Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Din seminte se pot prepara si remedii sub forma de pulberi, tincturi, uleiuri,
decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie stiut ca semintele, desi par uscate
si moarte, sunt organisme vii, bogate in nutrienti.
Semintele de dovleac
Nutritionistii din Japonia pun semintele de dovleac (bostan) pe primul loc in
tabelul produselor alimentare, deoarece ele contin cca 50% grasimi, vitamine,
microelemente si mai ales zinc.
Semintele sunt cea mai hranitoare parte din dovleac si contin mult magneziu.
Semintele de susan
Semintele de in
Cert este ca, daca urmati o cura cu seminte de in, puteti spune adio problemelor
digestive. Semintele de in normalizeaza tranzitul intestinal, dau senzatia de
satietate si incetinesc procesul de asimilare a grasimilor.
Pentru a profita de aceste beneficii, luati zilnic cate doua capsule cu ulei de
seminte de in, adaugati ulei alimentar de in sau seminte de in in salate. Pentru
a reduce riscul de osteoporoza, e suficient sa adaugati ulei de seminte de in in
mancare. Acest ulei mentine in stare buna oasele, prin cresterea nivelului unei
proteine implicate in formarea sistemului osos. Uleiul de seminte de in este
benefic femeilor la menopauza, dar si celor ce sufera de diabet, predispozitia
catre osteoporoza fiind mai crescuta in cazul lor.
Daca aveti acnee, puteti scapa de aceasta problema folosind cataplasme cu faina
din seminte de in. Acestea se prepara prin amestecul fainii de in cu apa pana la
obtinerea unei paste. Cataplasmele aplicate saptamanal pe zonele afectate vor
face ca pielea dumneavoastra sa devina mai fina si mai curata. Tot prin actiunea
de reglare hormonala, semintele de in prevenirea caderea parului.
Semintele de in si Omega-3
Semintele de floarea-soarelui
Semintele de schinduf
Schinduful este o planta ierboasa, ale carei seminte trateaza diabetul de tip
insulinodependent. Se face o cura de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se
beau cate doua-trei cani pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic in
timp, care va necesita reducerea gradata a dozelor de insulina.
Semintele de chimen
Adaugati seminte de chimen dietei dumneavoastra si va veti simti mai bine. Ele
actioneaza ca un laxativ natural. De asemenea, semintele de chimen previn
astmul, bronsita si alte probleme respiratorii.
Semintele de coriandru
Semintele de mac
Primului grup i s-au administrat medicamente contra osteoporozei, iar celui de-al
doilea grup, seminte macinate de mac in amestec cu miere si ulei de mac. A
rezultat fara dubii ca persoanele tratate doar cu mac au scapat de osteoporoza
dupa administrare timp de 12 luni. Femeile din celalalt grup inca mai aveau
osteoporoza dupa un an, iar oasele lor prezentau valori ale calciului sub limitele
normale.
Semintele de rosii
Astfel, consumand unt de arahide, obtii aceleasi beneficii ca atunci cand consumi
ulei de masline. In plus, oleaginoasele sunt bogate in proteine, fibre si vitamina
E, un antioxidant care neutralizeaza radicalii liberi responsabili de imbatranirea
celulara.
Migdalele
Sunt mentionate in istorie din cele mai vechi timpuri, fiind un ingredient de pret
in painea faraonilor egipteni. Originea exacta nu este stiuta, dar se crede ca
provin din China si Orientul Mijlociu. Exploratorii din antichitate consumau
migdale in calatoriile lor pe Drumul Matasii, ce lega Asia de zona
Mediteraneana, in special Spania si Italia, astfel incat aceasta planta a fost
curand aclimatizata si in Europa. In America, migdalul a fost adus abia in
secolul al XVIII-lea de catre calugarii franciscani, adaptandu-se foarte bine in
California, unde si acum se cultiva intens.
Arahidele
Sunt originare din America de Sud, Mexic si America Centrala. Desi sunt
considerate a fi fructe uscate, ele fac parte din familia leguminoaselor. Fructele
sunt niste pastai ce se dezvolta sub pamant, fiecare putand contine pana la 4
seminte din care se dezvolta alunele. Cunoscute si sub numele de „alune de
pamant” sau „alune americane”, arahidele au fost folosite de oameni in
alimentatie din cele mai vechi timpuri.
