MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA "CADASTRU, GEODEZIE ŞI CONSTRUCŢII"

CATEDRA "GEODEZIE, CADASTRU ȘI GEOTEHNICĂ"

Proiect de an:
La disciplina: “Măsurători Geodezice prin Undă”

TEMA:
“Compensarea în poligonul cu punct central”

A elaborat: st.gr: GTC-1409 Spînu Sergiu

A verificat: Lector superior Boicu Ion

 Chișinău 2016

Date Teoretice.

1.1 Reţeaua de triangulaţie. Poligon cu punct central.

Pe suprafeţe topografice care nu depăşesc câteva sute de km², unde nu există
reţea geodezică de stat, sau aceasta nu este folosibilă din punct de vedere al densităţii,
se realizează o triangulaţie locală.
Prin metoda triangulaţiei locale se determină coordonatele unui număr de
puncte prin intermediul reţelei de triunghiuri ale căror vârfuri sunt materializate în
teren. Distanţa dintre puncte este cuprinsă între 0,5 şi 3 km. Forma reţelei de
triangulaţie este funcţie de forma suprafeţei pe care o avem de ridicat, putând avea
după caz reţea de triunghiuri formând un poligon cu punct central, patrulater cu vize
pe ambele diagonale, lanţ de triunghiuri, lanţ de patrulatere sau o combinaţie între
acestea.
În cazul suprafeţelor cu un contur circular se alcătuieşte o reţea în formă de
poligon cu punct central (fig.1), în care se măsoară toate unghiurile şi o bază ( AB );
pe baza acestor elemente măsurate, care vor fi compensate, se vor calcula orientările
laturilor şi coordonatele punctelor.

Fig.1. Poligon cu punct central.

1.2 Operaţii principale.

1. Operaţii preliminarii care constau din:
- întocmirea proiectului reţelei pe o hartă topografică;
- recunoaşterea terenului pe care urmează să fie executată această
triangulaţie locală;
 - definitivarea proiectului de triangulaţie în conformitate cu
situaţia din teren;
- marcarea şi semnalizarea punctelor reţelei de triangulaţie.
2. Efectuarea măsurătorilor care constă din:
- măsurarea tuturor unghiurilor;
- măsurarea unei baze sau a unor baze de triangulaţie;
- determinarea orientării bazei de pornire sau a unei laturi din
reţeaua de triangulaţie, orientare care se poate determina prin
metode astronomice sau magnetice.

3. Calculul triangulaţiei care constă din:

- compensarea elementelor măsurate;
- calculul laturilor reţelei de triangulaţie;
- calculul orientării laturilor;
- calculul coordonatelor punctelor de triangulaţie.

1.3 Marcarea şi semnalizarea punctelor reţelei de

triangulaţie.
Marcarea reprezintă operaţia de fixare a punctelor topografice pe teren. Este necesară
pentru ca punctele odată alese să fie identice atât la determinarea lor cât şi la determinarea
altor puncte şi de asemenea pentru ca oricând să se poată face legătura între planul topografic
şi teren.

Marcarea punctelor se face în mod diferenţiat după importanţa şi

destinaţia lor şi poate fi de două tipuri:
- marcarea provizorie (de la 2 la 4 ani)
- marcarea definitivă.

Marcarea permanentă mai este denumită şi bornarea punctelor. Reprezintă o

materializare de lungă durată a punctelor topografice şi se face prin borne. Se
bornează punctele reţelei de sprijin ca şi cele de îndesire. Bornele se confecţionează
din beton sau beton armat sub forma unui trunchi de piramidă cu secţiune pătrată.
Marcarea punctelor se poate face prin borne fără martori sau prin borne cu martori,
care constă în materializarea lui şi în subsol. Semnalizarea este operaţia de însemnare
a punctelor cu semnale deasupra solului, care materializează verticala punctului
topografic marcat în sol, pentru a fi reperat de la distanţă şi să permită vizarea
punctului.

Semnalizarea punctelor topografice se realizează prin:

• semnale portabile pentru punctele de drumuire şi punctele de detaliu situate la

distanţe de până la 300-500m;

• semnale permanente pe toată perioada de măsurare pentru punctele reţelei de sprijin

şi de îndesire (triangulaţie, intersecţie) aflate la distanţe mai mari de 500 m.

