Sunteți pe pagina 1din 45

Capitolul 1

PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. ROMEURO 2000 S.A.


BISTRIŢA

1.1.Istoric, localizare, prezentare

Denumirea societaţii este “Romeuro 2000”S.A. şi functonează sub această


denumire.
Pentru înfiinţarea unei firme asociaţii trebuie să alcătuiască în primul rând o
documentaţie specială cuprinzând Contractul de Societate şi Statutul Societăţii, iar mai
apoi toate demersurile necesare cerute de lege.
Alegerea tipului de firmă, în cazul nostru societate pe acţiuni (SA), se face în
funcţie de avantajele şi dezavantajele pe care le oferă tipurile de societăţi existente în
România. Alegerea profilului se formuleză în funcţie de obiectivele avute în vedere de
către întreprinzători şi de şansele de a le satisface pe care le oferă domeniile abordate.
Obiectivul fundamental al firmei îl reprezintă maximizarea valorii ei, care
presupune fie maximizarea valorii acumulate în exerciţiile financiare anterioare
(concepţia patrimonială), fie maximizarea valorii actuale a veniturilor viitoare scontate
(concepţia financiară).
Astfel, SC Romeuro 2000 SA a fost înfiinţată în anul 2000 de către urmatorii
acţionari:
- firma “Crina Anstalt”, înmatriculată în Registrul Comerţului din Vaduz,
Liechtenstein, sub nr.H393/12 din 05.06.1994, persoana juridică din Liechtenstein;
- Todorescu Mariana, avand cetăţenia italiană;
- Pop Teodor, persoană fizică română;
- Moraru Mircea Călin, persoană fizică română;
- Moraru Gratian Alexandru, persoană fizică română.
Societatea “Romeuro 2000”S.A. a fost constituită şi funcţionează în concordanţă
cu prevederile Legii 31/1990, care specifică următoarele aspecte în ceea ce priveste
societăţile pe acţiuni (SA):

1
 tipul de asociere - societate de capitaluri
 constituire prin - contract de societare şi statut
 responsabilitatea - acţionarii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor lor
 mărimea capitalului social - minim 25.000.000, caracter divizibil pe acţiuni
 natura aporturilor - în numerar şi în natură
 numar acţionari - minim 5 acţionari
 organe de gestiune - unul sau mai mulţi administratori
 aprobarea bilanţului - Adunarea Generală a Acţionarilor
Sediul societăţii este în România, judeţul Bistriţa-Năsăud, localitatea Bistriţa,
Cartier Unirea, nr. 497/D. Înregistrată la Registrul Comerţului cu nr. J06/134/18.04.2000,
cod unic de înregistrare 12926111, atribut fiscal R, SC Romeuro 2000 SA îşi desfasoara
activitatea sub forma de proprietate 34, adică societate comercială pe acţiuni, cu o durată
de funcţionare de 5 ani, începând de la data înmatriculării la Registrul Comerţului.
Obiectul principal de activitate al societăţii îl constituie desfăşurarea activităţii de
import-export în nume propriu şi în calitate de comisionar.
Activităţi secundare pe care le desfăşoară:
- prelucrarea brută a lemnului,
- producţia de ambalaje din lemn,
- producţia de scaune,
- producţia de mobilier pentru birouri, magazine, bucătării ,
- fabricarea altor produse din lemn.
Conform statutului actualizat al S.C. Romeuro 2000 S.A. aceasta poate înfiinţa
sucursale şi sedii secundare sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică în ţară
sau în străinătate, cu respectarea normelor legale în vigoare, privind înregistrarea şi
publicitatea, în conformitate cu Legea 31/1990, republicată, şi Legea 26/1990.

2
1.2.Managementul şi organizarea SC Romeuro 2000 SA

Capitalul social subscris şi vărsat de acţionari este de 114.018.000 lei în numerar,


reprezentând 200 acţiuni nominative, valoarea nominală a unei acţiuni fiind de 570.090
lei. Cota de participare a acţionarior la capital, care s-a păstrat pană în prezent, este:
- firma “Crina Anstalt” - 64.5%
- Todorescu Mariana - 10%
- Pop Teodor – 20%
- Moraru Mircea Călin – 5%
- Moraru Gratian Alexandru - 0.5%.
Reducerea sau mărirea capitalului social se poate realiza în condiţiile şi cu
respectarea procedurii prevazute de lege.
Capitalul social poate fi redus prin:
o micşorarea numărului de acţiuni;
o reducerea valoorii nominale a acţiunilor;
o alte procedee prevăzute de lege.
Capitalul social poate fi majorat prin:
o emisiunea de acţiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a
acţiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar şi/sau în
natură;
o încorporarea rezervelor, cu excepţia rezervelor legale, precum şi a
beneficiilor sau a primelor de emisiune, ori prin compensarea unor
creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia;
o alte procedee prevăzute de lege.
Participarea la împărţirea beneficiilor şi la suportarea pierderilor se face
proporţional cu cota de participare la capital. În urma deţinerii de acţiuni, acţionarii au
dreptul la încheierea exerciţiului financiar (dacă societatea a înregistrat profit) la beneficii
monetare încorporate în dividende.

3
“Emisia de noi acţiuni influenţează asupra diluării bogăţiei pe acţionar, a diluării
beneficiului pe acţiuni şi a diluării puterii exercitate de acţionari"1.
Administrarea societăţii revine unui Consiliu de Administraţie format din 3
membrii aleşi pe o perioadă de 4 ani. Administratorii reprezintă societatea în raporturile
cu terţii şi angajează societatea în toate raporturile patrimoniale, având atribuţiile şi
răspunderile stabilite de Adunarea Generală a Acţionarilor. În prezent acesta este format
din Stefano Zoletto (avand cetatenia italiana), Pop Teodor şi Todorescu Mariana.
Pentru vizualizarea structurii personalului utilizăm organigrama societăţii.

ORGANIGRAMA SC ROMEURO 2000 SA


1
Bistricenu Gh. D. – Finanţele agenţilor economici, Bucureşti, Editura Studia, pagina 101.

4
CONSILIUL DE
ADMINISTRAŢIE
(3)

DIRECTOR
GENERAL
(1)

DIRECTOR DIRECTOR
ECONOMIC TEHNIC
(1) (1)

COMPARTIMENT ŞEF SECŢIE


FINANCIAR APROVIZIONARE TÂMPLĂRIE CONFECŢII
(1)
SALARIZARE (1) (1)
(2)

INSPECTOR
PERSONAL
ŞEF ATELIER
(1)
(1)
COMPARTIMENT
JURIDIC
(1)

FORMAŢIE PERSONAL
MAISTRU ÎNTREŢINERE –REPARAŢII
(1) (3)

MUNCITORI
(30)

Echipa managerială a SC ROMEURO 2000 SA este formată din:


 Director general – Pop Teodor;

5
 Director economic – Moraru Mircea Călin;
 Director tehnic – Iacoban Grigore.
Scopul principal pe care orice echipă de acest gen trebuie să îl aibă permanent în
vedere se concretizează în stabilirea următoarelor aspecte:
a) obiectivele financiare ale firmei, definite prin profit, ca obiectiv de bază, prin
structura financiară, costul de capital şi politica de dividende, ca obiective
secundare.
b) valoarea de piaţă a firmei, legat de care acţiunile întreprinse de managementul
financiar trebuie să contribuie la creşterea acesteia, în măsura în care se poate
exercita o influenţă favorabilă, anume în acest scop, prin decizii de natură
financiară.
c) mijloacele şi instrumentele folosite pentru măsurarea perfomanţelor financiare
ale firmei. Ele sunt absolut necesare deoarece odată ce obiectivele firmei au fost
identificate, definite şi evaluate, performanţele obţinute de întreprindere trebuiesc
monitorizate, urmărite şi analizate.
Deciziile cu care o astfel de echipă managerială s-a cofruntat pentru rezolvarea
problemelor ce apar în cadrul întreprinderii şi pentru asigurarea succesului de care s-a dat
dovadă sunt următoarele:
 decizii financiare de rutină, care au în vedere problemele de rezolvat “bine
definite”, cunoscute şi pentru care există o soluţie alternativă cunoscută.
Exemplificăm aici cu calculul amortismentului, a impozitelor şi taxelor
datorate bugetului, a salariilor etc.
 decizii financiare adaptive. Ele au un spectru mai larg, sunt mai complexe şi
prezintă drept caracteristică de bază faptul că presupun un anumit grad de
incertitudine în privinţa apariţiei fenomenelor sau stărilor preconizate ce se
doresc a avea loc în viitor. Importanţa acestor decizii în înfăptuirea
managementului firmei constă în aceea că pe măsură ce sunt fundamentate,
adoptate şi apoi implementate în practică, ele permit întreprinderii continua
aaptarea la condiţiile pieţei.

6
 deciziile inovative. Ele apar mai rar, sunt cele mai dificile şi sunt legate de
manevre strategice de anvergură ale întreprinderii şi au ca orizont de timp,
termene mai îndepărtate.

1.3. Principalele documente folosite

“Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un


înscris care stă la baza înregistrarilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de
document justificativ.”2
În activitatea zilnică de înregistrare în contabilitate a modificarilor patrimoniale se
utilizeaza:
 Registrul de casă: în care se înregistrează toate modificările zilnice ce
privesc contul de casă;
 Registrul jurnal: care este documentul contabil obligatoriu în care se
înregistrează prin articole contabile, în mod cronologic, operaţii
patrimoniale, după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate;
 Registrul inventar: care este un document contabil obligatoriu în care se
înregistrează toate elementele patrimoniale de active şi pasive, grupate în
funcţie de natura lor, conform posturilor din bilanţul contabil, inventariate
potrivit normelor legale.
Firma deţine un program de contabilitate extrem de performant, care satisface
întregile cerinţe ale contabilitaţii, oferind toate situaţiile necesare compartimentului
financiar-contabil.

