Sunteți pe pagina 1din 12

2.

0 Traumatismul cranio cerebral

2.1 Definitia traumatismului cranio cerebral (TCC)

Traumatismul cranio-cerebral reprezintă o afectare cerebrală non degenerativă şi


necongenitală care reprezintă rezultatul aplicării unei forţe din partea unui agent mecanic extern
care poate conduce la alterări ale stării de conştienţă precum şi alterări temporare sau
definitive ale funcţiilor afective, cognitive, asociative.
Traumatismele cranio-cerebrale, indiferent de gravitate, sunt rezultatul interacţiunii dintre
o forţă mecanică externă şi craniu, respectiv conţinutul cranian. In această interacţiune sunt
importante caracteristicile ambelor.
Contuzia cerebrală este o entitate anatomopatologică determinată de un traumatism
cranio-cerebral, produsă de contactul dintre suprafața creierului și protuberanțele osoase ale
endocraniului
2.2 Epidemiologia TCC

Traumatismul cranio-cerebral (TCC) reprezintă una din cauzele de îmbolnăvire frecventă,


cu care lumea modernă se confruntă reprezentând o cauză importantă de mortalitate şi
morbiditate în cadrul populaţiei adulte. Ea poate fi izolată sau componentă a unui politraumatism.
Studii statistice recente arată că accidentele (de toate tipurile) reprezintă cauza principală
de deces în rândul populației sub vârsta de 45 de ani, iar 70% dintre acestea sunt datorate unui
traumatism cranio-cerebral. Rata mortalității printr-un TCC la 100.000 de locuitori variază de la
9 pentru Anglia, la 25 pentru USA și 28 pentru Australia.
” Contuzia cerebrală”, Ghid de diagnostic si tratament dr. H.B. Davidescu- București [1].
Severitatea traumatismului cranio-cerebral este evaluată prin prisma parametrilor clinici
şi paraclinici. Cea mai utilizată datorită uşurinţei cu care poate fi aplicată în orice condiţii
de lucru dar şi datorită valorii prognostice deosebite este scala Glasgow (“Glasgow coma
scale”-GCS). A fost elaborată de Graham Teasdale și Bryan Jennet publicată în 1974. Aceasta
urmăreşte răspunsul motor, verbal şi ocular la stimuli, fiind folosită astăzi pe scară largă în
medicina de urgenţă de sine stătător sau fiind încadrată în scale mai complexe pentru evaluarea
inţială dar şi evaluarea prognosticului pacienţilor politraumatizaţi.
Tabel 1.1 Scala Glasgow:

• Deschiderea ochilor Punctaj


» Spontan 4)
» La stimul verbal 3
» La stimul dureros 2
» Absent 1
• Cel mai bun răspuns verbal
» Orientat 5
» Confuz 4
» Cuvinte 3
» Zgomote 2
» Absent 1
• Cel mai bun răspuns motor
» Răspunde la comandă 6
» Localizează stimulul 5
» Retrage la stimul dureros 4
» Flexie la durere (decorticare) 3
» Extensie la durere (decerebrare) 2
» Absent 1
• Punctaj maxim 15
• Punctaj minim 3

Scala Glasgow este completată în armamentariul de evaluare imediată, rapidă de scala


Glasgow-Liege. Aceasta a apărut din nevoia şi repectiv lipsa scalei Glasgow de a cuprinde în
evaluarea neurologică rapidă a pacientului traumatic comatos şi reflexele de trunchi.
, C. Berteanu, E. Gheorgita, O. Rata, M. Trifu, L. Neagoe, C. Bucur, F. Lehanceanu,
M. Berteanu- Timișoara 2008 [2]
3. Reflexul pupilar-fotomotor (sau reflexul lui Haab)- Reflexul lui Haab este
un reflex pupilar care constă din contracția sau dilatarea pupilei fără modificarea pozitței
ochilor (acomodare ori convergență) cand atenția este îndreptată spre un obiect luminos
situat la periferia cîmpului vizual. Poate indica o leziune corticală. –”
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/haab-reflexul-lui_1040” [3]
4. Reflexul cilio-spinal- dilatare pupilei ipsilateral, ca răspuns la stimul dureros
aplicat la nivelul gâtului, feței și jumătații superioare a trunchiului.
http://en.wikipedia.org/wiki/Ciliospinal_reflex [4]

