EMIL GÂRLEANU

Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iași – d. 2 iulie 1914, Câmpulung) a fost un prozator,
regizor, scenarist de film și jurnalist român.

Viața
Emil Gârleanu s-a născut în noaptea de 4 spre 5 ianuarie 1878 la Iași. Părinții, locotenent
colonelul Emanoil Gârleanu (1846-1918), aparținând unei familii de răzeși din Gârleni, Bacău și
mama, Pulheria, născută Antipa, de origine greacă, locuiau în apropierea Copoului, în fața grădinii
lui Vodă Sturza, loc cu o încântătoare priveliște de care scriitorul își va aminti. Copil ciudat, de o prea
mare sensibilitate și concentrare, își îngrijorează mama prin îndelungile lui stări de visare. Se juca de-
a soldații și citea cu nesaț "Povățuitorul copiilor", editat de Creangă.După ani, când îl află printre cărți
uitate, manualul e întreg, nemâzgălit.

Publicistica literară
În anul 1900 se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din Iași.
A debutat la revista ieșeană „Arhiva”, revistă condusă de A.D.Xenopol, în 1900 cu
schița Dragul mamei și cu poezia Iubitei sub pseudonimul Emilgar. A colaborat la revistele
Arhiva, Evenimentul, Sămănătorul, Luceafărul, Albina, Convorbiri literare, Flacăra, etc. Ulterior, a
fost redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos”, alături de George Tutoveanu si Dumitru Nanu,
și colaborator la „Convorbiri critice”.
A debutat în anul 1905 cu volumul „Bătrânii”, volumul este alcătuit din schițe publicate în
revistele Făt-Frumos și Sămănătorul.
A participat activ la înființarea Societății Scriitorilor Români în 1908, al cărei președinte a fost
între 1911-1912. Reprezentant de frunte al Semănătorismului. Foarte apreciat de Nicolae Iorga, căruia
îi dedică volumul de debut, apoi devine discipol al lui Mihail Dragomirescu.

Opera
 A debutat cu volumul Bătrânii (1905), în care sunt evocați boieri de viță veche, patriarhali și
visători, superiori lumii noi, burgheze, care i-a ruinat.
 Cel mai cunoscut volum a lui Emil Gârleanu este Din lumea celor care nu cuvântă (1910), în care a
relatat întâmplări alegorice din viața gâzelor, păsărilor, animalelor și plantelor.
 Un alt volum, Nucul lui Odobac (1910), dezvoltă tot o temă semănătoristă: dispariția țărănimii
patriarhale și a obiceiurilor tradiționale.

Alte opere
 Cea dintâi durere, 1907  Amintiri și schițe 1910
 Odată!, 1907  Visul lui Pillat, 1915
 Într-o zi de mai, 1908  O lacrimă pe-o geană, 1915
 1877. Schițe din război, 1908  Povești din țară, 1916
 Punga, 1909  Culegătorul de rouă, 19
 Trei vedenii 1910