Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pagina „UK” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți UK (dezambiguizare).
Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (în engleză United Kingdom of Great
Britain and Northern Ireland), cunoscut sub numele de Regatul Unit (în engleză United
Regatul Unit
Kingdom, pe scurt UK) sau Marea Britanie (în engleză Great Britain sau doar Britain), Y Deyrnas Unedig (galeză)
este o țară suverană din Europa occidentală. Situată în largul coastelor de nord-vest United Kingdom of Great Britain
ale continentului European, Regatul Unit cuprinde insula Marea Britanie, partea de nord-est and Northern Ireland (engleză)
a insulei Irlanda și multe insule mici.[6] Irlanda de Nord este singura parte a Regatului Unit United Kingdom (engleză)
care are frontieră terestră(d) cu un alt stat suveran— Republica Irlanda. În afara acestei
frontiere terestre, Marea Britanie este înconjurată de Oceanul Atlantic, cu Marea Nordului,
la est, Canalul Mânecii la sud și Marea Celtică, la sud-sud-vest, având a 12-cea mai lungă
coastă din lume. Marea Irlandei se află între Marea Britanie și Irlanda. Cu o suprafață de
242.500 square kilometrei (93.600 mi2), Regatul Unit este al 78-lea cel mai mare stat
Drapelul Regatului Unit Stema Regatului Unit
suveran din lume și al 11-lea din Europa(d). Este, de asemenea, a 21-a cea mai populată țară,
[7]
cu o populație estimată la 65,1 milioane de locuitori. Deviză: Dieu et mon droit1
(Dumnezeu și dreptul meu)
Regatul Unit este o monarhie constituțională cu o democrație parlamentară.[8][9] Monarh(d) Imnul național: God Save the Queen
(Doamne, ocrotește-ne regina)
este regina Elisabeta a II-a, care domnește(d) din 6 februarie 1952. Capitala Regatului Unit,
și cel mai mare oraș, este Londra, un oraș global și centru financiar(d) cu o populație a zonei
urbane de 10,3 milioane de locuitori, fiind al patrulea cel mai mare oraș din Europa și al
doilea cel mai mare din Uniunea Europeană(d).[10] Alte mari zone urbane din Regatul Unit(d)
sunt aglomerările urbane centrate în Birmingham(d), Leeds(d), Glasgow(d), Liverpool(d) și
Manchester(d). Regatul Unit este format din patru țări(d)—Anglia, Scoția, Țara Galilor și
Irlanda de Nord.[11] Ultimele trei au administrații autonome,[12] fiecare cu puteri
diferite,[13][14] cu sediul în capitalele lor, Edinburgh, Cardiff și, respectiv, Belfast. Aflate pe
insule din apropiere, Isle of Man, și Aprodatele Guernsey și Jersey nu fac parte din Regatul
Unit, fiind dependențe ale Coroanei, Guvernul Britanic(d) fiind responsabil pentru apărarea
și reprezentarea lor internațională.[15]

Relațiile dintre țările Regatului Unit au evoluat de-a lungul timpului(d). Țara Galilor a fost
anexată de Regatul Angliei conform Legilor Țării Galilor din 1535 și 1542(d). Un tratat(d)
Geografie
între Anglia și Scoția a dus în 1707 la unificarea lor în Regatul Unit al Marii Britanii, care a Suprafață
fuzionat în anul 1801 cu Regatul Irlandei, pentru a forma Regatul Unit al Marii Britanii și - totală 243 610 km² (locul 80)
Irlandei. Cinci șesimi din Irlanda s-au retras din Regatul Unit în 1922, lăsând actuala Apă (%) 1,34
formulă a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Există paisprezece teritorii Cel mai înalt punct Ben Nevis (1.344 m)
britanice de peste mări.[16] Acestea sunt rămășițe ale Imperiului Britanic , care, la apogeul Cel mai jos punct The Fens[*] (-4 m)
său, în 1920, cuprindea aproape un sfert din suprafața uscatului de pe Pământ și a fost cel Cel mai mare oraș Londra
mai mare imperiu din istorie. Influența britanică se observă în limba, cultura și sistemele Vecini Irlanda[4]
juridice ale multora dinfostele sale colonii(d). Fus orar UTC
Ora de vară UTC+1
Regatul Unit este o țară dezvoltată și a cincea cea mai mare economie după a PIB Populație
nominal și a noua cea mai mare economie după paritatea puterii de cumpărare. Populație
Economia Regatului Unit este considerată una cu venituri ridicate(d) iar țara are un Indice al - Recensământ 201163.181.775 (locul 22)
Densitate 263,1 loc/km²
Dezvoltării Umane foarte ridicat, clasat pe locul 16 în lume. A fost prima țară industrializată
- Estimare 2013 ▲64 100 000[1]
din lume cea mai mare putere(d) mondială în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al
Limbi oficiale engleza
XX-lea.[17][18] Regatul Unit rămâne o mare putere, cu o considerabilă influență economică,
recunoscute pe plan
culturală, militară, științifică și politică pe plan internațional.[19][20] Este recunoscută ca regional:
deținătoare de arme nucleare și este a șaptea țară din lume după cheltuielile militare.[21] galeza, scoțiana,
irlandeza etc.
Regatul Unit este membru permanent(d) al Consiliului de Securitate al ONU de la prima sa
Etnonim (masc.) britanic, (fem.)
sesiune, în 1946. A fost un lider între statele membre(d) ale UE și ale predecesoarei sale, britanică, (pl.) britanici
Comunitatea Economică Europeană(CEE), din 1973. Cu toate acestea, la 23 iunie 2016, un Guvernare
Sistem politic monarhie constituțională
Regină
referendum național în Regatul Unit a dus la decizia de a părăsi UE, ieșirea fiind în prezent Regină Elisabeta a II-a
(d)
în curs de negociere . Regatul Unit este membru al Commonwealth-ului Națiunilor, Prim Ministru Theresa May
al Consiliului Europei, al grupului miniștrilor de finanțe din G7(d), al forumului G7(d), Legislativ Parlamentul Regatului
Unit
al G20, NATO, al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și
Capitala Londra
al Organizației Mondiale a Comerțului(OMC). Istorie
Formare
Actele Uniunii 1 mai 1707
Actul Uniunii 1 ianuarie 1801
Cuprins Tratatul anglo-
irlandez
12 aprilie 1922

Etimologia și terminologie Economie

PIB (PPC) 2008
Istoria
- Total $2 230 miliarde[2]
Înainte de 1707
După Legile Uniunii din 1707 - Pe cap de locuitor 40.233 $[5]
După 1945 PIB (nominal) 2008
- Total $2 674 miliarde[2]
Geografie
Clima
(locul 6)
- Pe cap de locuitor $43 785[2]
Împărțire administrativă
Gini 32,8
Teritorii dependente
IDU(2008) ▼ 0,947 (înalt[3])
Politică (locul 21)
Afaceri externe Monedă Liră sterlină (GBP )
Subdiviziuni Coduri și identificatori
Cod CIO GBR
Geografie
Cod mobil 234
Economie 235
Demografie Prefix telefonic 44
Orașe ISO 3166-2 GB
Religie Domeniu Internet .uk3
1 Deviza regală în Scoția este Nemo me impune
Cultură
lacessit (în latină: "Nimeni nu mă rănește fără a scăpa
Vezi și nepedepsit")
2 Alte limbi au statut oficial în anumite părți ale
Note
Regatului. Iată numele oficial al Regatului Unit în
Legături externe
fiecare din aceste limbi:

galeză (velșă): Teyrnas Unedig Prydain Fawr a

Gogledd Iwerddon
Etimologia și terminologie gaelică scoțiană: An Rìoghachd Aonaichte na
Breatainn Mhòr agus Eirinn a Tuath
Prin Legile Uniunii din 1707,(d) s-a declarat că regatele Angliei și Scoției sunt „unite într-un irlandeză: Ríocht Aontaithe na Breataine Móire agus
Regat cu Numele de Marea Britanie”, deși noul stat apărea în aceleași legi și ca „Regatul Tuaisceart na hÉireann

Marii Britanii”, „Regatul Unit al Marii Britanii” și „Regatul Unit”.[22][23] Termenul de cornică: An Rywvaneth Unys a Vreten Veur hag
Iwerdhon Glédh
„Marea Britanie” este a fost folosit însă doar informal în secolul al XVIII-lea și țara a fost
scoțiană joasă (scots): Unitit Kinrick o Great
doar uneori menționată ca „Regatul Unit al Marii Britanii”—numele oficial complet, din Breetain an Northren Ireland
1707 la 1800, fiind doar „Marea Britanie”, fără o „formă lungă”.[24][25][26][27][28] Legile 3 Codul ISO 3166-1 este GB, dar domeniul .gb nu este

(d) în uz. Codul .eu aparține Uniunii Europene, din care

Uniunii din 1800 au unit Regatul Marii Britanii cu Regatul Irlandei, din 1801, formând
Regatul Unit face parte.
Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. În urma divizării Irlandei(d) și
Prezență online
independenței Statului Liber Irlandez în 1922, ceea ce a lăsat Irlanda de Nord ca singura Facebook
parte a insulei Irlanda aparținând Regatului Unit, s-a adoptat denumirea de „Regatul Unit al Modifică date / text
Marii Britanii și Irlandei de Nord”[a][29]

Deși Regatul Unit, ca stat suveran, este o țară, Anglia, Scoția,Țara Galilor și, într-o mai mică măsură, Irlanda de Nord, sunt și ele considerate țări, deși nu
sunt state suverane.[30][31] Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au guvernare autonomă.[32][33] Site-ul prim-ministrului britanic a folosit expresia „țări
într-o țară” pentru a descrie Marea Britanie. Unele sumare statistice, cum ar fi cele pentru cele douăsprezece regiuni NUTS 1 din Regatul
Unit(d) denumesc Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord „regiuni”.[34][35] Irlanda de Nord mai este menționată și ca „provincie”.[36][37] În ceea ce
[38]
privește Irlanda de Nord, numele descriptiv folosit „poate fi controversat, opțiunea dezvăluind preferințe politice”.

Adesea se folosește și termenul de „Marea Britanie”[b] ca sinonim pentru Regatul Unit. Termenul „Marea Britanie” se referă însă, convențional, la insula
Marea Britanie sau, din punct de vedere politic, la Anglia, Scoția și Țara Galilor împreună.[39][40][41] El este folosit uneori și ca sinonim pentru Regatul
Unit în ansamblul său.[42][43] GB și GBR sunt codurile standard de țară pentru Regatul Unit (a se vedea ISO 3166-2(d) și ISO 3166-1 alpha-3(d)) și, prin
urmare, sunt utilizate de către organizațiile internaționale cu referire la el. În plus, echipa olimpică a Regatului Unit concurează sub numele de „Marea
Britanie” sau „Echipa GB”.[44][45]

Adjectivul „britanic” este frecvent folosit pentru a se referi la aspecte referitoare la Regatul Unit. Termenul nu are nicio certă conotație juridică, dar este
folosit în drept cu referire la cetățenia Regatului Unit și la aspecte asociate cu naționalitatea(d).[46] Locuitorii Regatului Unit folosesc o serie de termeni
diferiți pentru a-și descrie identitatea națională și se pot identifica dreptbritanici; sau ca englezi, scoțieni, galezi, nord-irlandezi(d), sau irlandezi;[47] sau ca
ambele.[48]

În 2006, s-a introdus un nou design al pașaportului britanic. Prima pagină prezinta forma lungă a numelui statului în engleză, galeză și gaelică
scoțiană.[49] În galeză, forma lungă numele statului este „Teyrnas Unedig Prydain Fawr o Gogledd Iwerddon”, „Teyrnas Unedig”, fiind folosit ca formă
scurtă a numelui pe site-urile guvernamentale.[50] El este de obicei abreviat „DU” de la forma mutantă „Y Deyrnas Unedig”. În gaelica scoțiană, forma
lungă este „Rìoghachd Aonaichte Bhreatainn is Èireann o T
uath”, iar forma scurtă este „Rìoghachd Aonaichte”.

