RISCUL DE CREDIT

Este considerat a fi un risc semnificativ pentru banca, reprezintand riscul actual sau viitor de
afectare negativa a profiturilor si capitalului ca urmare a neindeplinirii de catre client a
obligatiilor contractuale.

Procesul de analiza a cererilor de credit este separat de activitatile comerciale in scopul limitarii
riscului de credit. Nici un credit(expunere la riscul de credit) nu se acorda fara o analiza si
aprobare prealabila. Politica in ceea ce priveste riscul de credit a bancii se fundamenteaza pe
principiul ca orice angajament care presupune un risc de credit se bazeaza pe o cunoastere
aprofundata a clientului si a activitatii sale, pe o intelegere a scopului si a naturii structurii
tranzactiei si a surselor de venituri pentru acoperirea serviciului datoriei.

2.1.1. Organizarea administrarii riscului de credit

In cadrul bancii administrarea riscului de credit este realizata atat la nivelul Centralei BANCII
prin Departamentul de specialitate dar si la nivelul retelei. In cadrul Departamentului din
Centrala sunt dedicate administrarii riscului de credit cateva structuri care privesc gestionarea
riscurilor pe zona corporate si retail, dar si recuperarea creantelor. Acestea urmaresc profilul de
risc al portofoliului de credite al bancii, provizioanele, asigura controlul respectarii strategiei si
politicilor de credit, identifica riscurile de credit prin controale punctuale si informeaza
structurile de conducere cu privire la riscurile de credit identificate, cazuri de nerespectare a
politicilor de credit care pot avea consecinte asupra rezultatelor bancii. Structura de recuperare
creante gestioneaza creditele en default dupa reguli si proceduri specifice.

2.1.2. Aprobarea riscului de credit

Aprobarea angajamentelor care presupun risc de credit este parte integranta din strategia de
administrare a riscului de credit in conformitate cu apetitul de risc al bancii. Decizia privind
expunerea la riscul de credit a bancii se bazeaza pe o buna cunoastere a clietelei, a scopului,
naturii si structurii tranzactiei, a surselor de rambursare precum si a structurii de garantii
Procesul de aprobare a riscului de credit se realizeaza prin reglementari interne bine definite si
este organizat pe baza urmatoarelor principii :

• existenta unei autorizări/aprobari prealabile punerii la dispozitie pentru orice operatiune care
generează un risc de credit;

• solicitarile de autorizare/aprobare legate de un client/grup de clienti se trateaza centralizat de

catre structuri operative specializate

• consolidarea expunerii pe un client/ grup de clienti singur debitor prin consolidarea tuturor
tipurilor de expuneri directe sau indirecte catre o anumita contrapartida mai intai la nivelul
grupului BANCII si apoi la nivel global al bancii mame potrivit prevederilor din Norma nr.XXX
• notarea interna a contrapartidei este un element sistematic luat in considerare la aprobarea
oricarei facilitati de credit . Nota pentru contrapartidele non retail este validata de catre filiera de
risc;

• responsabilitatea pentru analiza si aprobarea a riscului de credit este definita in principiile de

delegare a competentelor;

• evaluarea riscului este independenta la fiecare nivel decizional.

2.1.3. Managementul riscului de credit corporate

La acordarea creditelor banca realizeaza analiza si evaluarea a riscului, in cadrul unui proces
complex de analiza a documentatiei de credit si de stabilire a garantiilor . La evaluarea riscului
de credit pentru contrapartidele non retail banca aplica urmatoarele principii:

1. Consolidarea expunerii pe un singur debitor, care presupune consolidarea tuturor expunerilor

directe sau indirecte pe o anumita contrapartida mai intai la nivelul grupului BANCII si apoi la
nivel global al bancii mame.

