Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010

Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

Capitolul II. Dioda semiconductoare

1. Dioda semiconductoare. Prezentare generală.

Dioda semiconductoare este cel mai simplu dispozitiv semiconductor. În
prezent, pentru construcţia diodei semiconductoare se utilizează MATERIALE
SEMICONDUCTOARE din Siliciu. Sunt întrebuinţate în special în următoarele
tipuri de circuite electronice:
 redresoare de tensiune
 circuite de detecţie a valorii maxime a unei tensiuni
 circuite de exponenţiere sau de logaritmare.

Dioda semiconductoare este un dispozitiv cu două terminale, furnizată de

către producători sub diverse forme, una din cele mai uzuale fiind prezentată în
Figura 1.
Cele două terminale ale diodei au “roluri” diferite, motiv pentru care poartă
denumiri diferite şi anume ANOD, respectiv CATOD. Pentru a utiliza corect dioda în
circuit, CATODUL este indicat pe capsula diodei prin intermediul unui INEL
desenat, ca în Figura 1.

Figura 1. Dioda semiconductoare.

În circuitele electronice, dioda semiconductoare este simbolizată ca în Figura 2.

Figura 2. Simbolul electronic al diodei semiconductoare.

1
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

2. Mărimile electrice ale diodei

La terminalele diodei apar 2 mărimi electrice: curentul prin diodă, notat iA, care prin
convenţie are sensul de la anod spre catod, respectiv tensiunea pe diodă, notată vA,
care prin convenţie are referinţa de la anod spre catod – Figura 3.

Figura 3. Mărimile electrice ale diodei semiconductoare.

3. Funcţionarea diodei
Funcţionarea diodei este descrisă prin intermediul unui grafic numit
CARACTERISTICA DE FUNCŢIONARE. Aceasta furnizează informaţii despre modul
în care curentul prin diodă variază în funcţie de tensiunea aplicată între terminalele
sale. Dacă pentru curent şi tensiune se consideră sensurile de referinţă din Figura
3, atunci CARACTERISTICA DE FUNCŢIONARE a diodei este cea prezentată în
Figura 4.

Figura 4. Caracteristica de funcţionare a diodei semiconductoare.

2
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

În cazul în care tensiunea continuă pe diodă este pozitivă, se spune că aceasta

funcţionează în CONDUCŢIE DIRECTĂ. În cazul în care tensiunea continuă pe
diodă este negativă, se spune că aceasta funcţionează în CONDUCŢIE INVERSĂ.

Se observă următoarele aspecte:

în CONDUCŢIE DIRECTĂ: se remarcă o tensiune de prag (notată VD în figură) – pe
scurt prag; dacă valoarea tensiunii pe diodă este sub prag, atunci prin diodă NU
trece curent electric (de fapt este foarte mic şi poate fi aproximat ca fiind zero
amperi); dacă valoarea tensiunii pe diodă atinge pragul, atunci prin diodă trece
curent electric, iar acesta creşte exponenţial în funcţie de tensiunea pe diodă;
totodată, se remarcă faptul că tensiunea rămâne la o valoare apropiată de valoarea
VD. Valoarea tensiunii de prag este cuprinsă între 0,5V0,7V. Curentul prin diodă
nu trebuie să depăşească o anumită valoare maximă, notată în cataloagele de diode
IF, valoare impusă de puterea maximă pe care o poate disipa dioda fără a se distruge
termic. Limitarea curentului prin diodă la o valoare mai mică decât valoarea IF este
realizată de către circuitul în care este utilizată dioda, de obicei, prin intermediul
unui rezistor.

în CONDUCŢIE INVERSĂ: se remarcă o tensiune specifică, denumită tensiune de

străpungere, (notată VBR în figură) a cărui valoare este de ordinul zecilor-sutelor de
volţi; dacă valoarea în modul a tensiunii pe diodă este mai mică decât valoarea VBR,
curentul electric NU trece prin diodă (este foarte mic şi poate fi aproximat ca fiind
zero amperi); dacă valoarea tensiunii pe diodă atinge valoarea VBR, atunci prin diodă
curentul electric creşte necontrolat – acest fenomen se numeşte STRĂPUNGEREA
diodei; în acest caz, se spune că dioda funcţionează în regiunea de străpungere.
Străpungerea diodei semiconductoare duce la distrugerea acesteia!!!. Din acest
motiv, este necesar ca circuitul în care este utilizată dioda semiconductoare să
limiteze tensiunea negativă pe aceasta la o valoare mai mică în modul decât valoarea
VBR.
Din punct de vedere analitic, funcţionarea diodei semiconductoare este descrisă
de ECUAŢIA DE FUNCŢIONARE a diodei semiconductoare. Aceasta furnizează

