Sunteți pe pagina 1din 5

Management bancar

Conf.univ.dr. Irena Munteanu

TEMA 1

MANAGEMENTUL RISCULUI SI GUVERNANTA CORPORATISTA

RISCURI BANCARE

RISCULUI SI GUVERNANTA CORPORATISTA RISCURI BANCARE Activitatea bǎncilor comerciale s - a bazat o lungǎ

Activitatea bǎncilor comerciale s-a bazat o lungǎ perioadǎ de timp pe funcţia acestora de intermediar financiar. Pânǎ în anii ’70 preocupǎrile managementul bancar se reduceau la extinderea creditelor şi atragerea depozitelor. Deciziile principale se refereau la volumul creditelor, cuantumul dobânzilor practicate şi investiţii. Provocǎrile manageriale esenţiale erau urmǎrirea calitǎţii activelor, minimizarea pierderilor aferente creditelor şi gestionarea cheltuielilor operaţionale. Dupǎ anii ’80, pe fondul creşterii volatilitǎţii dobânzilor şi a sporiririi presiunii inflaţioniste au apǎrut noi preocupǎri în domeniul managementului financiar-bancar şi anume: urmǎrirea corelaţiei între lichiditatea activelor şi exigibilitatea datoriilor, menţinerea unei marje satisfǎcǎtoare de profit în condiţiile intensificǎrii concurenţei în domeniu. Incepând cu anii ’90, pe piaţa financiar –bancarǎ şi-au fǎcut apariţia şi alte entitǎţi financiare, care au sporit concurenţa în domeniul instituţiilor de credit. Ca urmare, preocupǎrile managementului bancar s-au orientat spre practicarea unor preţuri competitive care sǎ ducǎ la maximizarea câştigului în condiţiile unei expuneri controlate. Astfel, obiectivul managementului financiar bancar este maximizarea valorii bǎncii, în condiţii de risc asumat. Regǎsim în cadrul instituţiilor de credit principalele sarcini ale gestiunii financiare ale unei întreprinderi şi anume: maximizarea valorii financiare, asigurarea echilibrului financiar, gestiunea riscurilor şi menţinerea solvabilitǎţii. Un rol important în urmǎrirea expunerilor la risc a bǎncilor îl are şi autoritatea de supraveghere. Totuşi, aceasta nu se va substitui managementului şi nu va adopta decizii de afaceri la nivelul instituţiei de credit. Dar va urmǎri nivelul de solvabilitate şi adecvarea capitalului. În ultimul deceniu, inovaţiile multiple de pe pieţele financiare şi libera circulaţie a capitalurilor au generat schimbări rapide în sistemul bancar. Progresul tehnologic şi

1

Management bancar

Conf.univ.dr. Irena Munteanu

internaţionalizarea fluxurilor financiare au oferit noi oportunităţi pentru instituţiile financiare şi de credit, exercitând presiuni competitive sporite în sistem. Diversificarea instrumentelor financiare a permis băncilor un acces mai rapid la finanţare. În acelaşi timp, pieţele s-au extins, au apărut noi oportunităţi de dezvoltare a produselor şi serviciilor bancare. Practica bancară tradiţională bazată pe constituirea de depozite şi acordarea de credite constituie astăzi doar o parte a activităţii băncilor, fiind câteodată zona cea mai puţin profitabilă. În acest context, riscurile s-au diversificat, autorităţile monetare au emis noi reglementări, iar managementul riscului în sistemul bancar reprezintă o adevărată provocare. În activitatea desfăşurată, managementul bancar trebuie să gestioneze următoarele categorii de riscuri: financiare, operaţionale, ale afacerii şi ale apariţiei de evenimente.

ale afacerii şi ale apariţiei de evenimente. În categoria riscurilor financiare sunt incluse

În categoria riscurilor financiare sunt incluse riscurile pure (de credit, de lichiditate, de solvabilitate) şi riscurile speculative adică cele bazate pe arbitrajul financiar. Principalele categorii de riscuri speculative sunt: riscul ratei dobânzii, riscul valutar şi riscul preţului de piaţă sau poziţia pe piaţă. Riscurile operaţionale sunt generate de activitatea curentǎ a instituţiei financiare şi sunt asociate organizǎrii şi funcţionǎrii sistemelor interne ale unei bǎnci, incluzând sistemele informatice, tehnologiile specifice, procedurile bancare, precum şi mǎsurile de combatere şi urmǎrire a fraudelor. Riscurile afacerii sunt în strânsǎ legǎturǎ cu mediul în care îşi desfǎşoarǎ activitatea banca şi anume: cadrul macroeconomic, legislativ şi de reglementare, precum şi eficienţa sistemului de plǎţi. Riscurile apariţiei de evenimente se referǎ la factorii exogeni, care influenţeazǎ operaţiunile unei instituţii financiare.

