Sunteți pe pagina 1din 68

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

F.E.G. TÂRGOVIŞTE

PROIECT DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE

DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENTŢĂ PEDAGOGICĂ


CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNDRUMĂTOR
AS. MED: Georgescu Delia

ABSOLVENT:
Mocanu G. Octaviana Georgiana

TÂRGOVISTE
AUGUST 2018
ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU BPOC
ACUTIZAT

2
Motto :

“ Viaţa este scurtă, arată lungă, clipa fugitivă, experienţa işelătoare, judecata
dificilă. Nu trebuie sa indeplineşti numai ceea ce este de indeplinit, ci trebuie să
indeplineşti numai ceea ce este de indeplinit, ci trebuie să faci astfel ca bolnavul,
cei din jurul lui si condiţiile exterioare să ajute. “
HIPOCRATE

Argument

Timp de trei ani de zile, ani în care am făcut luni de stagiu în Spitalul
Judeţean de Urgenţe Târgovişte, nu am putut să nu remarc suferinţa laică, cât şi
suferinţa psihică a bolnavilor de BPOC, bolnavi care, datorită principalelor
simptote ale bolii, sunt condamnaţi la o existenata marcată de evoluţia acestei
boli care are tendinţa de agravare.
Boala este şi invalidantă, capacitatea de muncă a bolnavului fiind
compromisă în stadiile mai avansate. În ţările în care BPOC este mai frecvenţă,
ea deţine un loc în frunte printre cauzele de deces. Ceea ce m-a preocupat în
acordarea de îngrijiri nursing la aceşti pacienţi a fost asigurarea unui climat
adecvat în salon, psihoterapia pacientului, îmbunătăţirea respiraţiei şi circulaţiei,
asigurarea unui regim igienico-dietetic corespunzător şi a unei educaţii sanitare
adecvate.

Cuprins

3
Motto
Argument
Cuprins Pag 4
Capitolul I - Noţiuni de anatomie şi fiziologie a căilor respiratorii Pag 5
1.1 Anatomia plămânului Pag 5
1.2 Căile respiratorii Pag 6
1.3 Vascuarizaţia plămânilor Pag 8
1.4 Respiraţia Pag 9
1.5.Volumele şi capacităţile pulmonare Pag 10
1.6 Debitele ventilatorii Pag 12
1.7 Ventilaţia alveolară Pag 12
Capitolul II - B.P.O.C Acutizat Pag 14
2.1 Etiologie Pag 14
2.2 Anatomie patologică Pag 15
2.3 Tablou clinic Pag 15
2.4 Forme clinice Pag 17
2.5 Diagnostic Pag 18
2.6 Complicaţii Pag 19
2.7 Evoluţie Pag 19
2.8 Prognostic Pag 19
2.9 Tratament Pag 20
2.9.1 Tratamentul igieno-dietetic Pag 20
2.9.2 Tratamentul insufiecienţei respiratorii acute Pag 21
2.9.3 Tratamentul sindromului cardio-vascular Pag 22
2.9.4 Tratamentul sindromului toxi-infecţios Pag 23
2.9.5 Tratamentul simptomatic Pag 24
Capitolul III – Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu BPOC Pag 27
3.1 Atribuţiile asistentei medicale Pag 27
3.2 Etapele procesului de îngrijire Pag 28
Capitolul IV Prezentarea cazurilor Pag 30
4.1 Dosar de îngrijire 1 Pag 30
4.2 Dosar de îngrijire 2 Pag 39
4.3 Dosar de îngrijire 3 Pag 48
Capitolul V Prezentarea tehnicilor efectuate Pag 58
5.1 Recoltarea sputei Pag 58
5.2 Puncţia venoasă Pag 60
5.3 Injecţia intramusculară Pag 64
Bibliografie Pag 68

CAPITOLUL I - NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI


FIZIOLOGIE A PLĂMÂNILOR ŞI A CĂILOR
RESPIRATORII

4
Anatomia plămânului

1.1 ANATOMIA PLĂMÂNULUI

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la


realizarea schimburilor de gaze dintre organism şi mediul extern.În plus,prin
partea superioară a cavităţii nazale la nivelul mucoasei olfactive se percepe
mirosul, iar laringele,un alt segment al aparatului respirator,datorită corzilor
vocale inferioare,realizează fonaţia.
Aparatul respirator este alcătuit din: căile respiratorii, organe care au rol în
vehicularea aerului ,cavitatea nazală şi faringele formează căile respiratorii
superioare,iar laringele trahea şi bronhiile – căile respiratorii inferioare.
Plămânii,organe la nivelul cărora au loc schimbul de gaze(oxigen şi bioxid de
carbon).

1.2 CĂILE RESPIRATORII

5
CAVITATEA NAZALĂ – primul segment al căilor respiratorii. Ea este
divizată de septul nazal în două cavităţi simetrice numite fose nazale.Fosele
nazale se afla parţial în piramidă nazală care are rol estetic şi de protecţie.
FARINGELE: al doilea organ al căilor respiratorii, este un organ cu dublă
funcţie, respiratorie şi digestiva.
LARINGELE: este situat în partea anterioară a gâtului,sub osul hioid,
deasupra traheei, proeminând sub piele.Are un schelet cartilaginos,format din
trei cartilaje neperechi (cartilajul tiroid,cricoid,epiglotic) şi trei perechi
(cartilajele aritonoide, corniculate şi cuneiforme) unite între ele prin ligamente
sau articulaţii.La interior este căptuşit de o mucoasă care determină în cavitatea
laringelui,patru plici numite corzi vocale,două superioare şi două inferioare.
TRAHEEA este un conduct fibro-cartilaginos, întins de la marginea
anterioară a laringelui până la bifurcarea ei în cele două bronhii principale.Este
situată anterior de esofag.Are două segmente: cervical şi toracal.Inelele
fibrocartilaginoase sunt incomplete posterior,unde se afla o membrană
musculafibroelastica, care permite dilatarea esofagului şi înaintarea bolului
alimentar în timpul deglutiţiei.La exterior se afla ţesut conjunctiv,iar la interior
mucoasa traheală,formată dintr-un epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat,având
şi celule care secretă mucus.
BRONHIILE PRINCIPALE:Sunt două conducte fibrocartilaginoase,
rezultate din bifurcarea traheei la locul de bifurcare, în interiorul traheei se află
pintenele traheal.Bronhiile principale ajung la lobul pulmonar prin care pătrund
în plămân ramificându-se şi formând astfel arborele bronşic.Structura bronhiilor
este aceiaşi cu a traheei.
PLĂMÂNII reprezintă principalele organe ale aparatului respirator şi sunt
situaţi în cavitatea toracică,deasupra diafragmului.Au forma unor jumătăţi de
corn secţionat de la vârf spre baza,masa medie a celor doi plămâni este de 1300g.
Plămânii prezintă; baza uşor concava aşezată pe diafragma şi care,prin
intermediul diafragmului,la dreapta este în raport cu lobul drept al ficatului,iar la
stânga cu lobul stâng al ficatului,cu fundul stomacului şi cu splina;vârful
depăşeşte prima coastă şi ajunge la baza gâtului ,fata externă (costală),vine în
raport cu coastele şi spaţiile intercostale şi prezintă la plămânul drept două fisuri;
una oblică şi alta orizontală,iar plămânul stâng numai fisură oblică. Fata internă
mediastinala este plana şi prezintă hilul plămânului care este locul de intrare şi
ieşire al elementelor pediculului pulmonar(adică bronhia principală,arteră şi
6
venele pulmonare, arterele şi venele bronşice, nervii vegetativi şi vase limfatice).
STRUCTURA PLĂMÂNULUI – este cea a unei glande tubuloacinoase,
fiind formată dintr-un sistem de canale aeriene şi dintr-o multitudine de saci.
Lobii plămânului drept(superior,mijlociu,inferior)sunt delimitaţi de două fisuri,în
timp ce lobii plămânului stâng(superior şi inferior),sunt delimitaţi de o
fisură.Fiecare lob este alcătuit din segmente,care reprezintă unitatiile
anatomice,funcţionale şi clinice ale plămânului.Fiecare segment este format din
lobul,unitatiile morfofuncţionale ale plămânilor care au forma piramidei,cu baza
spre suprafaţa plămânilor, iar vârful suspendat de o bronhie supra-lobulara,
îndreptat spre hil.În jurul lobului se afla ţesut conjunctiv bogat în fibre
elastice,celule conjunctive şi celule macrofage.

Arborele bronşic
PLEURA este o membrană seroasă formată din două foiţe dintre care una
înveleşte plămânii la exterior,pătrunde în fisuri,iar cealaltă căptuşeşte pereţii
cutiei toracice.Cele două foiţe se continua una cu cealaltă la nivelul pediculului
pulmonar.Între cele două foiţe se afla cavitatea pleurala spaţiu virtual,în care
există presiune negativă cu rol important în mecanica respiraţiei.Între cele două
foiţe se găseşte foarte puţin lichid seros,care menţine umedă suprafaţa lor

7
,uşurând alunecarea plămânului în timpul mişcărilor respiratorii. Cavitatea
pleurală poate devenii reală când în cazuri de boala conţine aer (pneumotorax)
sânge (hemotorax) sau puroi (piotorax).
ARBORELE BRONŞIC: După pătrunderea bronhiilor principale prin hil
în plămân ele se ramifica în bronhii lobare,care la rândul lor se ramifica în
segmentare se divid de mai multe ori şi dau naştere la bronhiile supralobulare
care pătrund prin vârful lobului pulmonar în interiorul lobului,devenind bronhiile
intralobulare.
Bronhiile intralobulare se ramifica,la rândul lor dând naştere bronhiilor
terminale,numite astfel deoarece sunt ultimile ramificaţii ale arborelui bronşic,cu
rol de a conduce aerul.Bronhiile terminale dau naştere bronhiilor respiratorii
(acinoase) care se continua cu canalele alveolare,ai căror pereţi reprezintă
dilataţii în formă de saci alveolari,în care se deschid alveolele.Totalitatea
elementelor care constituie o bronhială terminală formează acinul pulmonar.
Epiteliul alveolar, membrana bazală a alveolei, ţesuturile conjunctive de
sub ea ,membrana bazală a capilarului şi endoteliului capilar formează bariera
hematoaeriana care este străbătută de oxigen şi dioxid de carbon.

1.3 VASCULARIZAŢIA PLĂMÂNILOR.


Plămânul are o dublă vascularizaţie ; funcţională şi nutritivă

vascularizaţia plămânului
VASCULARIZAŢIA FUNCŢIONALĂ – realizează schimburile gazoase
şi este reprezentată de trunchiul pulmonar şi venele pulmonare care alcătuiesc

8
mică circulaţie. Trunchiul pulmonar începe cu ventriculul drept,se împarte în
artera pulmonară stânga şi dreapta care pătrund în plămâni prin hilul
pulmonar.Ajunsă în plămân artera urmăreşte ramificaţiile arborelui
bronşic;pătrunzând în lobul pulmonar şi se capilarizează în jurul alveolelor
pulmonare.
La nivelul acestei reţele capilare bioxidul de carbon este cedat alveolelor
şi din alveole pătrunde oxigenul care este preluat de venele pulmonare.Aceste
vene părăsesc plămânul prin hilul pulmonar şi duc sângele cu oxigen în atriul
stâng,de unde va trece în ventriculul stâng care îl va împinge prin aorta în tot
organismul.
MEDIASTINUL:este o regiune topografică limitată lateral de fetele
interne ale celor doi plămâni,inferior de diafragm, anterior de stern, iar posterior
de coloană vertebrală toracala şi de către extremitatiile posterioare ale
coastelor.În mediastin se găsesc;inima învelită de pericard , vasele mari , venele
cave superioare şi inferioare,cele patru vene pulmonare,artera aorta ,trunchiul
pulmonar cu ramurile lui,traheea şi cele două bronhii principale.

