APLICAŢIILE PARAFINEI

Generalităţi

Tratamentul cu parafină este o procedură care face parte din domeniul

Hidrotermoterapiei.

Definitie! Hidrotermoterapia are scop profilactic, curativ şi recuperator prin

aplicarea unor procedure care folosesc apa la diferite temperature, presiuni şi sub
diverse stări de agregare (solidă, lichidă, gazoasă), aplicat direct sau prin
intermediul unor material sau obiecte (comprese, împachetări, periaje). În acest
cadru se includ şi tehnici care utilizează împreună cu apa, diverse ingredient ca:
extracte de plante medicinale, substanţe chimice şi gaze terapeutice, precum şi aer
cald, nămol, nisip cald, parafină.

Asupra organismului, procedurile de HTT acţionează prin factorii:

termic, mecanic şi chimic, fie în asociaţie, fie preponderant unul din aceştia, în
funcţie de procedură, reprezintă de fapt stimuli (excitanţi, semnale).

În cazul parafinei acţionează atât factorul termic cât şi cel mecanic

(presiunea asupra tegumentului).

Termoterapia (terapia prin căldură) este o metodă terapeutică foarte

valoroasă, cu efecte multiple asupra organismului. În general căldura blândă este
sedativă, decontracturantă, relaxantă. Termoterapia se aplică prin intermediul unor
medii cu termoconductibilitate mult mai mica decât a apei.

Procedurile de HTT (ex. parafina) solicit mecanisme de termoreglare, cu

implicarea tuturor marilor funcţii ale organismului, realizând în final, prin aplicare
metodică şi repetată (antrenament) optimizarea acestora.

Din punct de vedere al funcţiei de termoreglare a organismului au fost

descoperite două zone:

1
  O zonă central: capul şi trunchiul ce adăposteşte organelle vitale (creierul şi
cordul, ficatul, rinichiul) cu rol în producerea căldurii;
 O zonă periferică = “coaja” care are o suprafaţă foarte mare şi un rol foarte
important în schimburile de căldură;

Este reprezentată de un înveliş exterior al corpului, ţesutul subcutanat şi

membrele.

Schimburile de căldură între organism şi mediul se face prin patru căi:

 Conducţie;
 Convecţie;
 Iradiaţie;
 Evaporare;

Conducţia:

 Transmitera de căldură prin contact direct.

Convecţia:

 Transmitera de căldură prin fluide: apă, aer;

 Poate fi internă (reglarea schimburilor de căldură prin transportul căldurii de
către sânge) sau externă;
 Încălzirea aerului din jurul corpului are loc în două etape:
- Contactul aerului cu pielea = contact direct = schimburi de căldură prin
conducţie;
- Apoi îndepărtarea căldurii de la suprafaţa corpului = convecţia propriu-zisă. Se
realizează astfel o circulaţie externă a aerului.
 Aproximativ 12% din căldură corporală se pierde prin convecţie;
 Pierderea căldurii prin convecţie este posibilă şi prin apă;
 Pentru a rezista acestor pierderi mari, organismal creşte capacitatea de
izolare a ţesuturilor de acoperire = rezistă mai bine în apă rece cei ce au un
ţesut adipos mai bogat.

Iradiaţia:

 Cea mai mare pierdere de căldură;

2
  La cheltuieli de energie 2600Kcal/24h se pierd prin iradiatie 1200Kcal –
îmbrăcat şi 1800Kcal –dezbrăcat;
 Tegumentul emite radiaţii electromagnetice, mai ales infraroşii –sub formă
de protoni;
 În conformitate cu legea Boltzman, orice corp cu temperatură mai mare de
0° emite radiaţii infraroşii egale cu puterea a 4-a a temperaturii;
 Orice corp care emite căldură poate să-şi absoarbe căldură; un corp
omenesc plasat lângă o sursă de căldură poate absorbi 97% din radiaţia
proiectată pe tegument de sursa de căldură;
 Corpul uman este producător de căldură.

Evaporarea cuprinde următoarele elemente:

 Perspiraţia insensibilă 18-25g apă=10-15 Kcal/h= 200Kcal/24h;

 Evaporarea la nivel respirator: 5-14g apă = 3-8 Kcal/h = 180 Kcal/24h;
 Sudoraţia: 11g apă = 180-700 Kcal.