2.3 Mecanisme de producere și clasificarea TCC:

Mecanisme
Etiologie:
 accidente de circulație
 agresiune prin: -forță fizică,, arme albe, arme de foc, obiecte contondente
 căderi accidentale și/sau provocate
 lovire de animal
 accidente casnice
 accidente sportive
 accidente de joacă la copii
 accidente de aviatie
Mecanismele de producere ale TCC pot fi:
a) Mecanisme directe:
- prin accelerație
- prin decelerație
- prin compresiune bilaterală și simultană
b) Mecanisme indirecte:
- cu impact extracranian -masiv facial, membre, coloană vertebrală
- în absența oricărui impact: “whiplash “/coup de fouet/pleasna.

http://www.sjagiurgiu.ro/doc/Curs-de-asistenta-medicala-de-urgenta-a-pacientului-
traumatizat.pdf [5]

2.4 Clasificarea TCC

În funcţie de modul de acţiune al forţelor vor rezulta diferite leziuni primare craniocerebrale
ce pot apărea ca urmare a unor traumatisme şi care pot condiţiona iniţial gravitatea cazului.

I. Leziuni primare craniocerebrale:


Leziuni prin contact direct cu forţa de lovire (acceleraţie):
- fractură craniu;
- hematom extradural;
- hematom subdural;
- contuzie directă;
Leziuni datorate forţelor de inerţie (acceleraţie/deceleraţie):
- contuzie prin contralovitură;
- hematom intracerebral;
- hematom subdural;
Leziuni în care forţele de inerţie acţionează sub un anumit unghi (acceleraţie/deceleraţie/rotaţie):
- comoţie;
- leziune axonală difuză;
- hemoragie subarahnoidiană;
- hemoragie intraventriculară;
- peteşii hemorgice.
Toate acestea reprezintă leziunile primare craniocerebrale. Ulterior pot apărea leziunile
secundare care sunt reprezentate de:

II. Leziuni secundare craniocerebrale:


Hemoragie, ischemie, edem cerebral, hipertensiune intracraniană, vasospasm, infecţie, epilepsie,
hidrocefalie, sindroame de herniere cerebrală

III. Leziuni secundare extracraniene:


1. Hipoxie
2. Hipercapnie
3. Hiperglicemie
4. Hipotensiune
5. Hipocapnie severă
6. Febră
7. Hiponatriemie

Leziunile secundare apar în minute, ore, zile după injuria iniţială. Ele reprezintă o complicaţie a
leziunii primare prin mecanisme diverse:
• ischemie/reperfuzie
• edem cerebral
• hemoragie intracraniană
• hipertensiune intracraniană
TCC pot fi închise sau deschise în funcție de apariția unei soluții de continuitate la nivelul
scalpului care poate fi însoțită sau nu de fractura craniului sau de exteriorizare de țesut cerebral,
dar o clasificare mai utilă se bazează pe scorul Glasgow Coma Scale.
1. Ușor: GSC 14-15, pierderea conștiinței de scurtă durată (<5 minute).
2. Moderat: GCS 9-13.
3. Sever: GCS ≤ 8 care prin definiție semnifică coma.

A. Traumatismele închise și penetrante


Traumatismele cranio-cerebrale se constituie în urma unui impact la nivelul capului, în interiorul
căruia neuronii și vasele sanguine intracraniene sunt supuse flexiei, extensiei și unor forțe de
forfecare. Traumatismele închise apar de obicei în accidentele de circulație, industriale, căderi.
Plăgile provocate de arme sau proiectile și plgăile înjunghiate se concretizează în traumatismele
penetrante.