2
Tudor A.T., Cachita F., Szathmary Z. – Mediul financiar contabil al agenţilor economici, Cluj-Napoca, Ed
Studia, pagina 81.

7
1.4. Diagnosticul comercial

a) Generalităţi
Obiectul principal de activitate al societăţii, aşa cum s-a arătat mai sus este
activitatea de import-export în nume propriu şi în calitate de comisionar. În prezent
societatea administrează în mod direct contracte de export în comision, acestea
reprezentând şi ponderea principală în totalul veniturilor.
În activitatea anului 2004 veniturile societăţii sunt cele obţinute din:
Denumirea produsului U.M. Realizări - mii lei -
Venituri din vânzarea mărfurilor mii lei 6.672.067
Venituri din comision şi vânzarea produselor la export mii lei 17.440.628
TOTAL mii lei 24.112.695

b) Concluziile diagnosticului comercial


Diagnosticul comercial relevă capacitatea societăţii S.C. Romeuro 2000 S.A.
Bistriţa de a desfăşura activităţi aducătoare de profit.
Analizând activitatea societăţii Romeuro 2000 S.A. de la înfiinţare până în 2004
rezultă o creştere anuală de la an la an prin mărirea profitului care a determinat crearea
unei rezerve de surse proprii de finanţare.
Pentru perioada viitoare acţionarii urmăresc o extindere atât a capacităţii de
producţie, cât şi de desfacere, în special la export.
O atenţie deosebită va acorda relaţiilor privind exportul în comision, care aşa cum
se vede în tabelul de mai sus, ponderea veniturilor din exportul în comision este foarte
importantă.
În asigurarea unor venituri suplimentare scontate societatea, prin unităţile
producătoare a realizat standuri de expoziţie atât în ţară cât şi în străinătate în vederea
realizării unor noi contracte. Astfel de standuri s-au realizat în: Italia, Olanda, Slovacia,
Ucraina şi Moscova, încheindu-se contracte pentru perioada 2004-2005.
Pentru realizarea unui export sigur unităţile producătoare, aşa cum s-a arătat mai
sus au asigurat şi asigură produsele solicitate de clienţii externi la o calitate superioară.

8
O pondere destul de importantă privind exportul s-a realizat şi cu S.U.A. prin
exportul de scaune pentru copii, îmbrăcate în piele, căutate atât pentru design cât şi
pentru confort şi utilizare.

1.5. Contul de profit şi pierdere

La sfârşitul fiecarui exerciţiu financiar în contabilitatea fiecarei societaţi trebuie să


se înregistreze rezultatul economic. Pe lângă bilanţul contabil, care este un document ce
descrie situaţia patrimonială şi implicit financiară a unei intreprinderi, dar şi marimea
rezultatului, utilizăm un alt instrument de modelare contabilă pentru explicarea modului
de constituire a rezultatului şi anume Contul de profit şi pierdere sau Contul de rezultate.
Acest document pune accentul pe o singură porţiune componentă a bilanţului:
modificarile ce au avut loc datorită exploatării şi efectele lor asupra profiturilor reţinute
(nerepartizate ca dividende) sau a profiturilor acumulate.
“Contul de rezultate sintetizează fluxurile economice, respectiv cheltuielile şi
veniturile perioadei de gestiune, rezultatul din activitatea de exploatare, financiară şi
extraordinară.”3
Cheltuielile reprezintă ansamblul elementelor de costuri suportate de
intreprindere în cursul exerciţiului: consumuri de materii prime, cheltuieli cu personalul,
amortizări şi provizioane calculate în cursul exerciţiului, valoarea contabilă a elementelor
de active cedate, distruse sau dispărute.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogaţire (legală) a intreprinderii
legate sau nu de activitatea sa normală şi curentă. Partea preponderentă a veniturilor o
constituie cifra de afaceri realizată de întreprindere cu terţii în cursul exerciţiului
activităţii sale normale şi curente. Veniturile cuprind vânzările (facturate clienţilor),
creşterea stocurilor de producţie în curs (neterminată) şi a stocurilor de produse finite,
reluări asupra amortizărilor şi provizioanelor, dobânzile (asupra plasamentelor).
Diferenţa între venituri şi cheltuieli constituie rezultatul (profit sau pierdere).

3
Stancu I. – Finanţe. Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderilor. Analiza şi gestiunea financiară,
Bucureşti, Ed Economică, 1997, pagina 461.

9
Privit prin prisma finalitaţii Contul de profit şi pierdere are un conţinut îndeosebi
economic care oferă informaţii privind activitatea industrială, comercială sau financiară a
întreprinderii, a modului cum aceasta îşi gestionează afacerile prin prisma veniturilor,
cheltuielilor şi rezultatelor pe care le generează.
Scopul Contului de profit şi pierdere este să prezinte rezultatele unei afaceri
comparând venitul obţinut în decursul unei perioade cu cheltuielile pentru obţinerea
venitului. Acest document este structurat pe identitatea:
Venituri – Cheltuieli = Profit (Pierdere)
Contul de profit şi pierdere se întocmeşte anual sau la alte perioade (lunar sau
trimestrial). Cel întocmit lunar sau trimestrial se foloseşte pentru scopuri interne,
estimarea sarcinilor pentru vânzări sau profit, controlarea costurilor şi urmarirea evoluţiei
sarcinilor stabilite pe termen lung.

10
Capitolul 2

DEFINIREA ACTIVELOR UNEI SOCIETATI COMERCIALE

Activele sunt resurse controlate de întreprindere ca rezultat al unor evenimente


trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru
întreprindere. Elementele de activ sunt grupate după natură, destinaţie şi grad de
lichiditate. În bilanţ, activele sunt prezentate în ordinea lichidităţii, începând cu active
imobilizate, cu o lichiditate redusă şi terminând cu activele curente, care au o lichiditate
mare.
Activul bilanţului cuprinde, pe de-o parte, valoarea netă a mijloacelor materiale şi
băneşti, iar pe de altă parte, creanţele pe care întreprinderea le are de încasat de la terţi.
Valoarea netă a unui activ se obţine deducând din valoarea sa de intrare
amortismentele şi provizioanele legal constituite.
În conformitate cu prevederile legale, activul bilanţului se structurează în
următoarele grupe:
 active imobilizate;
 active circulante;
 cheltuieli în avans.
Analiza în dinamică ale activelor presupune detalierea analizei pe componentele
acestora, adică a grupelor de active şi a elementelor componente ale fiecărei grupe.

2.1. Activele imobilizate

Activele imobilizate sunt formate din bunuri mobile şi imobile, corporale şi


necorporale, achiziţionate de la terţi sau produse în întreprindere şi care intră în
patrimoniul acesteia pe diferite căi (investiţii, donaţii, aport în natură etc.).

11
Din punct de vedere financiar, activele imobilizate participă la mai multe cicluri
productive, se uzează treptat, investiţia iniţială fiind recuperată în mai multe exerciţii
financiare, pe calea amortizării.
Din punct de vedere al conţinutului lor material, activele imobilizate, se grupează
în:
 imobilizări necorporale;
 imobilizări corporale;
 imobilizări financiare.

2.1.1. Imobilizările necorporale

Imobilizările necorporale sunt active nemonetare fără substanţă fizică, deţinute


pentru utilizarea în producţie sau pentru furnizarea de bunuri şi servicii, pentru a fi
închiriate sau în scopuri administrative. Un activ necorporal este recunoscut ca activ
dacă:
- este probabilă o intrare de beneficii economice viitoare atribuibile activului
respectiv; şi
- costul acelui activ poate fi evaluat credibil.
Toate celelalte costuri aferente activelor necorporale sunt trecute pe cheltuieli.
Imobilizările necorporale se structurează în următoarele elemente:
 cheltuieli cu constituirea întreprinderii;
 cheltuieli de dezvoltare;
 concesiuni, brevete, licenţe, mărci de fabrică şi alte drepturi şi valori similare;
 fond comercial;
 alte active necorporale;
avansurile şi imobilizările necorporale în curs.
În categoria cheltuielilor cu constituirea întreprinderii se includ: taxe pentru
înmatricularea întreprinderii; taxe privind modificările intervenite în jurisdicţia

12
întreprinderii; cheltuieli ocazionate de emiterea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni;
cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate.
Cheltuielile de dezvoltare se referă la valoarea unor lucrări efectuate de
întreprindere în scopul realizării de produse şi servicii noi sau îmbunătăţite substanţial,
înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării.
Concesiunile încorporează valoarea bunurilor preluate cu acest titlu pe bază de
contract de către întreprindere, şi anume:
- exploatarea unei părţi a domeniului public;
- reprezentarea în termeni de unicitate în comercializarea produselor unei firme.
Cheltuielile ocazionate de această activitate se amortizează pe bază de scadenţar
pe o durată egală cu durata prevăzută în contractul de concesiune.
Fondul comercial este tratat ca un activ, ca urmare a achiziţiei de către o
întreprindere a activelor altei întreprinderi (la consolidare), şi reprezintă diferenţa dintre
costul de achiziţie şi valoarea justă, la data tranzacţiei, a părţii din activele nete
achiziţionate de către o întreprindere.
Fondul comercial (goodwill) reprezintă partea din fondul de comerţ care nu
figurează în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care contribuie la menţinerea
sau dezvoltarea potenţialului de activităţi al întreprinderii, reprezentat de clientelă, vad
comercial, reputaţie, debuşee, poziţie geografică. Fondul comercial reprezintă un exces al
costului de achiziţie peste interesul celui care achiziţionează în valoarea justă a activelor
şi datoriilor identificabile achiziţionate la data tranzacţiei de schimb.
Fondul comercial negativ (negative goodwill) reprezintă orice exces de la data
tranzacţiei de schimb, al interesului achizitorului în valorile juste ale activelor şi
datoriilor identificabile achiziţionate, peste costul achiziţiei.
Alte imobilizări necorporale reprezintă bunuri necorporale, create în
întreprindere sau achiziţionate de la terţi, şi care se înregistrează în contabilitate la cost
de achiziţie. Din punct de vedere financiar, investiţia se recuperează prin amortizare pe o
durată de trei ani. Se asimilează altor imobilizări necorporale programele informatice
utilizate de agentul economic.