2.a). 2.b).
 Tăruș din lemn Țăruș din lemn

Pămînt

Fig. 2. Marcarea şi semnalizarea bornelor

reţelei de triangulaţie (vedere dublă).

1.4 Măsurarea laturilor în poligonul cu punct central.

Astfel măsurarea tuturor distanţelor s-a efectuat cu staţia totală care
este compusă dintr-un teodolit cu un aparat de măsurat cu distomat incorporat
şi astfel poate să măsoare unghiuri şi distanţe în acelaşi timp, pentru
determinarea distanţei se apasă butonul DIST, doar după ce aparatul a fost
orientat în punctul necesar.

1.5 Determinarea unghiurilor din laturi conform teoremei

cosinusurilor.
Teorema cosinusului-Pătratul lungimii unei laturi a unui triunghi este
egal cu suma pătratelor lungimilor celorlalte două laturi minus de două ori
produsul lor înmulţit cu cosinusul
unghiului dintre ele.

Astfel am dedus
formulele de calcul a unghiurilor în poligonul cu punct central:
1.6 Determinarea înălţimilor în triunghiuri
din ambele unghiuri.

......

......

1.7 Compensarea elementelor măsurate.

Ca principiu de bază în compensarea elementelor
măsurate serveşte ecuaţia de condiţie care se calculează
dupa următoarea formulă:
 unde: R-numarul de ecuaţii de condiţie.

L-nr.de laturi.

p-nr.de puncte.

Astfel, ecuaţia de condiţie va fi:

1.8 Determinarea variaţiilor pentru laturi.

1.9 Determinarea corecţiei pentru laturi.

- Scriem ecuaţia de condiţie:

- Scriem formula de calcul a corecţiei pentru laturi (k).

unde:
- Astfel obţinem laturile compensate comform formulei:

- După aplicarea corecţiilor pentru laturi se efectuează iarăşi

determinarea unghiurilor în triunghiuri comform teoremei
cosinusurilor afişată mai sus.

1.10 Determinarea corecţiilor pentru

unghiuri.
- Condiţia generală:

- Formule de determinare a corecţiilor pentru unghiul central în poligon.

 - Astfel obţinem unghiurile corectate comform formulei:

1.11 Condiţia de verificare a corecţiilor

aplicate.

- După efectuarea verificării se poate trece nemijlocit la calculele ce

urmează.

1.12 Calculul orientării laturilor.

Orientarea unei drepte este unghiul format de o direcţie de referinţă şi
direcţia considerată de pe teren. Se notează de obicei cu „θ” Dacă direcţia de
referinţă este nordul magnetic, orientarea este magnetică, iar dacă este nordul
geografic este geografică. Unghiul format de cele două direcţii de referinţă se
numeşte declinaţie magnetică şi ea poate să fie vestică (negativă), sau estică
(pozitivă).
 Orientarea triangulaţiei înseamnă determinarea orientării unei laturi de
triangulaţie, operaţie ce se poate realiza prin mai multe metode, dintre care
amintim: determinarea orientării după meridianul magnetic, determinarea
orientării din coordonate prin calcul, determinarea orientării cu giroscopul şi
determinarea orientării prin observaţii asupra Soarelui.

Determinarea orientării după meridianul magnetic se utilizează pentru

lucrări privind triangulaţia locală, deoarece o astfel de orientare este suficientă.
Pentru a determina orientarea laturii A-B (fig.2.), se face staţie în punctul A.
Diviziunile zero ale limbului şi vernierului se aduc în coincidenţă, după care se
blochează mişcarea cercului alidad faţă de limbul gradat. Apoi, se montează
busola pe teodolit având acul magnetic liber. Se lasă liberă mişcarea generală a
teodolitului cu busolă cu tot, până când acul magnetic se suprapune pe direcţia
N-S de pe cadranul busolei. În acest moment, direcţiei nordului magnetic îi
corespunde, pe limbul teodolitului, diviziunea zero. Se blochează mişcarea
generală a teodolitului şi se eliberează cercul alidad de limb. Se roteşte luneta
până când se vizează semnalul din punctul B, după care se execută citirea pe
limb, citire care de altfel reprezintă tocmai valoarea orientării laturii A-B,
deoarece s-a pornit cu zero în aparat.
 Fig.3. Orientarea unei laturi de
triangulaţie după meridianul magnetic.