1.4 RESPIRAŢIA
RESPIRAŢIA: reprezintă una din funcţiile esenţiale ale organismelor vii
în general,funcţie prin care se realizează raportul de oxigen din aerul ambiant
până la nivelul celular,în paralel cu eliminarea în atmosferă a bioxidului de
carbon,realizat din metabolismul celular.Această funcţie complexă se realizează
cu participarea unor sisteme morfofuncţionale în mai multe etape strâns
corelate,într-o strictă succesiune,acestea sunt : ventilaţie pulmonară,difuziunea şi
schimbul de gaze la nivelul membranei alveolo-capilare,transportul gazelor în
sânge şi respiraţie celulară.
VENTILAŢIA PULMONARĂ: este procesul prin care se realizează
circulaţia alternativă a aerului între mediu ambiant şi alveolele
pulmonare,antrenând astfel pătrunderea aerului bogat în oxigen către alveole şi
eliminarea bioxidului de carbon către exterior.
MIŞCĂRILE VENTILATORII: Circulaţia alternativă a aerului se
realizează că urmare a variaţiilor ciclice ale volumului cutiei toracice urmate
fidel de mişcarea în acelaşi sens a plămânului care este solidarizat de aceasta
prin intermediul foitelor pleurale.Variaţiile ciclice ale volumului aparatului

9
toraco-pulmonar se realizează în cursul a doua mişcări de sens opus, definite ca
mişcarea inspiratorie şi mişcarea expiratorie.
În timpul mişcării inspiratorii are loc creşterea volumului cutiei toracice şi
o creştere a volumului pulmonar.Creşterea volumului cutiei toracice se realizează
că o consecinţă a creşterii celor trei diametre ale sale anteroposterior,
longitudinal şi transversal. O dată cu creşterea volumului cutiei toracice are loc o
expansiune a plămânilor,favorizată de bogăţia fibrelor elastice din structura
parenchimului pulmonar şi determinată de existenţa unei aderente funcţionale
între cutia toracică şi plămân.
Expansiunea plămânilor şi creşterea volumului lor în cursul inspiraţiei au
drept consecinţe o scădere a presiunii aerului din interiorul plămânului sub
presiune atmosferică (aproximativ cu 2-3 mm Hg) realizându-se astfel un
gradient de presiune datorită căruia aerul atmosferic pătrunde în interiorul
plămânilor.Punerea în mişcare a aparatului toracopulmonar ca forţele ce iau
naştere prin contracţia muşchilor respiratorii să depăşească o serie de forţe
opozante de sens contrar,generator de însăşi particularitatiile structurale ale
aparatului toraco-pulmonar.
Dintre forţele opozante o deosebită semnificaţie funcţională o prezintă
forţele elastice, vâscoase, inerţiale. Mişcarea expiratorie (expiraţia) reprezintă
mişcarea de sens contrar inspiraţiei,în cursul căreia are loc revenirea la volumul
iniţial al cutiei toracice şi al plămânului.În condiţii de repaus,expiraţia este un act
pasiv ce nu necesită contracţia musculaturii respiratorii.Revenirea cutiei toracice
şi a plămânului la volumul iniţial este consecinţa refracţiei ţesuturilor elastice ale
aparatului toraco-pulmonar care au fost desprinse în cursul inspiraţiei şi care
eliberează sub formă de energie cinetică,energia potenţială acumulată.
Ca urmare a scăderii volumului pulmonar în cursul respiraţiei,presiunea
aerului va creşte peste presiunea atmosferică (cu 2-3 mm Hg),ceea ce are drept
consecinţă crearea unui gradient de presiune de-a lungul căreia aerul din plămâni
iese către exterior.

1.5 VOLUMELE ŞI CAPACITĂIŢILE PULMONARE


În cursul mişcărilor ventilatorii, pătrund şi ies din plămâni cantităţi de aer
a căror mărime este în funcţie de talia persoanei de vârstă, de sex, de postura, etc.
şi a căror cuantificare poate aduce informaţii asupra integrităţii aparatului toraco-

10
pulmonar.Evaluarea volumelor se face prin spirometrie şi mai ales prin
spirografie.Spirometria se efectuează cu ajutorul spirometrelor.
Spirometrele sunt de mai multefeluri: spirometre cu apă şi spirometre
uscate.
Metoda spirografica utilizează spirograful,un aparat care permite
înregistrarea grafică a volumelor expirate şi efectuarea unor succesiuni de
mişcări inspiratorii şi expiratorii.În alcătuirea spirografului există o serie de
sisteme: sistemul inscriptor este reprezentat de o perniţă care conectată cu
clopotul,permite înregistrarea variaţiilor de poziţie ale acestuia în funcţie de
variaţia volumului de aer introdus.
Sistemul de pompe ce dirijează aerul în sens unic prin spirograf,permiţând
efectuarea succesivă a mai multor mişcării respiratorii,fără ca subiectul să inspire
sau să expire atmosfera ambianţă. Sistemul de absorbţie a bdioxidului de carbon
expirat reprezentat de o substanţă absorbantă a bdioxidului de carbon.
În consecinţă aerul pe care îl respira subiectul va avea o compoziţie relativ
constantă evitându-se acumularea bdioxidului de carbon în exces. Sistemul de
introducere sub clopot al oxigenului cu un debit constant înlocuind astfel
oxigenul consumat. Se poate observa că drept urmare a ventilaţiei volumului de
aer curent,peniţa sistemului inscriptional va trasă un grafic în linii ascendente
(inspir) şi descendente (expir).Prin inspirarea unui volum de aer maximal,la
sfârşitul unei inspiraţii de repaus va înregistra volumul de rezervă inspiratorie,iar
prin efectuarea unei expiraţii maximale la sfârşitul unei expiraţii de repaus vom
înregistra volumul de rezervă expiratorie.
Volumul curent (VT) reprezintă volumul de aer care pătrunde în
plămâni,în cursul unei inspiraţii şi unei expiraţii de repaus,valoarea lui medie la
persoanele adulte este de 500 ml. Volumul inspirator de rezervă (VIR),reprezintă
volumul maxim de aer ce poate fi inspirat la sfârşitul unei inspiraţii de repaus.
Valoarea lui medie la adulţi este de 3000 ml. ceea ce reprezintă 60% din
capacitatea vitală.
Volumul expirator de rezervă (VER) reprezintă volumul maxim de aer
care poate fi expirat la sfârşitul unei expiraţii de repaus.Valoarea lui medie la
adulţi este de 1200ml.,adică aproximativ 25% din capacitatea vitală.
Volumul rezidual (VR) reprezintă volumul de aer care rămâne în plămân
la sfârşitul unei expiraţii maximale.Valoarea lui medie la adulţi este de 1300ml.
ceea ce reprezintă aproximativ 25% din capacitatea vitală.
11
Capacităţiile pulmonare reprezintă valoarea sumei a două ori mai multe
volume pulmonare astfel: capacitatea pulmonară totală (CPT),reprezintă volumul
de aer cuprins în plămân la sfârşitul unei inspiraţii maxime,însumând toate
volumele pulmonare menţionate.Valoarea ei variază în funcţie de talie
sex,vârstă,în medie luându-se în consideraţie o valoare de 6000ml.
Capacitatea vitală (CV) reprezintă volumul de aer ce poate fi scos din
plămân printr-o expiraţie forţată efectuată după o inspiraţie maximă.Ea este egală
cu suma a trei volume pulmonare (VRI) + (VER) +(VT) şi are în medie o
valoare de aproximativ 4700ml. reprezentând în jur de 75% din CPT.
Capacitatea reziduală funcţională (CRF) reprezintă volumul de aer care
rămâne în plămân la sfârşitul unei expiraţii de repaus.Valoarea ei,se poate obţine
prin însumarea VER + VR ,ea reprezentând aproximativ 50% din CPT;
Capacitatea inspiratorie (CI) reprezintă volumul de aer ce poate fi introdus
în plămân printr-o inspiraţie maximă care începe la sfârşitul unei expiraţii de
repaus.Valoarea ei este echivalentă cu suma dintre VT şi VER şi reprezintă 50%
din CPT.

1.6 DEBITELE VENTILATORII


Dacă măsurarea volumelor pulmonare conferă o serie de parametrii statici
ce caracterizează aparatul toraco-pulmonar,pentru obţinerea unei informaţii
legate de funcţia ventilatorie se utilizează măsură debitelor ventilatorii. Debitul
ventilator de repaus (V) reprezintă cantitatea de aer ventilat în timp de un minut
în condiţii de repaus şi poate fi obţinut prin produsul dintre volumul curent şi
frecvenţa oscilaţiei. Debitul ventilator maxim (Vmax) reprezintă cantitatea de aer
maximă ce poate fi ventilata ca urmare a creşterii maximale a frecvenţei şi
amplitudinii respiratorii,el poate atinge valori de până la 150 l /min. la
persoanele antrenate.

1.7 VENTILAŢIA ALVEOLARĂ


La sfârşitul unei respiraţii de repaus,în interiorul plămânilor se afla
aproximativ 2500 ml. aer din aceştia doar în jur de 2350 ml. participă la
schimbul de gaze,aflându-se în interiorul alveolelor (aer alveolar) restul de
aproximativ 150 ml. este condus în căile respiratorii la nivelul cărora nu au loc
schimburi de gaze,fapt pentru care acest spaţiu a fost numit spaţiu mort
anatomic.Din cei 500 ml. ce pătrund în plămâni în cursul unei inspiraţii de
12
repaus,150 ml. vor primi aerul din spaţiul mort anatomic,iar restul de 350 ml.se
adăugă aerului alveolar.Cu alte cuvinte ventilaţia alveolară (Va) va exprima
cantitatea de aer care pătrunde în plămâni după scăderea volumului spaţiului
mort anatomic (Vsma) în timp de un minut.

13
CAPITOLUL II – BRONHOPNEUMONIA OBSTRUCTIVĂ
CRONICĂ ACUTIZATĂ

Definiţie
Bronhopneumonia este acea formă clinică de pneumonie bacteriană ale
cărei procese inflamatorii multinodulare afectează concomitent bronhiile şi
alveolele unor teritorii limitate, de obicei lobular, şi se caracterizează clinic prin
concordanţa dintre semnele funcţionale şi obiective pulmonare şi întinderea
leziunilor pulmonare.
Face parte din pneumopatiile dispneizante şi este caracteristică sugarului
şi copilului mic.

2.1 ETIOLOGIE
Bronhopneumonia este anticipată şi favorizată de către infecţiile virale,
care scad forţele de apărare ale organismului şi exacerbează flora saprofită.
Sunt:
 Factori determinaţi:
o Flora microbiană gram pozitivă: pneumococ, streptococ, stafilococ patogen.
o Flora microbiană gram negativă: Haemopbillus influenzae, Pyoceanic,
Proteus, Salmonelle, Chlamidia, E. Colii etc.
o Diferite micoze.
 Factori favorizanţi:
o Insuficienţa mijloacelor de apărare mecanică şi imunologică;
o Particularităţile morfo-funcţionale ale aparatului respirator al copilului mic
(secreţie scăzută de IgA,ţesut elastic mai redus, capilare largi pulmonare etc);
o Condiţii de mediu: frig, umiditate, aer poluat;
o Vârsta mică (sub 2 ani);
o Sugari cu teren deficitar (prematuri, distrofici), carenţe nutriţionale (rahitism,
anemie);
o Apare la copii cu hospitalism, cu tratamente prelungite, cu SIDA, la cei care
au primit medicamente agresive pentru leucemie şi cancer.

14
2.2 ANATOMIE PATOLOGICĂ
Se formează o leziune caracteristică nodului lui Charcot, un nodul de
alveolită centrat pe o bronşiolă; se mai întâlnesc şi leziuni de alveolită (alveolele
au lumenul ocupat de un exudat inflamator abundent, cu numeroase leucocite) şi
exudat purulent în bronhii. Leziunile sunt răspândite în ambii plămâni, fiind
separate de zone de parenchim pulmonar normal.
Leziunile confluează uneori, ocupând aproape un lob ca în pneumonie.

2.3 TABLOU CLINIC


Debutul bolii poate fi brusc, cu temperatură 39-40°C, tahipnee 60-80
respiraţii /min. tuse neproductivă obositoare, agitaţie, uneori convulsii febrile sau
meningism, cianoză a extremităţilor cu tendinţă la generalizare. În astfel de
situaţii prognosticul este mai grav.
Mai frecvent, debutul este însă lent, insidios, ca o continuare a unei
infecţii a căilor respiratorii superioare cu coriză, febră (care creşte progresiv),
frisoane repetate (adeseori pot lipsi), transpiraţii ale frunţii (semn de anoxie),
tuse uscată chinuitoare, astenie şi adinamie pronunţată, dispnee cu caracter
polipneic.
Uneori, simptomele sunt atât de minore încât debutul nu se poate preciza.
În perioada de stare, care apare de obicei încă din ziua a doua, starea
generală se alterează, astenia şi adinamia sunt extreme, uneori apar agitaţie şi
delir. Febra se menţine ridicată, dar neregulată, oscilantă.
În această perioadă pot fi prezente 3 sindroame.
1. sindromul respirator (al insuficienţei respiratorii);
2. sindromul cardio-vascular;
3. sindromul toxico-septic.

În funcţie de rezistenţa organismului copilului, aceste 3 sindroame pot


evolua rezumându-se la unul (cel respirator) sau pot evolua concomitent.
1. Sindromul respirator este expresia clinică a insuficienţei respiratorii:
- tahipnee – 80-100 respiraţii /min.
- dispneea este fenomenul dominant. Este de tip expirator, însoţită de
atacuri spastice, la sugarii mici şi prematuri. Este foarte accentuată la efort
sau plâns.

15
- Geamăt expirator caracteristic, inspir scurt, nări dilatate, bătăi ale aripilor
nasului.
- Cornaj şi tiraj mixt (inter- şi subcostal), mai mult sau mai puţin accentuat.
- Tuse maniliformă (tuse spasmodică care se succede în cascade scurte şi
care fragmentează acelaşi inspir) la început uscată şi ulterior umedă.
- Cianoză perioronazală care se intensifică cu tusea, plânsul sau alimentaţie.
- Senzaţie de asfixie, sete de aer.
- hipoxia se manifestă cu edem cerebral, agitaţie, convulsii, epuizare, cu
hipotonie musculară.
- Copilul prezintă somnul „pistonului” – capul flectat în inspir şi extensia în
expir.
- Tulburările de dinamică ale respiraţiei şi ventilaţiei determină modificări
ale echilibrului acido-bazic.
Semnele stetoacustice sunt caracteristice şi în concordanţă întotdeauna cu
intensitatea sindromului funcţional, sediul şi extinderea focarelor
bronhopneumonice.
Semnele obiective constau în submatitate la percuţie, iar la ascultaţie raluri
subcrepitante fine „în ploaie”, accentuate de tuse şi plâns, prezente pe suprafeţele
corespunzătoare focarelor de bronhopneumonie. Ele pot avea caracter fugace,
modificându-se de la o zi la alta în concordanţă cu evoluţia leziunilor
bronhoalveolare.
Există bronhofonie, respiraţie suflantă şi/sau suflu tubar patologic.
2. Sindromul cardio-vascular
Reducerea suprafeţei de hematoză pulmonară duce la stază, insuficienţă
cardiacă, la început ventriculară şi apoi globală, la şoc toxic prin afectarea
capilarelor miocardului.