B. Traumatismul cranio-cerebral (TCC) primar


Aceasta leziune cerebrală primară apare în momentul impactului și este ireversibilă.

C. TCC secundar sau întârziat


Leziunea cerebrală secundară apare datorită mai multor factori, incluzând dezvoltarea
hematoamelor intracraniene, contuziile, edemul cerebral, anoxia și alte tulburări metabolice,
hidrocefalia, pneumocefalia, convulsiile. Leziunea secundară poate fi adesea prevenită și în
multe situații este reversibilă. În plăgile împușcate, extinderea leziunii nu se limitează la
traiectoria proiectilului, ci și datorită efectului de explozie sau a undei de presiune rezultate din
disiparea energiei dezvoltate prin decelarea glonțului de înaltă velocitate. –”
Brain Trauma Foundation, Amercican Association of Neurological Surgeons, Guidlines for the
management of severe inury”-1996
Forme de contuzie cerebrala :
Sunt descrise clasic mai multe forme de contuzie:
- Contuzia de fractură: este situată subiacent unui focar de fractură, fiind mai severă la
nivelul lobilor frontali cu fracturi ale fosei anterioare.
- Contuzia directă apare la nivelul impactului, în absența fracturii.
- Contuzia de contralovitură apare diametral opus zonei impactului.
- Contuzia de herniere: este descrisă la nivelul fețelor mediale ale lobilor temporali și la
nivelul amigdalelor cerebeloase.
- Contuzia intermediara: este constituită din leziuni unice sau multiple formate din
rupturi ale parenchimului cerebral și ale structurilor vasculare situate în afara zonelor adiacente
tablei osoase interne.
- Contuzia de alunecare este situată la nivelul marginilor superioare ale emisferelor
cerebrale și se constituie din focare hemoragice în cortex și substanța albă adiacentă.
Mecanismul de producere este dinamic rotator. Acest tip de contuzie însoțește frecvent
traumatismele cranio-cerebrale cu leziuni axonale difuze.
” Contuzia cerebrală”, Ghid de diagnostic si tratament dr. H.B. Davidescu- București” [5]
Considerații asupra clasificării traumatismelor cranio-cerebrale închise
Cel mai des folosite scheme de clasificare a TCC închis se bazează pe severitatea traumatismului
și pe anatomia leziunilor cerebrale posttraumatice.
Scorul Glasgow, introdus de Teasdale și Jennett în 1974, este un sistem algebric de apreciere a
severității unui TCC în funcție de trei parametri analizați cu prilejul examiăarii clinice a
bolnavului- deschiderea ochilor, răspunsul verbal și răspunsul motor. Însumarea cotațiilor
formează scorul Glasgow (SG) care plasează bolnavul în una din cele trei grupe de gravitate a
TCC:
- TCC sever: SG = 3-8,
- TCC moderat:SG = 9-13,
- TCC minor:SG = 14-15.
Larg folosită în lume și agreată de SRN (Societatea Română de Neurochirurgie) este scorul
Glasgow cu cele trei grupe de severitate a TCC.
Protocol de monitorizare și terapie intensivă in traumatismele cranio-cerebrale severe”, I.
Grinșescu, R. Ungureanu, Timisoara, 2005 [6]
2.5 Criterii de diagnostic
1. computer tomograf (CT)
- Pe CT zonele contuzive superficiale se văd sub forma de hiperdensități focale corticale -
determinate de focarele hemoragice - circumscrise de leziuni de hipodensitate determinate de
edemul de acompaniament.
În primele 24 de ore după traumatism vor predomina leziunile cu densitate crescuta
(hemoragică). Pe măsura trecerii timpului focarele hemoragice se resorb iar ponderea imagistică
a zonelor hipodense va crește. Indicațiile examenului computer tomografic
a. Scor Glasgow 14 sau mai mic.
b. Scor Glasgow 15 cu:
- pierdere de cunoștință documentată;
- amnezie posttraumatică;
- deficite neurologice focale;
- semne clinice sau radiologice de fractură a bazei craniului sau a calvariei.
2. Alte explorări imagistice utile sunt:
- rezonanța magnetică nucleară (RMN);
- radiografia de craniu;
-EEG- Ritmul delta