Istoria

Înainte de 1707
Colonizarea de către oamenii moderni din punct de vedere anatomic a ceea ce avea să devină Regatul
Unit a avut loc în valuri începând cu aproximativ acum 30.000 de ani(d).[51] Pe la sfârșitul preistoriei
regiunii(d), se crede că populația aparținea, în principal, unei culturi numite celtică insulară(d), care
cuprinde Britania britonă și Irlanda galică(d).[52] Cucerirea romană, începută în 43 e.n., și dominația
romană de 400 ani a sudului Marii Britanii, a fost urmată de o invazie de coloniști germanici, anglo-
saxoni, care împreună au redus zona britonă la ceea ce avea apoi să devină în principal Țara Galilor și
Regatul istoric Strathclyde(d).[53] Cele mai multe dintre regiunile colonizate de anglo-saxoni s-au unit Stonehenge, din Wiltshire, a fost
formând Regatul Angliei în secolul al X-lea.[54] Între timp, vorbitorii de galică din nord-vestul Marii ridicat în jurul anului 2500 î.e.n.
Britanii (cu legături cu nord-estul Irlandei, de unde se consideră că au migrat în secolul al V-lea)[55][56]
s-au unit cu picții pentru a forma Regatul Scoției în secolul al IX-lea.[57]

În 1066, Normanzii au invadat Anglia din Franța și, dupăce au cucerit-o, au anexat și mari părți din Țara
Galilor(d), au cucerit și o mare parte din Irlanda(d) și au fost invitați să colonizeze Scoția, aducând în
fiecare țară feudalismul pe model nord-francez și cultura franco-normandă.[58] Elitele normande au o
influență puternică asupra culturilor locale, dar în cele din urmă au fost asimilate de acestea.[59] Regii
englezi medievali au finalizat apoi cucerirea țării Galilor(d) și au făcut o primă încercare de a anexa
Scoția(d). În urma Declarației de la Arbroath(d), Scoția și-a păstrat independența, deși s-a aflat aproape
constant în conflict cu Anglia(d). Monarhii englezi, prin moștenirea unor substanțiale teritorii din
Franța(d) și în virtutea pretențiilor la coroana franceză, au fost puternic implicați și în conflictele din

La Bayeux Tapestry descrie Bătălia Franța, mai ales în Războiul de 100 de Ani, în timp ce regii Scoției erau aliați cu francezii(d).[60]
de la Hastings, în 1066, și
Perioada modernă timpurie(d) a adus conflicte religioase cauzate de Reformă și de introducerea bisericii
evenimentele care au dus la aceasta
naționale protestante(d) în fiecare țară.[61] Țara Galilor a fost pe deplin încorporată în Regatul
Angliei(d),[62] în timp ce Irlanda s-a constituit ca regat în uniune personală cu coroana engleză.[63] În
ceea ce avea să devină Irlanda de Nord, terenurile nobilimii independente, gaelica și catolică, au fost confiscate și date coloniștilor protestanți(d) din
Anglia și Scoția.[64]

În 1603, regatele Angliei, Scoției și Irlandei au fost aduse într-o uniune personală, atunci când Iacob al VI-lea, rege al Scoției, a moștenit coroanele
Angliei și Irlandei și și-a mutat curtea de la Edinburgh la Londra; cu toate acestea, fiecare țară a rămas o entitate politică separată, și și-a păstrat propriile
instituții politice, juridice și religioase.[65][66]

La mijlocul secolului al XVII-lea, toate cele trei regate au fost implicate într-o serie de războaie legate între ele(d) (inclusiv Războiul Civil Englez) care a
condus la răsturnarea temporară a monarhiei și la instaurarea de unei vremelnice republici unitare a Commonwealth-ului Angliei, Scoției și
Irlandei.[67][68] În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, marinari britanici au fost implicați în acte de piraterie (corsărie), atacuri și furturi împotriva
navelor de pe coastele Europei și Caraibelor.[69]

Deși monarhia a fost restaurată(d), Interregnul(d) (împreună cu Revoluția Glorioasă din 1688 și, ulterior, cu Declarația Drepturilor din 1689, și cu Legea
Claim of Right din 1689(d)), au făcut ca, spre deosebire de o mare parte a restului Europei, absolutismul regal să nu se impună, și ca niciun pretendent
catolic să nu poată accede la tron. Constituția Britanică s-a dezvoltat pe baza monarhiei constituționale și sistemului parlamentar.[70] Cu fondarea
Societății Regale în 1660, știința a fost mult încurajată. În această perioadă, în special în Anglia, dezvoltarea puterii navale (și interesul în călătoriile de
descoperire) a condus la dobândirea și colonizarea multorcolonii de peste mări, în special în America de Nord.[71][72]
După Legile Uniunii din 1707
La 1 mai 1707, a luat ființă Regatul unit al Marii
Britanii, în urma adoptării Legilor de Uniune, de către
parlamentele Angliei și Scoției, prin care acestea au
ratificat Tratatul de Uniune din 1706 și au unit cele
două regate.[73][74][75]

În secolul al XVIII-lea, s-a dezvoltat guvernul de

cabinet sub organizarea lui Robert Walpole, practică
Casa de Stat din St. George's,
primul prim-ministru (1721-1742). O serie de Revolte Bermuda. Înființat în 1612, acesta
Tratatul de Uniune a condus la un Iacobite(d) au încercat să înlăture dinastia protestantă de este cel mai vechi oraș englez
Regat Unit care a cuprins toată Hanovra de pe tronul britanic și să readucă dinastia permanent locuit din Lumea Nouă.
Marea Britanie catolică Stuart. Iacobiții au fost în cele din urmă înfrânți
în bătălia de la Culloden(d) din 1746, după care highlanderii scoțieni(d) au fost reprimați brutal. Coloniile
britanice din America de Nord, care s-au rupt de Marea Britanie înRăzboiul de Independențăau devenit Statele Unite ale Americii, recunoscute de Marea
India(d).[76]
Britanie în 1783. Ambițiile imperiale britanice s-au îndreptat în alte direcții, în special către

De-a lungul secolului al XVIII-lea, Marea Britanie a fost implicată în comerțul atlantic cu sclavi(d). Navele britanice de sclavi(d) au transportat
aproximativ două milioane de oameni din Africa în Indiile de Vest, înainte de interzicerea comerțului în 1807, interzicerea sclaviei din 1833, și asumarea
de către conducerea țării a unui rol de lider în mișcarea pentru abolirea sclaviei în întreaga lume prin presarea altor țări să-și încheie comerțul de sclavi
printr-o serie de tratate, și apoi a format cea mai veche organizație internațională pentru drepturile omului, Anti-Slavery International(d), cu sediul la
Londra, în anul 1839.[77][78][79] Termenul „Regatul Unit” a devenit oficial în 1801, când parlamentele Marii Britanii și Irlandei au adoptat fiecare o Lege
a Uniunii(d), unind cele două regate și formândRegatul Unit al Marii Britanii și Irlandei.[80]

La începutul secolului al XIX-lea, Revoluția Industrială, condusă de economia britanică, a început să

transforme țara. Treptat, puterea politică s-a mutat de la vechile clase de moșieri Tory(d) și Whig(d) spre
noii industriași. O alianță formată din negustori și industriași cu gruparea politică Whig(d) a dus la
apariția unui nou partid,Liberalii(d), cu o ideologie de liber schimb și laissez-faire. În 1832 Parlamentul a
adoptat Legea Marii Reforme(d), care a început transferul puterii politice de la aristocrație la clasele de
mijloc. În mediul rural, comasările(d) de terenuri au făcut ca micii fermieri să fie excluși din agricultură.
Bătălia de la Waterloo, din 1815, a
Orașele au început să se populeze cu o nouă clasă muncitoare urbană. Foarte puțini muncitori de rând marcat sfârșitul Războaielor
aveau drept de vot, și și-au creat propriile organizații sub formă de sindicate. Napoleoniene și începutul Pax
Britannica(d)
După înfrângerea Franței, la sfârșitul Războaielor Revoluționare și Napoleoniene (1792-1815), Marea
Britanie a devenit principala putere navală și imperială a secolului al XIX-lea (Londra ajungând cel mai
mare oraș din lume pe la 1830).[81] Necontestată pe mare, dominația britanică a fost mai târziu descrisă ca Pax Britannica(d) („Pacea Britanică”), o
perioadă de relativă pace în Europa și în lume (1815-1914) în care Imperiul Britanic a devenit hegemon global și a adoptat rolul de jandarm
mondial.[82][83][84][85] La momentul Marii Expoziții din 1851, Regatul Unit era descris ca „atelierul lumii”.[86] Imperiul Britanic a fost extins pentru a
include India, mari părți din Africa și multe alte teritorii din întreaga lume. Alături controlul formal pe care îl exercita asupra propriilor sale colonii,
dominația britanică asupra unei mari părți din comerțul mondial a însemnat că ea controla efectiv economiile din multe regiuni(d), precum Asia și
America Latină.[87][88] Pe plan intern, atitudinile politice au favorizat politicile de liber schimb și laissez-faire și lărgirea treptată a dreptului de vot. De-a
lungul secolului, populația a crescut într-un ritm uluitor, creștere însoțită de urbanizarea rapidă, ceea ce a provocat presiuni sociale și economice
semnificative.[89] Pentru a căuta noi piețe și noi surse de materii prime, Partidul Conservator sub Disraeli a lansat o perioadă de expansiune imperialistă
în Egipt, Africa de Sud, și în alte părți. Canada, Australia, și Noua Zeelandă au devenit dominioane autonome.[90] După trecerea în secolul al XX-lea,
[91]
dominația industrială britanică a început să fie contestată de Statele Unite și de Germania.

Reformele sociale și autonomia Irlandei erau cele mai importante probleme interne după 1900. Partidul Laburist a apărut dintr-o alianță a sindicatelor cu
[92]
mici grupări socialiste în 1900, șisufragatele au militat pentru dreptul femeilor la vot înainte de 1914.

Regatul Unit a luptat alături de Franța, Rusia și (după 1917) Statele Unite ale Americii, împotriva Germaniei și aliaților săi în Primul Război Mondial
(1914-1918).[93] Forțele armate britanice au fost angajate într-o mare parte a Imperiului Britanic și în mai multe regiuni din Europa, în special pe frontul
de vest. Numărul mare de decese al războiului de tranșee a cauzat pierderea a mai mult de o generație de oameni, cu efecte sociale de durată asupra țării și
cu o mare perturbare în ordinea socială.

După război, Regatul Unit a primit de laLiga Națiunilor mandatul pentru o serie de foste colonii germane și teritoriiotomane. Imperiul Britanic a ajuns la
cea mai mare întindere, acoperind o cincime din suprafața Pământului și un sfert din populația sa.[94] Cu toate acestea, Regatul Unit pierduse 2,5
[95]
milioane de oameni și a terminat războiul cu o mare datorie națională.
 Ascensiunea naționalismului irlandez(d), împreună cu conflictele din sânul Irlandei pe tema autonomiei
Irlandei(d), a condus în cele din urmă la divizarea insulei(d) în 1921.[96] Statul Liber Irlandez a devenit
[97] Un val de
independent cu statut de dominion în 1922. Irlanda de Nord a rămas parte a Regatului Unit.
greve la mijlocul anilor 1920 au culminat cu Greva Generală din 1926(d). Regatul Unit încă se mai
refăcea după efectele războiului, când a izbucnit Marea Criză Economică(1929-1932). Aceasta a condus
la un șomaj considerabil și la mari dificultăți în zonele industriale vechi, precum și la tulburările politice
și sociale din anii 1930, la creșterea apartenenței la partidele comuniste și socialiste. Un guvern de
coaliție a fost format în anul 1931.[98]
Infanteriști din Pușcașii Regali
Regatul Unit a intrat în al Doilea Război Mondial, declarând război Germaniei Naziste în 1939, după ce
Irlandezi(d) în timpul bătăliei de pe
Somme (peste 885000 de soldați aceasta din urmă a invadat Polonia. Winston Churchill a devenit prim-ministru și șef al unui guvern de
britanici au murit pe câmpurile de coaliție în 1940. În ciuda înfrângerii aliaților săi europeni în primul an de război, Regatul Unit și
luptă din Primul Război Mondial) Imperiul său a continuat lupta singure împotriva Germaniei. În 1940, RAF a învins
Luftwaffe german într-o luptă pentru controlul cerului în bătălia Angliei. Zonele urbane au suferit de pe
urma bombardamentelor din timpul războiului. Au fost și victoriile greu obținute bătălia Atlanticului, și în campaniile din Africa de Nord și Birmania(d).
Forțele britanice au jucat un rol important îndebarcarea din Normandiadin 1944, realizată împreună cu aliatul Statele Unite ale Americii.

După 1945
După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, Regatul Unit a fost
una dintre cele Patru Mari puteri (Uniunea Sovietică, Regatul Unit, SUA și
China) care s-au întâlnit pentru a pune ordine în lumea postbelică;[99][100] a
fost unul dintre semnatarii fondatori aiDeclarației Națiunilor Unite(d). Regatul
Unit a devenit unul dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de
Securitate al ONU. Cu toate acestea, războiul a lăsat țara grav slăbită și
dependentă financiar de Planul Marshall.[101] În anii imediat de după război,
guvernul laburist(d) a inițiat un program radical de reforme, care a avut un
efect semnificativ asupra societății britanice din următoarele
decenii.[102] Industrii majore și utilități publice au fost naționalizate, s-a Teritoriile care au fost parte aImperiului Britanic, numele
format un sistem economic de stat asistențial, și s-a organizat un sistem actualelor Teritorii Britanice de peste Mărifiind subliniate cu
sanitar cuprinzător finanțat din fonduri publice, National Health Service.[103] roșu
creșterea naționalismului în colonii a coincis cu diminuarea puternică a
poziției economice a Regatului Unit, astfel că politica de decolonizare(d) a devenit inevitabilă. S-a acordat independență Indiei și Pakistanului în
1947.[104] În următoarele trei decenii, cele mai multe colonii ale Imperiului Britanic au primit independența. Multe au devenit membre ale
Commonwealth-ului Națiunilor.[105]

Deși Regatul Unit a fost cea de-a treia țară care și-a dezvoltat un arsenal de arme nucleare(d) (prima bombă atomică testată(d) în 1952), noile limitări
postbelice ale rolului internațional al Regatului Unit au fost ilustrate de Criza Suezului din 1956. Răspândirea internațională a limbii engleză a asigurat
continuarea influenței internaționale aliteraturii(d) și culturii(d) sale. Ca urmare a unui deficit de muncitori în 1950, guvernul a încurajatimigrația din țările
Commonwealth-ului. În următoarele decenii, Regatul Unit a devenit o societate mai multietnică decât era înainte.[106] În ciuda creșterii nivelului de trai
la sfârșitul anilor 1950 și 1960, Regatul Unit a întârziat să se refacă corespunzător după război, și nu a existat un „miracol economic” ca în economiile de
piață de pe continentul european. Astfel, performanța economică nu a fost la fel de bună ca a multora dintre celelalte țări, cum ar fi Germania de Vest și
Japonia.