2. Aplicarea sistemelor de rating/ clasificare, menite sa stabileasca profilul de risc al

contrapartidelor:

• sistemului de clasificare BNR , in care contrapartidele comerciale sunt clasificate in cinci

categorii in functie de performanta financiara determinata pe baza unor factori cantitativi si
calitativi, serviciul datoriei si declararea sau nu a procedurii de insolventa;

• sistemul de clasificare potrivit criteriilor bancii mame , personalizat pentru clientii corporate si
adaptat mediului local de afaceri prin atribuirea unei note interne de clasificare a contrapartidei.
Criteriile din acest sistem de clasificare:

o Permit evaluarea contrapartidelor, fiind un element integrat in masurarea riscului de credit si

pentru calcului rentabilitatii capitalurilor proprii la risc;

o Sunt un instrument de stabilire a delegarilor de competente de aprobare pentru polurile

comerciale si pentru filiera de risc.

3. transferul clientilor neperformanti catre directiile specializate: identificarea si transferul

acestora se bazeaza atat pe sistemul de clasificare intern, cat si pe serviciul datoriei (numar de
zile intarziere).

La evaluarea riscului de credit banca are in vedere cel putin urmatoarele elemente :

 performanta financiara curenta si previzionata a contrapartidelor; o concentrarea

expunerii fata de contrapartide, pietele in care acestea opereaza, sectoarele economice si
tarile unde sunt stabilite;
  capacitatea de punere in aplicare din punct de vedere legal a angajamentelor
contractuale;
 capacitatea si posibilitatea de a executa garantiile, in conditiile pietei;
 angajamentele contractuale cu persoanele cu care se afla in relatii speciale; o natura
specifica a creditului si clauzele contractuale ale acestuia;
 profilul expunerii pana la scadenta prin prisma evolutiilor potentiale ale pietei; o
existenta garantiilor reale sau personale;
 probabilitatea nerespectarii obligatiilor contractuale, stabilita prin prisma unui sistem
intern de rating;
 istoricul serviciului datoriei aferent contrapartidei si capacitatea curenta si viitoare de
rambursare;
 termenii si conditiile propuse in contractul de credit, menite sa limiteze modificarile in
profilul de risc viitor al contrapartidei.

In evaluarea riscului de credit banca are in vedere factori de natura financiara si non financiara, a
caror analiza contribuie la fundamentarea unei decizii obiective privind expunerea la risc a
bancii ca de exemplu: structura financiara a debitorului; istoricul colaborarii cu banca,
capacitatea de rambursare, responsabilitatea financiara a debitorului, calitatea mangementului si
actionarilor, etc.

Principalele riscuri evaluate de banca (in cadrul procesului de aprobare a facilitatilor de credit) in
relatia cu un client se refera printre altele la :

A. Nonfinanciare

Riscurile macroeconomice:

o Riscul de tara

o Riscuri Financiare de Piata (pretul materiilor prime, ratele de schimb, ratele dobanzilor)
o Incetinirea cresterii economice / criza financiara

Riscurile de Industrie / Piata:

o Riscuri de reglementare (reglementari legale ale pietei, etc.)

o Concurenta (erodarea cotei de piata, deteriorarea marjei, bariere de intrare/ usurinta accesului
pe piata noilor companii etc)

o Puterea de negociere: (a furnizorilor, a clientilor, concentrarea furnizorilor, concentrarea

clientilor etc.)

o Dezechilibru cerere/ oferta de pe piata

o Amenintari legate de uzura morala a produselor, produse de substitutie, Inovatia tehnologica o
Etapa din ciclului de viata a produselor etc (de ex: matur sau foarte dezvoltat) •

Riscul legat de FX, dobanda si evolutia pretului marfurilor la bursa / piata reglementata

Riscurile afacerii:

o Strategia Afacerii (Pozitionare Competitiva, Strategie de Dezvoltare, Existenta factorilor de

succes critici ai industriei de exemplu: structura costurilor scazute, diferentierea produselor sau
serviciilor sau concentrarea pe nisa)

o Profiturile sunt de natura perena sau sunt obtinute ocazional, exista activitati non-core bussines
care pot genera un profit ocazional o riscurile intrinseci ale mediului economic in care opereaza
contrapartida si care este pozitia companiei in raport cu aceste riscuri.

