Anastasiei Ionut-Andrei

Drept FR, Anul I, sem. I

SUBIECT

Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în
care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele intercondiţionări:
-relaţia dintre Teoria generală a dreptului şi disciplinele juridice de ramură;
-relația dintre drept și morală
-compară interpretarea oficială a dreptului cu interpretarea oficioasă

REZOLVARE:

Publicarea lucrarii “ Elemente der allgemeinen Rechtslehre” (Elemente ale teroriei generale a
dreptului), a juristului german A.Merkel, care a avut loc in 1890 aduce informatii importante cu
privire la subiectul propus. Acesta afirma ca inca de la inceputul anilor ’80 si pana in prezent
disciplina a cunoscut unele imbunatatiri foarte importante cu privire la problematica generala a
stiintei juridice. Contributia juristului german a fost aceea de a indica sub aceasta expresie mai
multe cercetari si studii ce subliniau exigenta antica de a unifica conceptual de drept pozitiv.
Teoria generala a dreptului ajuta la intelegerea fenomenului juridic prin studierea conceptelor si
categoriilor juridice teoretice prin care se elaboreaza si se defineste norma juridica si raportul
juridic, notiunea de subiect de drept, notiunea de raspundere juridica, notiunea de aplicare ori
interpretare a dreptului. Aceste stiinte juridice ce fac parte din stiintele sociale, sunt stiinte
dedicate studiului existentei, facand parte din efortul urias al oamenilor de cunoastere riguroasa
prin generalizarea legilor ce au guvernat societatea de-a lungul anilor. Totodata, teoria generala a
dreptului investigheaza problematica generala a dreptului, fiind astfel o disciplina stiintifica
distincta de teoria generala a statului, impreuna cu care intr-un modinterconditional se ocupa de
studiul categoriilor de stat si de drept, atat din punct de vedere geneticcat si din punct de vedere structural
si functional.

Teoria generală a dreptului, din pespectiva maxima de generalitate a studierii fenomenul

dreptului, surprinde aparitia, dezvoltarea si transformarea dreptului, a normelor si raporturilor
juridice, problematica elaborarii, sistematizarii, interpretarii si aplicarii dreptului, sistemului
dreptului si diviziunile sale, respectarea normelor de drept si raspunderea juridica.
Anastasiei Ionut-Andrei
Drept FR, Anul I, sem. I

Din acest punct de vedere, teoria generală a dreptului investigheaza dintr-o perspective
complementara perspectivei stiintelor juridice de ramura, care studiaza fenomenul dreptului in
mod concret, specializat si aplicat. Teoria generală a dreptului este o stiinta juridica cu domeniul
juridic de cercetare – fenomenul dreptului. Aceasta are un caracter general fata de stiintele
juridice de ramura, carora le ofera concepte de maxima generalizare la nivelul fenomenului
juridic. Conceptele de maxima generalizare la nivelul fenomenului juridic oferite stiintelor
juridice de ramura de catre teoria generala a dreptului sunt categoriile juridice si anume: norma si
raport juridic; act si fapt juridic; sistem de drept; ordine de drept; principia generale.

Interactiunea complexa dintre morala si drept a preocupat gandirea juridica inca din
Antichitate. Legiuirile cele mai vechi invoca expres principiile morale, lasand chiar impresia
identitatii lor cu regulile juridice. Faptul ca atare nu denota un neajuns teoretic (care poate fi
reprosat, eventual, cunoasterii juridice ulterioare, in situatia in care confunda dreptul cu morala),
ci situatia caracteristica stadiului initial al dreptului, aflat in relatie sincretica (de nediferentiere)
cu morala. De pilda, regele Hammurabi centra codul sau pe “normele juridice de echitate”,
daruite poporului “pentru a calauzi cu dreptate pe cei asupriti”.
Atat normele juridice cat si cele morale au o ipoteza (se refera la o anumita categorie de
oameni), dispozitie(impun o anumita conduita) si sanctiune(in drept cu efecte imediate, iar in
morala blamul ). Exista o notiune intre drept si morala si anume dreptatea. Ea este un liant intre
cele doua , dreptatea este o valoare ,un scop urmarit deopotriva de MORALA SI DREPT. Morala
este intra-devar o conditie necesara (bineinteles nu si suficienta) a legalitatii. Normele de morala
implica un model al conduitei necesare, cat si sanctiunile cu caracter moral in caz de
nerespectare a exigentelor valorice ale modelului.

Mediul social sanctioneaza prin oprobiul public, prin dispret etc., iar subiectul vinovat, constient
de fapta sa, se autopedepseste prin mustrari de cuget, prin pareri de rau. Pentru normele morale,
constrangerea fizica se aplica numai cu rol de adaos la sanctiunea propriu-zis morala a opiniei
publice si doar in cazurile in care respectiva fapta imorala este interzisa si de normele de drept.
Anastasiei Ionut-Andrei
Drept FR, Anul I, sem. I

Interpretarea oficiala este efectuata de catre organele de stat care au competente, fie in
procesul elaborarii normelor juridice, fie in procesul aplicarii normelor juridice.
Prin interpretarea normelor de drept civil (interpretarea legii civile) se înţelege operaţiunea
de stabilire a conţinutului şi sensului normelor de drept civil. Scopul interpretării unei norme
juridice civile constă în a vedea care este sfera situaţiilor de fapt concrete la care norma juridică
respectivă se referă şi a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme. Deci, interpretarea legii
civile reprezintă o etapă în procesul aplicării legii civile, conţinutul interpretării fiind tocmai
stabilirea sensului voinţei legiuitorului, exprimată într-o anumită normă de drept civil. În
practică, interpretarea normelor de drept civil este impusă de mai multe împrejurări.În primul
rând, oricât de bună este o lege la data adoptării ei, ulterior, ea este depăşită de dinamica vieţii,
apărând situaţii care nu au fost avute în vedere de legiuitor, punându-se astfel problema de a şti
dacă situaţia nou ivită poate fi încadrată sau nu în ipoteza unei anumite norme de drept civil. În
al doilea rând, interpretarea este impusă şi de împrejurarea că legiuitorul, în grija sa de a nu
scăpa nereglementate anumite situaţii din practică, utilizează formulări generale în redactarea
textelor de lege. Asemenea formulări cer însă explicarea sensului lor, pentru a se putea stabili
dacă o anumită situaţie se încadrează sau nu în ipoteza normei juridice respective.

Interpretarea oficioasa rezulta din opiniile, expunerile unor conducatori ai organelor de

autoritate publica sau altor persoane oficiale cu ocazia prezentarii sau dezbaterilor proiectelor de
acte normative. Aceasta modalitate de interpretare este neoficiala și poate rezulta si din opiniile
unor juristi ( procurori, avocati ) cu privire la problemele de drept ivite in procesele la care
participa.
Anastasiei Ionut-Andrei
Drept FR, Anul I, sem. I

Bibliografie:
1. Francesco Viola “Problemi di teoria del diritto”, Universita di Catania
2. Wikipedia “Teoria Generala a dreptului”
3. Carmen Tamara Ungureanu- “Drept civil. Partea Generala. Persoanele”