Contin minerale precum magneziul, zincul, cuprul, fosforul sau potasiul, precum
si o importanta cantitate de fibre. Cercetari stiintifice recente au demonstrat ca
arahidele contin antioxidanti, extrem de utili sanatatii organismului
uman. Nivelul de antioxidanti din arahide rivalizeaza cu cel al multor fructe
si legume precum merele, murele, capsunile sau morcovii. Arahidele sunt
cultivate in numeroase regiuni ale lumii, principalii exportatori fiind SUA, China
si Argentina, cel mai mare importator fiind Uniunea Europeana.
Nucile
Acidul alfa-linoleic din nuci este benefic pentru cei cu tulburari de ritm
cardiac.Nucile mai contin antioxidanti si arginina, un aminoacid utilizat de corp
pentru a produce oxidul nitric, cu rol in procesele de invatare si memorare,
reglarea presiunii arteriale, digestie, erectie peniana, combaterea cancerului.
Nuca este bogata in acizi grasi Omega-3 iar consumul ei poate duce la scaderea
colesterolului. Miezul de nuca este recomandat in caz de slabiciune generala
si extenuare. Se poate pregati o excelenta bautura energizanta dintr-un pahar de
suc proaspat de fructe, amestecat cu miez de nuca pisat si miere.
Caju
Este originar din nordul Braziliei si face parte din aceeasi familie cu mango-ul si
fisticul. In secolul al XVI-lea, exploratorii portughezi au introdus aceasta planta
si in alte regiuni tropicale, precum India si unele tari africane, unde e cultivat si
astazi, cei mai mari producatori din lume fiind India, Brazilia, Mozambic,
Tanzania si Nigeria.Unele persoane sunt alergice la caju, totusi el se numara
printre cele mai putin alergenice nuci.
Castana comestibila
Este originara din regiunile temperate ale emisferei nordice. Poate fi consumata
in stare proaspata sau prelucrata industrial, sub forma de faina, din care se
prepara un piure gustos si hranitor sau se foloseste la fabricarea surogatului de
cafea si a uleiului de castane. Castanele contin potasiu, fosfor, calciu, magneziu,
sodiu, fier, seleniu si magneziu si vitaminele A, C si K. 10 castane prajite contin
2,7 g proteine si 4,3 g fibre. Castanele au numeroase calitati curative.
Ele vin in ajutorul celor cu probleme de inima, anemicilor si celor care sufera de
boli ale stomacului. Castanele pot fi un aliat de nadejde in tratarea afectiunilor
respiratorii, precum tusea convulsiva. Contin fibre, deci persoanele care au
probleme de digestie sau cei care vor sa-si intareasca musculatura n-ar trebui sa
le evite. Castanele sunt delicioase.
Piureul din castane se afla printre putinele produse prelucrate termic care
isi mentin aproape in totalitate vitaminele. Castanele se pot folosi si extern.
Daca aveti acnee, folositi o combinatie de miere si miez de castane si aplicati-o
pe fata, fiind o veritabila masca revigoranta, cu actiune antiinflamatorie si de
reducere a sebumului. Substantele continute de castane refac gaurile
microscopice din vasele de sange si le confera elasticitate. Tinctura este buna
pentru varice.
Nuca de macadamia
Considerati initial plante ornamentale, arbustii de macadamia au devenit o
adevarata comoara dupa descoperirea lor in 1857 de catre chimistul scotian John
Macadam, al carui nume il poarta. Inainte de secolul al XIX-lea, aceste nuci erau
cunoscute doar de catre populatia aborigena din Australia, care le consumau, insa
nu cultivau planta. Doar doua dintre cele 9 specii de macadamia existente produc
celebrele nuci, cele mai scumpe din lume.
Originari din Australia, arbustii macadamia au fost plantati pentru prima data in
scop comercial in Hawaii, care astazi reprezinta una dintre cele mai mari surse
de nuci macadamia din lume, iar SUA cel mai important consumator.
Mugurii de pin
Sunt semintele comestibile ale arbustului cu acelasi nume, pinul. In lume exista
aproximativ 20 de specii de pini care produc acesti muguri
comestibili. Obiceiul de a manca seminte de pin dateaza inca de pe vremea
grecilor si romanilor, care obisnuiau sa le pastreze in miere de albine. In prezent,
mugurii se gasesc peste tot in lume, avand diferite nume: nuci indiene, pinon,
pignon, pignole, pinhao si sunt utilizati in special la prepararea de salate si in
compozitia unor deserturi delicioase.