2

Management bancar

Conf.univ.dr. Irena Munteanu

Fig. 1.1 Categorii de riscuri bancare

 

Riscuri bancare

 

Riscuri financiare

Riscuri operationale

Riscuri ale afacerii

 

Riscuri de evenimente

 

Structura bilant

Frauda interna

   

Politicǎ macro

Politic

Structura CCP

Frauda externa

 

Infrastructurǎ financiarǎ

Infrastructurǎ juridicǎ

Contagiere

 

Adecvare capital

Practici angajare/promovare

   

Criza bancara

   

Credit

Clienti, produse si servicii

   

Cadrul legal

Alte riscuri

Lichiditate

Daune aduse clientilor

   

Reglemetǎriii

Piata

Riscuri tehnologice

   

Risc reputational

 
   

Moneda

Management executie

 

Risc de ţarǎ

GUVERNANŢǍ CORPORATISTǍ

Sectorul bancar reprezintǎ o parte importantǎ a economiei unei ţǎri. Stabilitatea financiar monetarǎ depinde în mare mǎsurǎ de politica monetarǎ şi cea economicǎ, dar şi de strategiile adoptate de instituţiile financiare şi de credit. În ultimii ani, dezvoltarea pieţelor financiar-monetare, precum şi diversificarea instrumentelor pieţei de capital au dus pe de o parte la inovarea activitǎţii instituţiilor de credit, dar şi la diversificarea riscurilor. Pe fondul liberalizǎrii pieţelor financiare, creşterea competitivitǎţii în sistemul bancar a dus la orientarea tot mai mare a instituţiilor de credit cǎtre piaţǎ. În aceste condiţii era necesarǎ o nouǎ abordare a gestiunii riscului, atât la nivelul bǎncilor comerciale, cât şi în ceea ce priveşte autoritatea de supraveghere. În perioada actualǎ, responsabilitatea menţinerii echilibrului în sistem este redefinitǎ ca un parteneriat între mai multe entitǎţi care gestioneazǎ diferite dimensiuni ale riscurilor bancare. Activitatea actorilor cheie se justificǎ prin interesul comun pentru creşterea calitǎţii managementului bancar, pentru garantarea siguranţei şi stabilitǎţii atât a bǎncilor individuale cât şi a întregului sistem bancar. Autoritatea monetarǎ este o instituţie cu rol important în supravegherea instituţiilor financiare şi de credit, dar nu poate preveni falimentele bancare. Rolul supravegherii bancare este în primul rând de monitorizare a activitǎţii instituţiilor de credit şi implicit de urmǎrire a riscului şi în al doilea rând de control şi acordare de sancţiuni materializate în ridicarea autorizǎrii de funcţionare. Sǎ nu uitǎm cǎ autoritatea monetarǎ are responsabilitǎţi multiple cum ar fi: asigurarea unui climat sǎnǎtos şi stabil din punc de vedere monetar, efectuarea politicii monetare, urmǎrirea indicatorilor macroeconomici, crearea unui sistem performant de plǎţi, dar şi asigurarea relaţiilor cu instituţii financiar-monetare internaţionale. Acţionarii sunt cei care desemneazǎ persoanele responsabile cu procesul de guvernanţǎ corporatistǎ.

3

Management bancar

Conf.univ.dr. Irena Munteanu

Cadrul 1.1. Ce este guvernanţa corporatistǎ sau guvernanţa corporativǎ?

Guvernanţa corporativă reprezintă modalităţile prin care furnizorii de resurse financiare ai unei companii se asigură că vor primi beneficiile la care se aşteaptă făcând această investiţie. [”The Journal of Finance", Shleifer and Vishny, 1997, pag. 737]

Guvernanţa corporativă poate fi definită ca ansamblul relaţiilor unei companii cu acţionarii săi, sau mai pe larg, cu societatea pe ansamblu. [Financial Times, 1997]

Guvernanţa corporativă specifică distribuţia drepturilor şi responsabilităţilor dintre diferitele categorii de persoane implicate în companie cum ar fi: consiliul de administraţie, directorii, acţionarii şi alte categorii, şi stabileşte regulile şi procedeele de luare a deciziilor privind activitatea unei companii. [OECD aprilie 1999 preluată din Cadbury Cod, 1992, pagina 15]

Guvernanţa corporativă este un set de reguli conform cărora firmele sunt conduse şi controlate, este rezultatul unor norme, tradiţii şi modele comportamentale dezvoltate de fiecare sistem legislativ. [Preda Report, Italia, 1999]

Guvernanţa corporativă se referă la promovarea corectitudinii, transparenţei şi responsabilităţii la nivel de companie. [J. Wolfensohn, preşedinte al World Bank, citat dintr-un articol din Financial Times, 21 Iunie 1999].