o In ce masura este diversificat grupul din punct de vedere al activitatilor derulate sau din punct
de vedere georgrafic

o Programul de cercetare & dezvoltare in special se acorda atentie comparatiei cheltuielilor din
program cu standardele industriei

o Riscul de preluare si de furnizor (se cuantifica cat de diversificati sunt clientii si furnizorii
contrapartidei si calitatea creditului principalilor clienti si furnizori)

Riscurile Operationale:

o Riscurile de productie si amenintarile de intrerupere ale acesteia in cadrul entitatii : lipsa sau
existenta litigiilor in munca eficienta de productie a utilajelor – sunt prevazute cheltuieli de
reparatii capitale o riscurile de intreruperi in logistica aprovizionarii de la furnizori sau a
desfacerii pana la clientul final : exista o supra-dependenta de cativa furnizori amenintarea de
embargo cum afecteaza operatiunile companiei evenimentele climatice, de mediu sau dezastrele
Riscurile de Management/ Actionariat:

o Management (competenta, concentrare, succesiunea problemelor etc.)

o Riscuri de executie a strategiei o Schimbarea / stabilitatea actionarilor

o Evenimente / istoricul actionarilor principali

o Gradul de actualizare al sistemelor informatice ale companiei

o Complexitatea structurii organizationale o Guvernata Corporativa

o Relatia cu autoritatile locale/nationale

o Avizul de conformitate
B. RISCURI FINANCIARE

• Insolvabilitate

• Lichiditate In acest sens se vor avea in vedere : Structura financiara contrapartidei - In cazul in
care se acorda finantarea unei companii holding, atunci trebuie stiut unde se afla activele,
datoriile, de unde provine cash-ul. Daca companie mama este imprumutatul trebuie sa
identificam care sunt activele principale generatoare de cash, cum sunt datoriile detinute de
companiile din cadrul grupului si totodata trebuie analizata separat compania mama si cum se
genereaza cash-flow-ul si cum se sustine serviciul datoriei. In analiza financiara se acorda o
importanta deosebita prezentarii unor situatii financiare consolidate care insa pot sa nu ofere o
imagine clara asupra acesteia, de aceea trebuie identificat daca acestea au fost auditate sau sunt o
creatie a analistului de credit. Evaluarea financiara a companiei trebuie sa se aiba in vedere: o
Schimbarile semnificative in situatiile financiare (ponderea uneia dintre activitatile companiei,
influenta cresterii preturilor si/sau a volumelor, modificarea costurilor etc.).

o Compararea ratele de dezvoltare cu informatiile din industriei, daca sunt disponibile

o Politica de dividende a contrapartidei, suportul actionarilor si pasivele in afara bilantului o

Evolutia companiei in timpul celei mai recente crize (ultima din 2-4 ani). Se analizeaza daca a
rezistat eficient la socurile economice si cum a reactionat fata de concurenti si ce actiuni a
implementat managementul pentru a contracara efectele crizei o Creantele, stocurile si furnizorii
– analizate in zile de cifra de afaceri.

o Dinamica indicatorilor de gestiune eficienta a activitatii in raport cu cei ai industriei : existenta

riscului ca stocurile sa creasca disproportionat in raport cu vanzarile si/sau existenta posibilitatii
unei viitoare reevaluari si a constatarii unor deprecieri semnificative ; tendinta creantelor;
stabilitatea vitezelor de rotatie sau orientarea acestora spre o medie acceptabila; Calitatea
creantelor (perioada curenta versuscea precedenta) ; existenta sumele de plata restante, etc. o
Comentarii pe cele mai recente creante (cu o comparatie fata de perioada similara din anul
anterior) si mentionarea unei imagini pentru intreg anul.

o Previziunile trebuie sa fie facuta pe un termen care depaseste cel putin 1 an peste ultima data
scadenta a finantarilor (data cand toate angajamentele sunt scadente) pentru a putea vedea
impactul asupra veniturilor, bilantului si cash-flow-lui.