http://www.umft.ro/newpage/structura/catedre/FIZIO/lucrari_practice_an_II_sem%20II/
Electroencefalografia.%20Activitatea%20nervoasa%20reflexa.pdf [7]
RMN are acuitate mai mare decât a CT în depistarea unor hematoame extraaxiale mici și
mai ales în evaluarea globala a extinderii leziunilor cerebrale posttraumatice, în special a celor
nehemoragice de tip difuz. RMN prezintă unele dezavantaje față de CT:
- examenul CT este superpozabil ca acuratețe diagnostică RMN-ului în evaluarea TCC acut;
- timpul necesar executării unei RMN, în jur de 30 de minute față de 5-10 minute pentru o CT, îl
face inutilizabil în anumite condiții clinice;
E. Sander Connoly, G.M.McKhann, Judy Huang, T.F. Choudhri –Fundamentals of
operative techniques”- Ed. Thieme -2002[8]
Din analiza datelor existente în literatură, cât și din experiența personală, nu se poate afirma că
există un paralelism între gradul de alterare al traseelor EEG și gradul contuziei cerebrale și nici
că evoluția traseelor EEG ar putea constitui un element de prognostic (Arseni C., Oprescu I.)[9]
2.6 Clinica contuziei cerebrale
Modificări care întrunesc atributele anatomopatologice ale contuziei cerebrale se pot întâlni în
orice TCC, fie că este minor, mediu sau grav.
Clinica și tratamentul TCC grav
TCC sever este o entitate patologică care depășește cu mult cadrul care i se poate aloca
într-un material sumar ce vizează în principal numai una din componentele posibile ale acestuia.
Definiția operațională a TCC sever este: un SG < 8 la internarea pacientului, după
resuscitare, sau în următoarele 48 de ore. Examenul clinic al acestor bolnavi vizează în principal:
 aprecierea existenței și severităț ii suferinței cerebrale;
 aprecierea felului TCC, deschis (plăgi cranio-cerebrale, fistule LCR) sau închis;
 inventarierea leziunilor extracraniene, eventual asociate - politraumatism;
 recunoașterea unei suferinț e cerebrale pretraumatice.
Pacientul cu contuzia cereblală grava difuză va prezenta leziuni în structurile creierului
(dominante)+/- leziuni ale trunchiului cerebral. Astfel, se observă:
Comă (gr. I-II)
 Alterări calitative ale stării de cunoștință: mișcări carfologice, stereotipii kinetice, mișcări
ritmice de grataj, dezorientare temporo-spațială, agitație psiho-motorie, sdr. Korsakoff
 Funcții vegetative grav alterate: polipnee, tahicardie,pusee HTA, hipertermie, vărsături.
Dacă pacientul supraviețuiește tind să se normalizeze. Vărsăturile în zaț de cafea, puseele
de HTA, hipotermia indică un prognostic nefavorabil.
 Semne neurologice : -tulburări de tonus și postură
 hipotonie generalizată (complet areactiv, flacciditate a cefei, hipotonie oculară-semn de
mare gravitate)
 rigiditate de decorticare ( membre inferioare în extensie, membre superioare în triplă
flexie)
 Babinski poztiv
 reflexe miotatice putin modificate
 reflexe abdominale și cremasteliene abolite
 deviere conjugată a capului și globilor oculari.
Contuzia cerebrală gravă cu suferință de trunchi cerebral întălnim:
 Abolirea stării de cunoștință (gr. III-IV), comă traumatică cu durată nedefinită, fluctuații
de profunzime, puține șanse de supraviețuire:
 Funcții vegetative grav alterate- dispnee cu polipnee, tulburări de ritm respirator, pusee
de HTA malignă, tulburări de deglutiție
 Tulburări de tonus și postură -rigiditatea de decerebrare
 Descărcări tonico-clonice izolate sau în salve (opistotonus, membrele superioare în
rotație internă și membrele inferioare în extensie și rotație externă)
 Tulburări de motilitate oculară –midriază fixa bilateral, precoce, grav
 Midriază fixă unilaterală – sdr. de compresiune
 Deviere conjugată a capului și globilor oculari- leziune mezencefalică.
 Semne neurologice: Babinski pozitiv bilateral, sindrom piramidal, clonus al piciorului
 Tulburări sfincteriene
 Semne meningeale

