Sunteți pe pagina 1din 1

Intenţiile huliganice sunt un semn obligatoriu, constitutiv al componenţei omorului săvârşit

din intenţii huliganice, de aceea un concurs ideal al huliganismului (art.287 CP) şi omorul din intenţii
huliganice (lit.c) alin.2 art.145 CP) se exclud. Anume asemenea indicaţii sunt menţionate în HP CSJ
din 15 noiembrie 1993: "Dacă vinovatul pe lângă omorul din intenţii huliganice a mai săvârşit şi alte
acţiuni intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică şi exprimă o lipsă vădită de respect faţă de
societate, atunci faptele comise trebuie calificate potrivit art.145 şi 287 CP". Cu alte cuvinte, este
posibil numai un concurs real de infracţiuni, dacă omorul a precedat sau după el au urmat acţiuni
huliganice.
Deseori intenţiile huliganice se îmbină cu asemenea motive ca mânia, gelozia, răzbunarea,
pasiunea sexuală, lăcomia etc., care nu sunt semne constitutive ale componenţei omorului din intenţii
huliganice. Ele trebuie luate în consideraţie numai la individualizarea răspunderii penale.
10. Omorul săvârşit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiunilor de serviciu
sau a celor obşteşti (lit.d), alin.2 din art.145 CP) presupune uciderea unui reprezentant al unei
organizaţii nestatale sau a oricărui cetăţean (fiindcă uciderea unui reprezentant al autorităţii publice
ori a unui militar constituie un omor deosebit de grav (a se vedea prevederile lit.c) alin.3 art.145
CP), pentru a-i împiedica să înfăptuiască acţiuni legate de activitatea lor de serviciu sau cea
obştească. Un asemenea omor poate fi săvârşit şi din motive de răzbunare împotriva victimei pentru
faptul că mai înainte ea, în genere, şi-a îndeplinit datoria de serviciu sau obştească.
Dacă atentarea la viaţă este săvârşită în legătură cu acţiunile ilegale ale victimei, de exemplu -
aceasta şi-a depăşit atribuţiile de serviciu, un atare omor nu se încadrează în această agravantă,
fiindcă acţiunile ilegale nicicând nu constituie îndeplinirea datoriei. Cele săvârşite, în lipsa altor
agravante, constituie un omor simplu.
Potrivit p.12 al HP CSJ din 15 noiembrie 1993, responsabilitatea pentru omorul săvârşit în
legătură cu îndeplinirea de către victimă a îndatoririlor de serviciu sau a celor obşteşti survine
indiferent de timpul când au fost săvârşite acţiunile care au servit drept pretext pentru răzbunare.
11. Omorul săvârşit profitând de starea de neputinţă a victimei (lit.e) alin.2 art.145 CP). Pentru
aplicarea agravantei se cere îndeplinirea cumulativă a două condiţii: a) victima se află în stare de
neputinţă de a se apăra şi b) făptuitorul profită de această stare a victimei.
Sunt în neputinţă de a se apăra persoanele care, din cauza unei stări fizice sau psihice ori a
altor împrejurări, nu pot reacţiona împotriva agresorului (persoanele care suferă de o infirmitate
fizică sau psihică, cele de vârstă fragedă sau de o vârstă foarte înaintată, cele aflate în totală stare de
epuizare fizică, cele care dormeau, cele aflate în stare de beţie completă etc.). Starea de neputinţă de
a se apăra a victimei trebuie să fie exterioară activităţii făptuitorului, adică să nu se datoreze acestuia.
Actele de natură să pună victima în neputinţa de a se apăra, săvârşite de făptuitor, constituie acte de
pregătire sau de tentativă a omorului, care, după săvârşirea omorului, sunt absorbite de infracţiunea
consumată de omor.
A doua condiţie de aplicare a agravantei constă în faptul că făptuitorul a folosit conştient de
starea de neputinţă a victimei pentru a o ucide. Dacă victima a fost în stare de neputinţă de a se apăra,
dar făptuitorul nu a cunoscut această stare a ei, agravanta nu este aplicabilă.
12. Omorul săvârşit cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic (lit.f) alin.2 art.145
CP) presupune că răpirea sau luarea de ostatici sunt săvârşite anterior omorului sau coincid cu timpul
comiterii, sau omorul este săvârşit nemijlocit sau imediat după săvârşirea faptelor menţionate. În
toate aceste trei cazuri lipsirea de viaţă a victimei are rolul unei circumstanţe de înlesnire a acestor
infracţiuni sau a unei răzbunări, sau al ascunderii acestor activităţi infracţionale. La săvârşirea
omorului cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic se încalcă nu numai relaţiile sociale
care condiţionează ocrotirea vieţii persoanei, dar şi relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare
normală condiţionează ocrotirea libertăţii persoanei sau a securităţii publice.

S-ar putea să vă placă și