În condiţii normale omul pierde aproximativ:

- 500 ml apă prin perspiraţie insensibilă;

- 500 ml apă prin mecanism respirator = aproximativ 600 Kcal/24h numai
prin evaporarea apei;

Cea mai mare cantitate de căldură se elimină prin tegument: 83% datorită
iradiaţiei, convecţiei şi evaporării; prin apparat respirator –convecţie (încălzirea
aerului) şi evaporare (saturarea aerului cu vapori de apă); pierderea prin conducţie
este cea mai mica şi ocazională ca şi cea prin urină şi materii fecale.

În concluzie, din punct de vedere al termoreglării, se descrie zona centrală cu

temperatura aproape constantă de 37° şi zona periferică cu temperature care
variază între 34-35°.

Acţiunea factorului termic asupra diverselor aparate şi funcţii

1. Sistemul nervos este influențat în toate cele trei componente ale sale: central,
periferic și vegetativ.

3
 Asupra SNC:

-Căldura excesivă determină hiperexicație;

-Căldura plăcută este sedativă;

-Recele determină somnolență.

Asupra SNP aplicația scurtă de cald sau rece determină:

-Creșterea excitabilitații fibrelor senzitive periferice;

-Căldura aplicată mai îndelung scade sensibilitatea;

-Recele- poate determina anestezie.

Asupra SNV:

-recele crește tonusul simpatic

-căldura crește tonusul parasimpatic.

2.Aparatul respirator:

A) Modificări asupra frecvenței respiratorii:

Aplicațiile reci/calde intense și de scurtă durată determină:

 inspir profund
 oprire în inspir
 respirație ritmică și neregulată
 creșterea frecvenței și ampliațiilor respiratorii.

Băile reci, hipoterme, determină respirație superficială și neregulată, tahipnee.

Băile calde nu influențează semnificativ frecvența respiratorie.

Băile fierbinți pot determina respirație de tip Cheyne-Stokes.

Băile ascendente parțiale determină bradipnee,respirații profunde.

4
 B) Modificări asupra schimburilor gazoase:

În cadrul procedurilor:

-rece: datorită creșterii metabolismului,crește eliminarea de CO2 cresc volumele

respiratorii

-termoindiferență: modificări minime;

-hipertermie: datorită tahipneei scad schimburile gazoase.

3. Sistemul muscular și structurile anexe:

-apele reci sau fierbinți de scurtă durată au efect tonifiant,cresc randamentul

muscular;

-apele calde scad forța musculară,sunt decontracturante,antispastice;

-apele reci aplicate timp mai îndelungat determină hipertonie,crampe musculare;

creșterea vâscozitații țesutului conjunctiv din elementele periarticulare și musculo-

ligamentare,ce duce la scăderea mobilitații,datorită creșterii rezistenței mecanice.

4. Metabolismul

-în sectorul de termoindiferență-modificări nesemnificative;

-proceduri calde-cresc metabolismul pe seama consumului crescut de hidrați de

carbon;

-proceduri reci-cresc foarte mult metabolismul.

Creșterea metabolismului este mai mare când procedura se asociază și cu

manevre mecanice.

5.Sistemul endocrin

Poate fi influențat la nivelul:

5
-corticosuprarenalelor- cresc elementele corticosuprarenalelor;

- tiroidei-ameliorarea funcției prin reglarea altor verigi.

Reacția în hidroterapie= totalitatea răspunsurilor organismului la acțiunea

excitanților termici.

Reacțiile cele mai importante din punct de vedere practic se produc la nivelul
aparatului cardiovascular și mai ales la nivel periferic,cutanat explicând aceste
modificări ale reacției dermo-vasculare.

Parametrii după care ne orientăm în aprecierea reacției dermovasculare sunt

subiectivi.

Metoda Dalmady- comprimarea tegumentului cu degetul și apoi se măsoară

timpul de revenire a culorii; V.N=2-3 secunde. Patologic:peste 8-10 secunde.
Obținerea reacției dermovasculare este obligatorie. Observarea ei în codiții
bune ne indică faptul că celelalte aparate și sisteme reacționează bine.
Semne ale reacției dermovasculare:
- Obiectiv: tegumente rozate, calde, catifelate.
- Subiective: senzația de căldură plăcută, liniște, bună dispoziție.