Explorarea TCC grav este posibilă atunci când există facilități moderne de investigare cu
program permanent de funcționare: radiologie clasică, CT, laborator de analize hematologice,
etc. CT este și în acest caz investigația primordială.
Tratamentul este specific fiecărui caz în parte, fiind direcționat de atingerea următoarelor
obiective:
- limitarea implicațiilor patologice ale efectelor traumatice imediate
- evitarea sau limitarea efectelor traumatice secundare care sunt inițiate în momentul impactului,
dar care se exprimă clinic după un anumit timp (ischemia cerebrală, hematoamele intracraniene,
edemul cerebral, hipertensiunea intracraniană, infecțiile etc.).
- limitarea acțiunii principalilor factori de origine sistemică ce determină agravarea suferinței
cerebrale:
a) hipoxia (PaO2 situată sub 65 mmHg);
b) hypercapnia (PaCO2 mai mare de 45 mmHg);
c) anemia (hematocrit inferior valorii de30%);
d) hipotensiunea arterială (valori ale presiunii sistolice situate sub 90 mmHg). Atingerea fiecărui
obiectiv presupune aplicarea unor metode terapeutice specifice a căror comentare depășește
cadrul acestui material.
Tabelul 2.2 (Clasificarea pacienților cu TCC grave)

Categoria Caracteristici

TCC difuz I (fãrã patologie l nu se observã modificãri patologice


vizibilã pe CT) pe imaginea CT.

TCC difuz II l cisterne prezente cu deplasarea liniei


mediane între 0-5 mm ºi/sau
l prezenþa de leziuni cu densitãþi
diferite,
l fãrã leziuni hiperdense sau cu densi-
tate mixtã > 25 cc.
l se includ în aceastã categorie
fragmen-
tele osoase ºi corpii strãini
intracranieni.

TCC difuz III (edem) l cisterne comprimate sau absente cu


deplasarea liniei mediane între 0-5
mm,
fãrã leziuni hiperdense sau cu
densita-
te mixtã > 25 cc.

l deplasarea liniei mediane > 5 mm,


TCC difuz IV (deplasare) fãrã
leziuni hiperdense sau cu densitate
mixtã > 25 cc.
Masã lezionalã evacuatã l orice leziune evacuatã chirurgical.
chirurgical.
Masã lezionalã neevacuatã l leziuni hiperdense sau cu densitate
mixtã > 25 cc neevacuate
chirurgical. chirurgical.

2.7 Evaluarea inițială a pacientului cu traumatism cranio-cerebral

Evaluarea inițială trebuie integrată cu examinarea primară și secundară realizate în


departamentul de primiri urgențe. Aceste etape sunt precedate de managementul căilor aeriene,
respirației si circulației.
A. Istoric
Trebuie obținut în mod expeditiv de la serviciul de medicină de urgență, martori sau chiar de la
pacient un istoric detaliat pentru a putea aprecia următoarele:
a. Mecanismul leziunii
Include obținerea de informații referitor la viteza pe care o avea autoturismul în momentul
în care s-a produs accidentul, gradul de distrugere al autovehiculului, ejectarea din autovehicul,
arma de atac, tipul proiectilului sau al armei de foc, consumul sau nu de alcool și altele.