Apare în formele extinse şi în cele toxice şi se datorează:


 Acţiunii directe a germenilor sau toxinelor acestora asupra miocardului şi
a vaselor.
 Ca o consecinţă a anoxemiei, hipercapniei şi acidozei.

16
Include – ca simptome:
 Tahicardia – 180-200 bătăi /min.

 Tahipnee

 Cianoză de intensitate variabilă

 Tiraj

 Dispnee expiratorie

 Cardiomegalie

 Hepatomegalie

 Uneori, apar edemele

 Colaps

3. Sindromul toxico septic este prezent întotdeauna, dar este nuanţat după
toxicitatea germenului şi teren.
Se caracterizează prin:
 febră 39-40°C (oscilantă, cu diferenţe mari între zi şi noapte şi de la o
zi la alta), de tip septic; fiecare nou croşet febril corespunde apariţiei de
noi noduli bronhopneumonici.
 Stare toxică cu palpare, facies pământiu, cianotic-vultos.
 Modificări ale stării de conştiinţă cu somnolenţă, obnubilare sau
agitaţie, convulsii.
 Meteorism abdominal, vărsături sau diaree.
 Deshidratare de obicei izonatremică, rar hiponatremică, lipsă de aport,
anorexie, tahipnee.
 Convulsii.

2.4 FORME CLINICE


După criterii anatomo-clinice bronhopneumoniile se împart în:
1. Forma comună cu focare pulmonare.
2. Forma pseudolobară – la sugar şi la copilul mic.
3. Forme cu evoluţie lentă, subacută la hiporeactivi.
După semnele clinice predominante bronhopneumoniile se împart în
(formula memotehnică – MAPATACI):
1. Forma meningeală (hipoxie cerebrală).
2. Forma asfixică (cu cianoză intensă, crize de apnee).
3. Forma pulmonară (forma comună).

17
4. Forma atonă (cu meteorism, pareză intestinală).
5. Forma toxico-septică (cu tegumente cenuşii, şoc grav).
6. Forma astenică (semne clinice minore, cu focare paravertebrale, la
malnutriţi).
7. Forma cardiacă (mai rară).
8. Forma intestinală (cu vărsături, diaree).

2.5 DIAGNOSTIC
Diagnosticul pozitiv se bazează pe simptomele clinice, examenul
radiologic şi datele de laborator. Este uneori dificil, deoarece rar se întâlnesc cele
3 sindroame. În majoritatea cazurilor există doar sindromul insuficienţei
respiratorii şi acela, uneori, slab manifestat. Există şi forme „mute” clinic,
depistate doar radiologic, precum şi forme toxice şi supraacute care pot duce la
deces în 6 ore.
Laboratorul evidenţiază leucocitoză cu neutrofilie, adesea leucopenii cu
elemente tinere (meta- şi promielocite), uneori trombopenii; VSH crescută.
Examenul radiologic are o deosebită valoare, imaginile radiologice, de
cele mai multe ori, transpun fidel procesele patologice pulmonare. Sunt astfel
puse în evidenţă focarele bronhoalveolare , uşor de recunoscut prin opacităţi
micro- sau macromonodulare, rotunde sau neregulate, de dimensiuni variabile,
izolate sau grupate sau diseminate. Ele corespund nodulilor lui Charcot şi sunt de
intensitate costală (osoasă).
Imaginile radiologice prezintă o anumită particularitate care constă în
faptul că ele se modifică relativ repede, prin ştergerea şi dispariţia lor, precum şi
apariţia de noi focare în raport cu evoluţia bolii.
Radiologic există următoarele aspecte:
- forma paravertebrală – mai frecventă la prematuri, distrofici, nou-născuţi.
- forma diseminată macronodulară.
- forma diseminată micronodulară.
- forma hilo-bazală.
- forma „pseudo-lobară” sau segmentară.

18
Diagnosticul diferenţial se face cu:
- bronşita acută
- laringita acută
- pneumonia interstiţială
- stafilococia pleuro-pulmonară
- atelectazii pulmonare
- bronhopneumonii cu altă etiologie (bronhopneumonia tuberculoasă).

2.6 COMPLICAŢII
Complicaţiile bronhopneumoniei pot fi:
a) locale: pleurizii para- şi metapneumonice, pneumotorax,
supuraţii pulmonare, piopneumotorax.
b) generale: deshidratarea, otomastoidita, convulsii febrile,
diareea parenterală, septicemia.

2.7 EVOLUŢIE
Două elemente frapează în evoluţia bronhopneumoniei: variabilitatea
simptomelor, care se schimbă de la o zi la alta, în raport cu resorbţia unui infiltrat
şi apariţia altuia şi discordanţa dintre starea generală gravă a bolnavului şi
absenţa sau discreţia semnelor, îndeosebi obiective-fizice.
Evoluţia bolii este variabilă, fiind condiţionată de o mulţime de factori. Ea
depinde în primul rând, de natura agentului cauzal şi de posibilitatea stăpânirii
lui cu medicaţia antiinfecţioasă.
Forma clinică a bronhopneumoniei şi tulburările complexe pe care le poate
determina deţin, de asemenea, un rol important, ca şi precocitatea aplicării unui
tratament complex în care să fie cuprinsă şi corectarea corespunzătoare a tuturor
tulburărilor fiziopatologice şi biologice survenite.

2.8 PROGNOSTIC
Prognosticul este rezervat în complicaţiile cerebrale, deshidratare
hipernatremică, la sugarii cu handicap biologic, în formele cu leucopenii
importante.
Mortalitatea este mai ridicată la categoriile de copii cu risc biologic, când
poate ajunge la 10-15% din cazurile de boală.

19
2.9 TRATAMENTUL

Tratamentul bronhopneumoniei este complex, cu îngrijiri mai deosebite,


datorate vârstei şi terenului.
Vizează:
- Tratamentul igieno-dietetic.
- Tratamentul sindromului respirator (al insuficienţei respiratorii acute).
- Tratamentul sindromului cardio-vascular.
- Tratamentul simptomatic.

2.9.1 Tratamentul igieno-dietetic


1. Bolnavii vor fi izolaţi în saloane luminoase şi bine aerisite unde
temperatura va fi de 18-21°C, cu o umiditate relativă (40%) a aerului prin plasare
de vase cu apă pe sursa de încălzire.
2. Poziţia în pat a copilului va fi cu trunchiul ridicat, la fel şi umerii şi va
fi manipulat cu grijă. Baia i se va face cu o oră înaintea meselor, pentru a nu-l
obosi. Poziţia în pat va fi schimbată cât mai des, aşezând copilul în decubit
lateral, drept şi stâng pentru a evita staza pulmonară şi pentru a uşura
expectoraţia.
3. Alimentaţia rămâne nemodificată dacă copilul nu are anorexie sau
dispnee intensă şi nici diaree şi/sau vărsături. În cursul perioadei febrile
alimentaţia va fi lichidă şi semilichidă (ceaiuri, sucuri de fructe, compoturi,
lapte, iaurt, griş, orez, piure de zarzavat sau cartofi, supe de legume).
După defervescenţă se adaugă pâine, făinoase, brânză de vaci proaspătă,
carne de pasăre, trecând ulterior, progresiv, la alimentaţia normală.
Copilul nu trebuie forţat să mănânce, dar se va insista să i se asigure
necondiţionat cantitatea necesară de lichide, existând riscul deshidratării prin
pierderile antrenate de polipnee şi transpiraţie.
4. Măsurile speciale care se iau în tratamentul bronhopneumoniei se referă
la:
a. Igiena bucală – prin îndepărtarea reziduurilor, gargarisme cu soluţii
bicarbonate, precum şi ungerea buzelor şi limbii cu glicerină
boraxată.
b. Igiena tegumentelor – prin spălare cu apă caldă şi fricţiuni cu alcool
mentolat.
20
c. Prevenirea escarelor prin controlul aşternutului (să nu aibă cute),
precum şi prin evitarea menţinerii îndelungate a aceleiaşi poziţii.

2.9.2 Tratamentul insuficienţei respiratorii acute


1. Dezobstruarea căilor respiratorii prin aspiraţie.
2. Aeroterapia – în formele uşoare şi medii de boală înlocuieşte
oxigenoterapia. Se practică pe terase, în saloane sau camere „deschise” sau „din
mişcare” (mama plimbă copilul în braţe).
Îmbrăcat „după sezon”, dacă vremea este bună, copilul va fi ţinut afară,
zilnic 4-6 ore.
Aeroterapia nu se face când temperatura exterioară este sub 10°C, este
ceaţă sau vânt puternic sau starea generală este alterată.
3. Oxigenoterapia – scopul principal este ameliorarea oxigenării sângelui.
a. Administrarea O2 produce următoarele efecte:
i. Micşorează anxietatea
ii. Scade travaliul şi efortul respirator
iii. Scade rezistenţa vasculară pulmonară
iv. Îmbunătăţeşte funcţia cordului şi a vaselor
b. Concentraţia de O2 – trebuie să existe O2 în aerul inspirat în
procentaj de 30-100%. Administrarea de O2 se face prin: sondă
nazofaringiană, mască etanşă, ochelari pentru O2 sau sub cort.
c. Deoarece O2 administrat pe mască, rece şi uscat este iritant, el va fi
încălzit şi umidificat (1/3 alcool sanitar + 2/3 apă sterilă) –se trece
printr-un barbotor.
d. Indicaţia majoră a administrării O2 o reprezintă cianoza şi
„sindromul de luptă pentru aer” (polipnee, „sete de aer”, transpiraţii,
agitaţie). Pentru sugar şi copilul mic, administrând prin sondă,
nivelul optim de O2 este apreciat la 2-4 l/min.
4. Ameliorarea ventilaţiei constă în:
a. Aspirarea mecanică a secreţiilor.
b. Drenajul postural – prin asigurarea unui drenaj optim poziţia
corpului va fi schimbată la 5-10 minute iar uneori sunt necesare şi
tapotări.

21
c. Terapia cu aerosoli – pe lângă asigurarea unei umidităţi crescute,
permite nebulizarea unor medicamente cu efect bronhodilatator
(Salmetamol) sau fludificant (Mucosolvin).
5. Reducerea edemului inflamator pulmonar şi combaterea spasmului
bronsic.
a. Administrarea de corticosteroizi reduce edemul inflamator al căilor
respiratorii. Se administrează hemisuccinat de hidrocortizon (HHC)
10 mg/Kg c/zi, divizat în 4 prize sau Prednison 1-2 mg/kg c/zi, timp
de 4-7 zile.
b. Administrarea bronhodilatatoarelor reduce bronhospasmul în circa
30 minute. Se administrează Miofilin 5-6 mg/Kg c, la 6 ore oral. Pentru
administrarea i.v. Miofilinul (1 fiolă de 2 ml soluţie 2,4%/1ml =24 mg)
se dizolvă în 10 ml glucoză 5% sau ser fiziologic, administrându-se 3-
4 mg/kg c/doză, i.v. foarte lent, la nevoie repetându-se de 2-3 ori.

2.9.3 Tratamentul sindromului cardio-vascular


În cazul apariţiei semnelor şi simptomelor insuficienţei cardiace se
modifiică poziţia corpului, se reduc lichidele, regimul va fi desodat sau
hiposodat şi se vor administra diuretice şi tonicardiace.
- Furosemid 1-2 mg /kg c /zi i.v.
- Digoxin 0,04-0,06 mg /kg c/doză i.v., doză de digitalizare, apoi 1/3-1/5
doză de întreţinere, sau
- Hematozid C 0,04 mg /Kg c/zi – 3 prize i.v., prima priză se administrează
jumătate din doza zilnică.
În caz de colaps se umple patul vascular şi se administrează
vasoconstrictoare. Umplerea patului vascular se face prin administrare i.v. de
soluţii macromoleculare (dextran 70, dextran 40), vasoconstrictoare: Adrenalină,
Efedrină – numai după corecţie volemică.
Sedarea blândă, oxigenoterapia şi administrarea de diuretice sunt primele
gesturi terapeutice în caz de instalare a insuficienţei cardiace la sugar
(hepatomegalie, creştere nejustificată în greutate).