o Pentru facilitatile pe termen lung, este dificil de a prognoza dincolo de 5-7 ani, astfel incat ar
trebuie analizata vizibilitatea asupra cash-flow-ului o In fiecare an se revizuiesc performantele
curente ale contrapartidei comparate cu previziunile de baza si sa se comenteaza diferentele.
Daca variatia este considerabila, se impune o revizuire a previziunilor cu ipoteze mai realiste o
Ipotezele principale care stau la baza previziunilor trebuie sa fie prezentate si analizate. Acestea
trebuie analizate prin prisma posiblitatilor reale ale clientului si/sau prin comparatia cu o
evaluarea externa sectoriala. Ipotezele pentru diferite cazuri pot fi sintetizate intr-un tabel
(venituri, marja bruta, fond de rulment, cheltuieli capital, dividende, serviciul datoriei).

o Analiza indatorarii (levierului) de-a lungul timpului se vor evidentia varful indatorarii ; riscul
de refinantare daca este cazul (care sunt factorii de mitigare avand in vedere profilul de credit al
contrapartidei la scadenta liniilor) ; modificarile de rating anticipate si/sau conditiile nerespectate
daca este cazul. Identificarea riscurilor aferente unui credit implica si identificarea unor solutii de
neutralizare/ atenuare a acestor riscuri . In acest context banca: solicita clientilor garantii care
trebuie sa acopere intr-un mod suficient riscul de pierdere in caz de default. Functie de riscurile
de contrapartida si tranzactie implicate banca utilizeaza sisteme de garantare specifice (pe fiecare
categorie de clienti, tip de tranzactie, perioada de acordare a creditului). Bunurile aduse in
garantie de clienti trebuie sa fie: usor de evaluat, valoarea acestora sa fie relativ stabila in timp,
in raport cu valoarea si valabilitatea facilitatii de credit revizuite de regula anual,in conformitate
cu reglementarile interne in vigoare Garantarea creditelor constituie doar o masura suplimentara
de protectie, banca fundamenteaza rambursarea creditelor in primul rand pe baza rezultatelor
activitatii curente si previzionate a clientului. stabileste conditii de acordare a creditului
(financiare si nonfinanciare.

2.1.4. Managementul riscului de credit pentru activitatea de retail

Activitatea de acordare a creditelor pentru persoanele fizice si anumite intreprinderi mici si

mijlocii este abordata intr-un mod standardizat, dezvoltand produse adecvate necesitatilor
identificate in piata. Produsele de creditare au un segment de clientela tinta identificat si sunt
insotite de criterii standard de acceptare a creditului (prin intermediului sistemelor de scoring),
criterii care sunt utilizate in aprobarea fiecarei tranzactii individuale. Clientela bancii este
clasificata in functie de riscul de nerambursare, fundamentat pe date statistice in clienti Risc_A,
Risc_B, Risc_C, Risc_D.

Riscul pe acest tip de clientela este monitorizat in mod constant, utilizand criterii obiective si
verificabile, precum serviciul datoriei si volumul creantelor neperformante. Odata ce un debitor
individual a atins un anumit nivel al serviciului datoriei, expunerea este transferata spre
gestionare unei structuri de recuperare bine echipate, care este independenta de structura
comerciala initiala. Sistemele de scoring sunt revizuibile, astfel incat acestea sa cuprinda toate
entitatile, sa corespunda necesitatilor pietei dar si nevoilor de monitorizare a riscurilor