3
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

relaţia matematică dintre curentul prin diodă şi tensiunea de la terminalele sale şi

este reprezentată de relaţia:
 v  
i A  I S exp A   1 3.1
  VT  
unde IS reprezintă curentul de saturaţie al diodei, care este aproximativ egal cu
curentul ce trece prin diodă în conducţie inversă (10 -1610-14A), VT reprezintă
tensiunea termică, care depinde direct proporţional de temperatura de lucru (are
valoarea de 25mV pentru T=25 0C), iar vA şi iA sunt tensiunea, respectiv curentul
total (curentul continuu plus curentul variabil) prin diodă.
OBSERVAŢIA 1: funcţionarea diodei depinde de temperatura la care aceasta
lucrează, (datorită dependenţei curentului iA de tensiunea termică VT). La creşterea
temperaturii de lucru, curentul prin diodă creşte (în special curentul invers prin
diodă), iar tensiunea de prag scade (cu aproximativ 2mV/0C).
OBSERVAŢIA 2: dioda este un element de circuit NELINIAR  circuitul care conţine
o diodă semiconductoare devine un CIRCUIT NELINIAR.
Exemplul 1: - se va prezenta la curs

4. Modelarea funcţionării diodei semiconductoare.

Concluzia din exemplul 1 sugerează utilitatea dezvoltării unor modele (circuite)
LINIARE, care să descrie funcţionarea diodei semiconductoare. Aceste modele sunt
dezvoltate pentru regimuri de funcţionare distincte.
A. Modelarea diodei în regim de curent continuu şi în regim variabil de semnal
mare.

Figura 5. Aproximarea caracteristicii de funcţionare prin 2 segmente.

4
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

Modelul dezvoltat se numeşte modelul LINIAR PE PORŢIUNI al diodei şi se

bazează pe aproximarea CARACTERISTICII DE FUNCŢIONARE a diodei din Figura 4
prin două segmente de dreaptă, ca în Figura 5.
Acest model se poate aplica numai în cazul în care dioda funcţionează în regim
de curent continuu (curentul, respectiv tensiunea diodei au valori constante în
timp) sau în regim variabil de semnal mare (curentul, respectiv tensiunea diodei
au valori care variază în timp, variaţia fiind mai mare decât o valoare estimativă de
50mV).

Figura 6. Circuitele echivalente ale modelului liniar pe porţiuni.

Modelul neglijează deliberat regiunea de străpungere a diodei, deoarece acest

model nu se utilizează în această regiune.
Modelul are doi parametrii, tensiunea de prag VD şi rezistenţa rD a diodei şi este
caracterizat de circuitul echivalent din Figura 6.a pentru cazul în care dioda
funcţionează în CONDUCŢIE DIRECTĂ, respectiv cel din Figura 6.b, pentru cazul în
care dioda funcţionează în CONDUCŢIE INVERSĂ.

B. Modelarea diodei în regim variabil de semnal mic.

Acest model se poate aplica numai în cazul în care dioda funcţionează în regim
variabil de semnal mic (curentul, respectiv tensiunea diodei au valori care variază în
timp, variaţia tensiunii pe diodă fiind mai mică decât o valoare estimativă de
aproximativ 12,5mV).
Dacă variaţia mărimilor electrice ale diodei sunt extrem de mici,
comportamentul diodei se poate considera ca fiind LINIAR şi se bazează pe

5
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

aproximarea CARACTERISTICII DE FUNCŢIONARE a diodei din Figura 4 cu

tangenta la aceasta, dusă în PUNCTUL STATIC DE FUNCŢIONARE (se va reveni
asupra acestei noţiuni). Tangenta respectivă reprezintă chiar conductanţa diodei,
definită conform relaţiei de mai jos:

I 1
gd  A  g d   Siemens  3.2
VT 

unde IA este curentul CONTINUU prin diodă.

Figura 7. Circuitele echivalente ale modelului în regim variabil de semnal mic.

Modelul depinde de frecvenţa la care este utilizată dioda. Pentru frecvenţe mai
mici decât aproximativ 1MHz, modelul este caracterizat de un singur parametru, rd
(denumit rezistenţa de semnal mic a diodei), unde rd se determină ca inversă a
conductanţei din relaţia 3.2:

1
rd   rd    3.3
gd

6
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

iar circuitul echivalent valabil în acest caz este prezentat în Figura 7.a. pentru cazul
în care dioda funcţionează în CONDUCŢIE DIRECTĂ, respectiv cel din Figura 7.b,
pentru cazul în care dioda funcţionează în CONDUCŢIE INVERSĂ.