În procesul de un deceniu de integrare europeană, Regatul Unit a fost membru fondator al alianței numită Uniunea Europei de Vest, înființată odată
cu Conferințele de la Londra și Paris(d) din 1954. În 1960 Regatul Unit a fost unul dintre cei șapte membri fondatori ai Asociației Europene a Liberului
Schimb (EFTA), dar în 1973 a ieșit din acest bloc pentru a se alătura Comunităților Europene(d) (CE). Atunci când CE au devenit Uniunea Europeană
(UE) în anul 1992, Regatul Unit a fost unul dintre cei 12 membri fondatori. Tratatul de la Lisabona a fost semnat în 2007, el constituind temeiul
constituțional al Uniunii Europene.

De la sfârșitul anilor 1960, Irlanda de Nord a suferit de pe urma violențelor paramilitare și civile (uneori afectând și alte părți ale Regatului Unit),
denumite convenționalThe Troubles. Acestea sunt considerate a fi luat sfârșit odată cuAcordul de „Vinerea Mare” de la Belfastdin 1998.[109][110][111]

După o perioadă de puternică încetinire a creșterii economice și industriale în anii 1970, guvernul conservator al anilor 1980(d) condus de Margaret
Thatcher a inițiat o politică radicală de monetarism(d), dereglementare, în special a sectorului financiar (de exemplu, Big Bang(d) din 1986) și a piețelor
forței de muncă, vânzarea companiilor de stat (privatizare), precum și retragerea subvențiilor pentru altele.[112] Aceasta a dus la o creștere a șomajului și
la unele tulburări sociale, dar în cele din urmă și la creștere economică, în special în sectorul serviciilor. Din 1984, economia a fost ajutată de afluxul de
venituri substanțiale provenite dinpetrolul din Marea Nordului(d).[113]
 Spre sfârșitul secolului al XX-lea au avut loc schimbări majore la guvernarea Regatului Unit, cu apariția
administrațiilor autonome pentru Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord.[114] Încorporarea statutară(d) a
dus la acceptarea Convenției Europene a Drepturilor Omului. Regatul Unit este un jucător-cheie în
domeniul diplomatic și militar mondial. Acesta joacă roluri de conducere în ONU și NATO. Cu toate
acestea, desfășurările militare britanice de peste mări, în special înAfganistan și Irak, sunt înconjurate de
controverse.[115]

Liderii statelor membre aleUniunii
Europene în 2007. Regatul Unit a
intrat în Comunitatea Economică
Europeană, în 1973. Într-un
referendum ținut în 1975(d), 67%
dintre alegători au votat să rămână în
CEE,[107] , dar 52% au votat să
părăsească UE în 2016.[108]
Criza financiară globală din 2008(d) a afectat grav economia Regatului Unit. Guvernul de coaliție(d) din
2010 a introdus măsuri de austeritate destinate să abordeze deficitele publice substanțiale care au
rezultat.[116] În 2014, Guvernul Scoțian(d) a ținut un referendum privind independența Scoției, 55%
[117] În 2016,
dintre votanți respingând propunerea de independență și alegând să rămână în Regatul Unit.
Regatul Unit a votat să părăsească Uniunea Europeană.[118] Procesul legal de a părăsi UE a început pe
29 martie 2017, Regatul Unit invocând Articolul 50(d) din Tratatul de la Lisabona, informând oficial UE
că Regatul Unit dorește să se retragă. Articolul stipulează că negocierile de ieșire vor dura cel puțin doi
[119][120]
ani. Regatul Unit rămâne un membru cu drepturi depline al UE în tot acest timp.

Geografie
Suprafața totală a Regatului Unit este de circa 243.610 km². Țara ocupă majoritatea Arhipelagului Britanic[121] și
cuprinde insula Marea Britanie, șesimea nord-estică a insulei Irlanda și alte insule mai mici din jur. Ea se află între
Atlanticul de Nord și Marea Nordului, coasta sud-estică ajungând până la 35 km de coasta nordică a Franței, de
care este despărțită prinCanalul Mânecii.[3] În 1993, 10% din suprafața Regatului era împădurită, 46% era folosită
drept pășune și 25% era cultivată pentru agricultură.[122] Royal Greenwich Observatory din Londra este punctul
definitoriu pentru Meridianul Zero(d).[123]

Regatul Unit se încadrează între paralelele de 49°(d) și 61° latitudine nordică(d), și între meridianele de 9°
longitudine vestică(d) și 2° longitudine estică(d). Irlanda de Nord are o frontieră terestră de 360 km cu Republica
Irlanda.[3] Lungimea totală a coastelor Marii Britanii este de 17.820 km.[124] Este legată de Europa continentală
prin Tunelul Canalului, lung de 50 km (dintre care 38 km pe sub apă), cel mai lung tunel suboceanic din
lume.[125]

Anglia(d) reprezintă puțin mai mult de jumătate din suprafața totală a Regatului Unit, având 130.395 km².[126]
Majoritatea țării este șes,[122] zonele muntoase aflându-se la nord-vest de linia Tees-Exe(d); cuprinzând și Munții Harta fizică a Regatului Unit
Cumbrieni din Districtul Lacurilor, the Peninii(d), Exmoor(d) și Dartmoor(d). Principalele râuri cu estuare sunt
Tamisa, Severn(d) și Humber(d). Alte râuri sunt Tees, Tyne, Tweed, Avon, Exe și Mersey.[122] Cel mai înalt munte din Anglia este Scafell Pike(d) (978 m)
din Districtul Lacurilor.

Scoția(d) reprezintă ceva mai puțin de o treime din aria totală a Regatului Unit, cu 78.772 km²[127] și
include aproape opt sute de insule(d),[128] predominant la vest și nord de insula Marea Britanie; cele
mai importante sunt Hebridele(d), Insulele Orkney și Shetland. Scoția este cea mai muntoasă țară a
Regatului Unit și topografia este despărțită de Highland Boundary Fault(d)—o falie geologică—ce
traversează Scoția de la Arran la vest până la Stonehaven(d) la est.[129] Falia separă două regiuni
Masivul Skiddaw(d), orașul Keswick și
diferite; și anume Highlandul(d) de la nord și vest și Lowlandul(d) de la sud și est. Highlandul cu relief
Derwentwater(d) din Țara Lacurilor
mai accidentat conține majoritatea munților din Scoția, inclusiv Ben Nevis, care, cu 1.343 m este cel
mai înalt punct al Arhipelagului Britanic.[130] Lowlandul—mai ales fâșia îngustă dintre Firth of
Clyde(d) și Firth of Forth, denumită Centura Centrală(d)—este mai șes și cuprinde mare parte din
populație, inclusiv orașeleGlasgow, cel mai mare din Scoția, și Edinburgh, capitala și centrul politic; și
în această parte însă există unele zone înalte și muntoase, înDealurile de Sud(d).
Skye este una din principalele insule
ale Hebridelor Interioare și face parte Țara Galilor(d) reprezintă mai puțin de o zecime din aria totală a Regatului Unit, acoperind
din Highlandul Scoției(d). 20.779 km².[131] Țara Galilor este predominant muntoasă, deși partea sudică(d) este mai puțin muntoasă
ca nordul(d) și centrul(d). Principalele zone populate și industrializate sunt în sud, cuprinzând orașele
litorale Cardiff, Swansea și Newport, și Văile de Sud ale Țării Galilor(d) către nord. Cele mai înalte puncte din Țara Galilor se află în Parcul Național
Snowdonia(d) și cuprind Snowdon(d) (în galeză Yr Wyddfa) care, la 1.085 m, este cel mai înalt din Țara Galilor.[122] Cei 14 sau 15, munți galezi de peste
3.000 picioare (910 m) sunt denumiți împreună The Welsh 3000s(d). Țara Galilor are și ea peste 2.704 km de coastă.[124] Mai multe insule se găsesc în
largul coastelor galeze, cea mai mare fiindAnglesey (Ynys Môn) la nord-vest.
Irlanda de Nord, despărțită de Marea Britanie prin Marea Irlandei și Canalul de Nord(d), are o suprafață
de 14.160 km² și este predominant deluroasă. Ea cuprinde Lough Neagh(d) care, la 388 km², este cel mai
mare lac din Arhipelagul Britanic ca suprafață.[132] Cel mai înalt vârf din Irlanda de Nord este Slieve
Donard(d) din Munții Mourne(d), la 852 m.[122]

Clima
Regatul Unit are o climă temperată cu multe precipitații tot timpul anului.[133] Temperatura variază cu
anotimpurile, scăzând rareori sub -11 °C și nedepășind de obicei 35°C.[134] Vânturile predominante sunt Litoralul stâncos(d) din Gough și
dinspre sud-vest și aduc adesea vreme blândă și umedă din Oceanul Atlantic,[133] deși părțile estice sunt Insulele Inaccesibile(d), declarat loc în
Patrimoniul Mondial de către
protejate de aceste vânturi, majoritatea precipitațiilor căzând în zonele vestice. Curenții atlantici, încălziți
UNESCO în 1995.
de Curentul Golfului, aduc ierni blânde,[135] în special în vest, unde iernile sunt umede, și în zonele
înalte. Verile cele mai călduroase se întâlnesc în sud-estul Angliei, ele fiind apropiate de cele de pe
Europa continentală, cele mai răcoroase fiind în nord. Iarna și la începutul primăverii pot fi căderi masive de zăpadă în zonele înalte.

Împărțire administrativă
Fiecare țară a Regatului Unit are propria organizare administrativă, ale cărei origini predatează
formarea Regatului Unit, ceea ce înseamnă că nu există un sistem unic de împărțire administrativă
sau demarcație geografică.[136] Până în secolul al XIX-lea s-au operat puține modificări acestui
.[137]
aranjament, dar a existat o evoluție constantă a rolului și funcțiunii unităților

Organizarea administrației locale din Anglia(d) este complexă, distribuția funcțiunilor variind
conform aranjamentelor locale.Subdiviziunile de nivel superior ale Angliei sunt cele nouă regiuni,
Scoția
utilizate astăzi în principal în scopuri statistice.[138] O singură regiune, Londra metropolitană(d), are
o adunare legislativă și un primar direct aleși din 2000 după ce modificarea a fost operată prin
referendum(d).[139] Exista intenția ca și celelalte regiuni să capete propriile lor adunări regionale(d),
Irlanda
dar propunerea pentru regiunea North East a fost respinsă prin referendum în 2004(d).[140] Sub de Nord
nivelul regional, unele părți ale Angliei au consilii de comitat(d) și consilii districtuale, iar altele au
autorități unitare(d); Londra este formată din 32 de burguri(d) și City of London. Consilierii sunt
Anglia
aleși prin vot uninominal într-un singur tur(d) în colegii cu un singur membru sau prin vot
Țara Galilor
plurinominal(d) în circumscripții care aleg mai mulți consilieri.[141]

Pentru administrația locală(d), Scoția este împărțită în 32 de zone de consiliu, cu o distribuție

variată a dimensiunilor și populației. Orașele Glasgow, Edinburgh, Aberdeen și Dundee reprezintă
zone de consiliu separate, la fel și Consiliul Highlandului(d), care cuprinde o treime din suprafața
Scoției, dar numai puțin mai mult de 200.000 de locuitori. Consiliile locale sunt alcătuite din
consilieri aleși, în număr de 1223;[142] ei sunt salariați part-time. Alegerile se țin prin vot unic Cele patru țări ale Regatului Unit(d)

transferabil(d) în circumscripții cu mai mulți reprezentanți, în care se aleg câte trei sau patru
consilieri. Fiecare consiliu alege un provost(d) care să prezideze ședințele consiliului și să acționeze ca reprezentant cu funcții simbolice al zonei
respective.