2.1.5. Limitarea riscului de credit

Banca aplica politici de limitare a riscului de credit in scopul reducerii potentialelor pierderi.
Acestea sunt abordate diferit, functie de natura contrapartidei si interesul pentru un anume
segment de piata : persoane fizice, intrprinderi mici si mijlocii,societati mari, institutii
publice,etc. Astfel pentru persoanele fizice principalele directii de actiune vizeaza printre altele :
- validarea de catre cei care se ocupa deprodusele noi si de risc - utilizarea de aplicatii scoring
pentru toate produsele destinate PF si ajustarea scoringului in concordanta cu modificarea
profilului de risc a clientilor - limitarea gradului de indatorare si a creditarii in devize, evitarea
expunerilor in alte devize - urmarirea capacitatii de rambursare si interventia rapida in caz de
neplata; - urmarirea acoperirii cu garantii reale si personale a creditelor acordate In cazul
intreprinderilor mici si mijlocii principalele obiective stabilite anual sunt printre altele : -
validarea de catre Comitetul de Produse Noi si RISC a lansarii de noi produse precum si
validarea de catre RISC a tuturor instructiunilor interne ce vizeaza modificarea parametrilor -
introducerea de aplicatii scorig pentru entitatile mici care apartin portofoliului retail - limitarea
expunerii in devize fata de aceste societati, acordarea acestor credite numai la societatile
exportatoare care sunt acoperite natural la riscul valutar - dezvoltarea unei filiere de risc
specializate pentru creditele imobiliare Pentru societatile mari banca actioneaza in sensul
dezvoltarii relatiilor cu aceste societati si a diversificarii gamei de produse oferite, monitorizand
totodata riscul de concentrare, performantele financiare ale acesora dar si expunerea in valuta. Pe
acest segment de clientela analiza punctuala este considerata a fi cea mai buna abordare. Banca
abordeaza si segmentul institutiilor publice pentru care a dezvoltat un sistem de norme si
instrumente specifice care tin cont insa de performanta financiara a acestora si indeplinesc
conditiile de eligilibiltate prevazute. Finantarile de proiecte imobiliare sunt supuse de asemenea
unor limitari si conditii ce trebuie indeplinite legate de : existenta contractelor/ precontractelor de
valorificare a activelor respective pastrarea unor diferente intre valoarea finantarii si valoarea de
piata a activului respectiv, selectarea proiectelor cu risc redus, etc.

Riscul de piata

Riscul de piata este definit ca riscul (actual sau viitor) de afectare negativa a profiturilor sau
capitalurilor unei banci ca urmare a modificarilor adverse ale preturilor din piata sau ale
parametrilor de piata (cursuri sau rate de dobanzi). Nivelul riscurilor de piata asumate de
BANCA este moderat, Banca urmarind aceste riscuri in conformitate cu prevederile BNR si
reglementarile bancii mame. Gestionarea riscurilor de piata se desfasoara pe mai multe paliere
incepand cu structurile de tranzactionare din cadrul Directiei Piete Financiare (front office),
continuand cu cele de procesare si contabilizare si terminand cu stucturile de risc locale si din
cadrul bancii mame.Riscurile de piata sunt identificate, masurate, gestionate si raportate de o
echipa specializata. Aceasta entitate transmite rapoarte catre conducerea Bancii dar si catre
departamentele specializate din cadrul bancii mame. Gestionarea riscurilor de piata se desfasoara
in mod independent fata de linia comerciala, conform cadrului normativ intern, ceea ce permte o
viziune independenta si complexa asupra riscurilor ce pot sa apara in activitatea de piata.
Regulile de gestionare a riscului de piata, cadrul normativ si limitele alocate sunt validate de
RISC si aprobate de Comitetul de Directie (cu aviz din partea structurilor de supervizare a
riscurilor din cadrul bancii mame). Pentru o bună monitorizare a riscurilor de piată, Banca a
definit proceduri de lucru şi control pentru activitatile sensibile ale perimetrului piată.

Riscul de piata este gestionat si monitorizat pe 4 subcomponente:

2.2.1. Riscul valutar

Riscul valutar este determinat de volatilitatea cursurilor de schimb a valutelor în care BANCII
are denominate activele si pasivele sale, volatilitati care impacteaza pozitiile deschise ale Bancii.
In scopul gestionarii mai bune si a limitarii riscului valutar asumat, BANCII:

o urmăreste pozitia de schimb structurală separat de cea aferentă activitătii de tranzactionare si

raporteaza utilizarea acestora la limite (interne si reglementare);

o limiteaza asumarea de pozitii superioare limitelor notificate (DPF urmareste ca orice depasire
temporara a pozitiei de schimb sa fie exceptionala, notificata si justificata catre RISC);

o va urmari respectarea limitelor si a cadrului normativ; o periodic, utilizarea limitelor de risc

valutar sunt prezentate conducerii Bancii, prin intermediul diferitelor comitete.