θ(2-3)= cunoscută prin determinare;

θ(3-4) = θ(2-3) + 180g – (α2 + β1);

θ(4-5) = θ(3-4) + 180g – (α3 + β2);

θ(5-6) = θ(4-5) + 180g – (α4 + β3);

θ(6-2) = θ(5-6)+180g-( α5 + β4)

pentru verificare:

θ(2-3)= θ(6-2)+180g-α1 –β5-360g;

θ(1-2)= θ(2-3) + α1;

θ(1-3) = θ(1-2)-180g +  1;

θ(1-4) = θ(1-3) +  2;

θ(1-5) = θ(1-4) +.  3;

θ(1-6) = θ(1-5) +.  4;

θ(2-1) = θ(1-6) +.  5;
 θ(1-2) = θ(2-1) -180g;

θ(3-1) = θ(1-3) +180g;

θ(4-1) = θ(1-4) +180g;

θ(5-1) = θ(1-5) +180g;

θ(6-1) = θ(1-6) +180g;

θ(2-1) = θ(1-2) +180g;

1.13 Calculul coordonatelor punctelor de triangulaţie.

Calculul coordonatelor punctelor de triangulaţie se face în
funcţie de un sistem de două axe YOX şi de coordonatele X, Y ale unui
punct, cunoscute. Dacă nu se cunosc coordonatele nici unui punct, se vor
acorda, unui punct oarecare din triangulaţia respectivă, coordonate
arbitrare suficient de mari încât toate punctele să fie cuprinse în cadranul
I. Coordonatele celorlalte puncte se vor calcula în funcţie de aceste
coordonate arbitrare, de lungimile laturilor de triangulaţie şi de
orientările lor.
Considerând că punctul 1 (fig. 3.) are coordonatele X1 şi Y1
cunoscute, coordonatele X şi Y ale punctului 2 vor fi:

X2 = X1 + ΔX1-2; ΔX = D cos θ;
Y2 = Y1 + ΔY1-2; ΔY = D sin θ.
În continuare, coordonatele punctului 3 vor fi:
X3 = X2 + ΔX2-3;
Y3 = Y2 + ΔY2-3.
 Fig.4. Calculul coordonatelor
punctelor de triangulaţie.
Deci, coordonatele unui punct sunt egale cu coordonatele
punctului anterior la care se adaugă coordonatele relative ΔX şi ΔY,
rezultate din calcule, cu semnele lor. Pentru verificare, este necesar să se
continue calculele până la coordonatele iniţiale ale punctului de plecare.
Între valorile iniţiale ale punctului de plecare şi cele obţinute din calcule
trebuie să nu fie nici o diferenţă.
Este totuşi admisă o diferenţă de 1-2 cm, care provine din
rotunjirile din calcule. Dacă este o diferenţă mai mare se reiau calculele.

2. Aparate tehnice folosite la măsurarea

punctelor în „Poligonul cu punct central”.
Tahimetrele electronice denumite şi staţii inteligente sau
staţii totale, reprezintă o generaţie nouă de aparate care cuprind
realizări de vârf ale mecanicii fine, ale electronicii şi ale opticii.
Concepţia constructivă a unui astfel de tahimetru reuneşte în
cadrul unei singure unităţi portabile, de dimensiunile şi aspectul
unui teodolit obişnuit, componentele necesare măsurării cu
ajutorul undelor electromagnetice a următoarelor elemente:
- unghiuri orizontale şi verticale;
- distanţe înclinate şi / sau distanţe reduse la orizont;

- coordonate rectangulare relative ΔX şi ΔY;