Pentru frecvenţe mai mari decât aproximativ 1MHz, funcţionarea diodei este
afectată de anumite fenomene dinamice, de natură capacitivă şi inductivă, care pot
fi modelate prin intermediul unor aşa numite CAPACITĂŢI PARAZITE, reunite în
parametrul notat cd. Circuitul echivalent valabil în acest caz este prezentat în Figura
7.c pentru cazul în care dioda funcţionează în CONDUCŢIE DIRECTĂ, respectiv cel
din Figura 7.d, pentru cazul în care dioda funcţionează în CONDUCŢIE INVERSĂ.

5. Dioda Zener. Prezentare generală

Dioda Zener este furnizată de către producători sub diverse forme, iar în Figura
8 este prezentată una din variante. Terminalele se numesc ANOD, respectiv CATOD,
acesta din urmă fiind indicat pe capsula diodei prin intermediul unui INEL desenat.

Figura 8. Dioda Zener.

Este o diodă de construcţie specială, care NU se distruge în cazul în care se

străpunge. Mai mult, această diodă este utilizată chiar în REGIUNEA DE
STRĂPUNGERE. În circuitele electronice, dioda ZENER este simbolizată ca în
Figura 9.

Figura 9. Simbolul electronic al diodei Zener.

7
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

Figura 10. Caracteristica de funcţionare a diodei Zener.

În REGIUNEA DE STRĂPUNGERE, aşa cum este prezentat şi în Figura 10, care

reprezintă caracteristica de funcţionare a diodei Zener, aceasta menţine tensiunea
de la terminalele sale la o valoare CONSTANTĂ, în condiţiile în care prin ea
curentul poate avea valori cuprinse într-un domeniu de valori extins, bine
stabilit. Din Figura 10 se remarcă faptul că, dacă valoarea curentului prin diodă
este în intervalul [IZMIN, IZMAX], tensiunea între catod şi anod este aproximativ egală
cu tensiunea de străpungere, care pentru această diodă, este notată VZ.
Un astfel de comportament poate fi util pentru construirea unei aşa numite
referinţe de tensiune.
Cu excepţia comportamentului nedistructiv în regiunea de străpungere, în rest,
dioda Zener se comportă ca o diodă semiconductoare obişnuită.
Caracteristica de funcţionare a diodei Zener se modifică la variaţia temperaturii
de lucru. Parametrul care caracterizează funcţionarea diodei Zener în condiţiile în
care temperatura variază este coeficientul termic al diodei Zener, notat CTVZ. Este
de dorit ca acest parametru să fie cât mai mic. În acest caz, funcţionarea unei astfel
de diode devine independentă de variaţia temperaturii la care aceasta lucrează.

8
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

6. Modelarea diodei Zener în regiunea de străpungere

Dioda se poate modela prin intermediul unei surse de tensiune, care
generează o tensiune între borne egală cu valoare VZ – Figura 11. ATENŢIE: borna
“+” a sursei reprezintă catodul diodei, iar borna “-” reprezintă anodul diodei.

Figura 11. Circuitul echivalent al diodei Zener în regiunea de străpungere.

LED-ul – dioda electroluminiscentă

7. Prezentare generală
La fel ca şi dioda, LED-ul permite trecerea curentului doar în conducţie directă,
iar trecerea curentului electric prin LED este semnalizată prin aprinderea acestuia.

Figura 12. LED-ul – sau dioda electroluminiscentă.

LED-ul este furnizat de către producători sub diverse forme, prezentate în

Figura 12. Terminale sale se numesc ANOD, respectiv CATOD, acesta din urmă fiind
indicat prin intermediul terminalului mai lung al LED-ului.
În circuitele electronice, simbolul LED-ului este simbolizat ca în Figura 13.

9
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

Figura 13. Simbolul electronic al LED-ului.

Spre deosebire de dioda semiconductoare, LED-ul are o tensiune de prag VLED

de aproximativ 1,6V.