Nuca pecan
Provenind din America de Nord, pecanul este o specie inrudita cu
nucul. Numele ii vine de la cuvantul indian Algonquin paccan, insemnand o
nuca atat de tare incat nu poate fi sparta decat cu piatra. Pecanul a devenit
cunoscut in Europa abia in 1792, cand exploratorul Alvar Nunez Cabeza de Vaca
a scris primul despre aceasta specie de arbore.
Pe langa lipide, nuca pecan mai contine un procent de proteine net superior fata
de alte nuci (9,3%). Uleiul continut de acesta este atat de concentrat, incat, daca
il aprinzi cu un chibrit, focul va fi intretinut pana la arderea completa.
Fisticul
Este samanta comestibila, cu gust uleios, foarte placut, a unui arbore originar din
vestul Asiei. Fisticul are un continut important de potasiu si fosfor si ceva mai
mic de magneziu, calciu, sodiu, fier si seleniu. E foarte bogat in vitamina A.
Alunele de padure
Alunele de padure reprezinta una dintre culturile cele mai stravechi si sunt
originare din Asia. Manuscrisele chinezesti de acum 5000 de ani mentioneaza
alunele de padure ca pe o hrana sacra din ceruri. Romanii si grecii foloseau
alunele de padure in scopuri medicale. Medicul Dioscorides din Grecia Antica
lauda proprietatea alunelor de padure de a vindeca tusea cronica si racelile si de
a ajuta la cresterea parului in zonele cu inceput de calvitie. Principalii
producatori de alune de padure sunt Turcia, Italia, Spania si Franta.
Alunul romanesc este un arbust care creste mai ales la margini de padure, acolo
unde este lumina din belsug si pamant afanat. Alunele romanesti se coc la
inceputul lunii septembrie. Alunul turcesc este mai productiv, dar fructele sale nu
au virtutile tamaduitoare si vitalitatea alunului autohton.
Acidul folic reduce riscul aparitiei defectelor in tubul neural inainte de nastere si
poate reduce riscul aparitiei bolilor cardiovasculare, anumitor tipuri de cancer,
bolii Alzheimer si depresiei.
Alunele contin minerale care scad tensiunea: calciu, magneziu si potasiu. Sunt si
o sursa bogata de squalenta, o substanta naturala care se afla si in uleiul de
masline, uleiul din germeni de grau, uleiul de orez, uleiul de rechin si in drojdie,
cu efecte impotriva cancerului si reduce colesterolul. Un studiu efectuat pe
subiecti umani a aratat ca persoanele cu un nivel ridicat de colesterol care au
consumat alune de padure timp de 8 saptamani au prezentat un nivel scazut al
lipidelor care formeaza placa arterelor (LDL) si un nivel crescut al colesterolului
pozitiv HDL, in comparatie cu grupul de control.
Uleiul de alune contine lecitina si multi acizi grasi nesaturati: pana la 83% acid
oleic si pana la 25% acid linoleic. El influenteaza pozitiv microcirculatia si
penetrabilitatea pielii, atenueaza luciul uleios, are efect astringent si regleaza
secretia de sebum, are efect nutritiv si hidratant, nu usuca pielea si nu lasa o
senzatie grasa.
Poate fi utilizat pentru toate tipurile de ten. Se aplica 3-5 picaturi pe tenul curat,
masand usor. Evitati insa zona ochilor. Pentru rezultate optime, este de preferat a
se aplica seara, inainte de culcare si din nou dimineata.
- Daca sunt in coaja, alegeti alunele grele si pline. Cele decojite pot fi pastrate in
locuri racoroase si uscate aproape o luna, iar in frigider sau congelator se vor
mentine proaspete 4 luni.
- Pielita poate fi indepartata prin prajire usoara si apoi prin frecare. Alunele pot fi
prajite in cuptor, folosind o coala de hartie de copt. In cantitate mica, se pot
macina cu rasnita de cafea.
- Incercati untul de alune de padure ca alternativa la untul de arahide. Este foarte
gustos.
- Alunele de padure se pot adauga in salatele favorite si se pot amesteca in
cerealele de la micul dejun. De asemenea, puteti adauga alune de padure, taiate
sau mixate, in iaurt.
Sursa: financiarul.ro