- diferenţe de nivel ΔH.
Din punct de vedere practic elementele unghiulare şi
liniare menţionate mai sus, se măsoară, între punctul de staţie şi
punctul vizat iar pe baza programului de calcul se determină în
teren, distanţele reduse la orizont, coordonatele relative ΔX, ΔY
şi ΔH şi coordonatele absolute X, Y, H ale punctelor de drumuire
precum şi a punctelor radiate.
 2.1 Descrierea aparatului -Statia totala
LEICA TCR-307.
Părţile principale a aparatului sunt:
1. Vizor
2. Laseri de ghidare
3. Surub de miscare pe vertical
4. Baterie
5. Suport pentru bateria GEB111
6. Capacul bateriei
7. Ocular,focusarea reticului
8. Focusarea imaginii
9. Miner detasabil cu suruburi de
montare
10. Interfata serie TCR-307
11. Suruburi de Calare
12. Obiectiv cu dispozitiv de masurat
distant,incurporat
13. Display
14. Tastatura
15. Nivela sferica
16. Tasta de pornire a aparatului
17. Tasta de declansare a aparatului
18. Surub de miscare orizontala
2.2 Utilizarea aparatului.
2.3 Tasta de declanşare.

2.4 Arborele de meniuri

 2.5 Orizontalizarea precisă cu nivela
electronică

3 Aplicaţii practice.

3.1 Operaţii preliminarii care constau din:

- recunoaşterea terenului pe care urmează să fie executată această
triangulaţie locală;
- definitivarea proiectului de triangulaţie în conformitate cu situaţia
din teren;
- marcarea şi semnalizarea punctelor reţelei de triangulaţie.
5.a).
5.b).

5.c).
5.d).
 5.e).
5.f).

Fig. 5. Reprezentarea shematică a punctelor

din cadrul reţelei.

 Fig. 6. Reprezentarea punctelor în cadrul

poligonului cu punct central.

3.2 Efectuarea măsurătorilor care constă din:

- măsurarea unei baze sau a unor baze de triangulaţie r1-r10;
- determinarea orientării bazei de pornire sau a unei laturi din reţeaua
de triangulaţie, orientare care se poate determina prin metode
astronomice sau magnetice.
 Distanţa Metri (m)
40,2055
r1
r2 49,0315
r3 44,0975
r4 38,864
r5 47,676
r6 29,24
r7 29,744
r8 44,9195
r9 18,122
r10 36,492

3.3 Calculul triangulaţiei care constă din:

- calculul unghiurilor în poligon.
  ( R 2  R22  R32 ) 
1  a cos  1   58,2279202473743 
 2 R1 R2 
 (40,2055  49,0315 2  44,0975 2 ) 
2
 a cos  ;
 2 * 40,2055 * 49,0315 
 ( R32  R42  R52 ) 
 2  a cos    69,8275821933772 
 2 R3 R4 
 (44,0975  38,864 2  47,676 2 ) 
2
 a cos  ;
 2 * 44,0975 * 38,864 
 ( R 2  R62  R72 ) 
 3  a cos  5   36,4292628373258 
 2 R5 R6 
 (47,676  29,24  29,744 2 ) 
2 2
 a cos  ;
 2 * 47,676 * 29,24 

 ( R 2  R82  R92 ) 
 4  a cos  7   15,5740782 902808 
 2 R7 R8 
 (29,744  44,9195 2  18,122 2 ) 
2
 a cos  ;
 2 * 29,744 * 44,9195 

 ( R92  R102  R12 ) 

 5  a cos   88,111306352722 
 2 R9 R10 
 (18,122  36,492  40,2055 2 ) 
2 2
 a cos  ;
 2 * 18,122 * 36,492 

 ( R 2  R3 2  R12 ) 
 1  a cos  2   50,8155568 810483 
 2 R2 R 3 
 (49,0315 2  44,0975 2  40,2055 2 ) 
 a cos  ;
 2 * 49,0315 * 44,0975 

