Soldurile intermediare de gestiune

Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori care reflectă rezultatele parţiale

economico-financiare ale activităţii unei întreprinderi. Calcularea lor în trepte permite
aprecierea modului de gestionare şi rezultatului activităţii unei întreprinderi.
Necesitatea utilizării este impusă de analiza economico- financiară a întreprinderii
plecând de la datele contabile şi întocmirea conturilor anuale. Normele contabile româneşti nu
au prevăzut obligativitatea întocmirii unui document care să redea soldurile intermediare de
gestiune şi nici nu au lăsat la dispoziţia întreprinderii o asemenea opţiune, spre deosebire de
Franţa, unde întreprinderile mari sunt obligate să întocmească o anexă la bilanţul contabil
numită tabloul soldurilor intermediare de gestiune.
Totuşi, modelul românesc de cont de rezultate, cu structurarea informaţiilor după
natura economică a veniturilor şi cheltuielilor, permite întocmirea tabloului soldurilor
intermediare de gestiune.

Marja comercială
Este primul sold de gestiune şi se referă la partea de activitate pur comercială efectuată de
întreprinderile producătoare.Măsoară rezultatele activităţii comerciale, reprezentând diferenţa
dintre veniturile din vânzarea mărfurilor şi costul de cumpărare al mărfurilor vândute. Marja
comercială reprezintă valoarea care ramâne la dispoziţia întreprinderii pentru acoperirea
cheltuielilor de funcţionare proprii şi asigurarea profitului.
Marja comerciala masoara surplusul vanzarilor de marfuri in raport cu costul de cumparare al
acestora. Costul de cumparare al marfurilor (revandute) include pretul de cumparare (pret
fara TVA) majorat cu cheltuielile accesorii de cumparare si corectat cu variatia stocurilor de
marfuri. Relatia de calcul este:

Mc = Vm – Camv

Mc - marja comerciala
Vm - venituri din vanzarea marfurilor
Camv -costul de aprovizionare al marfurilor vandute.
*Nu avem venituri din vanzarea marfurilor.
Marja comerciala este utila pentru analiza comparativa a rezultatelor unor intreprinderi ce fac
parte din acelasi sector sau din sectoare diferite.

Producţia exerciţiului
Măsurarea activităţii de producţie globale a întreprinderii se realizează cu ajutorul
indicatorului producţia exerciţiului care conţine: producţia vândută, variaţia stocului de
produse finite şi în curs de execuţie şi producţia imobilizată.
Spre deosebire de sistemul anglo-saxon, în care rezultatul se determină pornind de la
vânzari, în sistemul francez se porneşte de la producţie.
Producţia exerciţiului este indicatorul care exprimă cel mai bine activitatea
întreprinderii în cursul unui exerciţiu. Formula de calcul este :

PE = PV + VS + PI

PV - productia vanduta
VS - variatia stocurilor (+/-)
PI - productia imobilizata
*Nu avem productie vanduta.

Valoarea adăugată
Valoarea adăugată reprezintă un concept semnificativ al analizei economico-financiare
şi sociale a întreprinderii. Acest indicator reprezintă aportul întreprinderii în producţia şi
comercializarea bunurilor şi serviciilor sale obţinut prin utilizarea resurselor de care dispune:
tehnice, umane şi financiare. Exprimă o creare de valoare sau creşterea de valoare pe care
întreprinderea o aduce bunurilor şi serviciilor sale.
Valoarea adăugată constituie una din punţile de legatură între conceptele
macroeconomiei şi regulile ce guvernează gestiunea unei întreprinderi, realizând o legătură
informaţională directă între contabilitatea de întreprindere şi contabilitatea naţională. Formula
de calcul este:

VA = MC + PE - CHELTUIELI EXTERNE

MC - marja comerciala
PE = productia exercitiului
*Deoarece nu avem venituri din vanzarea marfurilor, nu putem calcula marja comerciala si
nu putem determina nici valoarea adaugata.

Cheltuieli externe:
- cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile
- alte cheltuieli materiale
- alte cheltuieli din afara (cu energia si apa)
- cheltuieli privind prestatiile externe
- cheltuieli cu despagubiri si activele cedate

Excedentul brut din exploatare

Excedentul brut din exploatare reprezintă capacitatea întreprinderii de a genera flux de
lichiditate din activitatea sa, constituind baza autofinanţării care trebuie să-i permită
reînnoirea potenţialului productiv, finanţarea investiţiilor de creştere, rambursarea
împrumuturilor, remunerarea capitalului.
În teoria şi practica economică acest indicator este folosit în aprecierea rentabilităţii,
eficienţei politicii financiare prin măsurarea contributiei pe care exploatarea o aduce la
autofinanţarea întreprinderii.
Repartiţia excedentului brut din exploatare depinde de structura financiară a firmei,
costul capitalului, mărimea investiţiilor, sistemul de amortizare şi politica fiscală a statului.
Modul de determinare a acestui indicator îi conferă un anumit grad de independenţă,
înlăturând astfel unele distorsiuni contabile şi fiscale ale realităţii economice:
- este independent de politica financiară, calculându-se înainte de elementele financiare
;
- este independent de politica de amortizare şi de riscurile evidenţiate în provizioanele
constituite;
- este independent de politica fiscală, calculându-se înainte de impozitul pe profit.