Guvernanţa corporativă este ramura economiei care studiază modul în care companiile pot deveni mai eficiente prin folosirea unor structuri instituţionale cum ar fi actele constitutive, organigramele şi cadrul legislativ. Această ramură se limitează în cele mai multe cazuri la studii privind modul în care deţinătorii de acţiuni pot să asigure şi să motiveze directorii companiilor astfel încât să primească beneficiile aşteptate de pe urma investiţiilor lor. www.encycogov.com, Mathiesen, 2002.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernan%C5%A3%C4%83_corporativ%C4%83

Consiliul de administraţie (consiliul de supraveghere) este cel care desemneazǎ conducerea executivǎ, stabileşte politicile operaţionale şi poartǎ responesabilitatea pentru întreaga activitate a bǎncii. Auditorii interni sunt cei care urmǎresc şi verificǎ mai ales din punct de vedere al managementului riscului conformitatea dintre acţiunile întreprinse de management şi politicile adoptate. Auditul modern reprezintǎ o garanţie a guvernanţei corporative, fǎrǎ a avea responsabilitǎţi totale. Auditorii externi au rol în evaluarea activitǎţii generale a instituţiei de credit şi în procesul de informare financiarǎ bazatǎ pe risc. În cadrul auditului extern se analizeazǎ activitatea financiarǎ pe baza bilanţului şi a contului de profit şi pierdere. Publicul/ clienţii sunt participanţi importanţi la piaţǎ, iar gradul lor de educaţie financiar-bancarǎ va determina în mare mǎsurǎ comportamentul bǎncilor. Publicul trebuie sǎ accepte şi sǎ înţeleagǎ responsabilitatea pentru propriile decizii de investiţii. Ei pot solicita o prezentare transparentǎ a informaţiilor financiar bancare. Publicul îşi sprijinǎ decizia pe declaraţiile analiştilor şi a agenţiilor de rating.

4

Management bancar

Conf.univ.dr. Irena Munteanu

Tabel 1. 1. Actori cheie în guvernanţa corporatistǎ a bancilor

Sistemici

Autoritǎţi juridice şi de reglementare

Stabilesc cadrul de reglemetare, inclusiv limitele expunerii la risc.

Autoritǎţi de supraveghere

Monitorizeazǎ rezultatele managementului bancar; verificǎ respectarea reglementǎrilor.

Instituţionali

Acţionari

Numesc consiliile, managementul şi auditorii.

Consilii de Administraţie

Stabilesc politicile de management al riscului; sunt responsabili finali privind activitatea bǎncii.

Management executiv

Stabilesc strategii în legǎturǎ cu politicile adoptate; adoptǎ mǎsuri de implementare a politicilor, sisteme de management al riscului; asigurǎ activitatea curentǎ.

Audit intern

Verificǎ dintre concordanţa între politicile adoptate de consiliu şi deciziile managementului;

Audit extern

Exprimǎ opinia asupra situaţiilor financiare şi evalueazǎ managemntul riscului.

Public/

Investitori/Deponenţi

Îşi asumǎ responsabilitatea pentru propriile decizii.

Consumatori

Agenţii de rating şi media

Informeazǎ publicul prin intermediul unor scale în ceea ce priveste poziţia unei bǎnci

Analişti

Analizeazǎ informaţiile de profitabiltate şi risc şi consiliazǎ clienţii.

În concluzie, activitatea bancarǎ stǎ sub semnul unei palete largi de riscuri financiare. În managementul riscului, forurile de conducere de la nivelul instituţiilor de credit sunt cele care poartǎ responsabilitatea pentru rezultatele obţinute şi riscurile asumate. Cu toate ca autoritatea de supraveghere are un rol important în menţinerea unui climat de siguranţǎ şi stabilitate financiarǎ, ea nu se poate substitui managementului şi nu poate lua decizii de afaceri în locul acestuia.

5