Administrația locală în Țara Galilorconstă din 22 de autorități unitare. Printre acestea se numără orașele Cardiff, Swansea și Newport, care sunt autorități
unitare de sine stătătoare.[143] Se țin alegeri o dată la patru ani pe sistem uninominal într
-un singur tur.[143]

Administrația locală din Irlanda de Nord este organizată din 1973 în 26 de consilii districtuale, fiecare ales prin vot unic transferabil. Puterile acestora
sunt limitate la servicii cum ar fi colectarea deșeurilor, controlul câinilor și întreținerea parcurilor și cimitirelor.[144] În 2008, executivul a acceptat
propuneri de a înființa 11 consilii noi și să înlocuiască sistemul actual.[145]

Teritorii dependente
Regatul Unit are suveranitate asupra a șaptesprezece teritorii care nu fac parte din Regatul Unit propriu-zis: paisprezece Teritorii Britanice de peste
Mări[146] și trei dependențe ale Coroanei.[146][147]

Cele paisprezece Teritorii Britanice de peste Mări sunt: Anguilla; Bermuda; Teritoriul Antarctic Britanic; Teritoriul Britanic din Oceanul Indian; Insulele
Virgine Britanice; Insulele Cayman; Insulele Falkland; Gibraltar; Montserrat; Sfânta Elena, Ascension și Tristan da Cunha; Insulele Turks și Caicos;
Insulele Pitcairn; Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud; și Akrotiri și Dhekelia pe insula Cipru.[148] Revendicările britanice în Antarctica nu sunt
universal recunoscute.[149] Colectiv, teritoriile britanice de peste mări cuprind o suprafață de 1.727.570 km² și o populație de circa 260.000 de
oameni.[150]
Ele reprezintă ultimele rămășițe ale Imperiului Britanic, unwhite paper(d) al guvernului britanic afirmând că: „Teritorii[le] de peste Mări sunt britanice cât
timp doresc ele să rămână britanice. Marea Britanie a acordat de bună voie independența oricui a cerut-o; și vom continua să o facem acolo unde există
opțiunea.”[151] Autodeterminarea este încetățenită în constituțiile mai multor teritorii de peste mări, trei dintre ele votând explicit să rămână sub
suveranitate britanică (Bermuda în1995(d),[152] Gibraltar în 2002(d)[153] și Insulele Falkland în2013(d)).[154]

Dependențele Coroanei sunt posesiuni ale Coroanei(d) și nu teritorii de peste mări ale Regatului.[155] Ele cuprind trei jurisdicții administrate independent:
Insulele Canalului: Jersey și Guernsey, din Canalul Mânecii, și Insula Man din Marea Irlandei. Prin acord reciproc, Guvernul Britanic gestionează
afacerile externe și de apărare ale insulelor, iar Parlamentul Regatului Unit are autoritatea de a legifera în numele lor. Pe plan internațional, însă, ele sunt
considerate „teritorii pentru care este responsabil Regatul Unit”.[156] Puterea de a adopta legi care afectează insulele cade însă pe umerii adunărilor lor
legislative, cu consimțământul Coroanei (Consiliul de Coroană(d) sau, în cazul Insulei Man, în anumite cazuri guvernatorul-locotenent).[157] Din 2005,
fiecare dependență a Coroanei are unministru-șef(d) ca șef al guvernului.[158]

Teritoriile dependente de Regatul Unit folosesc monede diverse. Printre acestea se numără lira britanică, dolarul american, dolarul neo-zeelandez, euro
(d)
sau propriile lor monede, care pot avea curs de schimb fix cu oricare dintre acestea .

Localizarea teritoriilor dependente de Regatul Unit (dependențele Coroanei cu litere; teritoriile de peste mări cu numere):A Insula Man; B
Guernsey; C Jersey; 1 Regatul Unit; 2 Gibraltar; 3 Akrotiri și Dhekelia; 4 Bermuda; 5 Insulele Turks și Caicos; 6 Insulele Virgine Britanice;
7 Anguilla; 8 Insulele Cayman; 9 Montserrat; 10 Insulele Pitcairn; 11 Sfânta Elena, Ascension și Tristan da Cunha; 12 Teritoriul Britanic din
Oceanul Indian; 13 Insulele Falkland; 14 Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud; (15) Teritoriul Britanic Antarctic

Politică
Articol principal: Politica Regatului Unit.
Regatul Unit este o monarhie constituțională, în care puterea executivă este atribuită guvernului („Guvernul Majestății Sale”, condus de Theresa May din
anul 2016) și provine de laParlament. Este una din puținele țări actuale care nu au o Constituție. Primul ministru este șeful Guvernului și este responsabil
în fața Camerei Comunelor, camera inferioară a Parlamentului. Acest sistem de guvernare a fost emulat și în alte părți ale lumii și este cunoscut sub
numele de modelul Westminster.

Suveranul are, teoretic, puteri largi, însă, în practică, îndeplinește doar funcții ceremoniale. Suveranul este cel care promulgă legile emise de Parlament.
De asemenea, el deschide, în fiecare an, sesiunea Parlamentului cu așa-numitul Mesaj al Coroanei, care este, de fapt, un program de guvernare. Suveranul
Regatului Unit este monarh de drept și în alte 15 țări aleCommonwealth-ului.

Actualul suveran al Regatului Unit este ReginaElisabeta a II-a, care a urcat pe tron în1952 și a fost încoronată în1953.
Parlamentul este instituția legislativă națională a Regatului. Este compusă din două Camere: Camera Comunelor, cu membri aleși, și Camera Lorzilor, ai
cărei membri sunt, în general, numiți. Camera Comunelor are puteri mai mari decât cea a Lorzilor și poate trece legi respinse de către cea din urmă.
Camera Comunelor este compusă din 650 membri, fiecare în parte fiind ales dintr-o circumscripție electorală, prin sistemul de vot uninominal [159].
Camera Lorzilor are 724 de membri, din rândurile aristocrației britanice și ale clerului.

Miniștrii Guvernului sunt aleși prin convenție dintre membrii Camerei Comunelor, deși unii provin și din Camera Lorzilor. Miniștrii sunt învestiți cu
putere executivă, dar și legislativă. Primul-ministru este, în general, șeful partidului cu cei mai mulți reprezentanți în Camera Comunelor. Actualul Prim-
ministru este Theresa May, șeful Partidului Conservator, în funcție din 11 iulie 2016 .

Regatul Unit are un sistem de protecție socială foarte cuprinzător și se proclamă un stat social sau "stat de protecție socială" (welfare state). Bazele
sistemului actual de protecție socială au fost puse de economistul William Beveridge(d) în 1942. Acest sistem a rămas cunoscut sub numele de modelul
Beveridge.

Regatul Unit nu are un unic sistem legal din moment ce articolul 19 din Tratatul Uniunii din 1706 a permis continuitatea sistemului legal scoțian. În
prezent, în Regatul Unit există 3 sisteme de legi: sistemul Angliei, sistemul Irlandei de Nord și sistemul Scoției.

Afaceri externe
Regatul Unit este membru permanent alConsiliului de Securitate al ONUși membru al G7, G8, G20, NATO, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică, Uniunea Europeană și Organizația Mondială a Comerțului. Are o strânsă relație specială cu Statele Unite ale Americii, Franța, Japonia și
Portugalia – cea din urmă fiind cea mai veche alianță din lume încă în vigoare, datând din 1386.

Subdiviziuni
Articol principal: Subdiviziunile Regatului Unit.
Regatul Unit este format din țările constituente Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Fiecare țară constituentă are propriile subdiviziuni, după
cum urmează:

Anglia este împărțită în nouăregiuni: East of England, East Midlands, Greater London, North East, North West, South East, South
West, West Midlands, Yorkshire and the Humber. La rândul lor, aceste regiuni sunt împărțite nî comitate administrativeși autorități
unitare, cu excepția Londrei Mari, care este împărțită în "burguri".
Scoția este împărțită în 32 dezone de consiliu;
Țara Galilor constă din 22 de autorități unitare: 10 "burguri-comitat", 9 comitate și 3 orașe;
Irlanda de Nord este divizată în 26 dedistricte.
Există și câteva dependențe ce aparțin de coroană:Anguilla, Gibraltar, Insulele Bermude, Insulele Canalului, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Insulele
Georgia de Sud și Sandwich de Sud, Insula Man, Insula Montserrat, Insula Pitcairn, Insula Sfânta Elena, Insulele Turks și Caicos, Insulele Virgine
Britanice, Teritoriul Antarctic Britanic, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian.

Geografie
Articol principal: Geografia Regatului Unit.
Relieful Angliei constă, în majoritate, din coline joase, despărțite, de la nord la sud, de un lanț de dealuri și
munți (Cumbria, Munții Penini). Altitudinile vârfurilor muntoase nu depășesc 1000 m. Râurile engleze
majore sunt Tamisa, Severn(d), Trent și Ouse(d). Cele mai importante orașe sunt Londra, Manchester,
Birmingham, Leeds, Newcastle upon Tyne, Sheffield, Bristol, Liverpool, Leicester, Nottingham. Tunelul
Canalului Mânecii, care începe din apropiere deDover, face legătura cu Franța.

Țara Galilor este în majoritate muntoasă, cel mai înalt punct fiind vârful Snowdon, cu 1085 m. La nord se
găsește insula Anglesey. Cel mai mare oraș este capitala,Cardiff, urmat de Swansea, Newport și Wrexham.

Geografia Scoției este variată, cu porțiuni joase în sud și est, și porțiuni muntoase (highland(d)) în nord și
vest, unde se află și Ben Nevis (1343 m), cel mai înalt vârf din Regat. În largul coastelor scoțiene se găsesc
numeroase insule, cele mai importante fiind arhipelagurile insulele Hebride(d), Shetland și Orkney. Orașele
principale sunt Edinburgh, Glasgow, Aberdeen și Dundee.

Irlanda de Nord are un relief predominant colinar. Orașele majore sunt Belfast și Londonderry.
Harta fizică a Regatului Unit
Regatul Unit are o clima temperat-oceanica,cu ierni blânde,veri moderate si precipitații care pot dura lunar
peste 10 zile.Temperatura înregistrată pe timpul iernii este de -10 °C, iar temperatura înregistrată pe timpul
verii poate depăși rareori 35 °C.
Vezi și:

Listă de orașe din Regatul Unit

Economie
Articol principal: Economia Regatului Unit.
Regatul Unit are o economie de esență capitalistă (a patra ca mărime din lume), și este un centru comercial și financiar de frunte al lumii. În ultimele
decenii, guvernul s-a angajat înprivatizări majore și a crescut cheltuielile cu protecția socială.

Agricultura este intensivă, puternic mecanizată și foarte eficientă după standardele europene, producând 60% din necesarul de hrană cu doar 1% din
populația activă. Regatul Unit deține mari rezerve de energie constând în cărbune, gaze naturale și petrol (ultimele două exploatate din Marea Nordului).
Producția de energie contribuie la PIB cu 10%, una din cele mai ridicate rate din toate statele industrializate.

Serviciile contribuie la PIB în proporția cea mai însemnată, îndeosebi serviciile bancare, de asigurări și de consultanță de afaceri. Ponderea industriei
continuă să scadă, cu toate că Regatul Unit rămâne cel mai important fabricant european de armament, produse din petrol, computere, televizoare și
telefoane mobile. Turismul ocupă și el un loc important, Regatul Unit fiind a șasea destinație turistică din lume ca popularitate, cu 24 milioane de turiști
pe an.

Regatul Unit a devenit, în 2007, cel mai mare exportator de echipamente militare din lume. Regatul Unit a câștigat din exportul de armament 10 miliarde
Statele Unite.[160]
de GBP în 2007, deținând, astfel, o cotă de 33% din exporturile mondiale de armament, peste cota deținută de

[161].
Piața autovehiculelor noi din Regatul Unit a fost de peste două milioane de mașini în anul 2010

În iunie 2008, rata șomajului a fost de 5,3%[162], iar, potrivit estimărilor companiei de consultanță Capital Economics, rata șomajului din Regatul Unit ar
fi putut ajunge la 8% până în2010[162], ceea ce nu s-a adeverit. .

[163].
În anul 2009, investițiile străine directe în Regatul Unit au fost de 45,6 miliarde de dolari

Legislația laxă care reglementează activitățile companiilor din Marea Britanie a făcut din această țară o destinație atractivă pentru crima organizată.[164]
Discreția de care beneficiază directorii de companii în Marea Britanie obstrucționează, de asemenea, încercările de a-i identifica pe beneficiarii reali ai
acestei scheme.[164]

Marea Britanie are probabil unul dintre cele mai corupte sisteme economice și financiare din lume, în contextul în care, anual, pe teritoriul britanic există
[165]
tranzacții de spălare de bani în valoare de 57 miliarde de lire sterline (75 miliarde de euro).

În anul 2015, Agenția națională britanică pentru combaterea infracționalității (NCA) a publicat un raport care ajungea la următoarea concluzie: "În fiecare
[165]
an, oricare 100 de miliarde de dolari proveniți din activități ilegale în mod sigur vor ajunge în circuitul legal prin bănci din Marea Britanie".

Demografie
Articol principal: Demografia Regatului Unit.
Limba primară de comunicare este engleza. Alte limbi locale folosite sunt limbile celtice: velșă (galeză), irlandeză, gaelică scoțiană; precum și limba
cornică, vorbită în Cornwall. Imigranții ultimelor decenii vorbesc cantoneză, limbi indiene (gujarati, bengali, urdu, hindi, punjabi), sau creolă jamaicană.
În Regatul Unit se găsesc cei mai mulți vorbitori de limbi indiene din afara subcontinentului indian.

Orașe
Articol principal: Lista orașelor din Regatul Unit.