Ce este parafina? Definiţie!

Parafina este o substanţă prelucrată din petrol, care poate fi utilizată atât în
tratamentele fizioterapeutice pentru recuperare sau ameliorarea durerilor provocate
de tendinite, entorse, rupturi de ligamente, precum şi în procedurile estetice.

(aparat de încalzire a parafinei)

6
Termoterapia- Împachetare cu parafină

1. Împachetarea cu parafină constă în aplicarea parafinei pe o anumită

regiune a corpului. Este o procedură de fizioterapie des întalnită şi cu
vechime în ceea ce priveşte procesul de recuperare medicală.
2. Înainte se utiliza parafina topită care se punea pe piele sau băile de
parafină. Astazi, parafina este conservată în nişte pachete şi ţinută la o
anumită temperatură într-o cuvă cu apă foarte caldă. Astfel, permite
reutilizarea ei fără a-i schimba forma şi fără a intra în contact direct cu pielea
pacientului, evitându-se eventualele arsuri locale.
3. Parafina înmagazinează căldură prin topire şi o cedează→ solidificandu-
se; temperature e de aproximativ 50°→56°; punctul de solidificare 52°-62°;
în jurul acestui punct cedează multă căldură; imersii repetate.
4. Acţiunea parafinei se datorează factorului termic, ea determinând o
încălzire uniformă a zonei unde este aplicată de până la 38-40°C şi o creştere
a circulaţiei intensă a ţesuturilor subcutanate. Efectul local este cel de
stimulare, urmat de un răspuns de vasodilatatie periferică.
5. Conductibilitatea calorică Q23 faţă de apă.
6. Indicaţiile aplicaţiei de parafină sunt: afecţiunile reumatismale
degenerative şi inflamatorii (poliartita reumatoidă, spondilită ankilozanta) şi
cele posttraumatice ale aparatului musculo-artro-kinetic, suferinţe ale
sistemului nervos periferic, suferinţe ale organelor interne (periviscerite,
anexită cronică)

EFECTELE APLICAŢIILOR LOCALE DE CĂLDURĂ.

Pornind de la reacţia pielii şi a circulaţiei sanguine locale, cât şi de la cea

generală, asupra organismului, efectele aplicaţiilor locale de căldură sunt
urmatoarele:

 Acumularea de căldură la nivelul pielii şi a ţesutului muscular

7
 Modificări circulatorii locale, la distanţă şi în profunzime.
 Scădrea inflamaţiei.
 Efect analgezic.
 Stimularea procesului de termoreglare periferică.
 Vasodilataţie generalizată în teritoriul periferic.

Indicaţiile aplicaţiilor de căldură sunt urmatoarele:

 Sindrom algic.
 Spasmul şi contractura musculară.
 Mialgia tensională.
 Producerea hiperemiei.
 Accelerarea proceselor metabolice.
 Resorbţia hematoamelor.
 Bursita, tenosinovita.
 Fibrozita, fibromialgia.
 Tromboflebita superficiala.
 Inducerea vasodilatatiei pe cale reflexa.
 Bolile de colagen vasculare.

Contraindicaţiile aplicaţiilor de căldură

 Afecţiuni dermatologice, leziuni, tulburări trofice ale tegumentului;

 Bolile venerice în stadiul acut şi de contagiozitate;
 Afecţiuni neoplazice;
 Stări casectice;
 Tuberculoza evolutivă indiferent de localizare;
 Reserve funcţionale cardio- respiratorii scăzute (decompresări);
 Hemorargii repetate şi ambundente (excepţie cele hemoroidale);
 Sarcină normală începând cu luna a III-a şi sarcina patologică;
 Epilepsia, tulburări psihice, alcolismul cronic.

