Sunteți pe pagina 1din 18
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord

Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pagina „UK” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți UK (dezambiguizare).

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (în engleză United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland), cunoscut sub numele de Regatul Unit (în engleză United Kingdom, pe scurt UK) sau Marea Britanie (în engleză Great Britain sau doar Britain), este o țară suverană din Europa occidentală. Situată în largul coastelor de nord-vest ale continentului European, Regatul Unit cuprinde insula Marea Britanie, partea de nord-est

a

insulei Irlanda și multe insule mici. [6] Irlanda de Nord este singura parte a Regatului Unit

Regatul Unit este o monarhie constituționalăcu o democrație parlamentară. [8][9] Monarh (d) este regina Elisabeta a II-a, care domnește (d) din 6 februarie 1952. Capitala Regatului Unit,

puteri

diferite, [13][14] cu sediul în capitalele lor, Edinburgh, Cardiff și, respectiv, Belfast. Aflate pe insule din apropiere, Isle of Man, și Aprodatele Guernseyși Jersey nu fac parte din Regatul Unit, fiind dependențe ale Coroanei, Guvernul Britanic (d) fiind responsabil pentru apărarea

și reprezentarea lor internațională. [15]

Irlanda de Nord. [11]
Irlanda de
Nord. [11]

Ultimele trei

au

administrații autonome, [12]

fiecare cu

Economia Regatului Unit este considerată una cu venituri ridicate (d) iar țara are un Indice al Dezvoltării Umanefoarte ridicat, clasatpe locul 16 în lume. A fost prima țarăindustrializată din lume cea mai mare putere (d) mondială în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. [17][18] Regatul Unit rămâne o mare putere, cu o considerabilă influență economică, culturală, militară, științifică și politică pe plan internațional. [19][20] Este recunoscută ca deținătoare de arme nucleare și este a șaptea țară din lume după cheltuielile militare. [21] Regatul Unit este membru permanent (d) al Consiliului de Securitate al ONU de la prima sa sesiune, în 1946. A fost un lider între statele membre (d) ale UE și ale predecesoarei sale, Comunitatea Economică Europeană(CEE), din 1973. Cu toate acestea, la 23 iunie 2016, un

a

cea

mai

Regatul Unit Y Deyrnas Unedig (galeză) United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland (engleză)
Regatul Unit
Y Deyrnas Unedig (galeză)
United Kingdom of Great Britain
and Northern Ireland (engleză)
United Kingdom (engleză)
Drapelul Regatului Unit
Stema Regatului Unit
Deviză: Dieu et mon droit 1
(Dumnezeu și dreptul meu)
Imnul național: God Save the Queen
(Doamne, ocrotește-ne regina)
Geografie
Suprafață
- totală
Apă (%)
Cel mai înalt punct
Cel mai jos punct
Cel mai mare oraș
Vecini
243 610 km² (locul 80)
1,34
Ben Nevis (1.344 m)
The Fens[*] (-4 m)
Londra
Irlanda [4]
Fus orar
Ora de vară
UTC
UTC+1
Populație
Populație
-
Recensământ 201163.181.775 (locul 22)
Densitate
263,1 loc/km²
-
Estimare 2013
▲64 100 000 [1]
Limbi oficiale
engleza
recunoscute pe plan
regional:
galeza, scoțiana,
irlandeza etc.
Etnonim
(masc.) britanic, (fem.)
britanică, (pl.) britanici
Guvernare
Sistem politic
monarhie constituțională

Cuprins

Etimologia și terminologie

Istoria Înainte de 1707 După Legile Uniunii din 1707 După 1945

Geografie Clima Împărțire administrativă

Teritorii dependente

Politică

Afaceri externe

Subdiviziuni

Geografie

Economie

Demografie

Orașe

Religie

Cultură

Vezi și

Note

Legături externe

Etimologia și terminologie

Prin Legile Uniunii din 1707, (d) s-a declarat că regatele Angliei și Scoției sunt „unite într-un

Regat cu Numele de Marea Britanie”, deși noul stat apărea în aceleași legi și ca „Regatul

Marii Britanii”, „Regatul Unit al Marii Britanii” și „Regatul Unit”. [22][23] Termenul de

„Marea Britanie” este a fost folosit însă doar informal în secolul al XVIII-lea și țara a fost

doar uneori menționată ca „Regatul Unit al Marii Britanii”—numele oficial complet, din

și

independenței Statului Liber Irlandez în 1922, ceea ce a lăsat Irlanda de Nord ca singura

parte a insulei Irlanda aparținând Regatului Unit, s-a adoptat denumirea de „Regatul Unit al

Marii Britanii și Irlandei de Nord” [a][29]

„formă lungă”. [24][25][26][27][28] Legile

În

urma

[ 2 8 ] Legile În urma divizării Irlandei ( d ) al Unit Marii Britanii

al

și

Elisabeta a II-a Theresa May

 

Legislativ

Unit

Capitala

Londra

 

Istorie

 

Economie

 

2008

- Total

$2 230 miliarde [2]

 

- Pe cap de locuitor 40.233 $ [5]

- Pe cap de locuitor 4 0 . 2 3 3 $ [5]

PIB (nominal)

2008

- Total

$2 674 miliarde [2]

 
 

- Pe cap de locuitor $43 785 [2]

Gini 32,8

32,8

IDU(2008)

0,947 (înalt [3] ) (locul 21) Liră sterlină (GBP)

 

Coduri și identificatori

 

Cod CIO

GBR

Cod CIO G B R

Cod mobil

234

235

235

Prefix telefonic

44

GB

ISO 3166-2 G B

.uk 3

1

Deviza regală în Scoția este Nemo me impune lacessit (în latină: "Nimeni nu mă rănește fără a scăpa nepedepsit")