b. Examenul neurologic
După obținerea informațiilor de la personalul de medicină de urgență se evaluează
pierderea conștienței, apariția modificărilor semnalate de examinarea neurologică în timpul
transportului spre unitatea de primiri urgente, istoric de greață sau vărsături, partea unde pupila
se dilată prima.
c.Desfășurarea evenimentelor
Determină posibilitatea traumei multisistemice.
d. Simptome neurologice
Trebuie luat în considerare orice simptom neurologic descris de pacient: cefalee, schimbări
la nivelul vederii, auzului, vorbirii, puterii motorii sau senzației, durere la nivelul gâtului sau coloanei.
e. Consumul de alcool sau alte substanțe

B. Examinarea

a. Semnele vitale
Combinația hipertensiune, bradicardie și modificări respiratorii (reflex Cushing), indică o
creștere a tensiunii intracraniene care generează herniere transtentorială. Este improbabil să se
instaleze hipotensiunea arterială secundar traumei craniene, cu excepția următoarelor
circumstanțe:
- nou-născuți sau copii mici care pot pierde un procent important din volumul sanguin într-o
hemoragie intracraniană
- adulți cu sângerare importantă în contextul unor leziuni ale scalpului sau traumatisme
vertebromedulare însoțite de șoc neurogen.
b. Pupile dilatate
Dilatarea unilaterală sau bilaterală a pupilei reprezintă o urgență chirurgicală. Trebuie
efectuată o explorare imagistică rapidă înainte de realizarea unei exploăari detaliate ulterioare
c. Nivelul de conștiență și percepție
Se impun examinări neurologice succesive pentru a face posibilă diagnosticarea unei
deteriorări întârziate cauzate de o leziune cerebrală secundară.
d. Inspecția
Trebuie identificate eventualele plăgi sau defecte la nivelul scalpului, echimoze
periorbitare, echimoze retroauriculare (semnul Battle), indicând fracturi de bază de craniu
anterior, respectiv fractură la nivelul stâncii temporalului, fracturi deschise ale craniului,
diformități faciale sau cranio cervicale, indicând leziuni la nivelul scheletului cranio-facial.
e. Nervii cranieni
Sunt examinați pentru identificarea unor neuropatii craniene traumatice sau a unei leziuni
de trunchi cerebral.
f. Pupilele
Se apreciază dimensiunea, forma și reacția la lumină de fiecare parte
g. Acuitatea vizuală
Poate fi testată cu un card de buzunar pentru screening, prin numărarea degetelor sau
percepția mișcării sau luminii.
h. Mișcările oculare
Se pot examina la pacientul conștient, cooperant.
i. Funcția facială motorie și senzitivă
Fracturile de masiv facial pot limita examinarea. Leziunea de nerv facial trebuie identificată
precoce pentru că poate necesita decompresie chirurgicală.
j. Auzul și echilibrul
Înaintea evaluării auzului trebuie inspectate canalele auditive externe sau membranele
timpanice.
k. Membrele
Trebuie efectuată o examinare completă motorie, senzitivă și a reflexelor la nivelul celor
4 extremități. Orice săabiciune, rigiditate sau afectare senzitivă ridică suspiciunea asocierii unui
traumatism vertebro-medular.
l. Coloana vertebrală
Se inspecteaza cu atenție și se palpează cu blândețe întreaga coloană pentru a evidenția
orice diformitate sau sensibilitate.

Investigații diagnostice

A. Radiografia craniului.
B. Tomografia computerizată craniană
C. Rezonanța magnetică
D. Angiograma cerebrală
E. Investigații nucleare ale perfuziei cerebrale