13
Avansurile şi imobilizările necorporale în curs reprezintă sumele avansate
pentru achiziţionarea de astfel de active.
În cadrul analizei activelor necorporale se evidenţiază ponderea pe care fiecare
componentă o deţine în totalul acestor imobilizări. În acelaşi timp, se remarcă faptul că
sumele investite în aceste active se recuperează prin amortizare.
În dinamică, de obicei, se înregistrează scăderea treptată a valorii acestor
imobilizări (IANP < 100), ca urmare a diminuării valorii de achiziţie (sau de producţie),
prin amortizare.
În situaţia în care se constată o tendinţă de creştere a valorii activelor necorporale
(IANP > 100), aceasta se explică prin:
- lărgirea sferei de activitate a întreprinderii;
- comercializarea şi contabilizarea corectă a mărcilor, licenţelor, brevetelor etc.;
- utilizarea pe scară extinsă a programelor informatice.

2.1.2. Imobilizările corporale

Imobilizările corporale formează componenta productivă a unei întreprinderi,


fiind recunoscute în poziţia financiară dacă se estimează că vor genera beneficii
economice pentru întreprindere şi dacă costul activelor poate fi evaluat în mod credibil.
În conformitate cu prevederile legale imobilizările corporale sunt active care
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

 sunt deţinute de întreprindere în scopul utilizării în producţia proprie, pentru a fi


închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

 sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un an;

 au o valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare. În


prezent limita minimă stabilită de guvern este de 15 milioane lei.
În categoria imobilizărilor corporale sunt incluse următoarele elemente:
 terenuri şi construcţii;

14
 instalaţii tehnice şi maşini;
 alte instalaţii, utilaje şi mobilier;
 avansuri şi imobilizări corporale în curs.
Terenurile nu sunt supuse amortizării, cu excepţia amenajărilor, iar din punct de
vedere financiar ele îşi modifică valoarea cu prilejul acţiunii de reevaluare a activelor
întreprinderii. Valoarea terenurilor a fost stabilită în timp, pe baza mai multor
reglementări legale.
Valoarea imobilizărilor corporale altele decât valoarea terenurilor se poate
modifica în ambele sensuri, de creştere sau de scădere a acesteia.
Creşterea valorii acestor active se poate explica prin:
- reevaluări prin acte normative;
- noi achiziţii de imobilizări;
- modernizarea celor existente.
Diminuarea valorii imobilizărilor corporale altele decât terenurile se explică prin:
- scoaterea din funcţiune a unor imobilizări corporale;
- vânzarea unor elemente de imobilizări conform prevederilor legale.
- recuperarea investiţiei financiare iniţiale, prin amortizare;
- trecerea unor imobilizări corporale în categoria obiectelor de inventar.
Analiza în dinamică a imobilizărilor corporale vizează următoarele aspecte:
1) analiza în dinamică a valorii rămase(nete) a imobilizărilor corporale
 IACP > 100, cu alte cuvinte, ritmul de creştere al valorii imobilizărilor
corporale fabricate, achiziţionate sau reevaluate este superior ritmului de creştere al
amortizării, casării şi vânzării unor elemente de imobilizări corporale;
 IACP = 100, adică se înregistrează o egalitate între ritmul intrărilor şi ieşirilor
de imobilizări corporale;
 IACP < 100, adică ritmul de sporire a intrărilor de imobilizări corporale este
inferior ritmului aferent ieşirilor de imobilizări.

15
2) analiza corelativă dintre dinamica imobilizărilor corporale şi dinamica
indicatorilor de volum (cifra de afaceri netă) (ICAN), producţia vândută (IQv) sau venituri
din exploatare (IVE). În acest sens, deosebim următoarele situaţii:
 IACP > ICAN (IQv, IVE), adică ritmul de dotare cu imobilizări este superior
veniturilor din exploatare, situaţie care se înregistrează în special în perioadele
neinflaţioniste, atunci când rata dobânzii aferentă creditului angajat este relativ redusă;
 IACP = ICAN (IQv, IVE), adică se înregistrează o egalitate între cele două dinamici,
care se realizează pe fondul unui proces investiţional comparabil cu cel precedent şi cu o
viteză de rotaţie a imobilizărilor corporale situată în parametrii anteriori;
 IACP < ICAN (IQv, IVE), semnifică o sporire a eficienţei folosirii imobilizărilor
corporale, pe fondul accelerării vitezei de rotaţie a acestora.

2.1.3. Imobilizările financiare

În categoria imobilizărilor financiare sunt cuprinse:


 valoarea titlurilor de participare, deţinute la societăţile din cadrul grupului;
 valoarea creanţelor asupra societăţilor din cadrul grupului;
 valoarea titlurilor sub formă de interese de participare;
 creanţe din interese de participare;
 titluri deţinute ca imobilizări;
 alte creanţe;
 active proprii.
Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acţiuni şi alte titluri
cu venit variabil, pe care întreprinderea le deţine ca parte din capitalul social al altei
întreprinderi.Titlurile de participare deţinute la societăţile din cadrul grupului sunt
drepturi deţinute sub formă de acţiuni la filialele societăţii mamă.
Creanţele asupra societăţilor din cadrul grupului reprezintă sumele datorate şi
dobânda aferentă sumelor datorate de filiale.

16
Titlurile sub formă de interese de participare sunt imobilizări financiare care
vizează:

 interesele de participare (sub formă de titluri de participare) la întreprinderi


asociate din cadrul grupului şi din afara grupului;

 interese strategice (sub formă de titluri de participare) în cadrul şi în afara


grupului.
Titlurile de participare, deţinute în întreprinderi asociate sunt titluri de participare
într-o proporţie de 20-50 %, şi care asigură exercitarea unei influenţe semnificative.
Titlurile de participare strategice reprezintă titluri de participare care sunt
deţinute într-o proporţie de până la 20 % şi nu asigură posibilitatea exercitării unei
influenţe semnificative. Titlurile de participare deţinute într-o proporţie de 10 % sunt
considerate interese minoritare.
Creanţele din interese de participare includ atât creanţele propriu-zise cât şi
dobânda aferentă acestora. Interesele de participare reprezintă interesele deţinute de o
întreprindere în acţiunile altei întreprinderi. Interesele de participare sunt deţinute pe
termen lung în scopul garantării contribuţiei la activităţile întreprinderii respective. Un
interes de participare include un interes ce poate fi convertit într-o participare în acţiuni şi
o opţiune de a achiziţiona acţiuni sau orice fel de astfel de participaţii fără a se ţine seama
de faptul că acţiunile la care se referă pot fi după conversie sau după exercitarea opţiunii,
neemise.
O participare deţinută în contul unei alte întreprinderi va fi tratată ca fiind deţinută
de acea întreprindere în sine. Interesele de participare cuprind investiţiile în
întreprinderile asociate şi investiţiile strategice. O participare de 10 % sau mai mult,
presupune că este o investiţie strategică dacă nu demonstrează contrariul.

2.2. Activele circulante

17
Activele circulante constituie o componentă a elementelor de activ, legate
nemijlocit de un singur ciclu de exploatare. De aceea şi viteza lor de transformare este
mai rapidă decât în cazul imobilizărilor corporale. Din punct de vedere financiar,
accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante înseamnă de fapt crearea premiselor
necesare sporirii capacităţii de autofinanţare a întreprinderii. Un activ este considerat
activ circulant dacă:

 este achiziţionat sau produs pentru consumul propriu sau în scopul


comercializării şi se aşteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data
bilanţului;

 este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;

 este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu


este restricţionată.
Prin echivalente ale numerarului se înţeleg investiţiile financiare pe termen scurt
uşor convertibile în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.
Activele circulante cuprind următoarele elemente:
 stocuri;
 creanţe;
 investiţii financiare pe termen scurt;
 casa şi conturi la bănci.