 

2

Alte limbi au statut oficial în anumite părți ale Regatului. Iată numele oficial al Regatului Unit în fiecare din aceste limbi:

galeză (velșă) : Teyrnas Unedig Prydain Fawr a Gogledd Iwerddon galeză (velșă): Teyrnas Unedig Prydain Fawr a Gogledd Iwerddon

gaelică scoțiană : An Rìoghachd Aonaichte na Breatainn Mhòr agus Eirinn a Tuath gaelică scoțiană: An Rìoghachd Aonaichte na Breatainn Mhòr agus Eirinn a Tuath

irlandeză : Ríocht Aontaithe na Breataine Móire agus Tuaisceart na hÉireann irlandeză: Ríocht Aontaithe na Breataine Móire agus Tuaisceart na hÉireann

cornică : An Rywvaneth Unys a Vreten Veur hag Iwerdhon Glédh cornică: An Rywvaneth Unys a Vreten Veur hag Iwerdhon Glédh

 

scoțiană joasă (scots) : Unitit Kinrick o Great Breetain an Northren Ireland scoțiană joasă (scots): Unitit Kinrick o Great Breetain an Northren Ireland

3

Codul ISO 3166-1 este GB, dar domeniul .gb nu este în uz. Codul .eu aparține Uniunii Europene, din care Regatul Unit face parte.

Prezență online

 
 

Modifică date / text

Modifică date / text

Deși Regatul Unit, ca stat suveran, este o țară, Anglia, Scoția,Țara Galilor și, într-o mai mică măsură, Irlanda de Nord, sunt și ele considerate țări, deși nu

sunt state suverane. [30][31] Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au guvernare autonomă. [32][33] Site-ul prim-ministrului britanic a folosit expresia „țări

[38]

privește Irlanda de Nord, numele descriptiv folosit „poate fi controversat, opțiunea dezvăluind preferințe politice”.

Adesea se folosește și termenul de „Marea Britanie” [b] ca sinonim pentru Regatul Unit. Termenul „Marea Britanie” se referă însă, convențional, la insula

Marea Britanie sau, din punct de vedere politic, la Anglia, Scoția și Țara Galilor împreună. [39][40][41] El este folosit uneori și ca sinonim pentru Regatul

Unit în ansamblul său. [42][43] GB și GBR sunt codurile standard de țară pentru Regatul Unit (a se vedea ISO 3166-2 (d) și ISO 3166-1 alpha-3 (d) ) și, prin

urmare, sunt utilizate de către organizațiile internaționale cu referire la el. În plus, echipa olimpică a Regatului Unit concurează sub numele de „Marea

Britanie” sau „Echipa GB”. [44][45]

Adjectivul „britanic” este frecvent folosit pentru a se referi la aspecte referitoare la Regatul Unit. Termenul nu are nicio certă conotație juridică, dar este

folosit în drept cu referire la cetățenia Regatului Unit și la aspecte asociate cu naționalitatea (d) . [46] Locuitorii Regatului Unit folosesc o serie de termeni

diferiți pentru a-și descrie identitatea națională și se pot identifica dreptbritanici; sau ca englezi, scoțieni, galezi, nord-irlandezi (d) , sau irlandezi; [47] sau ca

ambele. [48]

scurtă a numelui pe site-urile guvernamentale. [50] El este de obicei abreviat „DU” de la forma mutantă „Y Deyrnas Unedig”. În gaelica scoțiană, forma

lungă este „Rìoghachd Aonaichte Bhreatainn is Èireann o Tuath”, iar forma scurtă este „Rìoghachd Aonaichte”.

Istoria

Înainte de 1707

Colonizarea de către oamenii moderni din punct de vedere anatomic a ceea ce avea să devină Regatul

Regatul istoric Strathclyde (d) . [53] Cele mai multe dintre regiunile colonizate de anglo-saxoni s-au unit

s-au unit cu picții pentru a formaRegatul Scoției în secolul al IX-lea. [57]

Stonehenge, din Wiltshire, a fost ridicat în jurul anului 2500 î.e.n.
Stonehenge, din Wiltshire, a fost
ridicat în jurul anului 2500 î.e.n.
La Bayeux Tapestry descrie Bătălia de la Hastings, în 1066, și evenimentele care au dus
La Bayeux Tapestry descrie Bătălia
de la Hastings, în 1066, și
evenimentele care au dus la aceasta

fiecare țară feudalismul pe model nord-francez și cultura franco-normandă. [58] Elitele normande au o

Franța, mai ales înRăzboiul de 100 de Ani, în timp ce regii Scoției erau aliați cu francezii (d) . [60]

Perioada modernă timpurie (d) a adus conflicte religioase cauzate de Reformă și de introducerea bisericii

ceea ce avea să devină Irlanda de Nord, terenurile nobilimii independente, gaelica și catolică, au fost confiscate și date coloniștilor protestanți (d) din

Anglia și Scoția. [64]

În 1603, regatele Angliei, Scoției și Irlandei au fost aduse într-o uniune personală, atunci când Iacob al VI-lea, rege al Scoției, a moștenit coroanele

Angliei și Irlandei și și-a mutat curtea de la Edinburgh la Londra; cu toate acestea, fiecare țară a rămas o entitate politică separată, și și-a păstrat propriile

instituții politice, juridice și religioase. [65][66]

La mijlocul secolului al XVII-lea, toate cele trei regate au fost implicate într-o serie de războaie legate între ele (d) (inclusiv Războiul Civil Englez) care a

navelor de pe coastele Europei și Caraibelor. [69]

catolic să nu poată accede la tron. Constituția Britanică s-a dezvoltat pe baza monarhiei constituționale și sistemului parlamentar. [70] Cu fondarea