22
2.9.4 Tratamentul sindromului toxi-infecţios
Tratamentul sindromului toxi-infecţios include medicaţia antiinfecţioasă şi
a manifestărilor toxice (sindromul neurotoxic).
1. Tratamentul antiinfecţios
a) Alegerea iniţială a antibioticului depinde de agentul suspicionat şi de
vârsta copilului.
După eventuala cunoaştere a agentului incriminat (adesea dificilă) şi a
sensibilităţii acestuia se va putea trece la tratamentul ţintit.
În formele uşoare sau medii (fără sindrom neurotoxic) se poate începe cu
Penicilină G 100.000-200.000 U.I. /Kg c/zi, sau Ampicilină 100-200 mg /Kg c/zi
i.v. sau i.m., divizat la 6 ore interval.
Se poate administra şi o cefalosporină (Fortrum) şi se pot face asociaţii de
antibiotice:
Penicilina G + Kanamicină 15-20 mg/kg c/zi (2 prize)
Penicilina G + Gentamicină 5-7 mg/kg c/zi
Durata tratamentului este de 7-10 zile.
În cazul formelor toxice se va începe cu Oxacilină 200 mg/kg c/zi divizat
în prize la 6 ore, i.v. + Cloramfenicol 50-75 mg/kg c/zi la 6 ore interval.
La nou-născut se vor introduce la început două antibiotice; se preferă
tratamentul asociat: Ampicilină + Gentamicină.
Durata antibioterapiei în formele toxice este de 2 săptămâni până la 3
săptămâni.
b) Reguli de administrare a antibioticelor:
- În formele grave este recomandat, cel puţin iniţial, ca antibioticele să fie
administrate în perfuzie i.v. şi la un interval mai scurt (uneori 4 ore).
- Dacă după 2-3 zile de tratament (de administrare)m un antibiotic nu-şi
dovedeşte eficienţa se poate asocia un al doilea antibiotic.
- Penicilina G se va dizolva 100.000 U.I. pentru 1 ml ser fiziologic (cel
puţin). Soluţiile mai concentrate produc pe lângă durere intensă şi o
fibroză a quadricepsului (cu şchiopătare) care în timp va necesita corecţie
chirurgicală.
- În eventualitatea utilizării a două antibiotice, administrarea lor nu va fi
oprită deodată. Un antibiotic, de regulă cel mai toxic, se va scoate din
tratament mai repede cu 2-3 zile.

23
- De câte ori este posibil să se obţină antibiograma, este bine să se
administreze antibioticul cu acţiune ţintită pentru a nu crea rezistenţă şi
numai când evoluţia nu este bună.
2. Fenomenele neurotixice vor fi combătute cu Hemisuccinat de
hidrocortizon sau cu Metilprednisalon i.v. şi prin asigurarea a cel puţin 10 g de
glucoză /kg c/zi (trebuie avut în vedere volumul de lichide care se administrează,
în special i.v., preferându-se satisfacerea necesităţilor curente cu minime,
deoarece alveolelor afectate „nu le place” perfuzia bogată sau rapidă, care poate
duce la edem pulmonar acut).

2.9.5 Tratament simptomatic


1. Combaterea febrei se va face numai dacă temperatura (intrarectală)
depăşeşte 38,5°C sau dacă durata hipertermiei trece de 2-3 zile.
Se dau antipiretice:
o Paracetamol 10-15 mg /kg c –oral (sau rectal, dacă este necesar), la
fiecare 4-6 ore.
o Aspirină 10-15 mg /kg c, la fiecare 4-6 ore, dacă temperatura este
de peste 39,5°C
o Se mai poate administra Algocalmin oral, injectabil sau supozitoare.
o La copiii hipersensibili, cu crize convulsive în antecedente,
spasmofilii, se administrează Fenobarbital 3-5 ctg/kg/zi oral sau/şi
Diazepam 0,3 mg/kg/priză.
Febra poate fi combătută şi prin mijloace nespecifice:
- „împachetări reci”, baie generală cu apă caldă sau călduţă, mărirea
aportului de lichide.
Împachetările
Prin împachetări se înţelege învelirea completă a corpului în cearşafuri
umede, peste care se aplică unul uscat de flanelă. Împachetările reci au efect
hipotermizant, răcoritor, calmant, stimulant şi reglator al circulaţiei.
Datorită acestor efecte, împachetările reci se indică în stări febrile,
hiperexcitabilitate nervoasă, tulburări uşoare de respiraţie şi de circulaţie. Nu se
vor aplica împachetări la bolnavi în stare gravă, debili, astenici, nici la bolnavi
cardiaci sau pulmonari cronici.
Tehnica împachetărilor

24
Patul se acoperă cu o muşama, pentru a feri saltelele de umezeală, peste
care se întinde o flanelă dublă, care acoperă complet muşamaua, iar peste flanelă,
un cearşaf umed (înmuiat în apă şi stors parţial). Acesta din urmă trebuie să fie
destul de mare, pentru a înveli complet copilul, însă mai mic decât flanela.
Copilul este dezbrăcat complet şi culcat pe patul pregătit cu cearşaf umed.
Asistenta ridică mâinile copilului în sus şi înveleşte trunchiul dedesubtul axilelor
cu jumătatea stângă a cearşafului umed, introducând partea rămasă în plus sub
spate. apoi, ridică membrul inferior drept şi i se acoperă cu partea inferioară a
aripii stângi a cearşafului aplicată pe trunchi membrul inferior stâng, care rămâne
pe loc pe suprafaţa patului. Ceea ce mai rămâne din această parte a cearşafului se
aplică pe suprafaţa patului sub membrul inferior drept, pe care asistenta îl
reaşează la loc, între cele două membre rămânând porţiunea din cearşaful umed.
Asistenta reaşează braţele ridicate ale copilului de-a lungul trunchiului şi
apoi le acoperă în întregime, până la gât cu aripa dreaptă a cearşafului. Astfel,
suprafeţele de joncţiune dintre membrele inferioare, precum şi cele dintre
membrele superioare şi trunchi vor fi izolate cu câte un strat al cearşafului umed.
Peste stratul umed se aplică strâns învelitoarea din flanelă, având grijă să fie
aderentă în jurul gâtului.
Partea de jos a învelitorii, care depăşeşte copilul, se introduce sub picioare.
Pentru ca împachetarea să fie corect executată, stratul umed trebuie să se
lipească bine de corp, să nu existe spaţii de aer între cearşaf şi suprafaţa corpului, iar
cearşaful umed să nu fie cutat nicăieri. În special partea de sub copil şi de la locurile
de joncţiune a suprafeţelor membrelor trebuie să fie bine întinsă, căci pielea macerată
de umiditate face mult mai uşor escare.
În caz de hiperpirexie, împachetarea trebuie schimbată din cinci în cinci
minute. Repetarea împachetărilor se va face conform indicaţiilor medicului.
După terminarea împachetării, copilul va fi şters cu prosoape uscate.
Temperatura minimă se poate obţine ≈10 minute după despachearea bolnavului şi
poate fi cu 2-3°C mai mică decât cea anterioară împachetării reci.
2. Sedarea uşoară a copilului se face cu Fenobarbital 2-10 mg/kg c sau Diazepam
0,3 mg/kg /priză.
3. Combaterea meteorismului abdominal.
Meteorismul abdominal determinat de starea toxică sau hipokalemie se
combate cu Miofstin (1 fiolă de 1 ml=0,5 mg neostigmină sau ¼ -½ tabletă de 5
ori/zi din care se administrează 0,2-0,3 ml i.m. sau s.c. (putându-se repeta după 4
25
ore); sondă pentru eliminarea gazelor, aplicarea de căldură umedă pe abdomen,
administrarea de potasiu, combaterea şocului.
4. Suferinţa cerebrală determinată de tulburări acidobazice şi hidroelectrolitice, cu
semne de edem cerebral, se combate cu oxigen, Manitol, ser glucozat 10% i.v. etc.
5. Vărsăturile se combat cu Metoclopramid picături sau supozitoare sau sub
formă injectabilă.
6. Hipoxemia – administrare de O 2 pe diferite căi (sondă, mască, incubatoare,
aparate de respiraţie artificială), aerisirea camerei.
7. Insuficienţa cardiacă: cardiotonice majore, diuretice, O2, în şocul toxic
dopaminergie şi cortizonice injectabile, timp de 24 h.

26
CAPITOLUL III - ROLUL ASISTENTEI ÎN ÎNGRIJIREA
BOLNAVILOR CU BPOC

Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică,care permite


acordarea de îngrijiri individualizate.Demersul de îngrijire este centrat pe
reacţiile particulare ale fiecărui individ la o modificare reală sau potenţială de
sănătate.
Demersul mai poate fi definit ca un process intelectual compus din diverse
etape logic ordonate,având ca scop obţinerea unei mai bune stări a pacientului.
După Genevieve Dechanoz procesul de îngrijire reprezintă aplicarea
modului ştiinţific de rezolvare a problemelor, a analizei situaţie,a îngrijirilor
pentru a răspunde nevoilor fizice, psihosociale ale persoanei,pentru a renunţa la
administrarea îngrijirilor stereotipe şi de rutină,bazate pe necesităţi presupuse,în
favoarea unor îngrijiri individualizate,adaptate fiecărui pacient.Este un mod de a
gândi logic,care permite intervenţie conştientă,planificată a îngrijirilor în scopul
protejării şi promovării sănătăţii individului.
Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de
îngrijire,uşurează identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-
social,cultural şi spiritual şi găsirea surselor de dificultate care împiedică
satisfacerea nevoilor pacientului, şi găsirea surselor de dificultate care împiedică
satisfacerea nevoilor.De asemenea permite stabilirea intervenţiilor capabile să
reducă influenta acestor surse de dificultate în scopul de a ajuta persoană să-şi
recapete autonomia pe cât posibil.
Asistentul medical are un rol deosebit în îngrijirea pacienţilor, acela de a
face pentru cel bolnav ceea cea ar fi putut face el dacă ar fi avut forţa,voinţă şi
cunoştinţele necesare.Din acest motiv prima sarcină a oricărei îngrijiri este
cunoaşterea bonavului în funcţie de gradul urgenţei în complexitatea sa
psihosomatic.Intervenţiile şi îngrijirile ce se acordă în urgenţele medicale
reprezintă măsuri vitale a căror corectitudine şi viteza de efectuare influenţează
în mod hotărâtor evoluţia ulterioară sau doar viaţa pacientului.

3.1 Atribuţiile asistentei medicale


1.contribuie şi/sau efectuează investigaţiile paraclinice (EKG,
Rtg.pulmonar, Spirometrie, Bronhoscopie,Pulsoxi- metrie,Astrup) Recoltează
probele biologice şi trimite la laborator.
27
2.măsoară funcţiile vitale a pacientului: TA, puls, temperatura, respiraţia,
diureza;
3.ajută la îndeplinirea nevoilor personale în funcţie de gradul de
independenţă a bolnavului;
4. încearcă calmarea anxietăţii bolnavului.
5. informează pacientul despre procedurile de îngrijire,
6. administrează tratamentul medicamentos prescris de medic:
7. supraveghează bolnavul permanent;
8. efectuează oxigenoterapia în formele severe de BPOC;
9. informează medicul curant asupra starea bolvavului;
10. contribuie la educaţia de sănătate a bolnavului.

3.2 Etapele procesului de îngrijire


Procesul de îngrijire comporta 5 etape:
1.Culegerea de date
2.Analiza şi interpretarea lor ;probleme,diagnostic de îngrijire,
3.Planificarea îngrijirilor (obiective)
4.Realizarea intervenţiilor (aplicarea lor)
5.Evaluarea.

1.Culegerea de date
Culegerea datelor ne permite să facem o inventariere a tuturor aspectelor
privind pacientul în globalitatea să.Se poate spune că ele ne informează asupra a
ceea ce este pacientul,asupra suferinţei,asupra obiceiurile sale de viaţă şi asupra
stării de satisfacere nevoilor fundamentale.

2.Analiza
Analiza şi interpretarea datelor ne permit să punem în lumina problemele
specifice de dependenţa şi sursa de dificultate care le-a genereat,adică
elaborarea”diagnosticului de îngrijire”

3.Planificarea
Planificarea îngrijirilor ne permite;
a.determinarea scopurilor care trebuie urmărite, mai precis determinarea
obictivelor de atins(rezultatul aşteptat),
28
b.stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor .

4.Executarea ,aplicarea intervenţiilor.


Utilizarea planului de intervenţii elaborat(precizarea concretă a
intervenţiilor.

5.Evaluarea
Evaluarea constă în analiza rezultatului obţinut;dacă intervenţiile au fost
adecvate, dacă s-a obţinut rezultatul dorit sau nu, şi dacă au apărut noi date în
evoluţia stării pacientului şi eventual,dacă este necesară reajustarea intervenţiilor
şi obiectivelor.