8
  Tratamente cu parafină în saloane de înfrumuseţare

Tratamentul cu parafină are rezultate surprinzataore pentru o piele catifelată

şi profund hidratata şi este întâlnit în numeroase saloane de înfrumuseţare, dar se
poate realiza şi acasă. Mâinile şi picioarele sunt, în general, zonele cel mai expuse
ale corpului, însă un tratament cu parafină le poate hidrata în profunzime şi le oferă
un aspect plăcut.
Tratamentul cu parafină este uşor de pregătit şi ajută la hidratarea pielii chiar
şi în cele mai profunde ţesuturi, îmbunătăţeşte fluxul sanguin, iar stratul de
parafină care acţionează în profunzime previne îmbătrânirea.
Parafina poate fi achiziţionată din orice magazin care comercializează
produse cosmetice sau plafare. În saloanele de înfrumuseţare şi în centrele spa
parafină este păstrată într-un aparat special care o menţine la temperatura ideală,
dar înainte de inventarea acestora se punea la bain-marie. Odată ce parafină
ajungea la temperatura ideală şi tolerată de corpul uman, putea fi aplicată.

Cum se realizeaza un tratament cu parafina?

Parafina este un derivat de petrol, care are un aspect delicat de ceară şi se

foloseşte pentru a crea o peliculă protectoare şi hidratantă, însă înainte de a opta
pentru acest tratament trebuie curăţată zona pe care se aplică parafină, pentru a
îndepărta transpiraţia, urmele de parfum, crema sau deodorant. Spre exemplu, dacă
se foloseşte tratamentul cu parafină pentru mâini, trebuie să fie introduse pe rând
într-un recipient cu parafină caldă, urmând că în jurul acestora să se formeze o
pelicula de parafină.

Trebuie aşteptat câteva minute că să-şi facă efectul, să devină casantă şi să

fie uşor de îndepărtat. Rezultatul va fi o piele catifelată, iar unghiile vor fi şi ele
mai strălucitoare. Această senzaţie durează 2-3 zile, motiv pentru care tratamentul

9
cu parafină este recomandat persoanelor care au mâinile uscate sau tendinţa de
uscare.

De asemenea, această procedura trebuie repetată de 3-5 ori până stratul de

parafină este suficient de gros pentru a păstra aceeaşi temperatura. În plus, dacă
vrei că efectul să fie mai puternic, poţi înfăşură zona pe care ai aplicat parafină cu
o folie de plastic.

Contraindicaţii pentru tratamentul cu parafină

Tratamentul cu parafina este recomandat pentru orice tip de piele, insa

aplicarea pe ten este recomandat sa se faca intr-un centru profesional, deoarece
cosmeticiana va decide daca tipul de ten poate beneficia de acest tratament. De
asemenea, tratamentul cu parafina este contraindicat persoanelor care sufera de
diabet, varice sau celor care au rani pe piele.

Tratamente cu parafină pentru mâini şi picioare

Mâinile si picioarele sunt părţile cel mai expuse ale corpului şi din acest
motiv au nevoie de o ingrijire mai atenta pentru a fi hidratate in profunzime si
pentru a-si pastra aspectul tanar o vreme indelungata. Prin urmare, specialistii
recomanda tratamentul cu parafina, un tratament pe care se poate face la salon sau
chiar acasa. Este simplu de realizat si economic, iar efectul este unul spectaculos: o
piele catifelata si un aspect placut.

Asadar, pentru a prepara un tratament cu parafina trebuie cumparat cateva

bucati de parafina pe care trebuie topite intr-un bol pus intr-o cratita cu apa fiarta.
Cand s-a topit si are o temperatura pe care o tolereaza corpul se introduce mana sau
piciorul in vasul respectiv si se lasa putin pentru ca parafina sa fie absorbita. Apoi
se scoate mana si se lasa parafina sa se raceasta, pentru a fi usor de indepartat.

Kit-ul unui aparat de incalzit parafina pentru

maini si picioare contine:

10
 -aparat electric pentru incalzit parafina
-1 punga parafina 450 gr
-1 set 50 manusi de unica folosinta
-2 manusi plusate
-1 pensula pentru aplicat parafina
-1 gratar

Tratament cu parafina pentru slăbire

Tratamentul cu parafina poate fi folosit si pentru slabire. Se aplica parafina

calda pe zona dorita (abdomen, coapse etc) si se maseaza puternic, pentru a stimula
transpiratia si pentru a elimina toxinele. In continuare se lasa sa se raceasca, iar
cand parafina devine casanta se indeparteaza si se clateste cu apa rece. Acest
tratament cu parafina este ideal pentru a pierde centimetri din talie sau picioare,
zone in care se acumuleaza depozite de grasime foarte usor.

11