2.2.1.Stocurile
Stocurile sunt active circulante:
 deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
 în curs de producţie(execuţie) în vederea vânzării; sau
 sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi
folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
În categoria stocurilor se includ:
 materii prime şi materiale consumabile;

18
 producţia în curs de execuţie;
 produse finite şi mărfuri;
 avansuri pentru cumpărări de stocuri.
1) Stocurile de materii prime şi materiale consumabile
Analiza în dinamică a acestor stocuri vizează două aspecte, şi anume:
 ritmul modificării stocurilor (ISM);
 ritmul corelat al stocurilor (ISM), consumului de materiale (ICM) şi al veniturilor
din vânzări (ICAN) (cifra de afaceri netă).
În privinţa modificării ritmului variaţiei stocurilor de materii prime şi materiale
consumabile se ivesc trei posibilităţi:
 creşterea stocului de materiale comparativ cu perioada precedentă
(ISM > 100), care se explică prin:
- aprovizionare în devans;
- modificări în structura de fabricaţie;
- sporirea consumului specific;
- aprovizionare peste necesar;
- modificarea costului de achiziţie a materialelor primite de la furnizori;
- evaluarea diferită a stocului potrivit metodelor de evaluare FIFO, LIFO, costului
mediu ponderat şi a altor metode.
 menţinerea ritmului de evoluţie a stocurilor de materii prime şi materiale
consumabile în parametri comparabili cu cei ai perioadei precedente (ISM = 100) în cazul:
- unei aprovizionări ritmice;
- unui consum specific constant;
- unor costuri de achiziţie constante;
- menţinerii structurii de fabricaţie în aceiaşi parametri;
 diminuarea nivelului stocurilor de materii prime şi materiale consumabile
(ISM < 100) prin:

19
- ritmul superior al producţiei;
- aprovizionarea neritmică;
- utilizarea stocului de siguranţă în producţie;
- reducerea costului de achiziţie al materiilor prime şi materialelor.
2) Producţia în curs de execuţie este de regulă evaluată la cost de producţie.
Dacă valoarea realizabilă netă a producţiei în curs de execuţie este mai mică decât
costul de producţie, atunci acea valoare realizabilă netă corespunzătoare activului
circulant este cea care trebuie prezentată în situaţiile financiare, adică valoarea activului
mai puţin provizionul constituit.
Producţia în curs de execuţie este influenţată de patru factori şi anume:
 volumul fizic al acesteia;
 durata ciclului de fabricaţie;
 structura sortimentală;
 costul de producţie.
În cazul sporirii duratei ciclului de fabricaţie va rezulta o creştere a imobilizărilor
financiare în stocuri şi deci o recuperare mai lentă a investiţiei iniţiale.
Dacă durata ciclului de fabricaţie se reduce atunci se va recupera mai rapid
investiţia financiară iniţială.
Structura sortimentală influenţează nivelul şi dinamica producţiei în curs de
execuţie astfel:
 dacă structura sortimentală se modifică în favoarea unor produse cu un cost de
producţie comparabil mai mic, are loc o diminuare în termeni reali a valorii producţiei în
curs de execuţie;
 dacă structura sortimentală se modifică în favoarea unor produse cu costuri de
producţie comparabile mai mari, atunci se va înregistra o sporire a valorii producţiei în
curs de execuţie, cu consecinţe financiare negative asupra societăţii comerciale.
Costul de producţie influenţează nivelul şi dinamica producţiei în curs de
execuţie astfel:

20
 în sensul creşterii acesteia, dacă costul de producţie înregistrează o majorare faţă
de perioada precedentă;
 în sensul scăderii acesteia, dacă costul de producţie curent este situat la un nivel
inferior celui comparabil.
Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie al materiilor prime şi
consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producţie precum şi cota cheltuielilor
indirecte de producţie alocate raţional ca fiind legate de fabricaţia acestuia.
Cheltuielile generale de administraţie şi cele financiare nu se includ în costurile de
producţie, cu unele excepţii.
Costurile îndatorării, respectiv cheltuielile financiare cu dobânzile şi diferenţele
de curs aferente dobânzii privind împrumuturile care sunt direct atribuite costului de
achiziţie, pot fi capitalizate ca parte a costului de producţie a unui activ.
Cheltuielile de desfacere nu se includ în costul de producţie.
3) Produsele finite şi mărfurile semnifică imobilizări financiare temporale, care
sunt înregistrate în conturile ce reflectă aceste valori materiale.
Factorii de influenţă a nivelului stocurilor de produse finite sunt:
- termenele de livrare şi durata ciclului de fabricaţie;
- volumul fizic;
- structura sortimentală;
- costul de producţie.
În situaţia în care termenele de livrare ale produselor finite sunt respectate, atunci
în dinamică stocul înregistrează o scădere.
În cazul în care semifabricatele sunt folosite în procesul productiv, dimensiunea
stocului de produse finite depinde de durata ciclului de fabricaţie.
Volumul fizic al acestor produse influenţează mărimea stocului final astfel:
 în situaţia sporirii volumului fizic, în condiţiile evaluării acestuia în costuri
comparabile (ale exerciţiului financiar precedent), se va înregistra o creştere a stocului de
produse finite;

21
 în situaţia diminuării volumului fizic şi dacă costul de producţie nu se modifică
în termeni reali, atunci are loc o diminuare a acestor stocuri.
Structura sortimentală are un impact asupra modificării stocurilor în următoarele
condiţii:
- dacă structura se modifică în favoarea unor sortimente cu un cost de producţie
comparabil mai mare, se va înregistra o creştere a stocurilor;
- dacă structura se modifică în favoarea unor sortimente cu un cost comparabil
mai mic, are loc o diminuare a nivelului acestor stocuri.
Costul de producţie poate influenţa stocurile de produse finite în sensul creşterii
sau diminuării acestora.
Efectivele de animale constituie o componentă a acestor categorii de stocuri care
se evaluează în contabilitate la costuri de producţie (achiziţie) şi includ: valoarea
efectivelor de animale şi păsări, respectiv a animalelor născute, a celor tinere de orice fel
(viţei, miei, purcei, mânji etc.) în vederea creşterii şi folosirii lor pentru muncă şi
reproducţie; valoarea animalelor şi păsărilor la îngrăşat pentru valorificare; valoarea
coloniilor de albine; valoarea animalelor pentru producţia de carne, lapte, lână, blană etc.
Factorii care pot influenţa valoarea acestor efective sunt:
- raportul dintre ritmul intrărilor şi cel al ieşirilor de animale în decursul
exerciţiului financiar;
- structura efectivelor de animale;
- costul de producţie (achiziţie) al animalelor.
Mărfurile şi ambalajele vizează aspecte legate de latura comercială a
întreprinderii. Modificarea stocului final de mărfuri şi ambalaje depinde de următorii
factori:
- raportul între ritmul aprovizionărilor şi cel al desfacerilor de mărfuri;
- structura mărfurilor vândute;
- adaosul comercial practicat;
- regimul circulaţiei ambalajelor: ambalaje refolosibile sau nerefolosibile.

22
Astfel, în cazul în care ritmul desfacerilor este superior ritmului aprovizionărilor,
se înregistrează o diminuare a stocului de mărfuri şi ambalaje.
Dacă structura vânzărilor se modifică în favoarea unor grupe de mărfuri cu o cotă
de adaos comercial mai mare, atunci se va înregistra o diminuare a acestor stocuri.
În situaţia în care adaosul comercial aferent stocurilor este în scădere, atunci se va
înregistra o diminuare a stocului de mărfuri şi de ambalaje.
În fine, preluarea operativă de către furnizor a ambalajelor refolosibile (navete cu
sticle, ambalaje din lemn sau plastic), a căror preţ nu este inclus în cel al mărfii vândute,
va determina scăderea valorii acestor stocuri.

2.2.2. Creanţele

Creanţele reprezintă sumele băneşti imobilizate temporar la terţi.


Factorii de influenţă a creanţelor sunt:
- cifra de afaceri netă;
- prevederile contractuale privind termenele de încasare;
- garanţiile materiale constituite în cazul insolvabilităţii clienţilor (debitorilor);
- structura vânzărilor;
- calitatea produselor vândute etc.
În general, sporirea cifrei de afaceri netă determină o creştere a volumului
creanţelor comerciale, creştere care pe termen mediu şi lung poate crea probleme de
lichiditate financiară atunci când facturile emise nu sunt încasate la termen. O altă
categorie de creanţe o reprezintă debitorii care reprezintă creanţele faţă de alte persoane
fizice sau juridice. În situaţia în care sumele imobilizate în contul de debitori nu sunt
acoperite cu garanţii materiale şi recuperate într-un termen relativ scurt de timp, atunci
apare riscul nerecuperării sumelor imputate pentru diverse pagube, cu consecinţe
nefavorabile asupra lichidităţii financiare a societăţii comerciale.
Dacă structura vânzărilor se modifică în favoarea unor produse cu o valoare
mare, atunci are loc o creştere a soldului creanţelor.

23
În categoria creanţelor se includ şi alte elemente cum ar fi:

 sume de încasat de la societăţile din cadrul grupului;

 sume de încasat din interese de participare;

 alte creanţe;

 creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat.

2.2.3. Investiţiile financiare pe termen scurt

Investiţiile financiare pe termen scurt cuprind:

 titlurile de participare deţinute la societăţile din cadrul grupului;

 acţiunile proprii emise de firmă;

 alte investiţii financiare pe termen scurt care pot fi acţiuni cotate sau necotate
la bursă, obligaţiuni emise şi răscumpărate, obligaţiuni cotate şi necotate şi
alte investiţii financiare pe termen scurt achiziţionate în vederea realizării unui
profit pe termen scurt.
O sporire a valorii acestor investiţii financiare semnifică o direcţionare a
surplusului monetar al firmei, spre piaţa financiară de capital.

2.2.4. Casa şi conturi la bănci

Operaţiunile financiare privind sumele aflate în casieria întreprinderii precum şi


alte valori, se efectuează în conformitate cu regulamentul operaţiunilor de casă, a
regulamentelor emise de Banca Naţională a României şi a altor reglementări emise în
acest scop.
Conturile la bănci cuprind valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele
comerciale depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi în valută, cecurile întreprinderii,
creditele bancare pe termen scurt şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor
acordate de bănci în conturile curente.