CAPITOLUL IV
29
PREZENTAREA CAZURILOR
SPITALUL: JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE
SECŢIA:Boli interne
4.1 DOSAR DE INGRIJIRE 1

DATE DE IDENTIFICARE
NUMELE: L PRENUME:G
VÂRSTĂ: 35 SEX: M
DOMICILIU:Răzvad LOCALITATEA:Răzvad
STRADA: Principală, nr 134
JUDEŢUL:Dâmboviţa

DATE DESPRE SPITALIZARE


1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2018 LUNA:02 ZIUA:15 ORA:09:20
2.DATA IEŞIRII: ANUL:2018 LUNA:02 ZIUA:18 ORA:14:12
3.MOTIVELE INTERNĂRII: Tuse cu expectoraţie muco-purulentă, junghi
toracic
4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE: BPOC Acutizat

SITUAŢIA MATERIALĂ LA INTERNARE


SITUAŢIA FAMILIALĂ: Necăsătorit NR. COPII:Nu are
SITUAŢIA SOCIALĂ:Bună PROFESIA:Electrician
CONDIŢII DE LOCUIT:Bune

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA


NUME: L.D ADRESA: Răzvad TELEFON:
NUME: L.O ADRESA: Răzvad TELEFON:

ANTECEDENTE
HEREDO – COLATERALE:- Neagă TBC în familie
PERSONALE:- FIZIOLOGICE: bolile copilăriei, giardoză
-PATOLOGICE
FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ: Condiţii bune de viaţă.
EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE
Debut acut cu stare febrilă, frisoane, junghi toracic superior drept, tuse frecvent
productivă;
A luat Amoxicilină 1 caps / 8h fără rezultat;

30
Starea generală se agravează, apare dispneea, motiv pentru care se prezintă la
spitalul judeţean şi în urma examenului radiologic pulmonar este internat.
TEGUMENTE ŞI MUCOASE- Integre, cu cianoză perionazală
ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT- Normal reprezentat
SISTEM LIMFOGANGLIONAR- Nepalpabil
SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR- Integru
SISTEMUL MUSCULAR- Normal reprezentat
APARATUL RESPIRATOR- torace normal conformat; sonoritate pulmonară
păstrată; murmur vezicular prezent; dispnee cu polipmee; frecvenţă respiratorie
de 24 respiraţii / minut; tuse productivă, raluri sibilante bilaterale
APARATUL CARDIO-VASCULAR- şoc apexiar în spaţiul V intercostal stâng;
T.A. - 120 / 80 mm Hg, puls – 92 bătăi / minut, puls prezent regulat
APARATUL DIGESTIV- apetit capricios, tranzit intestinal prezent; abdomen
suplu, nedureros la palpare; ficat şi splină în limite normale
APARATUL UROGENITAL- rinichi nedureroşi la palpare; micţiuni fiziologice;
loje renale libere şi sensibile; diureză = 1200 ml / zi.
S.N.C. şi organe de simţ: orientat temporo – spaţial; reflexe osteo – tendinoase
prezente, normale

PRESCRIPŢII MEDICALE
TRATAMENT: Penicilină 1200000 u.i. / 6 h.i.m.Gentamicină 1 flacon la 8 h.i.m.
HHC 100 m g.i.v,
EXAMINĂRI (examene de laborator) Examenul radiologic evidenţiază opacitate
omogenă subclavicular drept, cord aortic.
Examenul de laborator relevă leucocitoză, anemie, creşterea valorilor VSH,
fibrinogenului şi pozitivitatea proteinei C reactive.
Antibiogramă: tulpină testată – pneumococul; izolată din spută mucopurulentă
REGIM: Hiposodat

OBSERVARE INIŢIALĂ
SITUAŢIA LA INTERNARE: ÎNĂLŢIME: 1.69 cm
GREUTATE: 88 kg
T.A.: 120/70 mm/Hg
PULS: 92 bătăi/min
TEMPERATURĂ: 37.6 ºC
RESPIRAŢIE: 25 resp/min
VĂZ: Bun

31
AUZ: Bun

NEVOI FUNDAMENTALE
1.A RESPIRA: Dependent: tuse productivă, dispnee, junghi toracic, agitaţie
marcată, tiraj, cianoză, perioronazală, tegumente reci şi palide.
2.A MÂNCA: Dependent: inapetenţă, ingestie redusă de alimente, risc de
echilibru hidroelectrolitic, stagnare ponderală.
3.A ELIMINA: Independent
4.A SE MIŞCA: Independent
5.A DORMI, A SE ODIHNI: Dependent: somnolenţă diurnă, stare de epuizare,
slăbiciune, indispoziţie
6.A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA: Independent
7.A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE: Independent
8.A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE: Independent
9.A EVITA PERICOLELE: Independent
10.A COMUNICA: Dependent: pacientul nu comunică, este inchis in sine,
prezinta semne de agitaţie şî anxietate.
11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA: Independent
12.A SE RECREEA: Independent
13.A FI UTIL: Independent
14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Independent
ALERGIC LA: Nu este alergic
ASPECTE PSIHOLOGICE
1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ: Normală
2.COMPORTAMENT: Normal
3.MOD DE INTERNARE:SINGUR:X FAMILIA: ALŢII:
4.PARTICULARITĂŢI: Nu are
ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: X DE FAMILIE: ALTUL:
MEDIUL (HABITAT):RURAL:Răzvad URBAN:
OCUPAŢII, LOISIRURI: activitate sexuală mult diminuată datorită dispneei, se
exprimă într-un limbaj adecvat vârstei, nu vrea sa comunice, îi este teamă de
internare
PARTICULARITĂŢI: Consumă alcool ocazional
PROBLEME SOCIALE: Nu are

INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFĂCUTE: De a respira şi a avea o bună circulaţie, de a bea şi a

32
mânca, de a dormi şi a se odihni, de a comunica

POSIBILITĂŢI DE ÎNGRIJIRE
1.VINDECARE:
2.STABILIZARE, AMELIORARE:X
3.AGRAVARE:
4.DECES:

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE GLOBALE:Ca pacientul să-şi satisfacă cele 14 nevoi fundamentale
OBIECTIVE SPECIFICE:
- pacientul să prezinte mucoase respiratorii umede şi integre
- pacientul sa beneficieze de o bună respiraţie în decurs de 48 de ore.
- pacientul să fie echilibrat nutriţional, să îşi recapete pofta de a mânca în decurs
de 2 zile
- pacientul să primească alimentaţia necesară şi să respecte regimul alimentar
- pacientul să prezinte un somn odihnitor, corespunzător calitativ şi cantitativ
regenerator
- pacientul să revină la un program normal de somn în 2 zile
- pacientul să fie liniştit intr-o perioadă relative scurtă de timp
- pacientul să comunice eficient cu personalul de îngrijire şi cu cei din jurul lui.

COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL


Pe toată perioada spitalizării pacientul a fost comunicativ fapt pentru care cadrele
medicale au putut să îl integreze în mediul spitalicesc.

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII


Examenul de urină arată:
Densitate: 1017
Glucoză prezentă: 22,5 g %
Albumină: foarte fină
Examenul radiologic evidenţiază opacitate omogenă subclavicular drept, cord
aortic

EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE

33
Pacientul în vârstă de 35 de ani se internează pe data de 15.02.2018 cu
următoarele probleme: tuse cu expectoraţie muco-purulentă, junghi toracic.Pe
baza tratamentului administrat şi investigaţiilor la care a fost supus bolnavul
este externat în data de 18.02.2018 cu ameliorarea problemelor şi este aşteptat la
control periodic la 3 luni.

MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE: SINGUR:X CU FAMILIA: ALTUL:
MIJLOC DE TRANSPORT:Propriu SALVARE

34
Ziua de Problema Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
boală pacientului
15.02.18 Perturbarea -pacientul să - asigur condiţii optime de Examenul de
respiraţiei prezinte mucoase microclimat, temperatură 20-22° C laborator evidenţiază:
Tuse productivă, respiratorii umede şi constantă, atmosferă umidifiantă, Hb = 12,8 mg / dl
dispnee, junghi integre camera curată, liniştită, fără curenţi Ht = 35,6 %
toracic, agitaţie -pacientul sa de aer; VSH = 110 mm / 1h
marcată, tiraj, beneficieze de o - asigur o poziţie confortabilă Glicemie – 0,70 g %
cianoză, bună respiraţie în pacientului, cum ar fi poziţia Thymol = 2 UML
perioronazală, decurs de 48 de ore şezândă sau semişezândă, poziţie ZnSO4 = 6 USH
tegumente reci şi care să-i favorizeze respiraţia; Uree = 20 mg %
palide - recomand pacientului repaus Leucocite = 9000 /
vocal şi favorizez modalităţi de mm3 sânge
comunicare non-verbală; Trombocite =
- pregătesc psihic pacientul în 300.000 / mm3 sânge
vederea aplicării tehnicilor de Examenul de urină
îngrijire; arată:
- învăţ pacientul să tuşească, sa Densitate: 1017
expectoreze, şi să colecteze sputa; Glucoză prezentă:
22,5 g %
Albumină: foarte
fină
16.02.18 Anorexie, stare - pacientul să fie - hidratez pacientul corespunzător, - pacientul reprezintă
generală echilibrat calculând şi pierderile de lichide apetit adecvat şi
modificată, nutriţional, să îşi prin polipnee şi temperatură urmează cu stricteţe
disfagie recapete pofta de a ridicată regimul alimentar;
Inapetenţă, mânca în decurs de - calculez necesarul caloric - pacientul este
ingestie redusă de 2 zile corespunzător vârstei, adăugând echilibrat nutriţional,
alimente, risc de - pacientul să 13% pentru fiecare grad de iar greutatea
echilibru primească temperatură, peste 37° C şi 10- corporală se menţine
hidroelectrolitic, alimentaţia necesară 30% pentru starea de agitaţie; constantă
stagnare şi să respecte - asigur echilibrul între principiile - am administrat
ponderală regimul alimentar alimentare de bază prin regim regimul alimentar
alimentar uşor digerabil, bogat în sărac în sare, sărac în
glucide şi vitamine, sărac în glucide şi lipide şi
lipide; bogat în proteine
-am administrat tratamentul
medicamentos prescris:
Penicilină 1200000 u.i. / 6 h.i.m.
Gentamicină 1 flacon la 8 h.i.m.
HHC 100 m g.i.v
17.02.18 Perturbarea - pacientul să - creez un climat de încredere, S-au măsurat
somnului prezinte un somn încurajez şi liniştesc pacientul funcţiile vitale:
Somnolenţă odihnitor, pentru a-şi recăpăta echilibrul T.A. = 120 / 80
diurnă, stare corespunzător psihic; mm Hg
de epuizare, calitativ şi cantitativ - observ şi notez toate schimbările Puls = 92 b / min
slăbiciune, regenerator care survin în starea pacientului; Respiraţie = 24

36
indispoziţie - pacientul să revină - observ şi notez calitatea, orarul r / min
la un program - asigur o poziţie cât mai T° C = 37,5° C.
normal de somn în 2 confortabilă, care să favorizeze Orarul de somn zi –
zile somnul pacientului; noapte este mult
- favorizez odihna pacientului prin ameliorat faţă de
suprimarea surselor care-i pot perioada dinaintea
cauza disconfortul; spitalizării
- învăţ pacientul cum să execute Pacientul
tehnici de relaxare şi ajut la beneficiază de un
aplicarea corectă a acestora; somn corespunzător
- stimulez încrederea pacientului calitativ, cantitativ;
în forţele proprii;
18.02.18 Anxietate, lipsa - pacientul să fie - asigur pacientului un mediu Pacientul comunică
de cunoaştere a liniştit intr-o ambient corespunzator, într-o cu cei din jur şi a
mijloacelor de perioadă relative cameră bine aerisită, linistită; început să se
comunicare scurtă de timp - învaţ bolnavul să utilizeze adapteze noilor
Pacientul nu - pacientul să mijloacele de comunicare conform condiţii de viaţă
comunică, este comunice eficient cu posibilităţilor sale; impuse de boală şi
inchis in sine, personalul de - îi explic necesitatea spitalizării şi de perioada de
prezinta semne de îngrijire şi cu cei din a diferitelor tehnici ce umează a fi spitalizare;
agitaţie şî jurul lui efectuate; Pacientul foloseşte
anxietate - antrenez bolnavul în diferite mijloace de
activitaţi care să-I dea sentimental comunicare adecvate
de utiliate; stării sale şi este
- supraveghez pacientul în mult mai liniştit

37
permanenţă şi dau posibilitatea
acestuia să ia singur decizii;
- las bolnavul să facă tot ceea ce
poate cu propriile sale mijloace;

38
SPITALUL: JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE
SECŢIA:Boli Interne
4.2 DOSAR DE INGRIJIRE 2

DATE DE IDENTIFICARE
NUMELE:D PRENUME:V
VÂRSTĂ: 48 SEX:M
DOMICILIU:Târgovişte LOCALITATEA: Târgovişte
STRADA: Magrini, nr. 18
JUDEŢUL:Dâmboviţa

DATE DESPRE SPITALIZARE


1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2018 LUNA: 02 ZIUA:18 ORA:08:40
2.DATA IEŞIRII: ANUL:2018 LUNA:02 ZIUA:21 ORA:12:33
3.MOTIVELE INTERNĂRII: Junghi toracic drept, tuse productivă, agitaţie
marcată, dispnee respiratorie
4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE: BPOC Acutizat

SITUAŢIA MATERIALĂ LA INTERNARE


SITUAŢIA FAMILIALĂ: Căsătorit NR. COPII:2
SITUAŢIA SOCIALĂ: Bună PROFESIA:Inginer
CONDIŢII DE LOCUIT:Bune

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA


NUME: D.A ADRESA: Târgovişte TELEFON:
NUME: S.A ADRESA: Târgovişte TELEFON:
ANTECEDENTE
HEREDO – COLATERALE:- Neagă
PERSONALE:- FIZIOLOGICE: apendicecomie la 15 ani
-PATOLOGICE
FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ:Condiţii bune de viaţă

EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE


Afecţiunea debutează acum 12 zile cu junghi toracic drept, subfebrilitate = 37,8°
C, tuse seacă, respiraţie superficială datorită junghiului.