Cele mai mari orașe din Regatul Unit

# Oraș (Regiune) Populație Populație
urbană metropolitană
(2001)
1 Londra (Londra Mare) 8 174 100 13 709 000
(2011)
2 Birmingham (West Midlands) 1 073 000 3 683 000
(2010)
3 Leeds (West Yorkshire) 751 500 2 302 000
(2011)
4 Glasgow (Scoția) 598 830 1 750 000
(2011)
5 Sheffield (South Yorkshire) 552 700 1 569 000
 (2011)
6 Manchester (North West 503 000 2 556 000
England) (2011)
7 Edinburgh (Scoția) 495 360 782 000
(2011)
8 Liverpool (North West 445 200 2 241 000
Londra England) (2010) Sheffield
9 Bristol (South West England) 428 200 1 041 000
(2011)
10 Cardiff (Țara Galilor) 346 100 1 097 000
(2011)
11 Coventry (West Midlands) 315 700 651 000
(2010)
12 Leicester (East Midlands) 305 700 1 745 000
Birmingham Manchester
(2011)
13 Nottingham (East Midlands) 305 700 666 400
(2011)
14 Bradford (West Yorkshire) 293 717 493 000
(2001)
15 Belfast (Irlanda de Nord) 267 500 799 000
(2009)
Leeds 16 Plymouth (South West 258 700 343 000 Edinburgh
England) (2010)
17 Kingston upon Hull 256 400 419 000
(Yorkshire and the Humber) (2011)
18 Derby (South East England) 246 900 305 000
(2010)
19 Stoke-on-Trent (West 240 100 456 000
Midlands) (2010)
Glasgow Liverpool
20 Wolverhampton (West 239 400 297 000
Midlands) (2010)

Religie
Conform unui sondaj din 2016 în Marea Britanie: ateii (cei care în mod activ nu cred în niciun fel de zeu) sunt 38%, cei care cred într-o forță
-un zeu.[166][167]
superioară/zeu sunt 28%, iar doar 32% din cei care se consideră creștini, evrei sau musulmani cred într

Cultură
Articol principal: Cultura Regatului Unit.
În Regatul Unit se află două dintre cele mai vechi și mai celebre universități ale lumii, Oxford și Cambridge. Regatul a dat lumii mulți savanți și ingineri
străluciți, precum Sir Isaac Newton, Charles Darwin, Michael Faraday, Paul Dirac sau Isambard Kingdom Brunel; invenții precum motorul cu aburi,
motorul cu combustie internă, locomotiva, costumul, vaccinul, vasele din cristal, televiziunea, radioul, telefonul, hovercraft-ul, își au originea în Regatul
Unit.

Dramaturgul William Shakespeare este considerat cel mai cunoscut scriitor al lumii. Alți autori
prestigioși au fost surorile Brontë (Charlotte, Emily și Anne), Jane Austen, J. K. Rowling, Agatha
Christie,Roald Dahl, J. R. R. Tolkien și Charles Dickens. Poeți importanți sunt George Gordon Byron,
Robert Burns, Lord Tennyson, Thomas Hardy, William Blake sau Dylan Thomas(d).

Articol principal: Literatură engleză.

Din Regatul Unit au provenit compozitorii William Byrd, John Taverner(d), Thomas Tallis și Henry
Purcell, din secolele XVI-XVII, iar mai recent, Sir Edward Elgar, Sir Arthur Sullivan(d), Ralph Vaughan
Williams sau Benjamin Britten.

Alături de SUA, Regatul Unit a fost un contribuitor important la dezvoltarea rock and roll-ului. Dintre
cele mai importante staruri pop și rock britanice amintim: The Beatles, Cliff Richard, Queen, The
Rolling Stones, Led Zeppelin, Black Sabbath, Pink Floyd, Deep Purple. Regatul Unit s-a aflat în
avangarda muzicii punk a anilor 1970, prin Sex Pistols sau The Clash, precum și a renașterii heavy
metal-ului, prin Iron Maiden sau Motörhead.
William Shakespeare
Articol principal: Muzica în Regatul Unit.
Regatul Unit a avut foarte mulți filozofi remarcabili precum: John Locke, George Berkeley, David Hume, Jeremy Bentham, John Stuart Mill, Duns
Scotus, Sir Francis Bacon, Adam Smith, Thomas Hobbes, William de Ockham, Bertrand Russell și A.J. "Freddie" Ayer. În această țară s-au stabilit în
timpul vieții Isaiah Berlin, Karl Marx, Karl Popper și Ludwig Wittgenstein.

Un mare număr de sporturi își au originea în Regatul Unit: fotbal, golf, cricket, tenis, squash, box, rugbi și biliard. Turneul de la Wimbledon este unul din
cele patru turnee de mare șlem în tenis. "Sportul național" al Regatului este fotbalul, însă Regatul nu participă în competițiile inter-țări cu o echipă
națională unică; fiecare din țările componente are propria federație de fotbal și propria echipă națională.

Vezi și
Sportul în Regatul Unit
Stema regală a Regatului Unit
Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

Note
1. ^ „Population Estimates for UK, England and W ales, Scotland and Northern Ireland, Mid-2013(http://www.ons.gov.uk/ons/rel/pop-estim
ate/population-estimates-for-uk--england-and-wales--scotland-and-northern-ireland/2013/index.html) ”. Office for National Statistics.
http://www.ons.gov.uk/ons/rel/pop-estimate/population-estimates-for-uk--england-and-wales--scotland-and-northern-
ireland/2013/index.html. Accesat la 26 iunie 2014.
2. ^ a b c d „Regatul Unit (http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2009/01/weodata/weorept.aspx?pr.x=68&pr.y=19&sy=2006&ey=2009&s
csm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=112&s=NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPPGDP%2CPPPPC%2CLP&grp=0&a=) ”. Fondul
Monetar Internațional. http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2009/01/weodata/weorept.aspx?
pr.x=68&pr.y=19&sy=2006&ey=2009&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=112&s =NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPPGDP%2CPPPPC%
Accesat la 22 aprilie 2009.
3. ^ a b c „The World Factbook - United Kingdom(https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/uk.html#Econ)”. CIA.
https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/uk.html#Econ. Accesat la 23 septembrie 2008. Eroare la citare:
Etichetă <ref> invalidă; numele "factbook" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
4. ^ https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/uk.html(https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/g
eos/uk.html), accesat în 3 iunie 2015 Lipsește sau este vid: |title= (help)
5. ^ http://data.worldbank.org/indicator/NY
.GDP.PCAP.PP.CD (http://data.worldbank.org/indicator/NY
.GDP.PCAP.PP.CD) Lipsește sau este
vid: |title= (help)
6. ^ „Definition of Great Britain in English(http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/Great-Britain?q=Great+Britain)”. Oxford
University Press. http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/Great-Britain?q=Great+Britain. Accesat la 29 octombrie 2014.
„Great Britain is the name for the island that comprises England, Scotland and W ales, although the term is also used loosely to refer to
the United Kingdom.”
7. ^ „United Kingdom (http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2016/01/weodata/weorept.aspx?pr.x=65&pr.y=9&sy=2014&ey=2021&scsm
=1&ssd=1&sort=subject&ds=.&br=1&c=122%2C941%2C124%2C946%2C423%2C137%2C939%2C181%2C172%2C138%2C132%2C
182%2C134%2C936%2C174%2C961%2C178%2C184%2C136&s=NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPPGDP%2CPPPPC&grp=0&a=) ”.
International Monetary Fund. http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2016/01/weodata/weorept.aspx?
pr.x=65&pr.y=9&sy=2014&ey=2021&scsm=1&ssd=1&sort=subject&ds=.&br=1&c=122%2 C941%2C124%2C946%2C423%2C137%2C939%2C1
Accesat la 14 aprilie 2016.
8. ^ The British Monarchy, What is constitutional monarchy?(http://www.royal.gov.uk/MonarchUK/HowtheMonarchyworks/Whatisconstituti
onalmonarchy.aspx)
9. ^ CIA, The World Factbook (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/uk.html).
10. ^ The 30 Largest Urban Agglomerations Ranked by Population Size at Each Point inime, T 1950-2030, World Urbanization Prospects,
the 2014 revision (http://esa.un.org/unpd/wup/CD-ROM/), Population Division of theUnited Nations Department of Economic and
Social Affairs(d).
11. ^ „Countries within a country(http://www.number10.gov.uk/Page823)”. Prime Minister's Office. 10 ianuarie 2003. Există o versiune
arhivată (http://webarchive.nationalarchives.gov .uk/20080909013512/http://www.number10.gov.uk/Page823) la 9 septembrie 2008.
http://www.number10.gov.uk/Page823. Accesat la 8 martie 2015.
12. ^ „Devolution of powers to Scotland, Wales and Northern Ireland (https://www.gov.uk/devolution-of-powers-to-scotland-wales-and-north
ern-ireland#devolved-administrations)”. United Kingdom Government. https://www.gov.uk/devolution-of-powers-to-scotland-wales-and-
northern-ireland#devolved-administrations. Accesat la 17 aprilie 2013. „In a similar way to how the government is formed from
members from the two Houses of Parliament, members of the devolved legislatures nominate ministers from among themselves to
comprise executives, known as the devolved administrations...”
13. ^ „Fall in UK university students(http://news.bbc.co.uk/1/hi/education/7859034.stm) ”. BBC News. 29 ianuarie 2009.
http://news.bbc.co.uk/1/hi/education/7859034.stm .
14. ^ „Country Overviews: United Kingdom(http://www.transport-research.info/web/countryprofiles/uk.cfm)”. Transport Research
Knowledge Centre. Există oversiune arhivată (https://web.archive.org/web/20100404062853/http://www .transport-research.info/web/co
untryprofiles/uk.cfm) la 4 aprilie 2010. http://www.transport-research.info/web/countryprofiles/uk.cfm. Accesat la 28 martie 2010.
15. ^ „Key facts about the United Kingdom(http://www.direct.gov.uk/en/Governmentcitizensandrights/LivingintheUK/DG_10012517) ”.
Directgov(d). Există o versiune arhivată (http://webarchive.nationalarchives.gov
.uk/20121015000000/http://www.direct.gov.uk/en/Govern
mentcitizensandrights/LivingintheUK/DG_10012517)la 15 octombrie 2012.
http://www.direct.gov.uk/en/Governmentcitizensandrights/LivingintheUK/DG_10012517 . Accesat la 6 martie 2015. „
The full title of this country is 'the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland'. Great Britain is made up of
England, Scotland and Wales. The United Kingdom (UK) is made up of England, Scotland, Wales and Northern Ireland.
'Britain' is used informally, usually meaning the United Kingdom.
The Channel Islands and the Isle of Man are not part of the UK.