2.2.2. Riscul de dobanda

Riscul de rata a dobanzii este generat de diferentele dintre activele si pasivele bancii sensibile la
evolutiile ratelor de dobanda. Acest risc este monitorizat distinct pe 2 componente: riscul aferent
activitatii de tranzactionare in nume propriu si riscul aferent activitatii structurale/ gestiune
proprie (ALM). Riscul de dobanda aferent activitatii de tranzactionare in nume propriu este
urmarit detaliat prin intermediul unor limite de senzitivitate individuale pe devize si scadente si a
unor scenarii de stres test, scenarii care presupun evolutii probabile ale curbelor de rate de
dobanda in piata. Controlul respectării limitelor este zilnic, iar periodic raportează aceste
expuneri Conducerii băncii prin intermediul diverselor comitete. Riscul aferent activitatii
structurale este urmarit in cadrul FIN si este prezentat ulterior.

2.2.3. Riscul de pret

Riscul de pret este determinat de variatia pretului unui instrument financiar detinut de catre
Banca. Instrumentele detinute de BANCII si care genereaza acest tip de risc sunt :

o Portofoliul structural de titluri de stat (urmarit de FIN);

o Portofoliul de tranzactionare cu titluri de stat Orice depasire a pragului de semnificatie este

raportata Comitetului de Administrare a Riscurilor care decide modul de gestionare a pozitiei
respective.

2.2.4. Riscul de inlocuire

Riscul de inlocuire apare in cazul tranzactiilor derivate si este costul suportat de Banca pentru a
inchide in conditiile curente de piata o tranzactie, in cazul in care contrapartida nu isi mai
indeplineste obligatiile aferente tranzactiei (faliment, lipsa fonduri, etc). Acest cost este de fapt
marcarea la piata (MtM) a tranzactiei in cauza, cost care este cunoscut in ziua in care
contrapartida declara ca nu isi mai indeplineste obligatiile asumate. Dar pentru ca tranzactiile
derivate se incheie pe perioade lungi de timp, Banca este interesata sa afle valoarea acestui cost
de inlocuire de la momentul incheierii tranzactiei si nu atunci cand acesta ar putea interveni
undeva in viitor. Aceasta anticipare a expunerii viitoare potentiale a Bancii se urmareste prin
intermediul unui indicator numit CVaR (Credit VaR). Indicatorul CVaR estimeaza probabilistic
pierderea maxima potentiala pe care Banca poate sa o inregistreze in cazul in care contrapartida
nu isi indeplineste obligatiile asumate la incheierea unei tranzactii cu instrumente financiare
derivate. Aceasta estimare se bazeaza pe simulari de scenarii viitoare potentiale (simulari Monte
Carlo). Avand in vedere ca riscul de inlocuire este un tip de expunere pentru Banca, autorizarea
acestuia pentru un client/ contrpartida se face respectand nivelele de compententa expuse anterior
la capitolul privind monitorizarea riscului de credit. Urmarirea acestui risc (calcul expuneri si
incadrare in limite) se face zilnic. Orice depasire trebuie explicata si autorizata de nivelul de
competenta corespunzator, conform documentelor normative ale BANCII. Periodic, se prezinta
conducerii Bancii situatia expunerilor si depasirilor inregistrate pe acest risc si aplica eventualele
solicitari ale Conducerii in ceea ce priveste monitorizarea acestui risc.