Managementul pacienților cu TCC în spital

Toți pacienții internați necesită examiări neurologice repetate. În cazul TCC minor cu
modificări benigne pe tomografia computerizată craniană (leziuni potential expansive) se
recomandă internarea pacienților pe secția chirurgicală cu monitorizare neurologică frecventă,
preferabil la 2 ore. Toți ceilalți pacienți trebuie admiși în terapie intensivă și examinați neurologic
la fiecare oră. Dacă examenul neurologic nu arată ameliorare sau deteriorare se efectuează
tomografii computerizate de urmărire.
A. Ridicarea capului
Presiunea intracraniană (PIC) se poate reduce cu 30-45 mmHg prin ridicarea capului.
B. Repaus la pat
C. Evitarea hipertemiei
Administrarea de acetaminophen și aplicarea de mijloace de răcire.
D. Menținerea normovolemiei
Administrarea de fluide izotone (SF+20mEq KCl/l) cu o rată de menținere adecvată păstrării
normovolemiei pentru a evita leziunea secundară.
E. Nimic per os
Pacientul nu trebuie să înghită nimic până c ând statusul alert nu oferă garanția protecției căilor
aeriene de aspirație.
F. Intubația orotraheală (IOT) și ventilația asistată
În TCC severe și în situațiile cu risc de compromitere a căilor aeriene (fracturi masiv faciale,
intoxicații severe) IOT și ventilația asistată se impun.
G. Evitarea compresiei venei jugulare prin gulere cervicale prea strânse, rotația capului
etc.
H. Monitorizarea seriată a electroliților, gazelor sanguine, osmolalității, nivelului seric al
medicamentelor antiepileptice și parametrilor coagularii.
I. Menținerea unei tensiuni arteriale normale
J. Monitorizarea continuă a presiunii intracraniene
Se aplică pacienților cu TCC sever sau la cei cu TCC moderat la care se practică proceduri
chirurgicale non-neurologice care necesită anestezie.
K. Antiemetice și analgezice blânde
L. Tratament antiepileptic
M. Manitol intravenos
Se administează pentru a controla PIC. Se presupune că mecanismul de acțiune este
multifactorial incluzând diureza osmotică, efectul antioxidant, acțiune antiradicali liberi.
N. Diuretice
Se pot folosi alături de manitol.
O. Serul hiperton
Se recomandă administrarea de bolusuri în concentrații variate (2%-23%) în cazul
hipertensiunii intracraniene la adulți și la copii cu TCC.
P. Sedative cu durată de acțiune scurtă și relaxante musculare
Se pot folosi ca adjuvante în cadrul managementului medical al hipertensiunii intracraniene
refractare.
Intervenția chirurgicală decomprensivă în hipertensiunea intracraniană severă
Ca tratament chirurgical în hipertensiunea refractară severă se practică: hemicraniectomia
decompresivă sau craniectomia bifrontală, debridarea contuziei, lobectomia frontală și temporală.
Deși îmbunătățirea rezultatului nu a fost stabilită cu exactitate, intervențiile de acest tip și-au
dovedit beneficiul la pacienții tineri cu un scor GCS bun inițial, care se prezintă rapid după traumă
și care se deteriorează ulterior.” Gorgan M. Ghid în patologia neurochirurgicală”, Editura
Didactică şi Pedagogică 2008 [9]

Bibliografie:
1. Contuzia cerebrală- Ghid de diagnostic si tratament dr. H.B. Davidescu- București
2. C. Berteanu, E. Gheorgita, O. Rata, M. Trifu, L. Neagoe, C. Bucur, F. Lehanceanu, M.
Berteanu- Timișoara 2008
3. http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/haab-reflexul-lui_1040

4. http://en.wikipedia.org/wiki/Ciliospinal_reflex

5. Brain Trauma Foundation, Amercican Association of Neurological Surgeons, Guidlines for


the management of severe inury”-1996
6. Contuzia cerebrală”, Ghid de diagnostic si tratament dr. H.B. Davidescu- București
7. Protocol de monitorizare și terapie intensivă in traumatismele cranio-cerebrale severe, I.
Grinșescu, R. Ungureanu, Timisoara, 2005
8.http://www.umft.ro/newpage/structura/catedre/FIZIO/lucrari_practice_an_II_sem%20II/Electr
oencefalografia.%20Activitatea%20nervoasa%20reflexa.pdf [7]
9. E. Sander Connoly, G.M. McKhann, Judy Huang, T.F. Choudhri –Fundamentals of
operative techniques”- Ed. Thieme -2002
10. Gorgan M. Ghid în patologia neurochirurgicală”, Editura Didactică şi Pedagogică 2008