8. Polarizarea diodelor
Aşa cum s-a prezentat anterior, o diodă poate funcţiona în 2 moduri diferite şi
anume în conducţie directă, respectiv inversă. Prin noţiunea de polarizare a unei
diode se înţelege stabilirea tipului de conducţie. Polarizarea diodei este realizată prin
intermediul unui circuit special, numit circuit de polarizare. Circuitul de polarizare
conţine întotdeauna o sursă de alimentare (o sursă de tensiune continuă sau o
sursă de curent continuu), care se mai numeşte şi sursă de polarizare şi un rezistor
de polarizare care are rolul de a limita curentul prin diodă astfel încât aceasta să nu
se distrugă.
Dacă circuitul de polarizare determină o tensiune pozitivă pe diodă (potenţial
electric superior pe anod, inferior pe catod), deci aceasta funcţionează în conducţie
directă, se spune că dioda este polarizată direct. Analog, dacă circuitul de polarizare
determină o tensiune negativă pe diodă (potenţial electric superior pe catod, inferior
pe anod), deci aceasta funcţionează în conducţie inversă, se spune că aceasta este
polarizată invers.
Funcţionarea în curent continuu a unei diode este complet caracterizată de
către valorea curentului continuu care trece prin acesta şi de tensiunea continuă
între terminalele diodei. Perechea de mărimi electrice compusă din curentul
continuu prin diodă şi de tensiunea continuă pe diodă se numeşte Punct Static de
Funţionare, prescurtat PSF.
Punctul Static de Funcţionare furnizează întotdeauna informaţii despre regimul
în care funcţionează dioda. Această observaţie este valabilă şi pentru celelalte tipuri
de dispozitive semiconductoare.

10
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

Exemplul 2. se va prezenta la curs.

Circuitul din exemplul 2 reprezintă un circuit de polarizare pentru dioda D, iar
mărimile electrice I, respectiv V determinate ca în exemplul 2 constituie PSF-ul
diodei D.
În cazul LED-urilor, PSF-ul acestora se determină pe baza procedurii prezentate
în cadrul exemplului 2, în care, în calcule, valoarea VD0,6V se înlocuieşte cu
VLED1,6V
Aplicaţii cu diode

10. Atenuator de tensiune controlat în tensiune

Schema de bază a atenuatorului este prezentată în Figura 14, iar circuitul
funcţionează corect doar în regim variabil de semnal mic, pentru frecvenţe ale sursei
de tensiune variabile vi(t) cuprinse aproximativ în domeniul 1KHz÷100KHz.

Figura 14. Atenuator de tensiune controlat în tensiune.

Circuitul este format din 2 subcircuite. Primul este divizorul rezistiv, compus
din condensatorul C şi rezistoarele R şi RL, la intrarea căruia se aplică sursa de
tensiune variabilă vi(t), care este tensiunea de intrare a circuitului. Tensiunea de
ieşire vo(t) este preluată de pe rezistorul RL, numită şi sarcină pentru atenuator.
Introducerea în circuit a condensatorului, de capacitate mare C (pentru ca circuitul

11
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

să funcţioneze este necesar ca C>1F), deterimnă ca, divizorul de tensiune să

funcţioneze numai în regim variabil (în regim de curent continuu, deoarece
condensatorul nu permite trecerea curentului continuu, prin divizor nu trece
curent).
Al 2lea subcircuit este realizat din sursa de tensiune continuă reglabilă VCC,
rezistorul RA şi dioda D. Sursa VCC şi rezistorul RA constituie un circuit de polarizare
pentru dioda D. Prin modificarea valorii sursei de polarizare VCC, curentul continuu
prin D se modifică şi în consecinţă, rezistenţa de semnal mic a diodei îşi modifică
valoarea (relaţiile 3.2 şi 3.3). Deoarece dioda D este conectată în paralel sarcina RL,
în regim variabil de semnal mic, când funcţionarea diodei este descrisă prin
rezistenţa sa de semnal mic, valoarea rezistenţei echivalente a conexiunii RL
conectată în paralel cu rezistenţa de semnal mic rd a diodei D, poate fi controlată de
valoarea lui VCC. Deoarece, în cazul divizorului de tensiune, valoarea tensiunii de
ieşire vo(t) depinde de această rezistenţă echivalentă, rezultă în final că valoarea lui
vo(t) poate fi controlată prin intermediul sursei reglabile VCC. Aceste observaţii vor fi
demonstrate în continuare, în cadrul analizei acestui circuit.

Deoarece în circuit există atât o sursă de tensiune continuă cât şi una variabilă,
funcţionarea circuitului trebuie analizată atât în regim de curent continuu cât şi în
regim variabil. În analiza care urmează, se va considera că amplitudinea tensiunii
variabile vi(t) are o valoare mai mică măcar cu 0,6V faţă de valoarea minimă a sursei
de tensiune continuă VCC.