24
Investiţiile financiare pe termen scurt împreună cu casa şi conturile la bănci
formează trezoreria întreprinderii.
În dinamică, o sporire a trezoreriei, determină atât consolidarea stărilor de
lichiditate şi solvabilitate financiară, cât şi menţinerea într-un echilibru monetar
permanent a întreprinderii şi, pe această bază, are loc întărirea capacităţii de autofinanţare
a acesteia.

2.3. Cheltuielile în avans

Cheltuielile în avans sunt cheltuieli care se plătesc în exerciţiul curent dar care se
referă la un exerciţiu financiar viitor când urmează să fie incluse în costuri, şi care
cuprind cheltuielile cu chiriile, abonamentele şi alte cheltuieli efectuate anticipat. În
general o sporire a volumului acestor cheltuieli semnifică o direcţionare a surplusului
monetar spre obţinerea unor beneficii viitoare.
Activele curente includ activele circulante şi cheltuielile înregistrate în avans şi
exprimă, după părerea noastră, capacitatea întreprinderii de a face faţă datoriilor curente,
capacitate exprimată de lichiditatea generală a întreprinderii (fondul de rulment sau
capitalul de lucru).

Capitolul 3
ANALIZA STRUCTURII FINANCIARE A
ACTIVELOR SC ROMEURO 2000 SA

25
Analiza poziţiei financiare pe baza bilanţului vizează cele trei componente ale
acestuia şi se realizează atât în dinamică cât şi static, astfel:
- analiza în dinamică sau analiza pe orizontală – se bazează pe indici, în care
posturile din bilanţ sunt exprimate sub formă de modificări procentuale;
- analiza statică sau analiza pe verticală – se bazează pe ponderi în care fiecare
post din bilanţ se exprimă ca o mărime procentuală din totalul activelor, al
datoriilor şi a capitalurilor.
Activul bilanţului cuprinde valoarea netă a mijloacelor materiale, precum şi
creanţele pe care întreprinderea le are de încasat de la terţi.

3.1. Analiza dinamicii activelor

Analiza în dinamică a activului bilanţier evidenţiază evoluţia componentelor


acestuia.
În formă concentrată, patrimoniul societăţii S.C. Romeuro 2000 S.A. în anii 2003
şi 2004 se prezintă sub structura prezentată în anexa nr.1.
Din datele de analiză se observă că în perioada analizată (2003 - 2004) activele au
înregistrat creşteri semnificative. Activele imobilizate, în anul 2004 au crescut cu
163,62% faţă de anul precedent .
Analizând dinamica activelor circulante, se constată că pentru toate categoriile de
active circulante (cu excepţia casei şi conturilor la bănci) se înregistrează creşteri anuale.
Această situaţie se explică în principal prin creşterea stocurilor şi creanţelor. Analizând
dinamica componentelor activelor circulante am constatat următoarele:
- stocurile cunosc creşteri importante atât pe total ( +70,99%) cât şi pe fiecare
element în parte;
- creanţele societăţii comerciale au cunoscut o creştere cu 21,09% datorită
creanţelor comerciale;

26
- trezoreria S.C. Romeuro 2000 S.A a avut o evoluţie descendentă în perioada
analizată, reducându-se cu 11,75% în 2004 comparativ cu anul 2003, datorită diminuării
numerarului şi echivalentelor de numerar.
- pe total, activele circulante înregistrează o uşoară scădere în anul 2004 faţă de
2003, scaderea fiind de 1,22%, şi datorându-se scăderii poziţiei bilanţiere „Casa şi conturi
la bănci”.

3.2. Analiza activelor cu ajutorul ratelor de structură

Ratele de structură se determină fie ca ponderi ale grupelor de active în totalul


activelor, fie ca ponderi ale grupelor de datorii în totalul acestora, respectiv ponderea
elementelor de capital în totalul acestuia.
Ratele de structură ale activelor se grupează în:
- rata generală a imobilizărilor;
- rata generală a activelor circulante, care la rândul ei se descompune în:
o rata stocurilor;
o rata creanţelor;
o rata trezoreriei;
- rata cheltuielilor în avans.

3.2.1. Rata generală a imobilizărilor

Rata generală a imobilizărilor (RI) evidenţiază ponderea pe care imobilizările o


detin în totalul activelor unităţii economice. Se determină ca un raport procentual între
valoarea net contabilă a imobilizărilor patrimoniale (AI) şi activele totale (AT):
RI = AI /AT x 100
O sporire a ratei imobilizărilor semnifică o consolidare a infrastructurii societăţii
comerciale, respectiv a credibilităţii firmei în faţa investitorilor şi creditorilor. O

27
diminuare a ratei imobilizărilor semnifică fie o recuperare a investiţiei iniţiale, fie o
neangajare a firmei în programe de investiţii.
RI2003 = 358.830 / 7.287.538 x 100 = 4,92%
RI2004 = 945.936 / 7.790.279 x 100 = 12,14%
În cazul S.C. Romeuro 2000 S.A. se constată o creştere semnificativă a ponderii
acestor imobilizăride la 4,92% în anul 2003 la 12,14% în anul 2004, ducând la creşterea
credibilităţii firmei în faţa investitorilor şi creditorilor

Rata imobilizărilor necorporale (RIN) exprimă ponderea pe care această


categorie de active o deţine în totalul imobilizărilor.
RIN = ANP / AI x 100
Sporirea valorii acestui indicator semnifică fie o expansiune comericală fie o
perfecţionare a sistemului informaţional economic, fie o consolidare a cercetării
ştiinţifice în care firma îşi desfăşoară activitatea.

Rata imobilizărilor corporale (RIC) evidenţiază ponderea pe care valoarea net


contabilă a acestei categorii o deţine în totalul imobilizărilor.
RIC = ACP/AI x 100
O sporire a valorii acestei rate reprezintă calea principală de angajare de noi
credite comerciale. Diminuarea valorii indicatorului poate însemna o restrângere a gajului
comercial.
RIC2003 = 358.830 / 7.287.538 x 100 = 4,92%
RIC2004 = 945.936 / 7.790.279 x 100 = 12,14%

Rata imobilizărilor financiare (RIF) pune în evidenţă ponderea pe care relaţiile


financiar-patrimoniale externe le au în totalul imobilizărilor.
RIF = AF/AI x 100
O sporire a acestei rate semnifică o expansiune a mecanismelor financiare cu terţe
firme. Diminuarea indicatorului înseamnă neangajarea firmei în operaţiuni de capital.

28
În cazul societăţii noastre nu vom calcula indicatorii rata imobilizărilor
necorporale şi rata imobilizărilor financiare deoarece firma nu deţine imobilizări
necorporale şi respectiv financiare.

3.2.2. Rata generală a activelor circulante

Rata generală a activelor circulante (RAC) evidenţiază ponderea acestor


categorii de active în totalul activelor întreprinderii.
RAC = AC / AT x 100
O creştere a nivelului indicatorului comparativ cu începutul exerciţiului financiar
poate însemna fie o încetinire a procesului productiv, fie o accelerare a vânzărilor prin
acordarea unui credit comercial pe o perioadă mai îndelungată partenerilor sau o
consolidare a lichidităţii imediate a agentului economic. Pentru idntificarea cauzelor care
au condus la această situaţie se impune adâncirea analizei acestui indicator pe
componentele sale şi anume :
- rata stocurilor ;
- rata creanţelor ;
- rata trezoreriei.

Rata stocurilor (RS) se determină ca un raport procentual între stocurile


existente în unitatea economică la un moment dat şi activele totale ale acesteia.
RS = S / AC x 100
RS2003 = 522.911 / 7.287.538 x 100 = 7,18%
RS2004 = 894.127 / 7.790.279 x 100 = 11,48%
În cazul S.C. Romeuro 2000 S.A. se constată o creştere a ponderii stocurilor în
totalul activelor de la 7,18% în anul 2003 la 11,48% în anul 2004.
Rata stocurilor se poate analiza şi pe componente în functie de gradul de
transformare a acestora, astfel :
- rata stocului de materii prime şi materiale consumabile (RSMP);
- rata stocului de producţie în curs de execuţie (RSPCE) ;

29
- rata stocului de produse finite şi mărfuri (RSPF) ;
- rata avansurilor pentru cumpărări de stocuri (RAS).

Rata creanţelor (RCR) se calculează ca şi un raport procentual între creanţele


neîncasate şi activele totale existente în unitate la un moment dat.
RCR = CR / AC x 100
O creştere a valorii acestei rate semnifică o intensificare a relaţiilor comerciale cu
clienţii sau o imobilizare de lichidităţi.
RCR2003 = 4.753.503 / 7.287.538 x 100 = 65,23%
RCR2004 = 5.756.136 / 7.790.279 x 100 = 73,89%
În cazul S.C. Romeuro 2000 S.A. se observă o creştere a ponderii creanţelor în
totalul activelor de la 65,23% în anul 2003 la 73,89% în anul 2004.

Rata trezoreriei (RTR) se determină ca un raport procentual între


disponibilităţile băneşti, valorile existente în casierie la un moment dat şi investiţiile
financiare pe termen scurt şi activele totale ale societăţii comerciale.
RTR = TR / AC x 100
O sporire a nivelului indicatorului semnifică o întărire a capacitătii de plată a
firmei, precum şi a rentabilităţii sale monetare.
RTR2003 =1.652.294 / 7.287.538 x 100 = 22,67%
RTR2004 = 194.080 / 7.790.279 x 100 = 2,49%
În cazul S.C. Romeuro 2000 S.A. se constată o scădere semnificativă a ponderii
sumelor aflate în caserie şi conturile bancare în totalul activelor de la 22,67% în anul
2003 la 2,49% în anul 2004.