După Legile Uniunii din 1707

Tratatul de Uniune a condus la un Regat Unit care a cuprins toată Marea Britanie
Tratatul de Uniune a condus la un
Regat Unit care a cuprins toată
Marea Britanie
Casa de Stat din St. George's, Bermuda. Înființat în 1612, acesta este cel mai vechi
Casa de Stat din St. George's,
Bermuda. Înființat în 1612, acesta
este cel mai vechi oraș englez
permanent locuit din Lumea Nouă.

parlamentele Angliei și Scoției, prin care acestea au

ratificat Tratatul de Uniune din 1706 și au unit cele

două regate. [73][74][75]

La

1

În secolul al XVIII-lea, s-a dezvoltat guvernul de

cabinet sub organizarea lui Robert Walpole, practică

în bătălia de la Culloden (d) din 1746, după care highlanderii scoțieni (d) au fost reprimați brutal. Coloniile

britanice din America de Nord, care s-au rupt de Marea Britanie înRăzboiul de Independențăau devenit Statele Unite ale Americii, recunoscute de Marea

Britanie în 1783. Ambițiile imperiale britanice s-au îndreptat în alte direcții, în special cătreIndia (d) . [76]

De-a lungul secolului al XVIII-lea,

aproximativ două milioane de oameni din Africa în Indiile de Vest, înainte de interzicerea comerțului în 1807, interzicerea sclaviei din 1833, și asumarea

de către conducerea țării a unui rol de lider în mișcarea pentru abolirea sclaviei în întreaga lume prin presarea altor țări să-și încheie comerțul de sclavi

printr-o serie de tratate, și apoi a format cea mai veche organizație internațională pentru drepturile omului, Anti-Slavery International (d) , cu sediul la

Marea Britanie a fost implicată în comerțul atlantic cu sclavi (d) . Navele britanice de sclavi (d) au transportat

La începutul secolului al XIX-lea, Revoluția Industrială, condusă de economia britanică, a început să

transforme țara. Treptat, puterea politică s-a mutat de la vechile clase de moșieri Tory (d) și Whig (d) spre

noii industriași. O alianță formată din negustori și industriași cu gruparea politică Whig (d) a dus la

apariția unui nou partid,Liberalii (d) , cu o ideologie deliber schimb și laissez-faire. În 1832 Parlamentul a

adoptat Legea Marii Reforme (d) , care a început transferul puterii politice de la aristocrație la clasele de

mijloc. În mediul rural, comasările (d) de terenuri au făcut ca micii fermieri să fie excluși din agricultură.

Orașele au început să se populeze cu o nouă clasă muncitoare urbană. Foarte puțini muncitori de rând

aveau drept de vot, și și-au creat propriile organizații sub formă desindicate.

Bătălia de la Waterloo, din 1815, a marcat sfârșitul Războaielor Napoleoniene și începutul Pax Britannica
Bătălia de la Waterloo, din 1815, a
marcat
sfârșitul Războaielor
Napoleoniene și începutul Pax
Britannica (d)

După înfrângerea Franței, la sfârșitul Războaielor Revoluționare și Napoleoniene (1792-1815), Marea

Britanie a devenit principala putere navală și imperială a secolului al XIX-lea (Londra ajungând cel mai

mare oraș din lume pe la 1830). [81] Necontestată pe mare, dominația britanică a fost mai târziu descrisă ca Pax Britannica (d) („Pacea Britanică”), o

perioadă de relativă pace în Europa și în lume (1815-1914) în care Imperiul Britanic a devenit hegemon global și a adoptat rolul de jandarm

mondial. [82][83][84][85] La momentul Marii Expoziții din 1851, Regatul Unit era descris ca „atelierul lumii”. [86] Imperiul Britanic a fost extins pentru a

include India, mari părți din Africa și multe alte teritorii din întreaga lume. Alături controlul formal pe care îl exercita asupra propriilor sale colonii,

dominația britanică asupra unei mari părți din comerțul mondial a însemnat că ea controla efectiv economiile din multe regiuni (d) , precum Asia și

America Latină. [87][88] Pe plan intern, atitudinile politice au favorizat politicile de liber schimb și laissez-faire și lărgirea treptată a dreptului de vot. De-a

lungul secolului, populația a crescut într-un ritm uluitor, creștere însoțită de urbanizarea rapidă, ceea ce a provocat presiuni sociale și economice

semnificative. [89] Pentru a căuta noi piețe și noi surse de materii prime, Partidul Conservatorsub Disraeli a lansat o perioadă de expansiune imperialistă

în Egipt, Africa de Sud, și în alte părți. Canada, Australia, și Noua Zeelandă au devenit dominioane autonome. [90] După trecerea în secolul al XX-lea,

[91]

dominația industrială britanică a început să fie contestată de Statele Unite și de Germania.

Reformele sociale și autonomia Irlandei erau cele mai importante probleme interne după 1900. Partidul Laburist a apărut dintr-o alianță a sindicatelor cu

mici grupări socialiste în 1900, șisufragatele au militat pentru dreptul femeilor la vot înainte de 1914. [92]

Regatul Unit a luptat alături de Franța, Rusia și (după 1917) Statele Unite ale Americii, împotriva Germaniei și aliaților săi în Primul Război Mondial

cu o mare perturbare în ordinea socială.