Analiza circuitului în curent continuu

Se realizează pe un circuit echivalent – circuitul echivalent în curent continuu –
care modelează comportamentul atenuatorului în curent continuu. Circuitul
echivalent se obţine ţinând cont că:
 condensatorul de capacitate mare C se înlocuieşte cu un circuit întrerupt 
ramura care conţine condensatorul C se elimină din circuit, prin aceasta
curentul continuu fiind zero datorită condensatorului  dispar vi şi R;
 sursa de tensiune variabilă vi se pasivizează, dar, deoarece este eliminată din
circuit datorită efectului condensatorului C, nu mai este necesară pasivizarea;
12
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

 condensatorul de capacitate mare CL se înlocuieşte cu un circuit întrerupt 

ramura care conţine condensarorul CL se elimină din circuit, prin aceasta
curentul continuu fiind zero datorită condensatorului  dispare RL;
 dioda D fiind polarizată direct (se observă că borna “+” a sursei VCC se aplică
pe anodul diodei, iar borna “-” se aplică pe catodul diodei), aceasta se
înlocuieşte cu circuitul echivalent din Figura 6.a. Pentru simplitatea analizei,
se va considera că rezistenţa diodei de semnal mare rD este zero şi din acest
motiv, dioda D se va înlocui numai cu sursa de tensiune VD, care modelează
tensiunea de prag a acesteia.
În concluzie, după operarea acestor modificări în circuitul iniţial al atenuatorului,
circuitul echivalent al acestuia în regim de curent continuu este cel prezentat în
Figura 15.

Figura 15. Circuitul echivalent al atenuatorului în regim de curent continuu.

În figura de mai sus, curentul continuu prin dioda D s-a notat cu IA. În continuare,
este necesar să se determine expresia acestui curent. În acest scop, se aplică TK2 pe
ochiul de circuit compus din elementele de circuit de mai sus:

R A  I A  V D  VCC  0 3.4

Rezultă că expresia curentului continuu prin dioda D este:

V  VD
I A  CC 3.5
RA

13
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

Analiza circuitului în regim variabil de semnal mic

Se realizează pe un alt circuit echivalent – circuitul echivalent în regim variabil
de semnal mic – care modelează comportamentul atenuatorului în acest regim.
Circuitul echivalent se obţine ţinând cont că:
 sursa de tensiune continuă VCC se pasivizează, adică, se înlocuieşte cu un
scurtcircuit (fir);
 condensatorul de capacitate mare C se înlocuieşte cu un scurtcircuit (fir);
 condensatorul de capacitate mare CL se înlocuieşte cu un scurtcircuit (fir);
 dioda D se înlocuieşte cu circuitul echivalent din Figura 7.a, în care rezistenţa
de semnal mic rd se calculează cu formulele 3.2. şi 3.3:

V VT
rd  T   RA 3.6
I A VCC  V D

În concluzie, după efectuarea acestor modificări în circuitul iniţial al atenuatorului,

circuitul echivalent al acestuia în regim variabil de semnal mic este cel prezentat în
Figura 16. Rezistorul RA este în paralel cu rd şi RL deoarece, după pasivizarea sursei
VCC, terminalul din stânga (privind Figura 14), ajunge să fie conectat la terminalul
de jos al celorlalte două elemente.

Figura 16. Circuitul echivalent al atenuatorului în regim de curent continuu.

Circuitul din figura de mai sus reprezintă un divizor de tensiune: tensiunea vi(t) se
divide pe R şi rezistenţa echivalentă RA||rd||RL (RA conectat în paralel cu rd
conectat în paralel cu RL). Rezultă că tensiunea de ieşire are expresia:

14
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

R A rd RL RA  rd  RL
vo ( t )   vi ( t ) unde R A rd RL  3.7
R A rd RL  R RA  rd  RA  RL  rd  RL

Deoarece rezistenţa rd depinde de VCC rezultă că valoarea lui vo(t) depinde de VCC –
motiv pentru care se spune că valoarea lui vo(t) este controlată de valoarea lui VCC.

Deoarece raportul din relaţia de mai sus este subunitar, rezultă că tensiunea de
ieşire a circuitului este mai mică decât tensiunea de intrare. În acest caz, se spune
că tensiunea de intrare este atenuată la ieşire, iar circuitul care realizează acest
lucru se numeşte atenuator.