3.2.3. Rata cheltuielilor în avans

Rata cheltuielilor în avans (RCAV) se determină ca un raport procentual între


soldul cheltuielilor în avans şi activele firmei de la finele perioadei supuse analizei.
RCAV = CAV / AT x 100

30
O variaţie pozitivă a indicatorului poate însemna o creştere a cheltuielilor în
avans, de la finele perioadei comparativ cu soldul de la începutul perioadei.
În cazul societăţii noastre nu vom calcula acest indicator deoarece firma nu are
cheltuieli în avans.

3.2.4. Rata activelor curente

Rata activelor curente (RACR) se determină ca un raport procentual între


activele curente şi totalul activelor.
RACR = ACR / AT x 100
Creşterea acestei rate, în două exerciţii financiare consecutive, creează resursele
financiare necesare finanţării pe termen scurt a afacerii.

3.3. Analiza economico- financiară pe bază de indicatori specifici

Pentru o mai bună analiza economico-financiară a societăţii Romeuro 2000 SA


am considerat relevantă şi analiza urmatorilor indicatori specifici:
 Indicatorii echilibrului financiar. Din categoria acestor indicatori fac parte :
o Situaţia netă (SN);
o Fondul de rulment (FR);
o Nevoia de fond de rulment (NFR);
o Trezoreria netă (TN).
 Indicatorii lichidităţii financiare care îmbracă trei forme :
o Lichiditatea generală (LG);
o Lichiditatea intermediară (LI);
o Lichiditatea efectivă (LE).
 Indicatorii solvabilităţii financiare, aceştia fiind de două tipuri :
o Solvabilitatea financiară generală (SG);

31
o Solvabilitatea patrimonială (Sp).
3.3.1. Indicatorii echilibrului financiar

Echilibrul financiar reprezintă concordanţa dintre sursele financiare necesare la


realizarea obiectivelor firmei şi posibilitaţile de obţinere a acestora, fiind principalul
obiectiv al analizei economice şi financiare pe bază de bilanţ, aşa cum rentabilitatea este
obiectivul analizei pe baza contului de profit şi pierdere.
Realizarea echilibrului financiar al firmei impune a se pleca de la două reguli
principale ale bilanţului financiar, şi anume:
 activele imobilizate (stabile) sunt finanţate din resurse stabile (capital
permanent);
 activele circulante (ciclice) trebuie finanţate din datorii pe termen scurt
(resurse de trezorerie).

Situaţia netă (SN) reflectă averea netă a acţionarilor şi se determină ca diferenţă


între activele totale şi datorii:
SN = AT – D
Acest indicator are de obicei valori pozitive, iar în dinamică are o tendintă
crescatoare marcând o gestiune economică eficientă în concordanţă cu obiectivul oricărui
agent economic de maximizare a valorii capitalurilor proprii care să permită o finanţare
corespunzătoare a activului net.
În cazul în care se înregistrează valori negative a situaţiei nete există riscul de
faliment prin depaşirea activului real de către datorii contractate, ceea ce pune agentul
economic în imposibilitatea achitării datoriilor (insolvabilitate).
Situaţia netă reflectă deci o îmbogaţire (creşterea capitalurilor proprii), în cazul
realizării de profit şi de reinvestire a acestuia sau dimpotrivă o sărăcie (o micşorare a
capitalurilor proprii) în cazul încheierii exerciţiului financiar cu pierderi.
SN2003 = (358.830 + 6.928.708) – 6.010.841 = 1.276.697 mii lei
SN2004 = (945.936 + 6.844.343) – 6.468.413 = 1.321.866 mii lei
Situaţia netă (SN) a întreprinderii înregistrează creşteri în 2004 cu 3,54% faţă de
anul precedent. În valoare absosută creşterea este de 45.169 mii lei. Se constată că

32
situaţia netă are o valoare pozitivă de-a lungul celor doi ani, ceea ce reprezintă un grad
mai ridicat al gestiunii economice şi implică o avere netă a acţionarilor mai mare.

Fondul de rulment (FR) reprezintă acea parte a capitalurilor permanente rămase


după finanţarea nevoilor permanente. El apare ca o marjă de securitate financiară sau de
siguranţă privind finanţarea activelor circulante, ca o cotă a autonomiei financiare, care
permite firmei să facă faţă riscurilor diverse pe termen scurt. Această marjă garantează
solvabilitatea firmei faţă de creditorii ei. Se calculează ca diferenţă între capitalul
permanent şi active nete imobilizate:
FR = Cpm – Ai
Fondul de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung şi
a contribuţiei acestuia la înfăptuirea echilibrului financiar pe termen scurt. El oferă
informaţii cu privire la asigurarea unui anumit grad de autonomie financiară, sau de
libertate în luarea deciziilor de investiţii privind dezvoltarea firmei.
O politică deficitară a investiţiilor poate crea un fond de rulment mare generând
posibilităţi imediate de creştere a producţiei, dar sunt neglijate interesele de perspectivă
afectând strategia de dezvoltare pe piaţa liberă într-un mediu concurenţial, în care
investiţiile au un rol deosebit în promovarea progresului tehnic. Nu este acceptată situaţia
inversă în care fondul de rulment să înregistreze valori negative, ceea ce ar însemna
finanţarea dezvoltării pe seama producţiei, cu complicaţii serioase asupra trezoreriei şi
deci a capacităţii de plată.
FR2003 = 1.276.697 – 358.830 = 917.867 mii lei
FR2004 = 1.321.866 – 945.936 = 375.930 mii lei
Fondul de rulment prezintă valori în scădere, FR este pozitiv în cei doi ani
analizaţi, ceea ce înseamnă că întreprinderea dispune de marja de securitate care o poate
proteja parţial sau integral de efectele perturbării ciclului de încasări sau de plăţi. Fondul
de rulment marcheză plusul sau disponibilul de capitaluri permanente peste valoarea netă
a imobilizărilor, care poate fi alocat finanţării activelor circulante.

33
Nevoia de fond de rulment (NFR) reprezintă sumele de bani de care trebuie să
dispună un agent economic pentru a-şi finanţa activele de exploatare, materializate în
stocuri şi creanţe.
Finanţarea permanentă a circuitului economic se bazează pe necesarul de fond de
rulment, care este influenţat permanent de decalajul existent între încasări şi plăţi.
Necesarul de fond de rulment se calculează ca diferenţă între necesitaţile de
finanţare a activelor circulante de exploatare şi datoriile de exploatare:
NFR =ACexp – Dexp =(S +Cr)– Dexp
Dacă necesarul de fond de rulment este pozitiv, semnifică un surplus al stocurilor
şi creanţelor în raport cu datoriile de exploatare. Această situaţie poate fi apreciată
normală, dacă este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii de
finanţare a ciclului de exploatare; în caz contrar, această situaţie evidenţiază un decalaj
nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de
exploatare.
Dacă valoarea înregistrată este negativă, semnifică un surplus de resurse
temporare în raport cu nevoile de capitaluri circulante. Această situaţie poate fi
considerată ca fiind favorabilă dacă este rezultatul accelerării rotaţiei activelor circulante
şi al angajării de datorii cu scadenţă mai mare, adică dacă s-au urgentat încasările şi s-au
relaxat plăţile. În caz contrar, NFR evidenţiază o situaţie nefavorabilă, datorată unor
întreruperi temporare în organizarea şi reînnoirea stocurilor.
NFR2003 = (522.911 + 4.753.503) – 6.010.841 = - 734.427 mii lei
NFR2004 = (894.127 + 5.756.136) – 6.468.413 = 181.850 mii lei
În anul 2003 NFR înregistrează valori negative (NFR<0), ceea ce înseamnă un
surplus de resurse temporare în raport cu activele temporare. Pentru anul 2004 necesarul
de fond de rulment este pozitiv, ceea ce semnifică un surplus al stocurilor şi creanţelor în
raport cu datoriile de exploatare. Această situaţie este rezultatul unei politici de investiţii
realizată de societate privind creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare. Cea
mai mare influenţă asupra NFR o are modul de gestionare a stocurilor, dar nu trebuie
neglijată nici viteza de rotaţie a obligaţiilor, respectiv a creanţelor.

34
Trezoreria netă (cash-flow-ul) (TN) reprezintă diferenţa dintre fondul de rulment
al agentului economic şi necesarul de fond de rulment. Analiza acesteia reprezintă analiza
echilibrului financiar pe termen scurt, comparându-se o marime relativ constantă (FR) cu
o marime fluctuantă (NFR). Ea exprimă poziţia globală pe care firma o are asupra
operaţiunilor sale financiare pe termen scurt.
TN = FR – NFR
Valoarea pozitivă a acestui indicator este expresia sintetică a desfaşurării unei
activitaţi economice eficiente fiind rezultatul întregului echilibru financiar şi se
concretizează într-o îmbogăţire a trezoreriei firmei.
Valoarea negativă înregistrează un dezechilibru financiar care trebuie să fie
acoperit prin credite, generând dependenţă faţă de resursele financiare externe.
TN2003 = 917.867 + 734.427 = 1.652.294 mii lei
TN2004 = 375.930 –181.850 = 194.080 mii lei
În sumă absolută TN a scăzut cu 1.458.214 mii lei în anul 2004 faţă de anul
precedent. În perioada analizată TN>0, ceea ce asigură posibilitatea efectuării de
plasamente şi a deţinerii de disponibilităţi băneşti, deci, întreprinderea se gaseşte într-o
situaţie favorabilă.