După război, Regatul Unit a primit de laLiga Națiunilor mandatul pentru o serie de foste colonii germane și teritoriiotomane. Imperiul Britanic a ajuns la

cea mai mare întindere, acoperind o cincime din suprafața Pământului și un sfert din populația sa. [94] Cu toate acestea, Regatul Unit pierduse 2,5

milioane de oameni și a terminat războiul cu o mare datorie națională. [95]

Infanteriști din Pușcașii Regali Irlandezi (d) în timpul bătăliei de pe Somme (peste 885000 de
Infanteriști din Pușcașii Regali
Irlandezi (d) în timpul bătăliei de pe
Somme (peste 885000 de soldați
britanici au murit pe câmpurile de
luptă din Primul Război Mondial)

independent custatut de dominionîn 1922. Irlanda de Nord a rămas parte a Regatului Unit. [97] Un val de

greve la mijlocul anilor 1920 au culminat cu Greva Generală din 1926 (d) . Regatul Unit încă se mai

refăcea după efectele războiului, când a izbucnit Marea Criză Economică(1929-1932). Aceasta a condus

la un șomaj considerabil și la mari dificultăți în zonele industriale vechi, precum și la tulburările politice

și sociale din anii 1930, la creșterea apartenenței la partidele comuniste și socialiste. Un guvern de

coaliție a fost format în anul 1931. [98]

Regatul Unit a intrat în al Doilea Război Mondial, declarând război Germaniei Naziste în 1939, după ce

aceasta din urmă a invadat Polonia. Winston Churchill a devenit prim-ministru și șef al unui guvern de

coaliție în 1940. În ciuda înfrângerii aliaților săi europeni în primul an de război, Regatul Unit și

Imperiul său a continuat lupta singure împotriva Germaniei. În 1940, RAF a învins

Luftwaffe german într-o luptă pentru controlul cerului în bătălia Angliei. Zonele urbane au suferit de pe

urma bombardamentelordin timpul războiului. Au fost și victoriile greu obținute bătălia Atlanticului, și în campaniile din Africa de Nord și Birmania (d) .

Forțele britanice au jucat un rol important îndebarcarea din Normandiadin 1944, realizată împreună cu aliatul Statele Unite ale Americii.

După 1945

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, Regatul Unit a fost

una dintre cele Patru Mari puteri (Uniunea Sovietică, Regatul Unit, SUA și

Teritoriile care au fost parte aImperiului Britanic, numele actualelor Teritorii Britanice de peste Mărifiind subliniate
Teritoriile care au fost parte aImperiului Britanic, numele
actualelor Teritorii Britanice de peste Mărifiind subliniate cu
roșu

China) care s-au întâlnit pentru a pune ordine în lumea postbelică; [99][100] a

fost unul dintre semnatarii fondatori aiDeclarației Națiunilor Unite (d) . Regatul

dependentă financiar de Planul Marshall. [101] În anii imediat de după război,

guvernul laburist (d) a inițiat un program radical de reforme, care a avut un

efect semnificativ asupra societății britanice din următoarele

decenii. [102] Industrii majore și utilități publice au fost naționalizate, s-a

format un sistem economic de stat asistențial, și s-a organizat un sistem

sanitar cuprinzător finanțat din fonduri publice, National Health Service. [103]

creșterea naționalismului în colonii a coincis cu diminuarea puternică a

poziției economice a Regatului Unit, astfel că politica de decolonizare (d) a devenit inevitabilă. S-a acordat independență Indiei și Pakistanului în

1947. [104] În următoarele trei decenii, cele mai multe colonii ale Imperiului Britanic au primit independența. Multe au devenit membre ale

Deși Regatul Unit a fost cea de-a treia țară care și-a dezvoltat un arsenal de arme nucleare (d) (prima bombă atomică testată (d) în 1952), noile limitări

postbelice ale rolului internațional al Regatului Unit au fost ilustrate de Criza Suezului din 1956. Răspândirea internațională a limbii engleză a asigurat

la sfârșitul anilor 1950 și 1960, Regatul Unit a întârziat să se refacă corespunzător după război, și nu a existat un „miracol economic” ca în economiile de

piață de pe continentul european. Astfel, performanța economică nu a fost la fel de bună ca a multora dintre celelalte țări, cum ar fi Germania de Vest și

Japonia.

În procesul de un deceniu de integrare europeană, Regatul Unit a fost membru fondator al alianței numită Uniunea Europei de Vest, înființată odată

(UE) în anul 1992, Regatul Unit a fost unul dintre cei 12 membri fondatori. Tratatul de la Lisabona a fost semnat în 2007, el constituind temeiul

constituțional al Uniunii Europene.

De la sfârșitul anilor 1960, Irlanda de Nord a suferit de pe urma violențelor paramilitare și civile (uneori afectând și alte părți ale Regatului Unit),

denumite convenționalThe Troubles. Acestea sunt considerate a fi luat sfârșit odată cuAcordul de „Vinerea Mare” de la Belfastdin 1998. [109][110][111]

forței de muncă, vânzarea companiilor de stat (privatizare), precum și retragerea subvențiilor pentru altele. [112] Aceasta a dus la o creștere a șomajului și

la unele tulburări sociale, dar în cele din urmă și la creștere economică, în special în sectorul serviciilor. Din 1984, economia a fost ajutată de afluxul de

venituri substanțiale provenite dinpetrolul din Marea Nordului (d) . [113]

Liderii statelor membre aleUniunii Europene în 2007. Regatul Unit a intrat în Comunitatea Economică Europeană,
Liderii statelor membre aleUniunii
Europene în 2007. Regatul Unit a
intrat în Comunitatea Economică
Europeană, în 1973. Într-un
referendum ținut în 1975 (d) , 67%
dintre alegători au votat să rămână în
CEE, [107] , dar 52% au votat să
părăsească UE în 2016. [108]