11. Redresoare monofazate de tensiune

Sunt circuite utilizate în sursele de alimentare ale sistemelor electronice. Circuitul
realizează conversia energiei de curent alternativ în energie de curent continuu.
Există 2 tipuri de redresoare monofozate şi anume:
 redresoare monoalternanţă
 redresoare bialternanţă

Redresoare monofazate monoalternanţă

Schema de bază a redresorului este prezentată în Figura 17.a, unde D
reprezintă o diodă semiconductoare specială, denumită diodă redresoare, iar RL este
sarcina redresorului. La intrarea redresorului se aplică o tensiune sinusiodală vi(t)
de amplitudine mare (în general între 10V÷20V), a cărei componentă medie este nulă
(variaţia tensiunii de intrare este axată pe zero).

Figura 17. Schema redresorului monofazat monoalternanţă.

15
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

Funţionarea redresorului depinde de alternanţa tensiunii sinusoidale de

intrare. Determinarea tensiunii de ieşire vo(t) se va efectua pe 2 circuite echivalente
diferite, care depinde de alternanţa tensiunii de intrare vi(t).
Astfel, în alternanţa pozitivă, când vi(t)>0V, pe baza referinţei adoptate pentru
tensiunea vi(t) în schema redresorului, dioda D este polarizată direct şi poate fi
înlocuită cu modelul prezentat în Figura 6.a. Deoarece amplitudinea tensiunii de
intrare este mult mai mare decât valoarea tensiunii de prag a diodei (VD0,6V),
valoarea parametrului VD se poate aproxima ca fiind 0V, fără a se obţine erori mari
în analiza care urmează. Totodată, pentru simplificarea analizei, rezistenţa rD a
diodei din modelul prezentat în Figura 6.a se va considera 0Ω. Prin aceste
aproximări, modelul diodei din Figura 6.a se poate reduce la un simplu fir. În
consecinţă, comportamentul redresorului pentru cazul în care vi(t)>0V (alternanţa
pozitivă) poate fi analizat pe baza circuitului echivalent din Figura 18.a. Aplicând
TK2 pe ochiul de circuit din figura respectivă, rezultă că, dacă vi(t)>0V, atunci
tensiunea de ieşire este egală cu tensiunea de intrare.

Figura 18. Circuitele echivalente care modelează comportamentul redresorului în funcţie de semnalul
tensiunii de intrare vi(t).

În alternanţa negativă, când vi(t)<0V, dioda D este polarizată invers şi poate fi

înlocuită cu modelul prezentat în Figura 6.b. În consecinţă, comportamentul
redresorului pentru cazul în care vi(t)<0V (alternanţa negativă) poate fi analizat pe
baza circuitului echivalent din Figura 18.b. Datorită înlocuirii diodei D cu un cicruit

16
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

deschis, curentul prin circuit devine zero, iar tensiunea de ieşire, conform legii lui
Ohm, devine la rândul său zero.
Aşadar, comportamentul redresorului monoalternanţă poate fi descris prin
intermediul ecuaţiei de mai jos:

v ( t ) daca vi ( t )  0
vo ( t )   i 3.8
 0 daca vi ( t )  0

Pe baza acestei ecuaţii, forma de undă a tensiunii de ieşire a redresorului

rezultă conform celei prezentate în Figura 19.
Tensiunea medie de la ieşirea redresorului reprezintă un parametru important
al circuitului şi se poate demonstra că are valoarea:

V
Vom  i 3.9
π

unde Vi reprezintă amplitudinea tensiunii aplicate la intrarea redresorului, iar Vom

reprezintă valorea medie a tensiunii de ieşire a redresorului.

Figura 19. Formele de undă ale tensiunilor redresorului.

17
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

Se observă că variaţia tensiunii de ieşire s-a redus la jumătate din variaţia

tensiunii de intrare. Chiar şi cu această reducere, rezultatul nu este satisfăcător –
este de dorit ca la ieşirea redresorului să se obţină o tensiune de variaţie cât mai
redusă, ideal de variaţie zero, adică o tensiune continuă.
Pentru obţinerea unei variaţii şi mai reduse pentru tensiunea de ieşire a
redresorului, la ieşirea acestuia, în paralel cu RL, se introduce un condensator de
capacitate foarte mare, denumit condensator de filtrare, variantă prezentată în
Figura 17.b. Rolul condensatorului este de a limita variaţia tensiunii de ieşire. În
Figura 20 se prezintă variaţia tensiunii de ieşire pentru cazul în care redresorul
dispune de un condensator de filtrare (pentru comparaţie, cu linie mai deschisă la
culoare se prezintă şi forma de undă a tensiunii de ieşire a redresorului fără filtru.

Figura 20. Variaţia tensiunii de ieşire a redresorului cu condensator de filtrare.