3.3.2. Indicatori ai lichidităţii financiare

Lichiditatea financiară reflectă capacitatea de plată pe termen scurt (de obicei,


durata exerciţiului financiar) a unei firme.
Lichiditatea generală (LG) reflectă capacitatea activelor circulante disponibile
(stocuri, facturi neîncasate, plasamente pe termen scurt, cheltuieli în avans) de a se
transforma în disponibilităţi băneşti, care să acopere datoriile curente ale societaţii
comerciale.
Lichiditatea generală îmbracă două forme, şi anume:
 forma absolută, calculată ca diferenţă între activele circulante (AC) şi datoriile
curente scadente (DTS):

35
LG = AC – DTS
LG2003 = 6.928.708 – 6.010.841 = 917.867 mii lei
LG2004 = 6.844.343 – 6.468.413 = 375.930 mii lei
Lichiditatea generală este pozitivă pe întreaga perioadă studiată, ceea ce arată că
firma poate acoperi datoriile pe termen scurt prin valoarea activelor circulante.
 forma relativă, calculate ca rată a lichidităţii generale (RLG):
RLG = AC/DTS x 100
”Intervalul de siguranţă financiară al ratei lichidităţii generale, este cuprins între
150% şi 250%.”4
RLG2003 = 6.928.708/6.010.841 x 100 = 115,27 %
RLG2004 = 6.844.343/6.468.413 x 100 = 105,81 %
Deşi rata lichidităţii genarale nu se încadrează în intervalul de siguranţă
financiară, în cazul societăţii noastre acest indicator înregistrează valori peste 100%, deci
se poate aprecia că situaţia lichidităţilor generale este favorabilă. Aceasta înseamnă că
firma are capacitatea să-şi achite obligaţiile curente prin transformarea rapidă, în
numerar, a activelor sale potenţiale lichide.

Lichiditatea intermediară (LI) evidenţiază capacitatea activelor circulante (altele


decât stocurile) de a participa la finanţarea datoriilor scadente.
Lichiditatea intermediară îmbracă la rândul ei două forme, şi anume:
 forma absolută, calculată ca diferenţă între activele circulante (AC) rămase (dupa
deducerea stocurilor) şi datoriilor scadente (DTS), astfel:
LI = (AC – S) – DTS
LI2003 = (6.928.708 – 522.911) – 6.010.841 = 394.956 mii lei
LI2004 = (6.844.343 – 894.127) – 6.468.413 = -518.197 mii lei
Pentru primul an studiat(2003) lichiditatea intermediară este pozitivă, adică
societatea poate să-şi acopere datoriile pe termen scurt pe seama activelor circulante. În
anul 2004 se înregistrează o situatie nefavorabilă firmei, acest indicator prezintă valori
negative, ceea ce înseamnă că datoriile pe termen scurt sunt mai mari decât activele
circulante (altele decât stocurile).
4
Bătrâncea, Maria – Risc şi faliment, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2003, pag. 102.

36
 forma relativă, calculată ca un raport procentual între activele circulante rămase
(dupa deducerea stocurilor) şi datoriile scadente, adică:
RLI = (AC-S)/DTS x 100
”Intervalul de siguranţă financiară al ratei lichidităţii intermediare este cuprins
între 50% şi 100%.”5
RLI2003 = (6.928.708 – 522.911) / 6.010.841 x 100 = 106,57 %
RLI2004 = (6.844.343 – 894.127) / 6.468.413 x 100 = 91,99 %
Rata lichidităţii intermediare se încadrează în intervalul de siguranţă, ceea ce
reflectă o situaţie favorabilă firmei. În anul 2004 gradul de acoperire al datoriilor cu
active scade faţă de 2003, din 100 lei împrumutaţi pe termen scurt, 91,99 lei se regăsesc
sub forma activelor circulante, restul de 8,01 lei fiind regăsiţi în stocuri şi active
imobilizate.

Lichiditate efectivă (LE) măsoară gradul în care numerarul şi echivalentele de


numerar acoperă plăţile scadente.
Lichiditatea efectivă îmbracă la rândul ei două forme, şi anume:
 forma absolută, calculată ca diferenţă între investiţiile financiare pe termen scurt,
disponibilităţile băneşti şi valorile existente în casierie şi în conturile bancare
(TR), pe de-o parte, şi plăţile scadente, pe de altă parte, adică:
LE = TR –DTS
LE2003 = 1.652.294 – 6.010.841 = - 4.358.547 mii lei
LE2004 = 194.080 – 6.468.413 = - 6.274.333 mii lei
Lichiditatea efectivă prezintă insuficienţa resurselor de trezorerie de a acoperi
plăţile scadente, are o evoluţie defavorabilă pentru firmă.
 forma relativă, calculată ca un raport procentual între disponibilităţile băneşti şi
datoriile pe termen scurt, adică:
RLE = TR/DTS x 100

RLE2003 = 1.652.294 / 6.010.841 x 100 = 27,49 %


RLE2004 = 194.080 / 6.468.413 x 100 = 3,00 %
5
Bătrâncea, Maria – Risc şi faliment, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2003, pag. 103.

37
Rata lichidităţii efective înregistrează o diminuare destul de mare în 2004 faţă de
2003, valoarea acestui indice scăzând cu 24,49%, deci firma nu îşi achită cu lichidităţile
din cont datoriile pe termen scurt.

3.3.3. Indicatorii solvabilităţii financiare

Solvabilitatea financiară vizează coordonatele pe termen mediu şi lung ale plăţilor


unor firme.
Solvabilitatea financiară generală exprimă capacitatea unei firme de a rambursa
la scadenţă ratele curente pentru creditele pe termen mediu şi lung rămase de achitat.
Solvabilitatea financiară se exprimă în forme absolute şi forme relative, astfel:
 forma absolută, se determină ca diferenţă între activele rămase (dupa deducerea
obligaţiilor curente) şi datoriile pe termen lung, adică:
SG = AB – DTL;
AB = TA – DTS = AI + AC – DTS = AI + LG
SG2003 = (358.830 + 917.867) – 0 = 1.276.697 mii lei
SG2004 = (945.936 + 375.930) – 0 = 1.321.866 mii lei
 forma relativă, se determină ca raport procentual între activele rămase şi datoriile
pe termen lung, astfel:
RSG = AB/DTL x 100
Rata solvabilităţii generale in cazul SC Romeuro 2000 SA nu are sens, deoarece
firma nu are credite pe termen mediu şi lung.

Solvabilitatea patrimonială (Sp) reprezintă capacitatea unei societaţi de a-şi


îndeplini toate obligaţiile de plată pe termen lung.
O firmă este solvabilă când suma activelor sale investite în active este mai mare
sau egală cu totalul pasivelor exigibile. Sub acest aspect o firmă poate fi solvabilă chiar
dacă la un moment dat nu are capacitate de plată şi nu dispune de lichiditate financiară.
Lipsa capacităţii de plată şi a lichidităţii financiare pot fi temporare dacă unitatea este

38
solvabilă. Solvabilitatea patrimonială este apreciată pozitivă când indicatorul este cuprins
între 50% şi 100%.
Solvabilitatea patrimonială se calculează ca raport procentual între capitalul
propriu şi total pasiv, astfel:
Sp = Cp/TP x 100
Sp2003 = 1.276.697 / 7.287.538 x 100 = 17,52 %
Sp2004 = 1.321.866 / 7.790.279 x 100 = 16,97 %
Solvabilitatea patrimonială (Sp) înregistrează o tendinţă decrescătoare în anul
2004 faţă de 2003. Poziţionarea acestui indicator sub nivelul de 50% este considerată
negativă.

În general firma are o evoluţie bună, înregistrează profit, ratele de rentabilitate


generală sunt pozitive si se incadrează în intervalele de siguranţă, fondul de rulment este
negativ in primul an de analiză, dar creste semnificativ in anul următor. Rezultatul brut al
exerciţiului este pozitiv, profitul este reinvestit in firmă.
Averea acţionarilor creşte, firma dispune de o marja de securitate şi îşi poate
acoperi datoriile pe termen scurt pe seama activelor circulante. Rata lichidităţii generale
este favorabilă şi resursele de trezorerie acoperă într-o anumită măsură plăţile scadente.
Aceasta înseamnă că firma are capacitatea să-şi achite obligaţiile curente prin
transformarea rapidă, în numerar, a activelor sale potenţiale lichide.
Solvabilitatea nu se incadrează în intervalul de siguranţă, in acest sens
apreciindu-se o situaţie nefavorabilă pentru firmă.

