Metabolismul pigmenţilor biliari.

Icterul

Bilirubina neconjugată rezultă prin degradarea hemului. Ea este o substanţă nepolară,

liposolubilă şi neurotoxică.
Moleculele de hem au provenienţă diferită :
 70% provin din Hb eritrocitelor distruse în splină.
 20% provin din eritroblaştii şi eritrocitele distruse în măduvă, în cadrul procesului de
hematopoieză ineficientă.
 10% provin din diverse enzime, ex. sistemul citocromilor P450.
În macrofage hemul se transformă în biliverdină (sub acţiunea hemoxigenazei) şi apoi în
bilirubină neconjugată (prin acţiunea biliverdinreductazei).
Bilirubina neconjugată (BN, sinonime : liberă sau indirectă sau prehepatică) este liposolubilă,
circulă legată de albumine şi nu filtrează renal. BN este captată de hepatocite și este conjugată
prin acţiunea UDP-glucuroniltransferazei cu acidul glucuronic.
Bilirubina conjugată (BC, sinonime : directă sau posthepatică) este hidrosolubilă şi este
excretată la polul biliar al hepatocitelor. BC ajunge în intestin unde este degradată de unele
enzime bacteriene şi se transformă în stercobilinogen care colorează fecalele.
O parte a stercobilinogenului este resorbită din intestin (cca 10%) şi poate lua două căi :
 Cea mai mare parte este recaptată de ficat, transformată în BC şi eliminată, realizând un
circuit enterohepatic.
 1% este eliminată renal ca urobilinogen, care dă culoarea gălbuie a urinii.
Concentraţia normală a bilirubinei totale este sub 1 mg/dl sau sub 17 micromoli/l, din care
80-85% este BN.
Când se elimină în exces, urobilinogenul urinar colorează urina portocaliu-roşcat.
Dacă concentraţia plasmatică a BC este mare, ea se elimină renal şi colorează urina în brun.

Tipurile de icter

Coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor cauzată de creşterea concentraţiei

bilirubinei se numeşte icter. Subicterul (icter ușor) apare la valori ale BT de 2 mg/dl, iar icterul
intens apare când BT depăşeşte 3 mg/dl.
În obstrucţiile complete ale căilor biliare (ex. cancerul de cap de pancreas) valoarea
maximă posibilă a BT este de 30 mg/dl.
În hepatitele acute virale cele două fracţiuni ale bilirubinei cresc în proporţii aproximativ
egale, cu excepţia formelor colestatice în care predomină BC.
Diagnosticul diferenţial între tipurile cele mai importante de icter este prezentat în tabelul
următor.

Date clinice şi Icterul hemolitic Icterul hepatocelular Icterul mecanic

biologice
BN ++ + Normală
BC Normală + sau ++ ++
Aspectul Hipercromă prin Hipercromă prin Hipercromă prin BC
urinii urobilinogen crescut urobilinogen crescut Spumoasă prin sărurile
biliare
Aspectul Hipercrom Decolorat Decolorat
scaunului
Modificările Nu ++ enzimele de citoliză ++ enzimele de colestază
enzimatice + enzimele de colestază + enzimele de citoliză