Pentru ca efectul de filtrare să fie semnificativ, capacitatea condensatorului

trebuie să satisfacă următoarea condiţie:

1
C  10  3.10
2  π  f  RL

unde f reprezintă frecvenţa tensiunii de intrare.

Se poate demonstra că variaţia vo a tensiunii de ieşire depinde de valoarea
capacităţii C conform relaţiei:

π
vo   Vom 3.11
2  π  f  RL  C

18
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

unde Vom are valoarea din expresia 3.9. Aşadar, cu cât capacitatea C a
condensatorului de filtrare este mai mare, cu atât variaţia tensiunii de ieşire este
mai redusă.

Redresoare monofazate bialternanţă

Aceste redresoare au performanţe superioare celor precedente. Există 2 variante
de bază ale redresorului bialternanţă: în punte şi cu priză mediană. Din cele 2
variante, cea mai uzuală este cea în punte, din acest motiv numai această variantă
va fi prezentată în continuare.
Schema redresorului bialternanţă în punte este prezentată în Figura 21.a.
Diodele utilizate sunt diode redresoare. Semnificaţia mărimilor electrice din circuit
este aceeaşi ca şi în cazul redresorului precedent.

Figura 21. Schema redresorului monofazat bialternanţă în punte.

Funcţionarea redresorului depinde de alternanţa tensiunii sinusoidale de

intrare. Determinarea tensiunii de ieşire vo(t) se va efectua pe 2 circuite echivalente
diferite, care depinde de alternanţa tensiunii de intrare vi(t).
Astfel, în alternanţa pozitivă, când vi(t)>0V, pe baza referinţei adoptate pentru
tensiunea vi(t) în schema redresorului, diodele D1 şi D2 sunt polarizate direct, iar
D3 şi D4 sunt polarizate invers. Înlocuind diodele cu modelele corespunzătoare
conducţiei în care acestea se află, conform observaţiilor prezentate în cadrul analizei
redresorului precedent, comportamentul redresorului pentru cazul în care vi(t)>0V
(alternanţa pozitivă) poate fi analizat pe baza circuitului echivalent din Figura 22.a.

19
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

Aplicând TK2 pe ochiul de circuit din figura respectivă, rezultă că, dacă vi(t)>0V,
atunci tensiunea de ieşire este egală cu tensiunea de intrare.

În alternanţa negativă, când vi(t)<0V, diodele D1 şi D2 sunt polarizate invers,

iar D3 şi D4 sunt polarizate direct. Înlocuind diodele cu modelele corespunzătoare
conducţiei în care acestea se află, conform observaţiilor prezentate în cadrul analizei
redresorului precedent, comportamentul redresorului pentru cazul în care vi(t)<0V
(alternanţa pozitivă) poate fi analizat pe baza circuitului echivalent din Figura 22.b.
Aplicând TK2 pe ochiul de circuit din figura respectivă, rezultă că, dacă vi(t)<0V,
atunci tensiunea de ieşire este egală cu tensiunea de intrare inversată.

Figura 22. Circuitele echivalente care modelează comportamentul redresorului în funcţie de semnalul
tensiunii de intrare vi(t).

Aşadar, comportamentul redresorului monoalternanţă poate fi descris prin

intermediul ecuaţiei de mai jos:

 v ( t ) daca vi ( t )  0
vo ( t )   i 3.12
 vi ( t ) daca vi ( t )  0

Pe baza acestei ecuaţii, forma de undă a tensiunii de ieşire a redresorului rezultă

conform celei prezentate în Figura 23.

20
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

Figura 23. Formele de undă ale tensiunilor redresorului.

Tensiunea medie de la ieşirea redresorului bialternanţă are valoarea:

V
Vom  2  i 3.13
π
unde Vi reprezintă amplitudinea tensiunii aplicate la intrarea redresorului, iar Vom
reprezintă valorea medie a tensiunii de ieşire a redresorului.
Pentru obţinerea unei variaţii mai reduse pentru tensiunea de ieşire a
redresorului, la ieşirea acestuia, în paralel cu RL, aşa cum se prezintă în Figura
21.b, se introduce un condensator de filtrare de capacitate foarte mare. În Figura 24
se prezintă variaţia tensiunii de ieşire pentru cazul în care redresorul dispune de un
condensator de filtrare (pentru comparaţie, cu linie mai deschisă la culoare se
prezintă şi forma de undă a tensiunii de ieşire a redresorului fără filtru.

Figura 24. Variaţia tensiunii de ieşire a redresorului cu condensator de filtrare.