Geografie

Spre sfârșitul secolului al XX-lea au avut loc schimbări majore la guvernarea Regatului Unit, cu apariția

administrațiilorautonome pentru Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. [114] Încorporarea statutară (d) a

dus la acceptarea Convenției Europene a Drepturilor Omului. Regatul Unit este un jucător-cheie în

domeniul diplomatic și militar mondial. Acesta joacă roluri de conducere în ONU și NATO. Cu toate

acestea, desfășurările militarebritanice de peste mări, în special înAfganistan și Irak, sunt înconjurate de

controverse. [115]

Criza financiară globală din 2008 (d) a afectat grav economia Regatului Unit. Guvernul de coaliție (d) din

2010 a introdus măsuri de austeritate destinate să abordeze deficitele publice substanțiale care au

rezultat. [116] În 2014, Guvernul Scoțian (d) a ținut un referendum privind independența Scoției, 55%

dintre votanți respingând propunerea de independență și alegând să rămână în Regatul Unit. [117] În 2016,

Regatul Unit a votat să părăsească Uniunea Europeană. [118] Procesul legal de a părăsi UE a început pe

29 martie 2017, Regatul Unit invocând Articolul 50 (d) din Tratatul de la Lisabona, informând oficial UE

că Regatul Unit dorește să se retragă. Articolul stipulează că negocierile de ieșire vor dura cel puțin doi

ani. Regatul Unit rămâne un membru cu drepturi depline al UE în tot acest timp.

[119][120]

Suprafața totală a Regatului Unit este de circa 243.610 km². Țara ocupă majoritatea Arhipelagului Britanic [121] și

cuprinde insula Marea Britanie, șesimea nord-estică a insulei Irlanda și alte insule mai mici din jur. Ea se află între

Atlanticul de Nord și Marea Nordului, coasta sud-estică ajungând până la 35 km de coasta nordică a Franței, de

care este despărțită prinCanalul Mânecii. [3] În 1993, 10% din suprafața Regatului era împădurită, 46% era folosită

drept pășune și 25% era cultivată pentru agricultură. [122] Royal Greenwich Observatory din Londra este punctul

definitoriu pentruMeridianul Zero (d) . [123]

Harta fizică a Regatului Unit
Harta fizică a Regatului Unit

Irlanda. [3] Lungimea totală a coastelor Marii Britanii este de 17.820 km. [124] Este legată de Europa continentală

prin Tunelul Canalului, lung de 50 km (dintre care 38 km pe sub apă), cel mai lung tunel suboceanic din

lume. [125]

Anglia (d) reprezintă puțin mai mult de jumătate din suprafața totală a Regatului Unit, având 130.395 km². [126]

Tamisa, Severn (d) și Humber (d) . Alte râuri sunt Tees, Tyne, Tweed, Avon, Exe și Mersey. [122] Cel mai înalt munte din Anglia este Scafell Pike (d) (978 m)

Masivul Skiddaw (d) , orașul Keswick și Derwentwater (d) din Țara Lacurilor Skye este una
Masivul Skiddaw (d) , orașul Keswick și
Derwentwater (d) din Țara Lacurilor
Skye este una din principalele insule
ale Hebridelor Interioareși face parte
din Highlandul Scoției (d) .

Scoția (d) reprezintă ceva mai puțin de o treime din aria totală a Regatului Unit, cu 78.772 km² [127] și

include aproape opt sute de insule (d) , [128] predominant la vest și nord de insula Marea Britanie; cele

mai importante sunt Hebridele (d) , Insulele Orkney și Shetland. Scoția este cea mai muntoasă țară a

Regatului Unit și topografia este despărțită de Highland Boundary Fault (d) —o falie geologică—ce

traversează Scoția de la Arran la vest până la Stonehaven (d) la est. [129] Falia separă două regiuni

diferite; și anume Highlandul (d) de la nord și vest și Lowlandul (d) de la sud și est. Highlandul cu relief

mai accidentat conține majoritatea munților din Scoția, inclusiv Ben Nevis, care, cu 1.343 m este cel

populație, inclusiv orașeleGlasgow, cel mai mare din Scoția, și Edinburgh, capitala și centrul politic; și

în această parte însă există unele zone înalte și muntoase, înDealurile de Sud (d) .

Țara Galilor (d) reprezintă mai puțin de o zecime din aria totală a Regatului Unit, acoperind

20.779 km². [131] Țara Galilor este predominant muntoasă, deși partea sudică (d) este mai puțin muntoasă

ca nordul (d) și centrul (d) . Principalele zone populate și industrializate sunt în sud, cuprinzând orașele

3.000 picioare (910 m) sunt denumiți împreună The Welsh 3000s (d) . Țara Galilor are și ea peste 2.704 km de coastă. [124] Mai multe insule se găsesc în

largul coastelor galeze, cea mai mare fiindAnglesey (Ynys Môn) la nord-vest.

Irlanda de Nord, despărțită de Marea Britanie prin Marea Irlandei și Canalul de Nord (d) , are o suprafață

de 14.160 km² și este predominant deluroasă. Ea cuprinde Lough Neagh (d) care, la 388 km², este cel mai

Litoralul stâncos (d) din Gough și Insulele Inaccesibile (d) , declarat loc în Patrimoniul Mondialde
Litoralul stâncos (d) din Gough și
Insulele Inaccesibile (d) , declarat loc în
Patrimoniul Mondialde către
UNESCO în 1995.