”
16. ^ „Supporting the Overseas Territories (https://www.gov.uk/government/policies/protecting-and-developing-the-overseas-territori es)”.
Foreign Office(d). https://www.gov.uk/government/policies/protecting-and-developing-the-overseas-territorie s. Accesat la 9 martie 2015.
17. ^ Mathias, P. (2001). The First Industrial Nation: the Economic History of Britain, 1700–1914 . London: Routledge. ISBN 0-415-26672-6
18. ^ Ferguson, Niall (2004).Empire: The rise and demise of the British world order and the lessons for global power . New York: Basic
Books. ISBN 0-465-02328-2
19. ^ T. V. Paul; James J. Wirtz; Michel Fortmann (2005)."Great+power" Balance of Power (https://www.google.com/books?id=9jy28vBqsc
QC&pg=PA59&dq=). State University of New York Press, 2005. pp. 59, 282. ISBN 0791464016. https://www.google.com/books?
id=9jy28vBqscQC&pg=PA59&dq="Great+power"
20. ^ McCourt, David (28 mai 2014).Britain and World Power Since 1945: Constructing a Nation's Role in International Politics (https://boo
ks.google.com/books?id=lwpOnwEACAAJ&dq=Britain+and+W orld+Power+Since+1945:+Constructing+a+Nation%27s+Role+in+Intern
ational+Politics&hl=en&sa=X&ei=TCJkU8TOE6mS7Abw14HIBg&ved=0CDIQ6AEwAA). United States of America: University of
Michigan Press. ISBN 0472072218. https://books.google.com/books?
id=lwpOnwEACAAJ&dq=Britain+and+World+Power+Since+1945:+Constructing+a+Nation%27s+Role+in+International+Politics&hl=en&sa=X&
21. ^ „Trends in World Military Expenditure, 2016(https://www.sipri.org/sites/default/files/Trends-world-military-expenditure-2016.pdf)”
(d)
(PDF). Stockholm International Peace Research Institute . https://www.sipri.org/sites/default/files/Trends-world-military-expenditure-
2016.pdf. Accesat la 26 aprilie 2017.
22. ^ „Treaty of Union, 1706 (http://www.scotshistoryonline.co.uk/union.html)”. Scots History Online.
http://www.scotshistoryonline.co.uk/union.html. Accesat la 23 august 2011.
23. ^ Barnett, Hilaire; Jago, Robert (2011).Constitutional & Administrative Law(https://books.google.com/?id=LYc1tSYonrQC&pg=PA165)
(ed. 8th). Abingdon: Routledge. p. 165.ISBN 978-0-415-56301-7. https://books.google.com/?id=LYc1tSYonrQC&pg=PA165
24. ^ Vezi Articolul Unu al Legii de Uniune din 1707.
25. ^ "After the political union of England and Scotland in 1707, the nation's of ficial name became 'Great Britain'",The American Pageant,
Volume 1, Cengage Learning (2012)
26. ^ "From 1707 until 1801Great Britain was the official designation of the kingdomsof England and Scotland".
27. ^ "In 1707, on the union with Scotland, 'Great Britain' became the of ficial name of the British Kingdom, and so continued until the union
with Ireland in 1801".
28. ^ Gascoigne, Bamber. „History of Great Britain (from 1707)(http://www.historyworld.net/wrldhis/PlainTextHistories.asp?
historyid=ab07)”. History World. http://www.historyworld.net/wrldhis/PlainTextHistories.asp?historyid=ab07. Accesat la 18 iulie 2011.
29. ^ Cottrell, P. (2008). The Irish Civil War 1922–23. p. 85. ISBN 1-84603-270-9
30. ^ S. Dunn; H. Dawson (2000),An Alphabetical Listing of Word, Name and Place in Northern Ireland and the Living Language of
Conflict, Lampeter: Edwin Mellen Press,„One specific problem—in both general and particular senses—is to know what to call
Northern Ireland itself: in the general sense, it is not a country, or a province, or a state—although some refer to it contemptuously as a
statelet: the least controversial word appears to be jurisdiction, but this might change.”
31. ^ „Changes in the list of subdivision names and code elements(http://www.iso.org/iso/iso_3166-2_newsletter_ii-3_2011-12-13.pdf)”.
ISO 3166-2. International Organization for Standardization. 15 decembrie 2011 . http://www.iso.org/iso/iso_3166-2_newsletter_ii-
3_2011-12-13.pdf. Accesat la 28 mai 2012.
32. ^ Population Trends, Issues 75–82, p.38(https://books.google.com/?id=gPkDAQAAIAAJ) , 1994, UK Office of Population Censuses
and Surveys
33. ^ Life in the United Kingdom: a journey to citizenship, p. 7(https://books.google.com/?id=2u8rD6F-yg0C&pg=P A7), United Kingdom
Home Office, 2007, ISBN: 978-0-11-341313-3.
34. ^ „Statistical bulletin: Regional Labour Market Statistics(http://www.ons.gov.uk/ons/dcp171778_346117.xml)”.
http://www.ons.gov.uk/ons/dcp171778_346117.xml. Accesat la 5 martie 2014.
35. ^ „13.4% Fall In Earnings Value During Recession (http://www.gmb.org.uk/newsroom/fall-in-earnings-value-during-recession)”.
http://www.gmb.org.uk/newsroom/fall-in-earnings-value-during-recession. Accesat la 5 martie 2014.
36. ^ Dunn, Seamus; Dawson, Helen. (2000).An Alphabetical Listing of Word, Name and Place in Northern Ireland and the Living
Language of Conflict. Lampeter: Edwin Mellen Press.ISBN 978-0-7734-7711-7
37. ^ Murphy, Dervla (1979). A Place Apart. London: Penguin. ISBN 978-0-14-005030-1
38. ^ Whyte, John; FitzGerald, Garret (1991). Interpreting Northern Ireland. Oxford: Clarendon Press.ISBN 978-0-19-827380-6
39. ^ „Guardian Unlimited Style Guide(https://www.theguardian.com/styleguide/page/0,,184840,00.html)”. Londra: Guardian News and
Media Limited. 19 decembrie 2008. https://www.theguardian.com/styleguide/page/0,,184840,00.html. Accesat la 23 august 2011.
40. ^ „BBC style guide (Great Britain)(http://news.bbc.co.uk/1/hi/programmes/radio_newsroom/1099593.stm#g) ”. BBC News. 19 august
2002. http://news.bbc.co.uk/1/hi/programmes/radio_newsroom/1099593.stm#g . Accesat la 23 august 2011.
41. ^ „Key facts about the United Kingdom(http://www.direct.gov.uk/en/Governmentcitizensandrights/LivingintheUK/DG_10012517) ”.
Government, citizens and rights. HM Government. Există oversiune arhivată (http://webarchive.nationalarchives.gov .uk/201210150000
00/http://www.direct.gov.uk/en/Governmentcitizensandrights/LivingintheUK/DG_10012517 ) la 15 octombrie 2012.
http://www.direct.gov.uk/en/Governmentcitizensandrights/LivingintheUK/DG_10012517 . Accesat la 8 martie 2015.
42. ^ „Merriam-Webster Dictionary Online Definitionof ''Great Britain'' (http://www.merriam-webster.com/dictionary/great%20britain)”.
Merriam-Webster(d). 31 august 2012. http://www.merriam-webster.com/dictionary/great%20britain. Accesat la 9 aprilie 2013.
43. ^ New Oxford American Dictionary(d): "Great Britain: England, Wales, and Scotland considered as a unit.
44. ^ „Great Britain (http://www.olympic.org/great-britain)”. International Olympic Committee. http://www.olympic.org/great-britain. Accesat
la 10 mai 2011.
45. ^ Mulgrew, John (2 august 2012). „Team GB Olympic name row still simmeringni Northern Ireland (http://www.belfasttelegraph.co.uk/n
ews/northern-ireland/team-gb-olympic-name-row-still-simmering-in-northern-ireland-28776939.html) ”. Belfast Telegraph.
http://www.belfasttelegraph.co.uk/news/northern-ireland/team-gb-olympic-name-row-still-simmering-in-northern-ireland-28776939.html .
Accesat la 9 martie 2015.
46. ^ Bradley, Anthony Wilfred; Ewing, Keith D. (2007). Constitutional and administrative law(https://books.google.com/?id=HT_GS2zgN5
QC&pg=PA36). 1 (ed. 14th). Harlow: Pearson Longman. p. 36.ISBN 978-1-4058-1207-8. https://books.google.com/?
id=HT_GS2zgN5QC&pg=PA36
47. ^ „Which of these best describes the way you think of yourself?(http://www.ark.ac.uk/nilt/2010/Community_Relations/NINATID.html)”.
Northern Ireland Life and Times Survey 2010. ARK – Access Research Knowledge. 2010.
http://www.ark.ac.uk/nilt/2010/Community_Relations/NINATID.html. Accesat la 1 iulie 2010.
48. ^ Schrijver, Frans (2006). Regionalism after regionalisation: Spain, France and the United Kingdom (https://books.google.com/?id=u8g
ZklxHTMUC&pg=PA275). Amsterdam University Press. pp. 275–277.ISBN 978-90-5629-428-1. https://books.google.com/?
id=u8gZklxHTMUC&pg=PA275
49. ^ Jack, Ian (11 decembrie 2010). W „ hy I'm saddened by Scotland going Gaelic(https://www.theguardian.com/commentisfree/2010/dec/
11/ian-jack-saddened-by-scotland-going-gaelic) ”. The Guardian (Londra).
https://www.theguardian.com/commentisfree/2010/dec/11/ian-jack-saddened-by-scotland-going-gaelic .
50. ^ „Ffeithiau allweddol am y Deyrnas Unedig(http://www.direct.gov.uk/cy/Governmentcitizensandrights/LivingintheUK/DG_10012517C
Y)”. Directgov – Llywodraeth, dinasyddion a hawliau. Există oversiune arhivată (https://web.archive.org/web/20120924102112/http://w
ww.direct.gov.uk/cy/Governmentcitizensandrights/LivingintheUK/DG_10012517CY)la 24 septembrie 2012.
http://www.direct.gov.uk/cy/Governmentcitizensandrights/LivingintheUK/DG_10012517CY . Accesat la 8 martie 2015.
51. ^ "Ancient skeleton was 'even older'(http://news.bbc.co.uk/1/hi/wales/south_west/7069001.stm) ".
52. ^ Koch, John T. (2006). Celtic culture: A historical encyclopedia. Santa Barbara, CA: ABC-CLIO. p. 973.ISBN 978-1-85109-440-0
53. ^ Davies, John; Jenkins, Nigel; Baines, Menna et al., eds (2008).The Welsh Academy Encyclopaedia of Wales(d). Cardiff: University of
Wales Press. p. 915. ISBN 978-0-7083-1953-6.
54. ^ „Short Athelstan biography(http://www.bbc.co.uk/history/historic_figures/athelstan.shtml)”. BBC History.
http://www.bbc.co.uk/history/historic_figures/athelstan.shtml. Accesat la 9 aprilie 2013.
55. ^ Mackie, J.D. (1991). A History of Scotland. London: Penguin. pp. 18–19.ISBN 978-0-14-013649-4
56. ^ Campbell, Ewan (1999).Saints and Sea-kings: The First Kingdom of the Scots . Edinburgh: Canongate. pp. 8–15.ISBN 0-86241-874-
7
57. ^ Haigh, Christopher (1990).The Cambridge Historical Encyclopedia of Great Britain and Ireland . Cambridge University Press. p. 30.
ISBN 978-0-521-39552-6
58. ^ Ganshof, F.L. (1996). Feudalism. University of Toronto. p. 165. ISBN 978-0-8020-7158-3
59. ^ Chibnall, Marjorie (1999). The Debate on the Norman Conquest. Manchester University Press. pp. 115–122.ISBN 978-0-7190-4913-
2
60. ^ Keen, Maurice. "The Hundred Years' War" (http://www.bbc.co.uk/history/british/middle_ages/hundred_years_war_01.shtml). BBC
History.
61. ^ The Reformation in England and Scotland(http://www.britannica.com/EBchecked/topic/479892/Protestantism/41558/The-Reformatio
n-in-England-and-Scotland)and Ireland: The Reformation Period & Ireland under Elizabth (http://www.britannica.com/EBchecked/topi
I
c/293754/Ireland/22978/The-Reformation-period) , Encyclopædia Britannica Online.
62. ^ „British History in Depth – Wales under the Tudors (http://www.bbc.co.uk/history/british/tudors/wales_tudors_01.shtml)”. BBC History.
5 noiembrie 2009. http://www.bbc.co.uk/history/british/tudors/wales_tudors_01.shtml. Accesat la 21 septembrie 2010.
63. ^ Nicholls, Mark (1999).A history of the modern British Isles, 1529–1603: The two kingdoms . Oxford: Blackwell. pp. 171–172.ISBN
978-0-631-19334-0
64. ^ Canny, Nicholas P. (2003). Making Ireland British, 1580–1650. Oxford University Press. pp. 189–200.ISBN 978-0-19-925905-2
65. ^ Ross, D. (2002).
66. ^ Hearn, J. (2002).
67. ^ ISBN: 1-902930-16-9
68. ^ „Scotland and the Commonwealth: 1651–1660(http://www.archontology.org/nations/uk/scotland/01_laws.php)”. Archontology.org. 14
martie 2010. http://www.archontology.org/nations/uk/scotland/01_laws.php. Accesat la 9 martie 2015.
69. ^ McCarthy, Mathew (2013). Privateering, Piracy and British Policy in Spanish America, 1810-1830(ed. 1st). Woodbridge: The Boydell
Press. ISBN 1843838613
70. ^ Lodge, Richard (2013) [1910].The History of England – From the Restoration to the Death of W illiam III (1660–1702) (https://books.g
oogle.com/?id=EBSpvBxGyqcC)(ed. 1st). Woodbridge: Read Books. p. 8.ISBN 978-1-4067-0897-4. https://books.google.com/?
id=EBSpvBxGyqcC
71. ^ „Tudor Period and the Birth of a Regular Navy(http://www.royal-navy.org/lib/index.php?title=Tudor_Period_and_the_Birth_of_a_Regu
lar_Navy_Part_Two)”. Royal Navy History. Institute of Naval History. Există o versiune arhivată (https://web.archive.org/web/201111030
13901/http://www.royal-navy.org/lib/index.php?title=Tudor_Period_and_the_Birth_of_a_Regular_Navy_Part_T wo) la 3 noiembrie 2011.
http://www.royal-navy.org/lib/index.php?title=Tudor_Period_and_the_Birth_of_a_Regular_Navy_Part_T wo. Accesat la 8 martie 2015.
72. ^ Canny, Nicholas (1998). The Origins of Empire, The Oxford History of the British Empire oVlume I (https://books.google.com/?id=eQH
