Sunteți pe pagina 1din 1

Balada întrebării lui Parsifal - Ștefan Augustin Doinaș

Balada cultă este o creație epică în versuri, în care se prezintă o întâmplare exemplară, de factură
istorică, fantastică, pusă pe seama unor personaje cu însușiri supranaturale sau excepționale, care trăiesc
un conflict puternic sau se află într-o situație-limită. Consider că o astfel de creație este și ”Balada
întrebării lui Parsifal” de Ștefan Augustin Doinaș deoarece are un autor cunoscut și s-a transmis prin scris,
făcându-se remarcată pentru prima dată în volumul ”Cartea Mareelor” în anul 1964.

În primul rând, ca în orice baladă cultă istorică, autorul narează o întâmplare din trecutul german
istoric și anume momentul în care are loc vindecarea miraculoasă a Regelui Pescar, influențând în același
timp și starea animalelor. Întâmplarea este plasată în castelul acestuia, dar și în împrejurările acestuia,
cum ar fi câmpia legendară care este adusă în discuție ca loc străvechi greu de uitat. Tema textului o
consideră tristețea, ea fiind provocată de starea de sănătate a Regelui Pescar. Pe lângă tristețea familiei,
angajaților castelului și restului regatului, este prezentată și schimbarea naturii, viețuitoarelor, provocată
de același lucru. În final are loc o schimbare drastică, tema devenind fericirea. Titlul este un element
pretextual și paratextual care previne cititorul tema textului sau întâmplările următoare. În cazul de față,
titlul este alcătuit din trei substantive dintre care două comune și unul propriu și un pronume personal. În
opera citată se îmbină narațiunea, descrierea și monologul ca moduri de expunere reprezentative.

În al doilea rând, opera are și o încurcătură lirico-dramatică generată de tensiunea întâmplărilor.


Subiectul se constituie pe momentele subiectului. Expozițiunea fixează cadrul spațio-temporal (într-o
câmpie legendară) și introduce protagoniștii evenimentelor, Regele Pescar și viețuitoarele. Intriga constă
în tristețea viețuitoarelor din cauză cp Regele s-a îmbolnăvit Desfășurarea acțiunii începe în momentul în
care Pescar se îmbolnăvește, iar animalele din jurul său îi simt lipsa, manifestându-și tristețea. Momentul
în care cavalerii vin la palat să întrebe de rege, acesta îmbolnăvindu-se mai tare este punctul culminant.
Deznodământul este momenntul în care natura prinde viață, iar Regele Pescar sare din așternuturi sănătos
tun. La nivel prozodic, versurile au măsura de 10-11 silabe, rima este încrucișată, iar ritmul este trohaic.
Se remarcă prezența unor forme populare:”pecinginece se lăfăia-n dojoane”, ”osânda”. În opera citată se
remarcă prezența figurilor de stil: ”scheletele care țipă”(metaforă), ”parfumul ierbii”(epitet),”cetățile
țâșniră din noroi”(metaforă). Imaginile artistice înfrumusețează textul, cele predominante fiind imaginile
vizuale:”sub proaspete vlăstare erau găsit zăcând, fără suflare, frumoșii cavaleri rătăcitori”.

În conluzie, opera citată este o baladă cultă deoarece are toate notele definitorii acestui tip de text.