site eritori contorme. nollor corine ale as | Sats] la ivinjat 4. Trupur de oamenit — Zeu Sin Nove Guines care, taincurse ta deget. «siropayie cu singe un cocotter din Hlearea aru 0 va ragta. tare Hainuwelo — Genie! Cambru’'S. Peatre rapitoere — Ar bore euenia tara. 6, Zar mie — Dum fale — Uitimt caren. Zeul suprem a Ugnlor, serestorul eameriior si al taluror Wettlor care poputoaza Turmea cu ho- mini ih rel ‘efape. suecosive. din caro Frimele” gous rotate: pedreni, arent pares si sameril ain ut cu schelet din famur Ge, copec! (2 cuy). 8, Cintec de int pesoniicaret Saar iogia egipleana, numit repele zoo" $1 Consider creator univeulul "Peet ‘onimut setitoruul ton Calugary. 8. Un om sucit’— Zey pegin— Ale 10: Flu in Stdul tani — Zeulseandinay al” apelor primordial, el milulul-continina gotten Saft care lena dat suftare do wigs prim ior coment. Askr si Embla. 1. Bria fe mele. aut Agar, conform treailor ta tule, al care toca fost uzurpet de Eva mot peniru care sa tall cing Sasioredemoniior 31 gigarition dobre ina capaciaten dom primed vata ouenasewlor = Te wacie Dictionar MUA, LIE. TOM. OXN, MX, Re ICG, BR. CEN RADU sTOUNOY