2.3. Riscul operational

Riscul operational este definit ca fiind riscul de pierderi imputabile unor proceduri interne,
persoane, sisteme interne inadecvate sau eronate, sau evenimente exterioare, inclusiv evenimente
a caror probabilitate de aparitie este mica,dar care implica un risc de pierderi semnificative Acest
risc este inerent tuturor produselor, activitatilor, proceselor si sistemelor bancii. Riscurile
operationale includ: • riscurile cu privire la asigurarea bunurilor sau a persoanelor (împotriva
catastrofelor, incendiilor, cutremurelor, agresiunilor, atacurilor fizice, sabotajului, fraudei, etc.); •
riscurile cu privire la securitate şi informatică, respectiv dezvoltarea şi întretinerea programelor,
prelucrarea datelor sau utilizarea serviciilor de telecomunicatii; • riscurile cu privire la
functionarea internă a băncii: erori administrative, în prelucrarea contabilă a tranzactiilor, greşeli
în conceperea sau implementarea anumitor produse sau proiecte, etc. • riscurile legale sau cele
legate de reglementări; • riscurile legate de resursele umane, etc. Gestiunea riscului operational
este parte a functiilor de management la toate nivelurile si se bazeaza in mare masura pe
dispozitivul de control intern care cuprinde : supravegherea permanenta si controlul periodic prin
misiunile de audit.

Administrarea riscurilor operationale se bazeaza pe principiul responsabilitatii totale a directiilor

si retelei in ceea ce priveste identificarea,evaluarea, urmarirea si raportarea acestor riscuri.

2.3.1. Riscul legal

Riscul legal reprezinta riscul de pierdere ca urmare atat a amenzilor, penalitatilor si sanctiunilor
de care banca este pasibila in caz de neaplicare sau aplicare defectuoasa a dispozitiilor legale sau
contractuale, cat si a faptului ca drepturile si obligatiile contractuale ale banci si/sau ale
contrapartidei sale nu sunt stabilite in mod corespunzator. Administratea riscului legal vizeaza in
principal:
 o intarirea si specializarea echipei de juristi si monitorizarea atenta a avocatior ce reprezinta
interesele BANCII in diverse litigii;

o standardizarea si intarirea suportului juridic in activitatea de creditare si recuperare; o

permanenta adaptare a instrumentelor de lucru la nivelul standardelor bancii mama, dar si la cele
ale legislatiei europene;

o întărirea activitătii de urmărire a evolutiei legislatiei nationale şi comunitare prin participarea

activă la elaborarea unor proiecte de acte normative în cadrul ARB, precum şi prin colaborarea în
ceea ce priveşte elaborarea legislatiei comunitare în domeniul financiar-bancar;

o crearea mecanismelor necesare amelioararii/ remedierii oricaror disfunctii ce pot aparea la

nivelul activitatii juridice o intarirea activitatii de supraveghere permenenta a serviciilor juridice
externe;

o intocmirea unui plan de control al activitatii de asistenta juridica la nivelul Retelei BANCII si
punerea in practica a acestuia.

Riscul de lichiditate

Riscul de lichiditate este legat de capacitatea bancii de a face fata obligatiilor de plata la scadenta
acestora fara sa se inregistreze costuri inacceptabile Banca monitorizeaza riscul de lichiditate in
conditii normale de activitate, cat si in conditii de stres. Monitorizarea se realizeaza in principal
pe baza unor serii de indicatori stabiliti pentru bilantul in RON, precum si cel denominat in
devize dintre care amintim :active lichide / total active;active lichide/ depozite; credite/
depozite/active lichide/ iesiri estimate de resurse in situatii de criza;concentrarea de resurse
atrase de la un singur deponent nebancar sau de la o banca, etc.

RISCUL STRATEGIC

Riscul strategic reprezinta riscul curent sau de perspectiva asupra veniturilor, capitalurilor,
reputatiei sau a standigului banci provenind din modificari ale mediului economic in care isi
desfasoara activitatea sau din decizii strategice neadecvate, legate de implementarea
necorespunzatoare a deciziilor, lipsa de reactivitate la schimbarile din industrie, tehnologie sau
economie. Riscul strategic se masoara functie de compatibilitatea obiectivelor strategice o
strategiile dezvoltate pentru indeplinirea obiectivelor o resursele alocate pentru indeplinirea
obiectivelor o calitatea implementarii masurilor pentru realizarea obiectivelor In acest sens banca
dezvolta si aplica un cadru general pentru managementul riscului stategic presupunand un
ansamblu de sisteme, procese si controale adoptate pentru identificarea, masurarea,
monitorizarea si raportarea riscului strategic.