Clima

Regatul Unit are o climă temperată cu multe precipitații tot timpul anului. [133] Temperatura variază cu

anotimpurile, scăzând rareori sub -11 °C și nedepășind de obicei 35°C. [134] Vânturile predominante sunt

dinspre sud-vest și aduc adesea vreme blândă și umedă din Oceanul Atlantic, [133] deși părțile estice sunt

protejate de aceste vânturi, majoritatea precipitațiilor căzând în zonele vestice. Curenții atlantici, încălziți

de Curentul Golfului, aduc ierni blânde, [135] în special în vest, unde iernile sunt umede, și în zonele

înalte. Verile cele mai călduroase se întâlnesc în sud-estul Angliei, ele fiind apropiate de cele de pe

Europa continentală, cele mai răcoroase fiind în nord. Iarna și la începutul primăverii pot fi căderi masive de zăpadă în zonele înalte.

Scoția Irlanda de Nord Anglia Țara Galilor Cele patru țări ale Regatului Unit (d)
Scoția
Irlanda
de Nord
Anglia
Țara Galilor
Cele patru țări ale Regatului Unit (d)

Împărțire administrativă

Fiecare țară a Regatului Unit are propria organizare administrativă, ale cărei origini predatează

formarea Regatului Unit, ceea ce înseamnă că nu există un sistem unic de împărțire administrativă

sau demarcație geografică. [136] Până în secolul al XIX-lea s-au operat puține modificări acestui

aranjament, dar a existat o evoluție constantă a rolului și funcțiunii unităților. [137]

variind

conform aranjamentelor locale.Subdiviziunile de nivel superior ale Angliei sunt cele nouă regiuni,

utilizate astăzi în principal în scopuri statistice. [138] O singură regiune,Londra metropolitană (d) , are

o adunare legislativă și un primar direct aleși din 2000 după ce modificarea a fost operată prin

referendum (d) . [139] Exista intenția ca și celelalte regiuni să capete propriile lor adunări regionale (d) ,

dar propunerea pentru regiunea North East a fost respinsă prin referendum în 2004 (d) . [140] Sub

nivelul regional, unele părți ale Angliei au consilii de comitat (d) și consilii districtuale, iar altele au

autorități unitare (d) ; Londra este formată din 32 de burguri (d) și City of London. Consilierii sunt

Organizarea administrației locale din Anglia (d) este complexă, distribuția funcțiunilor

Pentru administrația locală (d) , Scoția este împărțită în 32 de zone de consiliu, cu o distribuție

variată a dimensiunilor și populației. Orașele Glasgow, Edinburgh, Aberdeen și Dundee reprezintă

zone de consiliu separate, la fel și Consiliul Highlandului (d) , care cuprinde o treime din suprafața

Scoției, dar numai puțin mai mult de 200.000 de locuitori. Consiliile locale sunt alcătuite din

consilieri. Fiecare consiliu alege un provost (d) care să prezideze ședințele consiliului și să acționeze ca reprezentant cu funcții simbolice al zonei

respective.

Administrația locală în Țara Galilorconstă din 22 de autorități unitare. Printre acestea se numără orașele Cardiff, Swansea și Newport, care sunt autorități

unitare de sine stătătoare. [143] Se țin alegeri o dată la patru ani pe sistem uninominal într-un singur tur. [143]

Administrația locală din Irlanda de Nord este organizată din 1973 în 26 de consilii districtuale, fiecare ales prin vot unic transferabil. Puterile acestora

sunt limitate la servicii cum ar fi colectarea deșeurilor, controlul câinilor și întreținerea parcurilor și cimitirelor. [144] În 2008, executivul a acceptat

propuneri de a înființa 11 consilii noi și să înlocuiască sistemul actual. [145]

Teritorii dependente

Regatul Unit are suveranitate asupra a șaptesprezece teritorii care nu fac parte din Regatul Unit propriu-zis: paisprezece Teritorii Britanice de peste

Mări [146] și trei dependențe ale Coroanei. [146][147]

Insulele Pitcairn; Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud; și Akrotiri și Dhekelia pe insula Cipru. [148] Revendicările britanice în Antarctica nu sunt

universal recunoscute. [149] Colectiv, teritoriile britanice de peste mări cuprind o suprafață de 1.727.570 km² și o populație de circa 260.000 de

oameni. [150]

Ele reprezintă ultimele rămășițe ale Imperiului Britanic, unwhite paper (d) al guvernului britanic afirmând că: „Teritorii[le] de peste Mări sunt britanice cât

timp doresc ele să rămână britanice. Marea Britanie a acordat de bună voie independența oricui a cerut-o; și vom continua să o facem acolo unde există

opțiunea.” [151] Autodeterminarea este încetățenită în constituțiile mai multor teritorii de peste mări, trei dintre ele votând explicit să rămână sub

suveranitate britanică (Bermuda în1995 (d) , [152] Gibraltar în 2002 (d)[153] și Insulele Falkland în2013 (d) ). [154]

Dependențele Coroanei sunt posesiuni ale Coroanei (d) și nu teritorii de peste mări ale Regatului. [155] Ele cuprind trei jurisdicții administrate independent:

Insulele Canalului: Jersey și Guernsey, din Canalul Mânecii, și Insula Man din Marea Irlandei. Prin acord reciproc, Guvernul Britanic gestionează

afacerile externe și de apărare ale insulelor, iar Parlamentul Regatului Unit are autoritatea de a legifera în numele lor. Pe plan internațional, însă, ele sunt

considerate „teritorii pentru care este responsabil Regatul Unit”. [156] Puterea de a adopta legi care afectează insulele cade însă pe umerii adunărilor lor

legislative, cu consimțământul Coroanei (Consiliul de Coroană (d) sau, în cazul Insulei Man, în anumite cazuri guvernatorul-locotenent). [157] Din 2005,

fiecare dependență a Coroanei are unministru-șef (d) ca șef al guvernului. [158]

Teritoriile dependente de Regatul Unit folosesc monede diverse. Printre acestea se numără lira britanică, dolarul american, dolarul neo-zeelandez, euro

(d) .