Formula de calcul este:

EBE = VA + VSE - CHP – CHITV

VA = MC + PE - CHELTUIELI EXTERNE
VSE = Venituri din subventii de exploatare (inclusiv cele pentru salarii)
CHP = cheltuieli de personal
CHITV = Cheltuieli cu alte alte impozite, taxe si varsaminte asimilate
MC - marja comerciala
PE = productia exercitiului
Cheltuieli externe:
cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile
alte cheltuieli materiale
alte cheltuieli din afara (cu energia si apa)
cheltuieli privind prestatiile externe
cheltuieli cu despagubiri si activele cedate
*Nu putem determina excedentul brut de exploatare deaorece ne lipsesc indicatori in
calcularea lui.

Rezultatul din exploatare

Reprezintă rezultatul degajat din activitatea de exploatare, normală şi curentă a
întreprinderii.Acest sold de gestiune constituie primul element de măsură a rentabilităţii
economice, independent de politica financiară a întreprinderii şi incidenţa elementelor
extraordinare.
Rezultatul exploatării reprezintă venitul degajat din activitatea de exploatare şi pus la
dispoziţia aportorilor de capitaluri proprii şi imprumutate. De aceea, acest rezultat este folosit
în compararea performanţelor întreprinderilor care au politici financiare diferite.
Dacă nu se iau în considerare implicaţiile generate de impozitul pe profit, acest indicator
poate fi deosebit de relevant pentru activitatea de producţie, prestări servicii şi comercializare
a societăţii, masurând aportul în creştere al exploatării la autofinanţarea globală.
Relatia de calcul este urmatoarea:

± RE = VE - CE
RE = 4.075.242 – 3.951.782 = 123.460

unde: RE - rezultatul exploatarii

VE – venituri din exploatare
CE – cheltuieli din exploatare

Rezultatul curent al exerciţiului

Rentabilitatea întreprinderii este caracterizată de rezultatul curent al exerciţiului, aceasta fiind
rezultanta celor trei cicluri: exploatare, financiar, investitiţional, desfaşurate în mod normal,
curent, repetabil, fară impactul unor elemente aleatorii.
Formula de calcul este:

RC = (VE+VF) – (CE+CF)
RC = ( 4.075.242+1.310) – (3.951.782+1.887) = 4.076.552 – 3.953.669= 122.883
VE- venituri din exploatare
CE - cheltuieli din exploatare
VF - venituri financiare
CF - cheltuieli financiare

Rezultatul extraordinar
Rezultatul extraordinar se determină ca diferenţă între veniturile extraordinare şi cheltuielile
extraordinare. Acest indicator prezintă un interes scăzut în analiza financiară, în măsura în
care el este imprevizibil şi fără a fi susceptibil de înlocuire. Permite explicarea unei părţi a
rezultatului net şi a capacităţii de autofinanţare, prin identificarea elementelor încasabile sau
nu şi a celor plătibile sau nu. Formula de calcul este :

Rex = Vex – Cex

REX - rezultatul extraordinar;
VEX - venituri extraordinare;
CEX - cheltuieli extraordinare.

*În perioada analizată, rezultatul extraordinar nu înregistrează valori.

Rezultatul net al exerciţiului

Este ultimul sold de gestiune şi exprimă rezultatul degajat de întreaga activitate
desfăşurată de întreprindere, în cursul unui exerciţiu financiar.Acesta reprezintă variaţia
situaţiei nete a întreprinderii între deschiderea şi închiderea exerciţiului ca urmare a activităţii
economice.
Rezultatul net al exerciţiului este rezultatul care urmează să fie supus deciziei de
repartizare de către adunarea generală a asociaţilor. Rezultatul disponibil pentru proprietarii
întreprinderii poate fi conservat la nivelul întreprinderii sub forma rezervelor, neafectând
trezoreria, sau repartizat sub forma de dividende, afectând trezoreria.
Relatia de calcul este urmatoarea :

RN = RC + Rex – CIP
122.883 – 19.661= 103.222
RC – rezultatul curent
Rex – rezultatul extraordinar
CIP – cheltuieli cu impozitul pe profit

Profitul impozabil se determina ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si
cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, suma din care se scad
veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile. Cota de impozit pe
profit este de 16%.