39
- raluri crepitante bazal;
- acum 4 zile a avut câteva spute hemoptoice, motiv pentru care se internează în
spital
TEGUMENTE ŞI MUCOASE- Uşor modificate în jurul nasului şi ale gurii
ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT- Normal reprezentat
SISTEM LIMFOGANGLIONAR- Nepalpabil
SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR- Integru
SISTEMUL MUSCULAR- Normal
APARATUL RESPIRATOR- torace emfizematos; submatite bazală dreapta;
murmur vezicular limitat bazal; raluri crepitante şi subcrepitante; frecvenţă
respiratorie de 22 respiraţii/minut.
APARATUL CARDIO-VASCULAR- matitatea precardiacă în limitele normale;
T.A. – 100 / 80 mm Hg, plus – 100 bătăi / min; frecvenţe cardiace şi ritmice
asurzite.
APARATUL DIGESTIV- transit intestinal modificat; abdomen nedureros
meteorizat, mobil cu respiraţia; ficat şi splină în limitele normale
APARATUL UROGENITAL- rinichii nepalpabili, nedureroşi; loje renale
sensibile; micţiuni fiziologice 4-5 ori / zi, normocrome
S.N.C. şi organe de simţ: pacientul este agitat hiperactiv; reflexe osteo –
tendinoase prezente, normale

PRESCRIPŢII MEDICALE
TRATAMENT: amoxicilină 500 mg – 1 cp la 8h, aspirină 1 cp de 3 ori pe zi,
diclofenac 1 cp de 2 ori pe zi, dicarbocalm,
EXAMINĂRI (examene de laborator)
Recoltarea sângelui pentru examene de laborator: Thymol = 2 UML
ZnSO4 = 7 USH, Uree = 37 mg %, Ht = 40 %, Glicemie – 0,85 g %
Leucocite = 9500 / mm3 sânge, Hb = 13 mg %, VSH = 88 mm / 1h
Rx pulmonary, EKG
Echografie
REGIM:-
OBSERVARE INIŢIALĂ
SITUAŢIA LA INTERNARE: ÎNĂLŢIME: 1.68 cm
GREUTATE: 73 kg
T.A.: 100/60 mm/Hg
PULS: 100 bătăi/min
TEMPERATURĂ: 37.8 º C

40
RESPIRAŢIE: 22 resp/min
VĂZ: bun
AUZ: bun

NEVOI FUNDAMENTALE
1.A RESPIRA:Independent
2.A MÂNCA: Independent
3.A ELIMINA: Independent
4.A SE MIŞCA: Dependent: junghi toracic drept, meteorism abdominal
5.A DORMI, A SE ODIHNI: Independent
6.A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA:Dependent: dezinteres pentru ţinuta sa,
ţinută vestimentară neglijată
7.A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE:Dependent: febră,
astenie, inapetenţă, sete, transpiraţii abundente
8.A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE:Dependent: igienă precară,
tegumente şi mucoase neîngrijite, murdare
9.A EVITA PERICOLELE: Independent
10.A COMUNICA: Independent
11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA: Independent
12.A SE RECREEA: Independent
13.A FI UTIL: Independent
14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Independent
ALERGIC LA:Nu este alergic

ASPECTE PSIHOLOGICE
1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ:Normală
2.COMPORTAMENT:Agitat
3.MOD DE INTERNARE:SINGUR: X FAMILIA: ALŢII:
4.PARTICULARITĂŢI: Nu are

ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: DE FAMILIE: X ALTUL:
MEDIUL (HABITAT):RURAL: URBAN:Târgovişte
OCUPAŢII, LOISIRURI:Majoritatea timpului îl petrece la serviciu
41
PARTICULARITĂŢI:Fumează 1 pachet de ţigări pe zi
PROBLEME SOCIALE :Nu are

INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFĂCUTE: De a se mişsca şi a avea o bună postură, de a-şi
menţine temperatura corpului în limite normale, de a fi curat/îngrijit, de a se
îmbrăca şi dezbrăca.

POSIBILITĂŢI DE ÎNGRIJIRE
1.VINDECARE:
2.STABILIZARE, AMELIORARE:X
3.AGRAVARE:
4.DECES:

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE GLOBALE:Ca pacientul să-şi satisfacă cele 14 nevoi fundamentale
OBIECTIVE SPECIFICE:
- Pacientul să aibă o poziţie care să-i favorizeze respiraţia şi drenajul secreţiilor
bronşice
- Pacientul să se poată deplasa pentru a-şi satisface nevoile fundamentale pentru
circa 48 h
- Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limitele fiziologice;
- Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic
- Pacientul să-şi îngrijească tegumentele şi mucoasele, şi să prezinte igienă
corespunzătoare în decurs de 3 zile
- Pacientul să-şi redobândească stima de sine
- Pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur în decurs de 3 zile;
- Pacientul să capete încredere în sine şi în personalul de îngrijire, şi să-şi
exprime interesul pentru ţinuta vestimentară

COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL


Pe tot parcursul internării pacientul a fost comunicativ cu cadrele medicale, fapt
ce a uşurat comunicarea pacient-asistent-medic

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII


Thymol = 2 UML Glicemie – 0,85 g %

42
ZnSO4 = 7 USH Leucocite = 9500 / mm3 sânge
Uree = 37 mg % Ht = 40 %

EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE

Pacientul în vârstă de 48 de ani se internează pe data de 18.02.2018 cu


următoarele probleme: Junghi toracic drept, tuse productivă, agitaţie marcată,
dispnee respiratorie.Pe baza tratamentului administrat bolnavul este externat în
data de 21.02.2018 cu ameliorarea problemelor şi este aşteptat la control periodic
la 3 luni.

MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE: SINGUR: X CU FAMILIA: ALTUL:
MIJLOC DE TRANSPORT: Propriu SALVARE

43
Ziua de Problema Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
boală pacientului
18.02.18 Durere şi -pacientul să aibă -aerisesc salonul şi umezesc aerul din -s-au efectuat toate
oboseală o poziţie care să-i încăpere, asigur un climat de linişte şi examenele cerute
Junghi toracic favorizeze siguranţă pacientului; de medic;
drept, respiraţia şi -explic pacientului care este poziţia -examenul
meteorism drenajul secreţiilor indicată şi de ce este cea mai utilă; radiologic arată
abdominal bronşice -planific un program de exerciţii şi de opacitate relativ
-pacientul să se mers, în funcţie de capacitatea omogenă, matitate
poată deplasa pacientului; pleurală latero-
pentru a-şi -ajut pacientul să facă băile calde şi bazală dreaptă;
satisface nevoile exerciţiile fizice; -examenul ecografic
fundamentale -învăţ pacientul să facă exerciţii de relevă
pentru circa 48 h respiraţie, să tuşească şi să îndepărteze hemidiafragm drept
secreţiile; ascensionat;
-pregătesc psihicul pacientului, în -examenul clinic
vederea oricărei tehnici de îngrijire; arată matitate
-însoţesc bolnavul la toate examenele dreaptă, raluri
specifice indicate de medic; crepitante bazal
-ajut pacientul atunci când acesta nu drept.
poate să-şi satisfacă nevoile şi îl servesc
la pat cu toate cele necesare.

44
19.02.18 hipertermie -pacientul să-şi -asigur un climat corespunzător cu -I s-a administrat
febră, astenie, menţină temperatură 20-22° C constantă, pacientului
inapetenţă, temperatura atmosferă umidificată; cameră curată, tratamentul
sete, corpului în liniştită, fără curenţi de aer; medicamentos
transpiraţii limitele -asigur pacientului îmbrăcăminte lejeră; prescris:
abundente fiziologice; -schimb lenjeria de pat şi de corp ori de amoxicilină 500 mg
-pacientul să aibă câte ori este nevoie; – 1 cp la 8h
o stare de bine -măsor temperatura corpului aspirină 1 cp de 3
fizic şi psihic supraveghind pacientul în permanenţă; ori pe zi
-combat febra prin aplicări de comprese diclofenac 1 cp de
reci, împachetări reci; 2 ori pe zi
-administrez medicaţie recomandată de dicarbocalm
medic: antitermince, antibiotice; -pacientul prezintă
în caz de frisoane încălzesc bolnavul în o temperatură de
pături; 36,8° C
-îmbrac pacientul lejer pentru a permite
pierderile de căldură în caz de febră
ridicată;
-administrez lichide uşor călduţe, în
cantităţi mici, la intervale regulate de
timp;
-încurajez pacientul să bea cca 2-3 litri de
lichide pe zi şi calculez bilanţul ingesto-
excreto pe 24 de ore;

45
20.02.18 -lipsa - pacientul să-şi -ajut pacientul în funcţie de starea -S-au măsurat
autonomiei în îngrijească generală să-şi facă baie sau duş, sau funcţii vitale şi s-au
acordarea tegumentele şi efectuez toaleta pe regiuni; obţinut următorile
îngrijirilor mucoasele, şi să -manifest multă întelegere şi răbdare, valori:
igienice prezinte igienă respectându-i pudoarea şi asigurându-i T.A. = 100/60 mm
-igienă corespunzătoare în condiţiile necesare toaletei; Hg
precară, decurs de 3 zile; -asigur temperature camerei de 20-22° C Puls = 100 b / min
tegumente şi - pacientul să-şi şi temperature apei de 37-38° C; Respiraţie = 22
mucoase redobândească -programez efectuarea îngrijilor, toaleta resp / min
neîngrijite, stima de sine parţială sau totală în colaborare cu T° = 37,8° C
murdare pacientul; -Pacientul acceptă
-manifest multă înţelegere şi răbdare cu ajutorul personalului
pacientul asigurându-i intimidate pentru de îngrijire şi este
toaletă; optimist chiar dacă
-ajut pacientul să se îmbrace, să se obţine rezultate
pieptene, să-şi facă toaleta cavităţii limitate.
bucale;
-educ pacientul să practice o bună igienă
a cavităţii bucale;
-observ integritatea tegumentelor şi
mucoaselor;
-schimb lenjeria de pat şi de corp de câte
ori este necesar;
-încurajez pacientul pentru tot ceea ce
reuşeşte să îndeplinească

46
21.02.18 -dificultate în -pacientul să se -observ starea de interes a pacientului În urma indicaţiilor
a se îmbrăca poată îmbrăca şi pentru ţinuta vestimentară; date şi a timpului
şi dezbrăca dezbrăca singur în -identific capacitatea şi limitele acordat îmbrăcării
- dezinteres decurs de 3 zile fiziologice ale pacientului în ceea ce şi dezbrăcării,
pentru ţinuta - pacientul să priveşte modul de îmbrăcare şi pacientul a început
sa, ţinută capete încredere în dezbrăcare; să-şi satisfacă
vestimentară sine şi în -acord timp suficient pacientului pentru a singur această
neglijată personalul de se îmbrăca şi dezbrăca, recomandându-i nevoie, şi prezintă
îngrijire, şi să-şi că dacă ameţeşte să se îmbrace şi interes pentru ţinuta
exprime interesul dezbrace la marginea patului; sa vestimentară.
pentru ţinuta -sugerez familiei să-i procure haine largi,
vestimentară. uşor de îmbrăcat, cu mod de închidere
simplu;
-educ pacientul privind importanţa
vestimentaţiei şi identificarea
personalităţii;
-explic pacientului legătura dintre ţinuta
vestimentară, imagine şi stima de sine;
-solicit pacientului să se îmbrace,
vorbindu-i calm, cu respect şi răbdare;
-execut zilnic exerciţii de motricitate cu
pacientul, descriindu-i gestica necesară
îmbrăcării

47
SPITALUL: JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE
SECŢIA:Boli interne
4.3 DOSAR DE INGRIJIRE 3

DATE DE IDENTIFICARE
NUMELE: C PRENUME:G
VÂRSTĂ: 69 SEX:M
DOMICILIU:Târgovişte LOCALITATEA:Târgovişte
STRADA:Matei Basarab, nr 54
JUDEŢUL:Dâmboviţa

DATE DESPRE SPITALIZARE


1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2018 LUNA:02 ZIUA:20 ORA:08:55
2.DATA IEŞIRII: ANUL:2018 LUNA:02 ZIUA:23 ORA:13:33
3.MOTIVELE INTERNĂRII: Tuse, expectoraţie purulentă, dispnee mixtă
4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Pneumonie lob mediu şi inferior drept cu
reacţie pleurală dreaptă , BPOC Acutizat

SITUAŢIA MATERIALĂ LA INTERNARE


SITUAŢIA FAMILIALĂ: Văduv NR. COPII:2
SITUAŢIA SOCIALĂ: Satisfăcătoare PROFESIA:Pensionar
CONDIŢII DE LOCUIT: Satisfăcăroare

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA


NUME: I.A. ADRESA:Târgovişte TELEFON:
NUME: L.O. ADRESA:Bucureşti TELEFON:
ANTECEDENTE
HEREDO – COLATERALE:- soră decedată în 1993 cu diagnosticul de
tuberculoză pulmonară.
PERSONALE:- FIZIOLOGICE: cardiopatie ischemică de 15 ani
-PATOLOGICE
FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ:Condiţii normale

EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE


Pacientul cu un istoric cardiac de 15 ani de tip cardiopatie ischemică digitalizat de
2 ani.