Localizarea teritoriilor dependente de Regatul Unit (dependențele Coroanei cu litere; teritoriile de peste mări cu
Localizarea teritoriilor dependente de Regatul Unit (dependențele Coroanei cu litere; teritoriile de peste mări cu numere):A Insula Man; B
Guernsey; C Jersey; 1 Regatul Unit; 2 Gibraltar; 3 Akrotiri și Dhekelia; 4 Bermuda; 5 Insulele Turks și Caicos; 6 Insulele Virgine Britanice;
7 Anguilla; 8 Insulele Cayman; 9 Montserrat; 10 Insulele Pitcairn; 11 Sfânta Elena, Ascension și Tristan da Cunha; 12 Teritoriul Britanic din
Oceanul Indian; 13 Insulele Falkland; 14 Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud; (15) Teritoriul Britanic Antarctic

Politică

Articol principal: Politica Regatului Unit.

Regatul Unit este o monarhie constituțională, în care puterea executivă este atribuită guvernului („Guvernul Majestății Sale”, condus de Theresa May din

anul 2016) și provine de laParlament. Este una din puținele țări actuale care nu au o Constituție. Primul ministru este șeful Guvernului și este responsabil

în fața Camerei Comunelor, camera inferioară a Parlamentului. Acest sistem de guvernare a fost emulat și în alte părți ale lumii și este cunoscut sub

numele de modelul Westminster.

Suveranul are, teoretic, puteri largi, însă, în practică, îndeplinește doar funcții ceremoniale. Suveranul este cel care promulgă legile emise de Parlament.

De asemenea, el deschide, în fiecare an, sesiunea Parlamentului cu așa-numitul Mesaj al Coroanei, care este, de fapt, un program de guvernare. Suveranul

Regatului Unit este monarh de drept și în alte 15 țări aleCommonwealth-ului.

Actualul suveran al Regatului Unit este ReginaElisabeta a II-a, care a urcat pe tron în1952 și a fost încoronată în1953.

Parlamentul este instituția legislativă națională a Regatului. Este compusă din două Camere: Camera Comunelor, cu membri aleși, și Camera Lorzilor, ai

cărei membri sunt, în general, numiți. Camera Comunelor are puteri mai mari decât cea a Lorzilor și poate trece legi respinse de către cea din urmă.

Camera Comunelor este compusă din 650 membri, fiecare în parte fiind ales dintr-o circumscripție electorală, prin sistemul de vot uninominal [159] .

Camera Lorzilor are 724 de membri, din rândurile aristocrației britanice și ale clerului.

Miniștrii Guvernului sunt aleși prin convenție dintre membrii Camerei Comunelor, deși unii provin și din Camera Lorzilor. Miniștrii sunt învestiți cu

putere executivă, dar și legislativă. Primul-ministru este, în general, șeful partidului cu cei mai mulți reprezentanți în Camera Comunelor. Actualul Prim-

ministru este Theresa May, șeful Partidului Conservator, în funcție din 11 iulie 2016 .

Regatul Unit are un sistem de protecție socială foarte cuprinzător și se proclamă un stat social sau "stat de protecție socială" (welfare state). Bazele

Regatul Unit nu are un unic sistem legal din moment ce articolul 19 din Tratatul Uniunii din 1706 a permis continuitatea sistemului legal scoțian. În

prezent, în Regatul Unit există 3 sisteme de legi: sistemul Angliei, sistemul Irlandei de Nord și sistemul Scoției.

Afaceri externe

Portugalia – cea din urmă fiind cea mai veche alianță din lume încă în vigoare, datând din 1386.

Subdiviziuni

Articol principal: Subdiviziunile Regatului Unit.

Regatul Unit este format din țările constituente Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Fiecare țară constituentă are propriile subdiviziuni, după

cum urmează:

Scoția este împărțită în 32 de zone de consiliu ; Scoția este împărțită în 32 dezone de consiliu;

Țara Galilor constă din 22 de autorități unitare : 10 "burguri-comitat", 9 comitate și 3 Țara Galilor constă din 22 deautorități unitare: 10 "burguri-comitat", 9 comitate și 3 orașe;

Irlanda de Nord este divizată în 26 de districte . Irlanda de Nord este divizată în 26 dedistricte.

Geografie

Articol principal: Geografia Regatului Unit.

Relieful Angliei constă, în majoritate, din coline joase, despărțite, de la nord la sud, de un lanț de dealuri și

munți (Cumbria, Munții Penini). Altitudinile vârfurilor muntoase nu depășesc 1000 m. Râurile engleze

majore sunt Tamisa, Severn (d) , Trent și Ouse (d) . Cele mai importante orașe sunt Londra, Manchester,

Țara Galilor este în majoritate muntoasă, cel mai înalt punct fiind vârful Snowdon, cu 1085 m. La nord se

găsește insula Anglesey. Cel mai mare oraș este capitala,Cardiff, urmat de Swansea, Newport și Wrexham.

Geografia Scoției este variată, cu porțiuni joase în sud și est, și porțiuni muntoase (highland (d) ) în nord și

vest, unde se află și Ben Nevis (1343 m), cel mai înalt vârf din Regat. În largul coastelor scoțiene se găsesc

numeroase insule, cele mai importante fiind arhipelagurile insulele Hebride (d) , Shetland și Orkney. Orașele

principale sunt Edinburgh, Glasgow, Aberdeen și Dundee.

Irlanda de Nordare un relief predominant colinar. Orașele majoresunt Belfast și Londonderry.