21
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

Variaţia tensiunii de ieşire depinde de valoarea capacităţii C conform relaţiei

3.11, unde Vom are valoarea din expresia 3.13. Din relaţia de mai sus se observă că,
în comparaţie cu redresorul precedent, la aceeaşi valoare a capacităţii C a
condensatorului de filtrare, variaţia tensiunii de ieşire se înjumătăţeşte, ceea ce
constituie un avantaj deoarece este preferabil ca valoarea lui C să fie cât mai mică
(cu cât condensatorul are capacitate mai mare cu atât este mai voluminos, iar
performanţele sale se reduc).
Pentru ambele variante de redresoare, în cazul introducerii condensatorului de
filtrare, în serie cu dioda D – pentru redresorul monoalternanţă, respectiv între
puntea de diode D1÷D4 şi RL – pentru redresorul bialternanţă, se introduce un
rezistor de limitare a curentului prin diode, care le protejează pe acestea în cazul în
care condensatorul de filtrare C este descărcat, situaţie în care curentul prin diode
ar fi foarte mare, ceea ce ar putea cauza distrugerea acestora.

12. Stabilizator de tensiune cu diodă Zener.

Rolul stabilizatorului de tensiune este de a menţine tensiunea la ieşirea sa
constantă, în condiţiile în care tensiunea de la intrare, sau curentul prin sarcină,
sau temperatura de lucru poate varia între anumite limite. Acest circuit este utilizat
în sursele de alimentare ale sistemelor electronice.

Figura 25. Stabilizator de tensiune cu diodă Zener.

Elementul principal, care asigură stabilizarea tensiunii la ieşirea

stabilizatorului este dioda Zener, care, atunci când funcţionează în regiunea de
străpungere, menţine tensiunea între terminalele sale la o valoare constantă şi egală

22
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

cu tensiunea de străpungere VZ, pentru un domeniu extins de valori [IZMIN÷IZMAX] pe

care curentul prin diodă le poate avea (vezi Figura 11).
În Figura 25 este prezentată schema celui mai simplu stabilizator de tensiune
cu diodă Zener. Rezistorul R este rezistorul de polarizare a diodei Zener. Valoarea
acestuia trebuie astfel aleasă încât dioda Zener să se menţină permanent în
regiunea de străpungere, indiferent de valoarea tensiunii de intrare. Dacă valoarea
lui R este corect aleasă, atunci tensiunea de ieşire vo, furnizată sarcinii RL, se
menţine la o valoare constantă şi egală cu tensiunea de străpungere a diodei Zener,
deşi tensiunea de intrare variază în interiorul domeniului de valori vi[ViMIN÷ViMAX] şi
curentul prin sarcina variază în interiorul domeniului de valori io[IoMIN÷IoMAX]:

vo  VZ daca vi  ViMIN ,ViMAX  si io   I oMIN , I oMAX  3.14

Se poate demonstra că, pentru buna funcţionare a stabilizatorului, valoarea lui R

trebuie să fie aleasă în domeniul de valori:

 V V ViMIN  V Z 
R   iMAX Z ,  3.15
 I ZMAX  I oMIN I ZMIN  I oMAX 

unde VZ, IZMIN şi IZMAX sunt parametrii diodei alese (luaţi din catalogul de diode), iar
restul valorilor sunt impuse de cerinţele de proiectare. Pentru îmbunătăţirea
performanţelor stabilizatorului, valoarea lui R se alege cât mai apropiată de valoare
maximă a intervalului de valori de mai sus. În cazul în care, după calcularea
limitelor intervalului de valori de mai sus, se constată că limita inferioară este mai
mare decât limita superioară (numeric este posibil să se ajungă la o asemenea
situaţie), atunci trebuie aleasă o altă diodă Zener, care să aibă un parametru IZMIN
mai mic şi un parametru IZMAX mai mare.
În cazul în care valoarea lui R este aleasă după procedura indicată mai sus,
formele de undă ale tensiunilor de intrare, respectiv de ieşire vor fi conform Figurii
26.

23
 Dispozitive Electronice şi Electronică Analogică 2009-2010
Suport curs 03_04 – Dioda semiconductoare

Figura 26. Formele de undă pentru tensiunilor de intrare, respectiv de ieşire ale stabilizatorului.

Stabilizatoarele de tensiune sunt utilizate în sursele de alimentare. Tensiunea de la

intrarea stabilizatorului este chiar tensiunea obşinută la ieşirea redresorului (vezi
laboratorul – sursa de alimentare cu diode).

24