SivGzEEMC). Oxford University Press.ISBN 0-19-924676-9. https://books.google.com/?id=eQHSivGzEEMC
73. ^ „Articles of Union with Scotland 1707(http://www.nationalarchives.gov.uk/pathways/citizenship/rise_parliament/docs/articles_u nion.ht
m)”. UK Parliament. http://www.nationalarchives.gov.uk/pathways/citizenship/rise_parliament/docs/articles_uni on.htm. Accesat la 19
octombrie 2008.
74. ^ „Acts of Union 1707 (http://www.parliament.uk/about/living-heritage/evolutionofparliament/legislativescrutiny/)”. UK Parliament.
http://www.parliament.uk/about/living-heritage/evolutionofparliament/legislativescrutiny/. Accesat la 6 ianuarie 2011.
75. ^ „Treaty (act) of Union 1706(http://www.scotshistoryonline.co.uk/union.html)”. Scottish History online.
http://www.scotshistoryonline.co.uk/union.html. Accesat la 3 februarie 2011.
76. ^ Library of Congress, The Impact of the American Revolution Abroad(https://books.google.com/?id=BQDgr_XvsHoC&pg=P A73), p.
73.
 77. ^ "Anti-Slavery International"(http://portal.unesco.org/education/en/ev .php-URL_ID=9462&URL_DO=DO_PRINTP AGE&URL_SECTIO
N=201.html)[nefuncțională].
78. ^ Loosemore, Jo (2007).
79. ^ Lovejoy, Paul E. (2000). Transformations in Slavery: A History of Slavery in Africa (ed. 2nd). New York: Cambridge University Press.
p. 290. ISBN 0521780128
80. ^ „The Act of Union (http://www.actofunion.ac.uk/actofunion.htm#act)”. Act of Union Virtual Library.
http://www.actofunion.ac.uk/actofunion.htm#act. Accesat la 15 mai 2006.
81. ^ Tellier, L.-N. (2009).
82. ^ Johnston, pp. 508-10.
83. ^ Porter, p. 332.
84. ^ Sondhaus, L. (2004).
85. ^ Porter, Andrew (1998). The Nineteenth Century, The Oxford History of the British Empire Volume III (https://books.google.com/?id=oo
3F2X8IDeEC). Oxford University Press. p. 332.ISBN 0-19-924678-5. https://books.google.com/?id=oo3F2X8IDeEC
86. ^ ISBN: 1-86189-202-0
87. ^ Porter, Andrew (1998). The Nineteenth Century, The Oxford History of the British Empire Volume III (https://books.google.com/?id=oo
3F2X8IDeEC). Oxford University Press. p. 8.ISBN 0-19-924678-5. https://books.google.com/?id=oo3F2X8IDeEC
88. ^ Marshall, P.J. (1996). „The Cambridge Illustrated History of the British Empire(https://books.google.com/?id=S2EXN8JT wAEC)”.
Cambridge University Press. pp. 156–57. https://books.google.com/?id=S2EXN8JT wAEC. Accesat la 28 aprilie 2013.
89. ^ Tompson, Richard S. (2003).Great Britain: a reference guide from the Renaissance to the present(https://books.google.com/?id=H5k
cJqmXk2oC&pg=PA63). New York: Facts on File. p. 63.ISBN 978-0-8160-4474-0. https://books.google.com/?
id=H5kcJqmXk2oC&pg=PA63
90. ^ Marshall, P.J. (2009). World War I: People, Politics, and Power(https://books.google.com/?id=S2EXN8JT wAEC). America at War.
New York: Britannica Educational Publishing.p. 21. ISBN 978-1-61530-048-8. https://books.google.com/?id=S2EXN8JT wAEC
91. ^ Zarembka, Paul (2013) (în en).Contradictions: Finance, Greed, and Labor Unequally Paid(https://books.google.com/books?id=NSrw
pggmHigC&lpg=PP1&pg=PP1#v=onepage&q&f=false) . New York: Emerald Group Publishing. p. 63. ISBN 9781781906705.
https://books.google.com/books?id=NSrwpggmHigC&lpg=PP1&pg=PP1#v=onepage&q&f=false
92. ^ Sophia A. Van Wingerden, The women's suffrage movement in Britain, 1866-1928(1999) ch 1.
93. ^ Turner, John (1988).
94. ^ Turner, J. (1988).
95. ^ Westwell, I.; Cove, D. (eds) (2002).
96. ^ SR&O 1921, No. 533 of 3 May 1921.
97. ^ ISBN: 0-04-445109-1
98. ^ Rubinstein, W. D. (2004).
99. ^ Doenecke, Justus D.; Stoler, Mark A. (2005). Debating Franklin D. Roosevelt's foreign policies, 1933–1945(https://books.google.co
m/books?id=xdMF9rX6mX8C&pg=PA62). ISBN 0-8476-9416-X. https://books.google.com/books?id=xdMF9rX6mX8C&pg=P A62.
Accesat la 19 martie 2016
100. ^ Kelly, Brian. The Four Policemen and. Postwar Planning, 1943-1945: The Collision of Realist and. Idealist Perspectives. (https://www.
iup.edu/WorkArea/DownloadAsset.aspx?id=37681). https://www.iup.edu/WorkArea/DownloadAsset.aspx?id=37681. Accesat la 25
august 2015.
101. ^ „Britain to make its final payment on World War II loan from U.S. (https://www.nytimes.com/2006/12/28/business/worldbusiness/28iht-
nazi.4042453.html)”. The New York Times. 28 decembrie 2006. https://www.nytimes.com/2006/12/28/business/worldbusiness/28iht-
nazi.4042453.html. Accesat la 25 august 2011.
102. ^ Francis, Martin (1997).Ideas and policies under Labour, 1945–1951: Building a new Britain. Manchester University Press. pp. 225–
233. ISBN 978-0-7190-4833-3
103. ^ Lee, Stephen J.; Stoler, Mark A. (1996). Aspects of British political history, 1914–1995 (https://books.google.com/books?id=xdMF9rX
6mX8C&pg=PA62). London; New York: Routledge. pp. 173–199. ISBN 978-0-415-13103-2. https://books.google.com/books?
id=xdMF9rX6mX8C&pg=PA62. Accesat la 19 martie 2016
104. ^ Larres, Klaus (2009). A companion to Europe since 1945(https://books.google.com/?id=7D66_9YOof4C&pg=P A118). Chichester:
Wiley-Blackwell. p. 118.ISBN 978-1-4051-0612-2. https://books.google.com/?id=7D66_9YOof4C&pg=P A118. Accesat la 25 august
2015.
105. ^ „Country List (https://web.archive.org/web/20130506071236/http://www .thecommonwealth.org/Templates/System/YearbookHomePag
e.asp?NodeID=152099&load=countrylist)”. The New York Times (Commonwealth Secretariat(d)). 19 martie 2009. Există oversiune
arhivată (https://web.archive.org/web/20130506071236/http://www .thecommonwealth.org/Templates/System/YearbookHomePage.asp?
NodeID=152099&load=countrylist)la 6 mai 2013.
https://web.archive.org/web/20130506071236/http://www .thecommonwealth.org/Templates/System/YearbookHomePage.asp?
NodeID=152099&load=countrylist. Accesat la 8 martie 2015.
106. ^ Julios, Christina (2008).Contemporary British identity: English language, migrants, and public discourse (https://books.google.com/?i
d=s3RQ4dsFEkoC&pg=PA84). Studies in migration and diaspora. Aldershot: Ashgate. p. 84.ISBN 978-0-7546-7158-9.
https://books.google.com/?id=s3RQ4dsFEkoC&pg=P A84
107. ^ „1975: UK embraces Europe in referendum(http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/june/6/newsid_2499000/2499297.stm) ”.
One This Day (BBC News). http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/june/6/newsid_2499000/2499297.stm . Accesat la 8 martie
2015.
108. ^ Wheeler, Brian; Hunt, Alex. „The UK's EU referendum: All you need to know(http://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-32810887)”.
bbc.co.uk. http://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-32810887.
109. ^ Aughey, Arthur. „The Politics of Northern Ireland: Beyond the Belfast Agreement(http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/jun
e/6/newsid_2499000/2499297.stm)”. One This Day (London: Routledge): p. 7.ISBN 978-0-415-32788-6.
http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/june/6/newsid_2499000/2499297.stm . Accesat la 8 martie 2015.
110. ^ "The troubles were over, but the killing continued.
111. ^ Elliot, Marianne (2007).
112. ^ Dorey, Peter (1995). British politics since 1945. Making contemporary Britain. Oxford: Blackwell. p. 7.ISBN 978-0-631-19075-2
113. ^ Holland, Jack; Wall, Stuart (2007). Applied Economics (http://vig.pearsoned.co.uk/catalog/uploads/Grif fiths_C01.pdf) (ed. 11th).
Harlow: Financial Times Press. p. 6. ISBN 978-0-273-70822-3. http://vig.pearsoned.co.uk/catalog/uploads/Grif fiths_C01.pdf. Accesat la
26 decembrie 2010
114. ^ Keating, Michael (1 ianuarie 1998). R „ eforging the Union: Devolution and Constitutional Change in the United Kingdom (http://publius.
oxfordjournals.org/cgi/content/abstract/28/1/217) ”. Publius: the Journal of Federalism28 (1): 217–234.
doi:10.1093/oxfordjournals.pubjof.a029948(http://dx.doi.org/10.1093%2Foxfordjournals.pubjof.a029948) .
http://publius.oxfordjournals.org/cgi/content/abstract/28/1/217 . Accesat la 4 februarie 2009.
115. ^ Dorey, Peter (3 aprilie 2011).Military action alone will not save Libya(http://www.ft.com/cms/s/0/a6d31ca2-5e22-11e0-b1d8-00144fe
ab49a.html#axzz1MN2vkt7a). Making contemporary Britain. London: Blackwell. pp. 164–223.ISBN 978-0-631-19075-2.
http://www.ft.com/cms/s/0/a6d31ca2-5e22-11e0-b1d8-00144feab49a.html#axzz1MN2vkt7a
116. ^ „United Kingdom country profile(http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-18023389)”. BBC. 24 ianuarie 2013.
http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-18023389. Accesat la 9 aprilie 2013.
117. ^ „Scotland to hold independence poll in 2014 – Salmond(http://www.bbc.co.uk/news/uk-scotland-16478121)”. BBC News. 10 ianuarie
2012. http://www.bbc.co.uk/news/uk-scotland-16478121. Accesat la 10 ianuarie 2012.
118. ^ „In stunning decision, Britain votes to leave the E.U.(https://www.washingtonpost.com/world/britons-head-to-the-polls-for-historic-vote
-on-eu/2016/06/23/0d466fb0-34a7-11e6-ab9d-1da2b0f24f93_story .html)”. Washington Post. 24 iunie 2016.
https://www.washingtonpost.com/world/britons-head-to-the-polls-for-historic-vote-on-eu/2016/06/23/0d466fb0-34a7-11e6-ab9d-
1da2b0f24f93_story.html. Accesat la 24 iunie 2016.
119. ^ Bloom, Dan (29 martie 2017). B „ rexit Day recap: Article 50 officially triggered on historic day as Theresa May warns: 'No turning back'
(http://www.mirror.co.uk/news/politics/article-brexit-recap-theresa-ambassador-10118594) ”. Daily Mirror.
http://www.mirror.co.uk/news/politics/article-brexit-recap-theresa-ambassador-10118594 . Accesat la 29 martie 2017.
120. ^ Adler, Katya (29 martie 2017). „Theresa May officially starts Brexit process; Article 50 letter handed over(http://www.bbc.com/news/liv
e/uk-politics-39424391?&ns_campaign=bbc_live&ns_linkname=58db9a00e4b04343cfc3890f%26Article%2050%20letter%20handed%
20over%26&ns_fee=0#post_58db9a00e4b04343cfc3890f) ”. BBC News (BBC). http://www.bbc.com/news/live/uk-politics-39424391?
&ns_campaign=bbc_live&ns_linkname=58db9a00e4b04343cfc3890f%26Article%2050%20letter%20handed%20over%26&ns_fee=0#post_58
Accesat la 29 martie 2017.
121. ^ Oxford English Dictionary: "British Isles: a geographical term for the islands comprising Great Britain and Ireland with all theirfshore of
islands including the Isle of Man and the Channel Islands."
122. ^ a b c d e Latimer Clarke Corporation Pty Ltd. U
„ nited Kingdom – Atlapedia Online(http://www.atlapedia.com/online/countries/unitedki.
htm)”. Atlapedia.com. http://www.atlapedia.com/online/countries/unitedki.htm. Accesat la 26 octombrie 2010.
123. ^ ROG Learning Team (23 august 2002). „The Prime Meridian at Greenwich(http://www.rmg.co.uk/explore/astronomy-and-time/astrono
my-facts/history/the-prime-meridian-at-greenwich) ”. Royal Museums Greenwich. Royal Museums Greenwich.
http://www.rmg.co.uk/explore/astronomy-and-time/astronomy-facts/history/the-prime-meridian-at-greenwich . Accesat la 11 septembrie
2012.
124. ^ a b Darkes, Giles (1 ianuarie 2008). H „ ow long is the UK coastline?(http://www.cartography.org.uk/default.asp?contentID=749)”. The
British Cartographic Society(d). http://www.cartography.org.uk/default.asp?contentID=749. Accesat la 24 ianuarie 2015.
125. ^ „The Channel Tunnel (http://www.eurotunnel.com/ukcP3Main/ukcCorporate/ukcTunnelInfrastructure/ukcInfrastructure/)”. Eurotunnel.
Există o versiune arhivată (https://web.archive.org/web/20101218114514/http://www .eurotunnel.com/ukcP3Main/ukcCorporate/ukcT un
nelInfrastructure/ukcInfrastructure)la 18 decembrie 2010.
http://www.eurotunnel.com/ukcP3Main/ukcCorporate/ukcTunnelInfrastructure/ukcInfrastructure/. Accesat la 8 martie 2015.
126. ^ „England – Profile (http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/country_profiles/7327029.stm) ”. BBC News. 11 februarie 2010.
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/country_profiles/7327029.stm .
127. ^ „Scotland Facts (http://www.scotland.org/about/fact-file/index.html)”. Scotland Online Gateway. Există o versiune arhivată (https://we
b.archive.org/web/20080621045248/http://www .scotland.org/about/fact-file/index.html)la 21 iunie 2008.
http://www.scotland.org/about/fact-file/index.html. Accesat la 16 iulie 2008.
128. ^ Winter, Jon (1 iunie 2000). „The complete guide to the ... Scottish Islands(http://www.independent.co.uk/travel/uk/the-complete-guide