Regatul Unit are o clima temperat-oceanica,cu ierni blânde,veri moderate si precipitații care pot dura lunar

peste 10 zile.Temperatura înregistrată pe timpul iernii este de -10 °C, iar temperatura înregistrată pe timpul

verii poate depăși rareori 35 °C.

Harta fizică a Regatului Unit
Harta fizică a Regatului Unit

Vezi și:

Vezi și: Listă de orașe din Regatul Uni t Economie

Economie

Articol principal: Economia Regatului Unit.

Regatul Unit are o economie de esență capitalistă (a patra ca mărime din lume), și este un centru comercial și financiar de frunte al lumii. În ultimele decenii, guvernul s-a angajat înprivatizări majore și a crescut cheltuielile cu protecția socială.

Agricultura este intensivă, puternic mecanizată și foarte eficientă după standardele europene, producând 60% din necesarul de hrană cu doar 1% din populația activă. Regatul Unit deține mari rezerve de energie constând în cărbune, gaze naturale și petrol (ultimele două exploatate din Marea Nordului). Producția de energie contribuie laPIB cu 10%, una din cele mai ridicate rate din toate statele industrializate.

Serviciile contribuie la PIB în proporția cea mai însemnată, îndeosebi serviciile bancare, de asigurări și de consultanță de afaceri. Ponderea industriei continuă să scadă, cu toate că Regatul Unit rămâne cel mai important fabricant european de armament, produse din petrol, computere, televizoare și telefoane mobile. Turismul ocupă și el un loc important, Regatul Unit fiind a șasea destinație turistică din lume ca popularitate, cu 24 milioane de turiști pe an.

Regatul Unit a devenit, în 2007, cel mai mare exportator de echipamente militare din lume. Regatul Unit a câștigat din exportul de armament 10 miliarde de GBP în 2007, deținând, astfel, o cotă de 33% din exporturile mondiale de armament, peste cota deținută deStatele Unite. [160]

[161] .

Piața autovehiculelor noi din Regatul Unit a fost de peste două milioane de mașini în anul 2010

În iunie 2008, rata șomajului a fost de 5,3% [162] , iar, potrivit estimărilor companiei de consultanță Capital Economics, rata șomajului din Regatul Unit ar fi putut ajunge la 8% până în2010 [162] , ceea ce nu s-a

[163] .

În anul 2009, investițiile străine directe în Regatul Unit au fost de 45,6 miliarde de dolari

Legislația laxă care reglementează activitățile companiilor din Marea Britanie a făcut din această țară o destinație atractivă pentru crima organizată. [164] Discreția de care beneficiază directorii de companii în Marea Britanie obstrucționează, de asemenea, încercările de a-i identifica pe beneficiarii reali ai acestei scheme. [164]

Marea Britanie are probabil unul dintre cele mai corupte sisteme economice și financiare din lume, în contextul în care, anual, pe teritoriul britanic există tranzacții de spălare de bani în valoare de 57 miliarde de lire sterline (75 miliarde de euro). [165]

În anul 2015, Agenția națională britanică pentru combaterea infracționalității (NCA) a publicat un raport care ajungea la următoarea concluzie: "În fieca

[165]

an, oricare 100 de miliarde de dolari proveniți din activități ilegale în mod sigur vor ajunge în circuitul legal prin bănci din Marea Britanie".

Demografie

Articol principal: Demografia Regatului Unit.

Orașe

Articol principal: Lista orașelor din Regatul Unit.

 

Cele mai mari orașe din Regatul Unit

 

#

Populație

Populație

 

urbană

metropolitană

 

(2001)

1

8 174 100

13 709 000

(2011)

2

1 073 000

3

683 000

(2010)

3

751 500

2

302 000

(2011)

4

598 830

1

750 000

(2011)

5

552 700

1 569 000

(2011) 6 Manchester (North West England) 503 000 2 556 000 (2011) 7 Edinburgh (Scoția)
(2011)
6 Manchester (North West
England)
503
000
2
556 000
(2011)
7 Edinburgh (Scoția)
495 360
782
000
(2011)
8 Liverpool (North West
England)
445
200
2 241 000
(2010)
Londra
Sheffield
9 Bristol (South West England)
428 200
1 041 000
(2011)
10 Cardiff (Țara Galilor)
346 100
1 097 000
(2011)
11 Coventry (West Midlands)
315 700
651
000
(2010)
12 Leicester (East Midlands)
305 700
1
745 000
Birmingham
Manchester
(2011)
13 Nottingham (East Midlands)
305 700
666
400
(2011)
14 Bradford (West Yorkshire)
293 717
493
000
(2001)
15 Belfast (Irlanda de Nord)
267 500
799
000
(2009)
Leeds
16 Plymouth (South West
England)
258
700
343
000
Edinburgh
(2010)
17 Kingston upon Hull
(Yorkshire and the Humber)
256
400
419
000
(2011)
18 Derby (South East England)
246 900
305
000
(2010)
19 Stoke-on-Trent (West
Midlands)
240
100
456
000
(2010)
Glasgow
Liverpool
20 Wolverhampton(West
Midlands)
239
400
297
000
(2010)

Religie

Conform unui sondaj din 2016 în Marea Britanie: ateii (cei care în mod activ nu cred în niciun fel de zeu) sunt 38%, cei care cred într-o forță superioară/zeu sunt 28%, iar doar 32% din cei care se consideră creștini, evrei sau musulmani cred într-un zeu. [166][167]

Cultură

Articol principal: Cultura Regatului Unit.

În Regatul Unit se află două dintre cele mai vechi și mai celebre universități ale lumii, Oxford și Cambridge. Regatul a dat lumii mulți savanți și ingineri străluciți, precum Sir Isaac Newton, Charles Darwin, Michael Faraday, Paul Dirac