39
Capitolul 4
CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Fiecare societate comercială este nevoită să-şi elaboreze o strategie, nu numai de


mentenanţă, ci şi de expansiune pe piaţă. Elaborarea unei asemenea strategii reclamă o
aprofundată analiză prealabilă a modului în care societatea a folosit toate condiţiile pe
care le-a avut la dispoziţie şi a rezultatelor financiare obţinute în strânsă corelaţie cu
aceste condiţii. Valorile absolute ale rezultatelor financiare obţinute ale capitalului folosit,
precum şi a rezultatelor financiare, luate în sine, nu spun mare lucru. Firma este obligată
să cunoască în orice moment raportul dintre efectul obţinut, pe de o parte, şi efortul făcut,
pe de altă parte, să-l aprecieze şi să-l prevadă pentru viitor într-o viziune care să-i asigure
o poziţie confortabilă în confruntarea concurenţială.
În concepţia modernă cu privire la rolul şi atribuţiile funcţiei financiare a
intreprinderii, punctul de vedere cel mai răspândit este acela că scopul exercitării acesteia
constă în a se lua decizii cu privire la fluxurile monetare ce caracterizează viaţa
intreprinderii. Accentul este pus nu atât pe resursă ca atare, cât pe folosirea ei ceea ce face
necesar a sublinia aspectul decizional al exercitării sale.
În economia de piaţă, analiza economico-financiară ocupă un loc deosebit de
important, fiind metoda obiectivă de evaluare şi prezentare a societăţilor comerciale din
punct de vedere economic şi financiar în scopul identificării punctelor forte şi a lipsurilor
societăţii. În al doilea rând analiza economico-financiară prin metodele sale practice
constituie un instrument al managementului firmelor, întrucât oferă soluţii practice în
prevenirea şi rezolvarea problemelor în domeniile cu deficituri şi în acelaşi timp
posibilităţi de manifestare a acţiunilor pozitive care se manifestă în cadrul firmelor.
Prin analiza economico-financiară, cu ajutorul indicatorilor, în cadrul firmei SC
Romeuro 2000 SA, se observă că nu există datorii pe termen lung, rata lichidităţii
generale este favorabilă şi resursele de trezorerie acoperă intr-o anumită masură plăţile
scadente. Se obţine profit la finele fiecărui exerciţiu financiar.
Pe baza studiului efectuat la S.C. Romeuro 2000 S.A. s-a constatat că în urma
unei credibilităţi externe ridicate şi a realizării unei înalte producţii calitative s-a ajuns la

40
o extindere a exportului chiar şi în marile ţări ale lumii: Brazilia, Olanda, Danemarca şi
Italia.
O altă extindere a pieţei externe s-a mai realizat în Estul Europei, cuprinzând
majoritatea ţărilor din fosta U.R.S.S.: Moldova, Ucraina, Afganistan şi altele.
Perspectivele perioadei următoare 2005 – 2006, privind relaţiile cu exteriorul,
considerăm că va fi o creştere cu cel puţin 15%-20% a exportului, faţă de perioada
actuală precum şi o cuprindere mai mare de ţări care apreciază produsele româneşti
exportate de S.C. Romeuro 2000 S.A.
Faţă de capacitatea de producţie, faţă de evoluţia societăţii consider că societatea
va putea fi înscrisă în prevederile privind armonizarea contabilităţii după Standardele
Internaţionale de Contabilitate, lucru care în viitor va face obiectivul principal la toate
societăţile similare lui S.C. Romeuro 2000 S.A.
Relaţiile mai sus menţionate atestă şi capacitatea societăţii de implicare şi
acţionare în conformitate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, asigurând o
relaţie continuă pe plan internaţional. Totodată acestea permit realizarea unei producţii
afiliate standardelor Comunităţii Europene dar şi desfăşurarea în bune condiţii a relaţiilor
comerciale pe care unitatea le desfăşoară cu exteriorul.
Având în vedere posibilitatea de extindere a producţiei destinată exportului şi
ţinând cont de dotarea şi capacitatea actuală a societăţii privind producţia şi desfacerea ce
poate fi realizată considerăm necesară dezvoltarea societăţii, având la bază un plan
investiţional care să asigure crearea unei moderne unităţi în profilul lemnului (mobilă).
Această dezvoltare şi modernizare a unităţii ar avea o pondere însemnată la export.
Aceste investiţii se pot realiza şi din surse proprii de finanţare prin repartizarea profitului
realizat, care până acum nu a fost repartizat. Această sursă poate fi o sursă importantă de
finanţare, nefiind necesare plata unor dobânzi pe care le-ar genera un împrumut bancar.
Ţinând cont de prevederile Legii 76/2002 privind acordarea de credite în condiţii
avantajoase întreprinderilor mici şi mijlocii din bugetul asigurărilor sociale cu o dobândă
minimă şi angajarea de personal din şomaj propunem studierea de către conducerea
societăţii a unei astfel de posibilităţi de realizare a unor investiţii necesare procesului de
modernizare şi dezvoltare a societăţii.

41
Anexa nr. 1
BILANŢ - mii lei -
10. Nr Sold la
rd. 31.12.2003 31.12.2004

A B 1 2
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZARI NECORPORALE 01 - -
(ct. 201+203+205+207+208+233+234-2801-2803-
2805-2807-2808-290-293*)

II. IMOBILIZARI CORPORALE 02 358.830 945.936


(ct. 211+212+213+214+231+232-2811-2812-2813-
2814-291-293*)
III.IMOBILIZĂRI FINANCIARE 03 - -
(ct. 261+262+263+265+267-296)
ACTIVE IMOBILIZATE-TOTAL(rd. 01 la 03) 04 358.830 945.936
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI 05 522.911 894.127
(ct. 301+302+303+/-308+331+332+341+345+346 +/-
348+351+354+356+357+358+361+/-368+371+ /-
378+381+/-388-391-392-393-394-395-396-397-
398+4091-4428)
II. CREANŢE 06 4.753.503 5.756.136
(Sumele ce urmează a fi încasate după o perioadă mai
mare de un an se prezintă separat.)
(ct.4092+411+413+418+425+4282+431**+437**+
4382+441**+4424+4428**+444**+445+446**
+ 447**+4482+451**+452**+456**+4582+461+
473**−491−495−496+5187)
III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN 07 - -
SCURT
(ct.501+502+503+505+506+508+5113+5114−591−59
2−593−595−596−598)
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 08 1.652.294 194.080
(ct.5112+5121+5124+5125+531+532+541+542)
ACTIVE CIRCULANTE−TOTAL(rd. 05 la 08) 09 6.928.708 6.844.343
C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct. 471) 10 - -
D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR−O 11 6.010.841 6.468.413
PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN
(ct.161+162+166+167+168−169+269+401+403+
404+405+408+419+421+423+424+426+427+4281+4
31***+437***+4381+441***+4423+4428***+444**
*+446***+447***+4481+451***+452***+455+456*
**+457+4581+462+473***+509+5186+519)

42
- mii lei -
10. Nr Sold la
rd. 31.12.2003 31.12.2004
A B 1 2
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV 12 917.867 375.930
DATORII CURENTE NETE
(rd. 09+10−11−18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 13 1.276.697 1.321.866
(rd. 04+12−17)
G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR−O 14 - -
PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN
(ct.161+162+166+167+168−169+269+401+403+
404+405+408+419+421+423+424+426+427+4281+4
31***+437***+4381+441***+4423+4428***+444**
*+446***+447***+4481+451***+452***+455+456*
**+457+4581+462+473***+509+5186+519)
H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI 15 - -
CHELTUIELI (ct. 151)
I. VENITURI ÎN AVANS rd.(17+18), din care : 16 - -
ct. 131 17 - -
ct. 472 18 - -
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL (rd. 20 la 22) din care: 19 114.018 114.018
− capital subscris nevărsat (ct. 1011) 20 - -
− capital subscris vărsat (ct. 1012) 21 114.018 114.018
− patrimoniul regiei (ct. 1015) 22 - -
II. PRIME DE CAPITAL (ct. 104 ) 23 - -
III. REZERVE DIN REEVALUARE Sold C 24 - -
(ct. 105) Sold D 25 - -
IV. REZERVE (ct. 106) 26 896.028 1.162.679
V. REZULTATUL REPORTAT Sold C 27 266.651 45.169
(ct. 117) Sold D 28 - -
VI.REZULTATUL EXERCIŢIULUI Sold C 29 266.651 45.169
FINANCIAR (ct. 121) Sold D 30 - -
Repartizarea profitului (ct.129) 31 266.651 45.169
TOTAL CAPITALURI PROPRII 32 1.276.697 1.321.866
(rd.19+23+24−25+26+27−28+29−30−31)
Patrimoniul public (ct. 1016) 33 - -
TOTAL CAPITALURI (rd.32+33) 34 1.276.697 1.321.866
*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective.
**) Solduri debitoare ale conturilor respective.
***) Solduri creditoare ale conturilor respective.

43
BIBLIOGRAFIE

1. Antoniu, N. şi colab. – Finanţele intreprinderii, editura Didactică şi Pedagogică,


R.A., Bucureşti, 1993
2. Bătrâncea I., Lazăr I. – Analiza economico-financiară a întreprinderilor, Editura
Intelcredo, Deva 1997
3. Bătrâncea I., Stâneanu Gh. – Analiza fluxurilor de trezorerie, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1997
4. Bătrâncea Ioan – Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca, 2004
5. Bătrâncea Maria – Risc şi faliment, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2003
6. Bătrâncea Maria, Bătrâncea Larissa-Margareta – Analiza financiară a
întreprinderii, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 2005
7. Bătrâncea M., Bătrâncea I. – Cash-flow, un concept financiar modern, Revista
Tribuna Economică nr. 21, Bucureşti 1999
8. Bistriceanu Gh. D., Adochiţei M. N., Negrea E. – Finanţele agenţilor economici,
Bucureşti, 1995,Editura Didactică şi Pedagogică
9. Feleagă N. şi Ionaşcu I. – Contabilitate financiară, vol. 2, Editura Economică,
Bucureşti 1993
10. Stancu I. – Finanţe. Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderilor. Analiza
şi gestiunea financiară, Editura Economică, Bucureşti 1997
11. Stancu I. – Gestiunea financiară a agenţilor economici, Editura Economică, 1994
12. Stănculescu C., Işfănescu A., Băicuşi A. – Analiza economico-financiară, Editura
Economică, Bucureşti, 1996
13. Tiron T., Cachiţa F., Szathmary Z. – Mediul financiar contabil al agenţilor
economici, Cluj-Napoca, Editura Studia
14. Trenca I. I. – Managementul financiar al întreprinderii, Editura Mesagerul, Cluj-
Napoca, 1997
15. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991

44
16. *** - Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în MO nr 126-127
din 17.11.1990, republicată în MO nr. 33 din 29.01.1998.

45