C�ci perdelele-ntr-o parte c�nd le dai, �i �n odaie Luna vars� peste toate voluptoasa ei v�paie, Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreag� scoate De dureri, pe care �ns� le sim�im ca-n vis pe toate.
Lun� tu, st�p�n-a m�rii, pe a lumii bolt� luneci
�i g�ndirilor d�nd via��, suferin�ele �ntuneci; Mii pustiuri sc�nteiaz� sub lumina ta fecioar�, �i c�i codri-ascund �n umbr� str�lucire de izvoar�! Peste c�te mii de valuri st�p�nirea ta str�bate, C�nd plute�ti pe mi�c�toarea m�rilor singur�tate! C�te ��rmuri �nflorite, ce palate �i cet�i, Str�b�tute de-al t�u farmec �ie singur�-�i ar�i! �i �n c�te mii de case lin p�truns-ai prin fere�ti, C�te frun�i pline de g�nduri, g�nditoare le prive�ti! Vezi pe-un rege ce-mp�nze�te globu-n planuri pe un veac, C�nd la ziua cea de m�ine abia cuget-un s�rac... De�i trepte osebite le-au ie�it din urna sor�ii, Deopotriv�-i st�p�ne�te raza ta �i geniul mor�ii; La acela�i �ir de patimi deopotriv� fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! Unul caut�-n oglind� de-�i bucleaz� al s�u p�r, Altul caut� �n lume �i �n vreme adev�r, De pe galbenele file el adun� mii de coji, A lor nume trec�toare le �nsamn� pe r�boj; Iar� altu-mparte lumea de pe sc�ndura t�r�bii, Socotind c�t aur marea poart�-n negrele-i cor�bii. Iar colo b�tr�nul dasc�l, cu-a lui hain� roas�-n coate, �ntr-un calcul f�r� cap�t tot socoate �i socoate �i de frig la piept �i-ncheie tremur�nd halatul vechi, κi �nfund� g�tu-n guler �i bumbacul �n urechi; Usc�iv a�a cum este, g�rbovit �i de nimic, Universul f�r� margini e �n degetul lui mic, C�ci sub fruntea-i viitorul �i trecutul se �ncheag�, Noaptea-ad�nc-a veciniciei el �n �iruri o dezleag�; Precum Atlas �n vechime sprijinea cerul pe um�r A�a el sprijin� lumea �i vecia �ntr-un num�r.