 ( R4 2  R5 2  R34 ) 
 2  a cos    60,2506654715503 
 2 R4 R5 
 38.864 2  47.676 2  44.0975 2 
 a cos  ;
 2 * 38.864 * 47.676 
 ( R 2  R7 2  R54 ) 
 3  a cos  6   107,854756681605 
 2 R6 R7 
 29.24 2  29.744 2  47.676 2 
 a cos  ;
 2 * 29.24 * 29.744 
  ( R 2  R9 2  R74 ) 
 4  a cos  8   26,1465232671622 
 2 R8 R 9 
 44.9195 2  18.122 2  29.744 2 
 a cos  ;
 2 * 44.9195 *18.122 
 ( R10 2  R1 2  R94 ) 
 5  a cos    26,7750931952213 
 2 R10 R1 
 36.492 2  40.2055 2  18.122 2 
 a cos  ;
 2 * 36.492 * 40.2055 

 ( R 2  R3 2  R22 ) 
 1  a cos  1   70,9565228715773 
 2 R1 R3 
 40.2055 2  44.0975 2  49.0315 2 
 a cos  ;
 2 * 40.2055 * 44.0975 
 ( R3 2  R5 2  R42 ) 
 2  a cos    49,9217523350725 
 2 R1 R3 
 44.0975 2  47.676 2  38.864 2 
 a cos  ;
 2 * 44.0975 * 47.676 
 ( R 2  R7 2  R62 ) 
 3  a cos  5   35,7159804810695 
 2 R5 R7 
 47.676 2  29.744 2  29.24 2 
 a cos  ;
 2 * 47.676 * 29.744 

 ( R 2  R9 2  R82 ) 
 4  a cos  7   138,279398442557 
 2 R7 R9 
 29.744 2  18.122 2  44.9195 2 
 a cos  ;
 2 * 29.744 *18.122 
 ( R 2  R1 2  R102 ) 
 5  a cos  9   65,1136004520567 
 2 R1 R9 
18.122 2  40.2055 2  36.492 2 
 a cos  ;
 2 * 40.2055 * 18.122 

 1   2   3   4   5  360  -0,0127454176670767  0 0 00'45.88"

 Unghiuri iniţiale
α1 58˚13ʹ40.51289054748ʺ β1 50˚48ʹ56,00477177388ʺ γ1 70˚57ʹ23.48233767828ʺ
α2 69˚49ʹ39.29589615792ʺ β2 60˚15ʹ02,39569758108ʺ γ2 49˚55ʹ18,308406261ʺ
α3 36˚25ʹ45,34621437288ʺ β3 107˚51ʹ17,124053778 ʺ γ3 35˚16ʹ45,8343932052ʺ
α4 15˚34ʹ26,68184501088ʺ β4 26˚08ʹ47,48376178392ʺ γ4 138˚16ʹ26,1783932052ʺ
α5 88˚06ʹ40.7028697992ʺ β5 26˚46ʹ30.33550279668ʺ γ5 65˚06ʹ48,96162740412ʺ

calculul înălţimilor în triunghiuri;

h1  R1 * sin  1  34,1806808 073834;
h1'  R3 * sin  1  34,1806808073834;
h 2  R3 * sin  2  41,3925214 522101;
h 2'  R5 * sin  2  41,3925214522101;
Înălţimile în
h3  R5 * sin  3  28,3114340 692866; triunghiuri (m)
h3'  R 7 * sin  3  28,3114340 692866;
h 4  R 7 * sin  4  7,98578928241443;
h 4'  R9 * sin  4  7,98578928241443; h1 34,1806808073834
h5  R9 * sin  5  18,1121550 258934;
h5'  R1 * sin  5  18,1121550 258934; h2 41,3925214522101
h3 28,3114340692866
h4 7,98578928241443
18,1121550258934
h5
calculul corecţiilor pentru laturi;

a1  
"
(cot(  1)  cot(  5))  -133
R1
a2 

"
(cot(  1)  cot( 1))  6034
R2

a3
 " (cot(  1)  co t( 2))  -55
 
R3
a4 
 "
(cot(  2)  cot( 2))  4983
R4
a5  
 "
(cot(  2)  cot( 3))  -83
R5
a6 
 " (co t(  3)  cot( 3))  7 285
R6
a7  
 " (co t(  3)  cot( 4))  -22
R7
a8 
 " ( co t(  4)  cot( 4))  2 5829
R8
a9  
 " (cot(  4)  cot( 5) )  - 23
9
a1 0 
 " ( co t(  5)  cot( 5))  113
R10