48
- declară fenomene de insuficienţă cardiacă de 4 ani, este afirmativ digitalizat de
2 ani;
- în 2006 pleurezie dreaptă funcţională, s-au extras în 3 rânduri: 1200, 800, 700
ml, despre care nu s-a făcut nici o menţiune privind aspectul său la laborator.
Episodul actual: debut acut din 4 februarie 2018 cu junghi toracic drept, frison,
febră de aproximativ 10 zile, 38-39° C, tuse cu expectoraţie mucopurulentă
ruginie, astenie marcată.
- a făcut tratament ambulatoriu o săptămână cu ampicilină, evoluţia a fost
favorizabilă până la începutul lunii martie, când a început durerea la nivelul
hemitoracelui drept, tuse şi dispnee progresivă.
TEGUMENTE ŞI MUCOASE- Normal colorate
ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT- Normal reprezentat
SISTEM LIMFOGANGLIONAR- Nepalpabil
SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR- Poliartroze
SISTEMUL MUSCULAR- Conform vârstei
APARATUL RESPIRATOR- Torace emfizematos asimetric prin scolioză
dorsolombară; murmur vezicular diminuat bazal; raluri crepitante
supraadiacente; frecvenţă respiratorie de 20 respiraţii/minut; dispnee cu tuse cu
expectoraţie mucopurulentă
APARATUL CARDIO-VASCULAR- T.A. – 145 / 75 mm Hg, plus – 82 bătăi /
min.
APARATUL DIGESTIV- dentiţie în lipsuri; abdomen meteorizat, sensibil la
palpare în hipocondrul drept; hepatomegaţie importantă 10-12 cm
APARATUL UROGENITAL- hernie inghinală dreaptă, micţiuni fiziologice, 4-5
ori / zi, normocrome
S.N.C. şi organe de simţ: Normal

PRESCRIPŢII MEDICALE
TRATAMENT:
Augmentin 1 fl la 8 ore i.m.
Gentamicină 1 fl la 8 ore i.m.
Prednison 4 tb / zi

49
Diclofenac 1 tb de 2 ori / zi
Dicarbocalm 1 tb la nevoie
Oxigen la nevoie, prin sondă endo – nazală 6 l / min
EXAMINĂRI (examene de laborator)
- Recoltez sânge pentru examene hematologice şi biochimice
- Recoltez urină pentru examenul sumar de urină
- Radiografie cardio – pulmonară
- Examenul citologic al sputei
REGIM: Hiposodat

OBSERVARE INIŢIALĂ
SITUAŢIA LA INTERNARE: ÎNĂLŢIME: 1.98 cm
GREUTATE: 120 kg
T.A.: 145/75 mm/Hg
PULS: 82 bătăi/min
TEMPERATURĂ: 37.8 ºC
RESPIRAŢIE: 20 resp/min
VĂZ: Bun dar poartă ochelari
AUZ: Satisfăcător

NEVOI FUNDAMENTALE
1.A RESPIRA: Dependent: paloare, extremităţi reci, dispnee, tuse, tiraj
2.A MÂNCA: Independent
3.A ELIMINA: Independent
4.A SE MIŞCA: Independent
5.A DORMI, A SE ODIHNI: Independent
6.A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA: Independent
7.A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE: Independent
50
8.A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE: Independent
9.A EVITA PERICOLELE:Dependent: semne de insuficienţă cardiacă, posibil
dezechilibru hidroelectrolitic
10.A COMUNICA: Independent
11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA: Independent
12.A SE RECREEA: Dependent: dispoziţie tristă, inactivitate şi slăbiciune
13.A FI UTIL: Independent
14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Dependent: deficit de
cunoştinţe privind păstrarea sănătăţii
ALERGIC LA: Nu este alergic

ASPECTE PSIHOLOGICE
1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ: Bună
2.COMPORTAMENT: Normal
3.MOD DE INTERNARE:SINGUR: X FAMILIA: ALŢII:
4.PARTICULARITĂŢI: Nu are

ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: X DE FAMILIE: ALTUL:
MEDIUL (HABITAT):RURAL: URBAN: Târgovişte
OCUPAŢII, LOISIRURI: Se plimbă prin oraş sau citeşte caărţi
PARTICULARITĂŢI: Pacientul doarme mult în timpul zilei, iar în timpul nopţii
stă mai mult treaz (schimbarea raportului de somn);
PROBLEME SOCIALE: Nu are

INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFĂCUTE: De a respira şi a avea o bună circulaţie, de a evita
pericolele, de a se recrea, de a învăţa despre sănătate

POSIBILITĂŢI DE ÎNGRIJIRE
1.VINDECARE:
2.STABILIZARE, AMELIORARE:X
3.AGRAVARE:
4.DECES:

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE

51
OBIECTIVE GLOBALE: Pacientului să-i fie satisfăcute cele 14 nevoi
fundamentale.
OBIECTIVE SPECIFICE:
- pacientul să prezinte o circulaţie adecvată şi să fie echilibrat psihic în decurs de
48 h
- pacientul să beneficieze de îngrijiri pentru a fi în afară oricărui pericol.
- pacientul să-şi menţină respiraţia şi circulaţia, precum şi celelalte nevoi
fundamentale nealterate;
- pacientul să nu prezinte manifestări caracteristice complicaţiilor în decurs de 2
zile
- pacientul să accepte rolul de bolnav şi condiţiile de spitalizare
- pacientul să aibă încredere în forţele proprii şi în cei care îl îngrijesc şi să
participle la activităţi pentru a-i reduce sentimentul de inutilitate şi anxietatea.
- pacientul să fie informat asupra planului de tratament şi asupra bolii sale
- pacientul să accepte rolul de bolnav şi să beneficieze de cunoştinţe suficiente
privind starea sa

COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL


Pacientul a prezentat un comportament bazat pe teamă dar spre sfârşitul
spitalizării a reuşit să scape de ea.

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII


Examenul radiologic. MRF – arată opacitatea de intensitate mare care ocupă
jumătatea inferioară dreaptă degradată în porţiunea superioară. Radiografia din
profil: arată opacitatea care ocupă lobul mediu, zona paracardiacă dreaptă,
prezenţa lichidiană minimă latero-bazală.

EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE


Pacientul în vârstă de 69 de ani se internează pe data de 20.02.2018 cu
următoarele probleme: tuse, expectoraţie purulentă, dispnee mixtă.Pe baza
tratamentului administrat bolnavul este externat în data de 23.02.2018 cu
ameliorarea problemelor şi este aşteptat la control periodic la 3 luni.

52
MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE: SINGUR: X CU FAMILIA: ALTUL:
MIJLOC DE TRANSPORT: SALVARE: X

53
Ziua de Problema Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
boală pacientului
20.02.18 Perturbarea circulaţiei -pacientul să - asigur condiţii de microclimat T.A. = 145 / 75 mm
sanguine prezinte o corespunzătoare, cu atmosferă Hg
Paloare, extremităţi circulaţie adecvată oxigenată corespunzător, linişte; Puls = 82 b / min
reci, dispnee, tuse, şi să fie echilibrat - aşez pacientul într-o poziţie care Respiraţie = 20
tiraj psihic în decurs de să-i favorizeze respiraţia, de resp / min
48 h regulă poziţia semişezândă; Temperatură = 38°
- pacientul să - explic pacientului necesitatea de C
beneficieze de a păstra repausul la pat; Pacientul prezintă
îngrijiri pentru a fi - supraveghez coloraţia o circulaţie
în afară oricărui tegumentelor şi temperature la adecvată şi general
pericol. extremităţi; se ameliorează
- recoltez sânge pentru examene vizibil
hematologice şi biochimice;
- recoltez urină pentru examenul
sumar de urină;
- pregătesc pacientul pentru
radiografie cardio – pulmonară;

54
21.02.18 Risc de complicaţii - pacientul să-şi indic pacientului repaus la pat şi-l Am administrat:
Semne de insuficienţă menţină respiraţia informez despre importanţa Augmentin 1 fl la 8
cardiacă, posibil şi circulaţia, repausului şi a odihnei precum ore i.m.
dezechilibru precum şi celelalte menţinerea stării de sănătate; Gentamicină 1 fl la
hidroelectrolitic nevoi urmăresc desfăşurarea 8 ore i.m.
fundamentale simptomatologiei şi evaluez Prednison 4 tb / zi
nealterate simptomele comparativ cu zilele Diclofenac 1 tb de
- pacientul să nu anterioare; 2 ori / zi
prezinte administrez tratamentul Dicarbocalm 1 tb la
manifestări medicamentos indicat respectând nevoie.
caracteristice doza, ritmul şi calea de Pacientul este
complicaţiilor în administrare; echilibrat
decurs de 2 zile ajut pacientul să aibă încredere în respirator, cardiac
forţele proprii şi în personalul care şi digestiv, iar
în îngrijeşte; dispneea a scăzut
administrez un regim alimentar în intensitate
sărac în sare, glucide, lipide, şi
bogat în proteine;
22.02.18 Dezinteres pentru - pacientul să - explorez ce activităţi recreative Pacientul prezintă
activităţile recreative accepte rolul de - produc plăcere pacientului şi interes faţă de
Dispoziţie tristă, bolnav şi condiţiile planific un plan de activităţi activităţile
inactivitate şi de spitalizare; împreună cu acesta; recreative propuse
slăbiciune - pacientul să aibă - încurajez pacientul să aibă de personalul de
încredere în forţele încredere în personalul de îngrijire
proprii şi în cei îngrijire, în forţele proprii de luptă Pacientul prezintă

55
care îl îngrijesc şi împotriva bolii; o stare de bine fizic
să participle la - stabilesc o tehnică de şi psihic, şi şi-a
activităţi pentru a-i comunicare terapeutică de bună recăpătat
reduce sentimentul calitate, în cadrul căreia pacientul încrederea în
de inutilitate şi să-şi poată exprima sentimentele; forţele proprii
anxietatea - învăţ pacientul tehnici de
relaxare şi modul acestora de
aplicare;
încurajez pacientul la lectură, la
diverse activităţi pentru a înlătura
starea depresivă;
23.02.18 Deficit de cunoştinţe - pacientul să fie - explorez nivelul de cunoştinţă al Pacientul respectă
privind păstrarea informat asupra pacientului, privind modul de informaţiile primite
sănătăţii planului de manifestare al bolii, precum şi cu privire la modul
Informaţii deficitare tratament şi asupra modurile ce se impun; de menţinere a
cu privire la boala sa bolii sale - informez pacientul în legătură cu sănătăţii şi despre
şi tratamentul bolii - pacientul să durata spitalizării şi a importanţa
accepte rolul de tratamentului; respectării
bolnav şi să - îi explic pacientului importanţa tratamentului şi a
beneficieze de unei vieţi ordonate; regimului de viaţă
cunoştinţe - discut cu pacientul despre şi muncă
suficiente privind importanţa evitării factorilor Pacientul
starea sa nocivi şi orientez discuţia spre beneficiază de
realizarea unui mediu de încredere educaţie sanitară
şi siguranţă; pentru o evoluţie

56
- ajut pacientul să identifice mai bună a stării
factorii care-i alterează capacitatea generale
de a-şi conserva sănătatea;

57
CAPITOLUL 5
PREZENTAREA TEHNICILOR EFECTUATE
5.1 Recoltarea sputei

Secretată de membrană care căptuşeşte bronhiolele, bronhiile şi traheea,


sputa ajuta la protejarea cailor respiratorii faţă de infecţii. Când este eliminată
din tractul respirator, sputa conţine saliva, secreţii nazale şi sinusale, celule
moarte şi bacterii orale normale din tractul respirator. Probele de sputa se
recoltează pentru a depista eventualii microbi existenţi.
Metoda cea mai folosită pentru recoltarea sputei este expectoraţia, care
uneori poate necesită nebulizare în prealabil, hidratare, drenaj postural. O metodă
mai puţin folosită este aspirarea traheală şi, foarte rar, bronhoscopia.
Aspiraţia traheală este contraindicata imediat postprandial, la pacienţii cu
varice esofagiene, laringospasme. Trebuie, de asemenea, efectuată cu atenţie la
pacienţii cardiaci, deoarece poate agrava aritmiile.

Recoltarea prin expectoraţie


Materiale necesare:
 recipient steril cu capac etanş
 mănuşi
 formular cere analize laborator
 aerosoli
 masca de faţă
 tăviţa/pungă pentru vomă

Recoltarea:

 pacientul este aşezat pe un scaun sau la marginea patului în poziţie


şezândă. Dacă nu poate, se ridică patul în poziţie semisezanda cu
genunchii puţin ridicaţi (poziţia Fowler)
 se cere pacientului să-şi clătească gura cu apă simplă nu cu apă de gură
sau pasta de dinţi) pentru a reduce riscul de contaminare a probei de sputa
cu flora microbiană orală. Apoi i se cere să tuşească şi să expectoreze în
recipientul steril

58
 se pun mănuşile
 se ataşează capacul recipientului etanş şi se curăţa exteriorul acestuia dacă
este cazul
 se aruncă mănuşile la dseuri contaminate
 se etichetează recipientul cu numele pacientului, medicului, dată şi ora
recoltării, presupusul diagnostic, dacă pacientul este febril sau sub
antibioterapie
 se trimite proba imediat la laborator

Consideraţii speciale:

@ se va sugera pacientului să tuşească adânc pentru a evita expectorarea de


salivă în loc de sputa
@ pentru a stimula secreţia de sputa se poate face drenaj postural înainte de
recoltare
sputa recoltată prin expectoraţie este contaminată cu flora normală din gură de
aceea aspiraţia traheală poate oferi o analiză mult mai corectă a sputei, dar este o
manevră invaziva care este folosită doar la pacienţii care nu pot expectora.

59
5.2 Puncţia venoasă
Puncţia venoasă se realizează de obicei în fosa antecubitala. Se poate
recolta din venele de pe antebraţul dorsal, mana dorsala sau picior , sau orice altă
locaţie accesibilă în funcţie de situaţie. Încheietura interioară a mâinii nu se
foloseşte decât foarte rar ca zonă de recoltat datorită riscului mare de afectare a
structurilor anatomice existente în zona respective.Cele mai commune locuri de
puncţie venoasă sunt cele de pe antebraţ (vena mediană, basilica şi cefalica)
urmate de cele de pe mână( plexul venos metacarpian, venele dorsale).

