Sunteți pe pagina 1din 7

Cartea nuntii

de G.Calinescu

Cartea nunții” este un roman realist, obiectiv, cu influențe balzaciene, publicat în anul 1933 de către
George Călinescu. Fiind un roman de dragoste, proza urmărește povestea amoroasă dintre doi tineri, Jim
și Vera. În plan secundar mai este urmărită viața intimă a câtorva personaje, precum Silivestru și Bobby.
În mod similar cu toate celelalte romane ale sale, și „Cartea nunții” este un roman de inspirație
balzaciană, fiind preluate câteva din particularitățile narative ale lui Balzac

Titlul romanului este unul abstract și încărcat de simbolistică. Fiind o „carte a nunții”, romanul
urmărește maturizarea personajelor principale și evoluția lor amoroasă ce în final duce la întemeierea
unei familii, prin căsătorie. Titlul dă o aură de universalitate romanului, de parcă uniunea lui Jim cu Vera
este cea a lui Adam și Eva, povestea lor fiind reprezentativă pentru acest proces firesc prin care trec
majoritatea oamenilor. Nunta este un stadiu al desăvârșirii umane, prin îndeplinirea scopului ancestral al
oamenilor, și anume unirea spre perpetuarea omenirii.

Povestea relatată de narator începe cu întoarcerea spre casă, de la studiile din Franța, a lui Jim
(Ion Marinescu), un tânăr de 25 de ani, proaspăt absolvent de Litere. Pe tren, el zărește o tânără
domnișoară cu care schimbă priviri amiabile și pe care îndrăznește să o sărute fugar atunci când
trenul trece printr-un tunel, în timp ce o ajută să închidă geamul compartimentului. Șocată și
speriată de gest, fata petrece puținul călătoriei care a mai rămas pe hol și dispare fără urmă odată
ajunsă la destinație.

Jim trece repede peste episod, fiind iritat de situația din casa părintească, așa numita „casă cu
molii”. Spiritul său tânăr și critic îi alimentează revolta față de stilul de viață adoptat de mama sa
și bătrânele sale mătuși. Acestea păstrează o sumedenie de lucruri vechi, stricate, mâncate de
molii, lăsate să fie acoperite de un strat gros de praf. Singurul membru al familiei cu care Jim se
înțelege mai bine este unchiul său, Silivestru.

Silivestru este un bărbat care are peste 50 de ani, însă nu este căsătorit și nici nu fusese niciodată
cu o femeie. Situația sa amoroasă este o sursă majoră de frustrare pentru Silivestru, iar dorința sa
de a-și întemeia o familie și conṣtientizarea faptului că șansele ca aceasta să se întâmple scad
vertiginos odată cu trecerea timpului, îl macină pe acesta.

Silivestru este profesor de istorie la Liceul Lazăr și, deși este recunoscut pentru severitatea sa,
mai sunt elevi, precum Bobby, care încearcă să îl păcălească și să copieze la extemporalele date
de el. Fiind prins asupra faptului, Bobby, un tânăr licean pasionat de sport și cinema, scapă din
bancă un oracol. Profesorul îi confiscă oracolul și îi marchează lucrarea cu o cruce roșie. Deși
este un băiat descurcăreț și simpatic, Silivestru nu trece peste obrăznicia lui Bobby și nu îi
înapoiază oracolul, deși acesta insistă foarte mult, oracolul nefiind al lui.

1
Soluția pe care o găsește Bobby este aceea de a o trimite pe timida și voluntara sa soră, Vera, la
casa profesorului, convins fiind că inocența fetei îl va convinge să cedeze. Odată ajunsă în fața
casei lui Silivestru, Vera dă peste Jim, iar cei doi își dau seama că s-au mai întâlnit undeva: în
tren. Jim o ajută să recupereze oracolul, se împrietenește cu Vera și începe să se vadă cu aceasta
tot mai des. În paralel cu noua relație, Jim le frecventează și pe vechile sale prietene, Lola, Dora
și Medy. Tinerețea și agitația interioară a lui Jim îi provoacă o mare confuzie, acesta simțind că
poate să aleagă între Lola, Dora și Vera, toate fiind „opțiuni” care îl mulțumesc.