W1=  1   2   3   4   5  360 = 45,88"

 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
[aa]  a1  a2  a3  a 4  a5  a6  a7  a8  a9  a10  2257307771,46014

 W1 
K     -0,00000002032509726;
 [ aa] 

aa k  W1  0

V 1  a1 * k  0,00027123081524731;
V 2  a 2 * k  -0,00012265279939556;
V 3  a3 * k  0,00011242 140616245;
V 4  a 4 * k  -0,00010128293805711 ;
V 5  a5 * k  0,00016940099459461;
V 6  a 6 * k  -0,00014807996571321;
V 7  a 7 * k  0,00046030000002220;
V 8  a8 * k  -0,00052497706087784;
V 9  a9 * k  0,00047888484803656;
V 10  a10 * k  -0,00023146644782348;

Corecţii (m)
a1 - 13344,6257000265 v1 0,00027123081524731
a2 6034,54919936658 v2 - 0,00012265279939556;
a3 - 5531,16202722249 v3 0,00011242 140616245
a4 4983,14653863607 v4 - 0,00010128293805711
a5 - 8334,57239737315 v5 0,00016940099459461

a6 7285,57230605865; v6 - 0,00014807996571321
a7 - 22646,8781005493 v7 0,00046030000002220
a8 25829,0060888806 v8 - 0,00052497706087784
a9 - 23561,257391182 v9 0,00047888484803656

a10 11388,2086204055 v10 - 0,00023146644782348

Σaa 2257307771,46014

W 45,88"
k - 0,00000002032509726

- calculul laturilor reţelei de triangulaţie;

3
a1 V1  a2 V2  a3 V3  a4 V4  a5 V5  a6 V6  a7 V7  a8 V8  a9 V9  a10 V10  1.763572 10

Distanţa Metri (m)

r1ʹ 40,2052287691848
r2ʹ 49,0316226527994
r3ʹ 44,0973875785938
r4ʹ 38,8641012829381
r5ʹ 47,6758305990054
r6ʹ 29,2401480799657
r7ʹ 29,7435397
r8ʹ 44.9200249770609
r9ʹ 18,1215211 15152
r10ʹ 36,4922314664478
R1'  R1  V 1  40,2052287691848;
R 2'  R 2  V 2  49,0316226527994;
R3'  R3  V 3  44,0973875785938;
R 4'  R 4  V 4  38,8641012829381;
R5'  R5  V 5  47,6758305990054;
R 6'  R 6  V 6  29,2401480799657;
R 7'  R 7  V 7  29,7435397;
R8'  R8  V 8  44,9200249770609;
R9'  R9  V 9  18,121521115152;
R10'  R10  V 10  36,4922314664478;
calculul unghiurilor compensate:
 ( R' 2  R' 22  R '32 ) 
1'  a cos 1   58,2277673502388;
 2 R '1 R ' 2 
 ( R' 2  R ' 24  R' 52 ) 
 '2  a cos  3   69,8273321069224;
 2 R'3 R ' 4 
 ( R' 2  R' 62  R ' 72 ) 
 '3  a cos  5   36,4286918556614;
 2 R '5 R' 6 
 ( R ' 2  R'82  R '92 ) 
 4'  a cos  7   15,5703331188922;
 2 R ' 7 R ' 8 
 ( R '  R'10  R'1 ) 
2 2 2
 5'  a cos 9   88,1103431423746;
 2 R '9 R '10 
 ( R' 2 2  R ' 3 2  R'12 ) 
 1'  a cos   50,815145717498;
 2 R2 R 3 
 ( R' 4 2  R '5 2  R'34 ) 
 2'  a cos    60,2506053440176;
 2 R4 R5 
 ( R' 6 2  R' 7 2  R'54 ) 
 3'  a cos    107,855037761034;
 2 R'6 R'7 
 ( R ' 8 2  R ' 9 2  R' 74 ) 
 4'  a cos    26,1402349714075;
 2 R' 8 R' 9 
 ( R '10 2  R '1 2  R ' 94 ) 
 5'  a cos    26,7745082095483;
 2 R '10 R'1 
 ( R '1 2  R '3 2  R ' 22 ) 
 1'  a cos    70,9570869322632;
 2 R '1 R '3 
 ( R '3 2  R5 2  R ' 24 ) 
 2'  a cos    49,9220625490599;
 2 R '1 R '3 
 ( R '5 2  R ' 7 2  R ' 62 ) 
 3'  a cos    35,7162703833046;
 2 R'5 R'7 
 ( R' 7 2  R '9 2  R'82 ) 
 4'  a cos   138,2894319097;
 2 R' 7 R'9 
 ( R' 9 2  R'1 2  R'10
2
)
 5'  a cos   65,115148648077;
 2 R'1 R' 9 