Materiale necesare:

 garou
 mănuşi
 seringă sau eprubete speciale cu aditivii specifici în funcţie de analiza
cerută
 holder cu acul ataşat sau ac pentru holder şi holder
 păduri cu alcool
 etichete
 formular de cerere analize pentru laborator
 recipient special de colectare şi transportare a probelor de laborator
 bandaj adeziv pentru locul puncţiei

Pregătire materialelor:

 formularul de cerere analize trebuie completat corect şi clar cu datele


pacientului, analizele cerute, dată şi ora recoltării, numele medicului care
indică analizele.
 eprubetele trebuie alese cu grijă în funcţie de analizele care se cer şi de
aditivii pe care îi conţin
 fiecare eprubetă trebuie completată corect şi clar cu datele pacientului

60
Recoltarea:

 se spală mâinile bine şi se pun mănuşi


 confirmarea identităţii pacientului ( pentru a se evita confuzia şi a nu se
luă analize la un alt pacient)
 se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru
a-i reduce anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa
 se face o scurtă anamneza referitor la ce a simţit pacientul şi la eventulele
incidente în cazul unor recoltări anterioare ( lipotimii, ameţeli)
 recoltarea se face cu pacientul întins în pat sau stând în scaun, cu mâna
sprijinită pe suportul special al scaunului său de o masă
 evaluarea celui mai bun loc de puncţie venoasă
 se observă şi se palpează vena pentru o mai precisă localizare
 se montează garoul proximal faţă de zona aleasă pentru puncţie. Dacă
venele nu s-au dilatat corespunzător se cere pacientului să închidă şi să
deschidă pumnul de câteva ori. (pacientul trebuie să ţină pumnul strâns în
timp ce se puncţionează venă şi să-l deschidă după ce se introduce acul în
venă).
 se dezinfectează zona aleasă pentru puncţie cu păduri cu alcool până
acesta rămâne curat. Curăţarea zonei se face dinăuntru spre în afară pentru
a se preveni contaminarea zonei puncţionate cu flora existenţa pe pielea
din jur.
 nu se combină folosirea pădurilor cu alcool cu cele pe bază de iod,
deoarece alcoolul neutralizează efectul dezinfectantelor pe bază de iod.
 după dezinfectarea zonei se aşteaptă să se usuce înainte de puncţionare
 se imobilizează vena presând cu policele exact sub locul ales pentru
puncţie şi se întinde de piele
 se puncţionează vena sub un unghi de 30 grade .Dacă se foloseşte
eprubetă, ea se va umple automat până la nivelul la care este marcată.Dacă
se foloseşte seringă, se va evita aspirarea bruscă şi rapidă, deoarece se va
colaba vena.
 holderul trebuie menţinut într-o poziţie sigură pentru a evita ieşirea lui din
venă

61
 se va îndepărta garoul imediat ce sângele începe să curgă adecvat, pentru a
preveni stază şi hemoconcentratia sângelui ce pot afecta rezultatele
probelor recoltate
 se va evita să se ţină garoul mai mult de 3 minute
 se schimbă cu atenţie eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se scoate
accidental acul din venă sau a se perfora vena
 după umplere, fiecare eprubetă se va agita cu blândeţe pentru amestecarea
aditivilor cu sângele
 se desface garoul întotdeauna înainte de scoaterea acului
 se pune o compresă sterile deasupra acului la nivelul locului de puncţie şi
se scoate cu blândeţe acul din venă. Întotdeauna se scoate întâi eprubetă
din holder şi apoi se scoate acul
 se presează locul puncţiei pentru 2-3 minute sau până când se opreşte
sângerarea dacă aceasta durează mai mult de atât. Aceasta previne
extravazarea sângelui în ţesutul din jur şi formarea hematomului.
 după oprirea sângerării se aplică un bandaj adeziv
 a se evita agitarea puternică şi bruscă a eprubetelor deoarece se poate
produce hemoliza.
 se reverifica locul puncţiei pentru a se vedea dacă s-a produs hematom. În
cazul în care s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5
minute, după care se aplică comprese calde.
 se descarcă materialele folosite în containerele speciale, separate.

Consideraţii speciale:

@ nu se va recolta niciodată de pe braţul său piciorul care au fost folosite


deja pentru diverse terapii intravenoase sau transfuzii, deaorece rezultatul
analizelor poate fi afectat.
@ de asemenea, se va evita recoltarea de sânge din zone edematiate, şunturi
arterio-venoase, zone cu hematoame sau răni vasculare
@ dacă pacientul are vene vizbile, pronunţate, se va recolta evitând folosirea
garoului , prevenindu-se astfel formarea de hematoame.
@ dacă pacientul are tulburări de coagulare sau este sub tratament cu
anticoagulante, se va presa ferm locul puncţiei cel puţin 5 minute pentru
62
prevenirea formării hematomului şi se va specifica tratamentul
anticoagulant pe cererea de analize ce se trimite la laborator
@ se va evita puncţia venoasă din picior deoarece poate creşte riscul apariţiei
tromboflebitei

63
5.3 Injecţia intramusculară
Injecţia musculară introduce substanţa medicamentoasă adnac în ţesutul
muscular. Această cale de adminstrare permite o acţiune rapidă prin absorbţia în
circulaţia sistemica. Administrarea intramusculară este aleasa atunci când
pacientul nu poate înghiţi medicaţie orală, când este prea iritantă gastiric.
Deoarece ţesutul muscular are mai puţini senzori nervoşi permite
administrarea de substanţe iritante.
Locul de injectare trebuie ales cu multă grijă, se va face şi în funcţie de
constituţia fizică a pacientului. Se evita zonele cu edeme, iritaţii, semne din
naştere, echimoze. Injecţiile intramusculare sunt contraindicate pacienţilor care
prezintă tulburări ale mecanismelor de coagulare, după terapii antitrombotice, în
timpul unui infarct miocardic
Injecţia intramusculară se efctueaza prin tehnica sterilă.

Materiale necesare:
 medicaţia prescrisă de medic comparată cu cea ridicată de la farmacie
 seruri pentru dizolvat
 seringa
 ac
 mănuşi
 comprese
 păduri alcoolizate
Medicaţia prescrisă trebuie să fie sterilă. Seringa şi acul trebuie alese
adecvat ( pentru injecţia intramusculară acul trebuie să fie mai lung , în funcţie
de ţesutul adipos al pacientului, de locul ales pentru injecţie, şi cu un calibru
potrivit pentru vâscozitatea substanţei de injectat).

Pregătirea echipamentului:
 se verifică medicaţia prescrisă că data de expirare, coloraţie , aspect
 se testează pacientul să nu fie alergic , în special înaintea administrării
primei doze
 dacă medicaţia este în fiolă, aceasta se dezinfectează, se sparge şi se trage
doza indicată, scoţând aerul din seringă. Apoi se schimbă acul cu unul
potrivit pentru injectare intramusculară

64
 dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dezinfectează
capacul de cauciuc, se reconstituie lichidul , se trage doza indicată, se
scoate aerul şi se schimbă acul cu cel pentru injecţia intramusculară
 tehnica de extragere a substanţei dintr-un flacon este următoarea: se
dezinfectează capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu
aer, trăgând de piston, aceea cantitate echivalentă cu doză care trebuie
extrasă din flacon, se ataşează apoi la acul din flacon şi se introduce aerul,
se întoarce flaconul şi seringa se va umple singură cu cantitatea necesară
 alegerea locului de injectare în injecţia intramusculară trebuie făcută cu
grijă. Acest loc poate fi muşchiul deltoid ( se poate localiza foarte uşor pe
părea laterală a bratuli, în linie cu axila), muşchiul dorsogluteal ( poate fi
uşor localizat împărţind imaginar fesa cu ajutorul unei cruci, rezultând
patru cadrane.Cadranul superior şi exterior este muşchiul căutat), muşchiul
ventrogluteal( poate fi localizat prin linia imaginară ce trece prin
extremitatea superioară a şanţului interfesier) şi muşchiul de pe fata
antero-externa a coapsei( vastus lateralis).

Administrarea:
 se confirma identitatea pacientului
 se explica procedura pacientului
 se asigura intimitate
 se spală mâinile, se pun mănuşile
 se va avea în vedere să se rotească locul de injectare dacă pacientul a mai
făcut recent injecţii intramusculare
 la adulţi deltoidul se foloseşte pentru injectare de cantităţi mici, locul de
administrare uzula fiind fata superoexterna a fesei, iar la copil fata antero
laterală a coapsei
 se poziţionează pacientul şi se descoperă zona aleasă pentru injectare
 se stimulează zona de injectare prin tapotări uşoare
 se şterge cu un pad alcoolizat prin mişcări circulare
 se lasa pielea să se usuce
 se fixează şi se întinde pielea cu ajutorul mâinii nedominante
 se poziţionează seringă cu acul la 90 de grade, se atenţionează pacientul că
urmează să simtă o înţepătură, se recomandă să nu îşi încordeze muşchiul

65
 se introduce printr-o singură mişcare, repede , acul prin piele , ţesut
subcutanat, până în muşchi
 se susţine seringa seringă cu cealaltă mână, se aspira pentru a verifica dacă
nu vine sânge. Dacă apare sânge, se va retrage acul şi se va relua tehnică
 dacă la aspirare nu apare sânge, se va injecta substanţa lent pentru a
permite muşchiului să se destindă şi să absoarga gradat medicaţia
 după injectare se retrage acul ptrintr-o singură mişcare, bruscă, sub acelaşi
unghi sub care a fost introdus
 se acoperă locul puncţionării cu un pad alcoolizat şi se masează uşor
pentru a ajuta distribuirea medicamentului ( masajul nu se va efectua
atunci când este contraindicat, cum ar fi la administrarea de fier)
 se îndepărtează padul cu alcool şi se inspectează locul puncţionării pentru
a observa eventualele sângerări sau reacţii locale
 dacă sângerarea continua se va aplica compresie locală sau gheaţă în caz
de echimoze
 se va reveni şi inspectă locul injecţiei la 10 minute şi la 30 de minute de
ora administrării
 nu se va recapa acul
 se vor arunca materialele folosite în recipientele specfice de colectare

Consideraţii speciale:
@ la pacienţii care au tratament îndelungat intramuscular se va ţine o
evidentă clară a zonelor de injectare pentru a le roti
@ la pacienţii anxioasi se poate ţine gheaţă câteva secunde pe zona de
injectare înainte de adminstrare, pentru a anestezia întrucâtva locul
@ se încurajează pacientul întotdeauna să relaxeze muşchiul pentru că
injectarea într-un muşchi încordat este dureroasă
@ injecţia intramusculară poate distruge celule musculare determinând astfel
creşteri ale nivelului CK ( creatinkinaza) care pot duce la o confuzie,
deoarece aceeaşi creştere poate indică un infarct miocardic. Pentru a
diferenţia cauzele, trebuie cerută analiza celulelor musculare specifice
inimii ( CK-MB) şi a lactodehidrogenazei. La pacienţii care necesită o
monitorizare atentă a CK şi CK-MB se va schimba modul de adminstrare
medicamentoasa din intramuscular în intravenos, tocmai pentru a evita
confuziile precizate mai sus
66
@ din cauza unui ţesut muscular mult mai slab dezvoltat, trebuie avut în
vedere că la pacienţii vârstnici absorbţia medicamentului are loc mult mai
rapid

Complicaţii:
@ injectarea accidentală de substanţe iritative în ţesutul subcutanat datorită
alegerii unui ac inadecvat sau unei tehnici greşite de administrare. Aceasta
poate determina apariti aunui abces
@ dacă locul de injectare nu se roteşte ci se fac injecţii repetate în acelaşi loc,
aceasta poate conduce la o slabă absorbţie a medicamentului şi , implicit,
la scăderea eficienţei acestuia

67
BIBLIOGRAFIE

1. Albu R.M. ,,Anatomia şi fiziologia omului”, Editura Medicală 1987;


2. Borundel Corneliu ,,Manual de Medicină Internă Pentru Cadrele
Medii”, Editura ALL 2006;
3. Baltă G., Metaxatos A., Kyovski A. ,,Tehnici de îngrijire generală a
bolnavilor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
4. Beuran M. ,,Ghid de manevre medicale şi colaborare medic –
asistentă”, Editura Scripta, Bucureşti, 1999;
5. Bruckner I. ,,Medicină internă” Editura Medicală, 1980;
6. Cărpinişan C, Stan A - Patologia chirurgicală a toracelui, Ed. Medicală,
Bucureşti,
7. Câmpeanu R. ,,Anatomia şi fiziologia omului”, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1983;
8. Clocotici L. ,,Profesia de asistentă medicală”, Editura Info-Team, 1995;
9. F. Udma ,,Proceduri de nursing”, Editura Ex ponto Constanța, 2007;
10. Lucreţia Titircă ,,Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii
medicali”, Editura Viaţa Românească, Bucureşti, 1997;
11. L. Titircă ,,Ghid de Nursing”, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 2001;
12. Mozes Carol, ,,Manual de Medicină Internă Specialitati înrudite si
îngrijiri paliative”, Editura Bucuresti,1998;
13. Morariu L. si colaboratorii ,,Bazele teoretice şi practice ale îngrijirii
omului sănătos şi bolnav – nursing”, Editura Universal, Bucureşti, 2000;
14. M. Popescu, I.P. Stoicescu, C. Didilescu Pneumologie Clinică
Ed.Universităţii "Lucian Blaga" Sibiu, 1999.

68