-to-the--scottish-islands-633851.html)”. The Independent (London). http://www.independent.co.uk/travel/uk/the-complete-guide-to-the--
scottish-islands-633851.html. Accesat la 8 martie 2015.
129. ^ „Overview of Highland Boundary Fault(http://www.scottish-places.info/features/featurefirst7728.html)”. Gazetteer for Scotland.
University of Edinburgh. http://www.scottish-places.info/features/featurefirst7728.html. Accesat la 27 decembrie 2010.
130. ^ „Ben Nevis Weather (http://www.bennevisweather.co.uk/index.asp)”. Ben Nevis Weather.
http://www.bennevisweather.co.uk/index.asp. Accesat la 26 octombrie 2008.
131. ^ „Profile: Wales (http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/country_profiles/6233450.stm) ”. BBC News. 9 iunie 2010.
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/country_profiles/6233450.stm . Accesat la 7 noiembrie 2010.
132. ^ „Geography of Northern Ireland(http://cain.ulst.ac.uk/ni/geog.htm)”. University of Ulster. http://cain.ulst.ac.uk/ni/geog.htm. Accesat la
22 mai 2006.
133. ^ a b Eroare la citare: Etichetă<ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numitefactbook2
134. ^ „UK climate summaries(http://www.metoffice.gov.uk/climate/uk/)”. Met Office. Există o versiune arhivată (https://www.webcitation.org/
67yAsDB9c?url=http://www.metoffice.gov.uk/climate/uk/) la 27 mai 2012. http://www.metoffice.gov.uk/climate/uk/. Accesat la 1 mai
2011.
135. ^ „Atlantic Ocean Circulation (Gulf Stream)(http://ukclimateprojections.metoffice.gov.uk/23152)”. UK Climate Projections. Met Office.
http://ukclimateprojections.metoffice.gov.uk/23152. Accesat la 8 martie 2015.
136. ^ Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite(1 august 2007). „Ninth UN Conference on the standardization of Geographical
Names (http://unstats.un.org/unsd/geoinfo/UNGEGN/docs/9th-uncsgn-docs/report%20of%209th%20uncsgn%20n0750902%20en.pdf) ”.
UN Statistics Division. Există oversiune arhivată (https://www.webcitation.org/5lhCIacyi?url=http://unstats.un.org/unsd/geoinfo/9th-UNC
SGN-Docs/E-CONF-98-48-Add1.pdf)la 1 decembrie 2009. http://unstats.un.org/unsd/geoinfo/UNGEGN/docs/9th-uncsgn-
docs/report%20of%209th%20uncsgn%20n0750902%20en.pdf . Accesat la 21 octombrie 2008.
137. ^ Barlow, I.M. (1991). Metropolitan Government. London: Routledge. ISBN 978-0-415-02099-2
138. ^ „Welcome to the national site of the Government Office Network (http://www.gos.gov.uk/national/)”. Government Offices. Există o
versiune arhivată (https://www.webcitation.org/5hYQkeu1p?url=http://www.gos.gov.uk/national/) la 15 iunie 2009.
http://www.gos.gov.uk/national/. Accesat la 3 iulie 2008.
139. ^ „A short history of London government(http://www.london.gov.uk/london-life/city-government/history.jsp)”. Greater London Authority.
Există o versiune arhivată (https://web.archive.org/web/20080421023053/http://www .london.gov.uk/london-life/city-government/history.j
sp) la 21 aprilie 2008. http://www.london.gov.uk/london-life/city-government/history.jsp. Accesat la 4 octombrie 2008.
140. ^ Sherman, Jill; Norfolk, Andrew (5 noiembrie 2004). Prescott's
„ dream in tatters as North East rejects assembly(http://www.timesonlin
e.co.uk/tol/news/uk/article503255.ece)”. The Times (London). http://www.timesonline.co.uk/tol/news/uk/article503255.ece. Accesat la
15 februarie 2008. „The Government is now expected to tear up its twelve-year-old plan to create eight or nine regional assemblies in
England to mirror devolution in Scotland and W ales.” (necesită abonare)
141. ^ „Local Authority Elections(http://www.lga.gov.uk/lga/aio/39780)”. Local Government Association. Există oversiune arhivată (https://w
eb.archive.org/web/20120118195001/http://www .lga.gov.uk/lga/aio/39780) la 18 ianuarie 2012. http://www.lga.gov.uk/lga/aio/39780.
Accesat la 8 martie 2015.
142. ^ „STV in Scotland: Local Government Elections 2007(http://www.psa.ac.uk/2007/pps/Bennie.pdf)”. Political Studies Association.
Există o versiune arhivată (https://www.webcitation.org/5xJnMrHvK?url=http://www.psa.ac.uk/2007/pps/Bennie.pdf)la 20 martie 2011.
http://www.psa.ac.uk/2007/pps/Bennie.pdf. Accesat la 2 august 2008.
143. ^ a b „Unitary authorities (http://gov.wales/topics/localgovernment/local-authorities/?lang=en)”. Welsh Government. 2014. Există o
versiune arhivată (https://web.archive.org/web/20150310210146/http://gov .wales/topics/localgovernment/local-authorities/?lang=en)la
10 martie 2015. http://gov.wales/topics/localgovernment/local-authorities/?lang=en. Accesat la 9 martie 2015.
144. ^ Devenport, Mark (18 noiembrie 2005). NI „ local government set for shake-up(http://news.bbc.co.uk/1/hi/northern_ireland/4449092.st
m)”. BBC News. http://news.bbc.co.uk/1/hi/northern_ireland/4449092.stm . Accesat la 15 noiembrie 2008.
145. ^ Northern Ireland Executive (13 martie 2008). Foster
„ announces the future shape of local government(https://web.archive.org/web/20
080725002254/http://www.northernireland.gov.uk/news/news-doe/news-doe-130308-foster-announces-the.htm) ”. Press release. Există
o versiune arhivată (https://web.archive.org/web/20080725002254/http://www .northernireland.gov.uk/news/news-doe/news-doe-130308
-foster-announces-the.htm)la 25 iulie 2008.
https://web.archive.org/web/20080725002254/http://www .northernireland.gov.uk/news/news-doe/news-doe-130308-foster-announces-
the.htm. Accesat la 20 octombrie 2008.
146. ^ a b Eroare la citare: Etichetă<ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numiteoverseasterrirories2
147. ^ „Background briefing on the Crown Dependencies: Jersey , Guernsey and the Isle of Man(http://www.justice.gov.uk/downloads/about/
moj/our-responsibilities/Background_Briefing_on_the_Crown_Dependencies2.pdf) ” (PDF). Ministry of Justice.
http://www.justice.gov.uk/downloads/about/moj/our-responsibilities/Background_Briefing_o n_the_Crown_Dependencies2.pdf. Accesat
la 9 martie 2015.
148. ^ „Overseas Territories (http://www.fco.gov.uk/servlet/Front?pagename=OpenMarket%2FXcelerate%2FShowPag e&c=Page&cid=10136
18138295)”. Foreign & Commonwealth Office. Există o versiune arhivată (http://webarchive.nationalarchives.gov .uk/20080205135910/h
ttp://www.fco.gov.uk/servlet/Front?pagename=OpenMarket/Xcelerate/ShowPage&c=Page &cid=1013618138295)la 5 februarie 2008.
http://www.fco.gov.uk/servlet/Front?pagename=OpenMarket%2FXcelerate%2FShowPage &c=Page&cid=1013618138295. Accesat la 6
septembrie 2010.
149. ^ „The World Factbook (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ay.html)”. CIA.
https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ay.html. Accesat la 26 decembrie 2010.
150. ^ „Country profiles (http://www.fco.gov.uk/en/travel-and-living-abroad/travel-advice-by-country/country-profile /)”. Foreign &
Commonwealth Office. 21 februarie 2008. Există o versiune arhivată (http://webarchive.nationalarchives.gov .uk/20121212135632/http://
www.fco.gov.uk/en/travel-and-living-abroad/travel-advice-by-country/country-profile/) la 12 decembrie 2012.
http://www.fco.gov.uk/en/travel-and-living-abroad/travel-advice-by-country/country-profile/ . Accesat la 9 martie 2015.
151. ^ „Partnership for Progress and Prosperity(http://www.ukotcf.org/pdf/charters/WhitePaper99full.pdf)”. UK Overseas Territories
Conservation Forum(d). http://www.ukotcf.org/pdf/charters/WhitePaper99full.pdf.
152. ^ Davison, Phil (18 august 1995). B „ ermudians vote to stay British(https://www.independent.co.uk/news/world/bermudians-vote-to-stay
-british-1596724.html)”. The Independent (London). https://www.independent.co.uk/news/world/bermudians-vote-to-stay-british-
1596724.html. Accesat la 11 septembrie 2012.
153. ^ „Gibraltar referendum result in quotes(http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/2420945.stm) ”. BBC News. 8 noiembrie 2002.
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/2420945.stm .
154. ^ „Falklands: Cameron says Argentina should respect vote(http://www.bbc.co.uk/news/uk-21752581)”. BBC News. 12 martie 2013.
http://www.bbc.co.uk/news/uk-21752581. Accesat la 12 martie 2013.
155. ^ The Committee Office, House of Commons. „House of Commons – Crown Dependencies – Justice Committee(https://publications.p
arliament.uk/pa/cm200910/cmselect/cmjust/56/5604.htm) ”. Publications.parliament.uk.
https://publications.parliament.uk/pa/cm200910/cmselect/cmjust/56/5604.htm . Accesat la 7 noiembrie 2010.
156. ^ Fact sheet on the UK's relationship with the Crown Dependencies – gov .uk (https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/
attachment_data/file/273891/crown-dependencies.pdf) , Ministry of Justice. Retrieved 25 August 2014.
157. ^ „Profile of Jersey (http://www.gov.je/ChiefMinister/International+Relations/Profile+of+Jersey .htm)”. States of Jersey(d). Există o
versiune arhivată (https://web.archive.org/web/20060902092534/http://www .gov.je/ChiefMinister/International%2BRelations/Profile%2B
of%2BJersey.htm) la 2 septembrie 2006. http://www.gov.je/ChiefMinister/International+Relations/Profile+of+Jersey .htm. Accesat la 31
iulie 2008. „The legislature passes primary legislation, which requires approval by The Queen in Council, and enacts subordinate
legislation in many areas without any requirement for Royal Sanction and under powers conferred by primary legislation.”
158. ^ Isle of Man Government (29 mai 2012). Chief „ Minister to meet Channel Islands counterparts – Isle of Man Public Services (https://we
b.archive.org/web/20130430195235/http://www .gov.im/lib/news/cso/chiefministertom.xml)”. Press release. Există oversiune arhivată (ht
tps://web.archive.org/web/20130430195235/http://www .gov.im/lib/news/cso/chiefministertom.xml)la 30 aprilie 2013.
https://web.archive.org/web/20130430195235/http://www .gov.im/lib/news/cso/chiefministertom.xml. Accesat la 8 martie 2015.
159. ^ uneori numit și first past the post, zis și "the winner takes it all" - candidatul cu cel mai mare număr de voturi într-o circumscripție
câștigă mandatul
160. ^ Marea Britanie, cel mai mare exportator de armament din lume(http://www.capital.ro/articol/marea-britanie-cel-mai-mare-exportator-d
e-armament-din-lume-109481.html), accesat la 18 iunie 2008
161. ^ Usoara crestere a vanzarilor auto din Marea Britanie(http://www.wall-street.ro/articol/Auto/97453/Usoara-crestere-a-vanzarilor-auto-d
in-Marea-Britanie.html), 10 Ianuarie 2011, wall-stret.ro, accesat la 13 martie 2011
162. ^ a b Somaj dublu pana in 2010 in UK(http://www.standard.money.ro/articol_49837_55/somaj_dublu_pana_in_2010_in_uk.htm
l),
accesat la 26 iunie 2008
163. ^ Top 10 tari din UE care au atras cele mai mari investitii. Romania, locul 14(http://www.wall-street.ro/top/Economie/89871/Top-10-tari-
din-UE-care-au-atras-cele-mai-mari-investitii-Romania-locul-14/10/Marea-Britanie-45-6-mld-dolari.html) , 26 Iulie 2010, wall-stret.ro,
accesat la 23 august 2010
164. ^ a b Cea mai mare operațiune de spălare bani din Europa, pe ruta Marea Britanie, Rusia, Republica Moldova
(http://adevarul.ro/interna
tional/europa/cea-mai-mare-operatiune-spalare-bani-europa-ruta-marea-britanie-rusia-republica-moldova-1_543fb02a0d133766a8fc53
5b/index.html), 16 octombrie 2014, Mediafax,Adevărul, accesat la 27 noiembrie 2014
165. ^ a b La Reppublica: Mafia tăcută cucerește Londra, cea mai coruptă țară din lume pare a fi Marea Britanie
(http://www.capital.ro/la-rep
publica-mafia-tacuta-cucereste-londra-cea-mai-corupta-tara-din-lume-pare-a-fi-marea-britanie.html)
, 26 mai 2016, Sorin Alexandru,
Capital, accesat la 26 iunie 2016
166. ^ https://www.thetimes.co.uk/edition/news/belief-in-god-slumps-after-turbulent-year-mqz9j7mlh
167. ^ http://www.theweek.co.uk/80065/belief-in-god-plunges-after-torrid-year

Legături externe
Portalul administrației britanice
AngliaMea.Ro este o pagină web destinată românilor care trăiesc în Marea Britanie.
site dedicat Marii Britanii

Eroare la citare: Etichete <ref> există pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/>
ori o etichetă </ref> de final lipsește

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Regatul_Unit_al_Marii_Britanii_și_al_Irlandei_de_Nord&oldid=12193867

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 28 aprilie 2018, ora 22:22.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.