 1'   2' 3' 4' 5'  360,000000422405  3600

 Unghiuri compensate
α1’ 58˚13ʹ39,99ʺ β1’ 50˚48ʹ54,52ʺ γ1’ 70˚57’25.51ʺ

α2’ 69˚49ʹ38,39ʺ β2’ ʺ60˚15ʹ02,17ʺ γ2’ 49˚55ʹ19,42ʺ

α3’ 36˚25ʹ43,29ʺ β3’ 107˚51ʹ18,13ʺ γ3’ 35˚42ʹ58,57ʺ
α4’ 15˚34ʹ13,19ʺ β4’ 26˚08ʹ24,84ʺ γ4’ 138˚17ʹ21,95ʺ
α5’ 88˚06ʹ37,23ʺ β5’ 26˚46ʹ38,22ʺ γ5’ 65˚06ʹ54.53ʺ

- calculul orientării laturilor.

θ(2-3)= 66,6666;

din triunghiul I
θ(2-3)= 66,6666;

θ(1-2) = 124,894367350239;

θ(3-1)= θ(2-3) + 180⁰ – β1= 195.8514542825;

din triunghiul II
Orientări
θ(1-3) = θ(3-1)+180⁰=15.8514542825; 124,894367350239
ϴ1-2
θ(3-4) = θ(1-3)+180⁰ - α2= 66,6666
126,02412217558; ϴ2-3
ϴ3-1 195.8514542825
θ(4-1) = θ(3-4) + 180⁰- β 2= ϴ1-3 15.8514542825
245,7735168315619; ϴ3-4 126,02412217558
ϴ4-1 245,7735168315
din triunghiul III ϴ1-4 65,7735168315619
ϴ4-5 209,344824975901
θ(1-4) = θ(4-1) +180⁰=65,7735168315619;
ϴ5-1 281.489787219124
θ(4-5) = θ(1-4) -180⁰- α3= ϴ1-5 101.489787219124
ϴ5-6 265,919454095974
209,344824975901;
ϴ6-1 59,779219124567
θ(5-1)= θ(4-5) +180⁰- β ϴ1-6 239.779219124567
ϴ6-2 331,668875982192
3=281.489787219124567;
ϴ2-1 304.89436772644
din triunghiul IV

θ(1-5) = θ(5-1) +180⁰ =101.489787219124567;

θ(5-6) = θ(1-5) +180⁰- α4= 265,919454095974;

θ(6-1) = θ(5-6) +180⁰- β 4= 59,779219124567;

din triunghiul V

θ(1-6) = θ(6-1) +180⁰= 239.779219124567;

θ(6-2) = θ(1-6) +180⁰- α5=331,668875982192;

θ(2-1) = θ(6-2) +180⁰- β5= 304.89436772644;

Calculul diferențelor de coordonate

Triunghiul I
Δx1=r1*cosθ(1-2)=-15.4999027733637
Δx2=r2* cosθ(2-3)=-48.4150109653825
Δx3=r3* cosθ(3-1)=32.915081920188
Vx1= Δx1+ Δx2+ Δx3=0

Δy1=r1*sinθ(1-2)=37.09735077332010
Δy2=r2* sinθ(2-3)=-7.75156327384385
Δy3=r3* sinθ(3-1)=-29.3457874994763
Vy1= Δy1+ Δy2+ Δy3=0

Triunghiul II

Δx3=r3* cosθ(3-1)=-32.81510819
Δx4=r4* cosθ(3-4)=-14.27292187
Δx5=r5* cosθ(4-1)=-47.18803006
Vx2= Δx3+ Δx4+ Δx5=0

Δy3=r3* sinθ(1-3)=29.3457875
Δy4=r4* sinθ(3-4)=-36.14833426
Δy5=r5* sinθ(4-1)=6.802546762
Vy2= Δy3+ Δy4+ Δy5=0.000000000000018651

Triunghiul III

Δx5=r5* cosθ(1-4)=-47.18803006
Δx6=r6* cosθ(4-5)=25.76328108
Δx7=r7* cosθ(5-1)=-21.42474898
Vx3= Δx5+ Δx6+ Δx7=0

Δy5=r5* sinθ(1-4)=-6.802546762
Δy6=r6* sinθ(4-5)=-13.82894095
Δy7=r7* sinθ(5-1)=20.63148771
Vy3= Δy5+ Δy6+ Δy7=0

Triunghiul IV

Δx7=r7* cosθ(1-5)=-21.42474787
Δx8=r8* cosθ(5-6)=39.53280533
Δx9=r9* cosθ(6-1)=-18.10805635
Vx4= Δx7+ Δx8+ Δx9=0

Δy7=r7* sinθ(1-5)= -20.63148771

Δy8=r8* sinθ(5-6)=21.32993077
 Δy9=r9* sinθ(1-6)=-0.698443062
Vy4= Δy7+ Δy8+ Δy9=0.00000000000002065

Triunghiul V
Δx9=r9* cosθ(1-6)=18.10805635
Δx10=r10* cosθ(6-2)=-2.608153851
Δx1=r1* cosθ(2-1)=15.4999025
Vx5= Δx9+ Δx10+ Δx1=-0

Δy9=r9* sinθ(6-1)=0.698443062
Δy10=r10* sinθ(6-2)=36.39890783
Δy1=r1* sinθ(2-1)=-37.09735089
Vy5= Δy9+ Δy10+ Δy1=0

Calculul coordonatelor punctelor de triangulaţie.

X2=20254 Y2=13256
X3=X2+ΔX2-3 Y3=Y2+ΔY2-3
X4=X3+ΔX3-4 Y4=Y3+ΔY3-4
X5=X4+ΔX4-5 Y5=Y4+ΔY4-5
X6=X5+ΔX5-6 Y6=Y5+ΔY5-6
X1=X6+ΔX6-1 Y1=Y6+ΔY6-1

Coordonate determinate (m)

X1 20230,99998 Y1 13288,97665
X2 20254 Y2 13256
X3 20273,42049 Y3 13301,0216
X4 20250,56351 Y4 13332,4537
X5 20225,07527 Y5 13318,12414
X6 20221,87882 Y6 13273,31799

Concluzie:
 În timpul efectuării acestui proiect de curs, m-am familiarizat cu
instrumentul de determinare a măsurătorilor geodezice LEICA TCR-307
aceasta fiind o staţie totala de mare precizie în determinarea unghiurilor
verticale şi orizontale cît şi a distanţelor spre punctele vizate. În urma lucrării
cu această stație totală determinân distanțele dintre punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6,
masurând din fiecare punct distanțele de la un punct la altu cu punctele vizibile,
și apoi am determinat distanțele r1, r2, r3, r4, r5, r5, r6, r7, r8, r9, și r10. Am
avut de determinat unghiurile între puncta și inchiderea poligonului. Având o
neînchidere am efectuat compensarea unchiurilor și inchiderea poligonului,
apoi am determinat orientarile punctelor și in final am calculate coordonatele
punctelor.La fel efectuând un şir de măsurători am determinat compensările în
poligon şi am satisfăcut condiţia “r” ce urma a fi efectuată. Desigur un rol
important în efectuarea acestei lucrări la avut materialulteoretic care a
capitolizat și a aratat condițiile de rezolvare a tuturor problemelor aparute pe
parcurs, și din acest motiv am obținut rezulatate la maxim exacte care
corespund tuturor cerințelor.