După o serie de întâmplări, Jim își dă seama că trăise într-o iluzie și că nici Lola, nici Dora nu
sunt interesate de el la modul amoros. Într-o seară, Lola îl dezamăgește cumplit invitându-l la ea
în timp ce era vizitată și curtată de un tânăr ofițer care se părea că îi place mai mult decât Jim.
Pentru a răspunde invitației primite de la Lola, Jim o lăsase baltă pe Vera, însă după ce pleacă
supărat de la Lola, Jim are surpriza de a o găsi pe Vera așteptând în același loc, deși trecuseră
multe ore. Impresionat, el o cere în căsătorie pe fată, aceasta este de acord, iar mama ei acceptă
de asemenea. Urmează nunta și luna de miere, cei doi tineri îndrăgostindu-se tot mai mult unul
de celălalt pe măsură ce se cunosc.

În plan paralel, povestea lui Silivestru nu decurge la fel de plăcut. Dorind să dobândească mai
multă experiență amoroasă, Silivestru are o întâlnire cu o tânără doamnă, însă pasiunea acestora
nu se poate consuma din cauza corpului îmbătrânit al lui Jim. Profund deprimat, convins că de
acum încolo visul său de a-și întemeia o familie nu va mai putea fi realizat, Silivestru decide să
își pună capăt zilelor, spânzurându-se. El lasă moștenire acel complex de apartamente tinerilor
Jim și Vera, cu indicația de a eradica moliile, de a curăța tot praful, de a demola ce e învechit și
de a construi locuințe noi.

Mătușile bătrâne rămân totuși într-unul din apartamente, însă având curți separate, relațiile
dintre tineri și ele se răcesc. Romanul se încheie cu vestea că Vera este însărcinată, veste care îi
bucură foarte mult pe cei doi tineri.

Jim (Ion Marinescu) este personajul principal al romanului, fiind urmărită îndeaproape evoluția
sa sentimentală. Absolvent de Litere, în Franța, tânărul de 25 de ani proaspăt întors acasă, are o
viziune foarte diferită asupra vieții, față de cea a mamei și mătușilor sale. Rebel și nervos, Jim se
ceartă adesea cu mama sa, relația dintre cei doi fiind reprezentativă pentru conflictul dintre
generații. În planul relațiilor amoroase, Jim este „șiret și galant”, însă adesea zăpăcit și arogant,
supraestimând atractivitatea sa pentru fetele din jur.

Vera Policrat este o tânără de 18 ani, aflată în ultimul său an de liceu, o fetișcană timidă, naivă,
cu o educație de modă veche, însă curioasă și romantică. Personajul Verei este tipic pentru
imaginea femeii în perioada interbelică, ea fiind o ființă hiperatică, suavă, măruntă și inocentă. O
femeie-copil a cărei dorință supremă este cea de a-și găsi iubirea, de a-și întemeia o familie și de
a deveni o „doamnă”. Credincioasă în relație, inteligentă, însă nu mai inteligentă decât soțul ei,
fertilă și sacrificială, aceasta este Vera și acesta este idealul feminin al vremii respective.

Silivestru Capitanovici este un profesor de istorie bine trecut de 50 de ani, rămas celibatar din
cauza lipsei de încredere în sine și a manipulării emoționale venite din partea surorilor sale
bătrâne, nemăritate și acre. Silivestru este un personaj cerebral și inteligent, însă vulnerabil

2
emoțional și deprimat, știind că dorința sa de a-și întemeia o familie va rămâne veșnic
neîmplinită.

Dorind să scape de complexul provocat de lipsa oricărei experiențe sexuale, Silivestru are o
aventură de o noapte cu o femeie, însă descoperă că a îmbătrânit și că al său corp nu mai
răspunde cum trebuie. Zdruncinat puternic de această descoperire, Silivestru își pune capăt
zilelor, nu înainte de a lăsa ca moștenire proprietățile sale celor doi tineri proaspăt căsătoriți.
Acest „înger din casa cu molii” le dăruiește tinerilor apartamentele de la casă în care locuiesc
mătușile lor, astfel încât dorința sa de a vedea o viață nouă ridicându-se dintre molii și praf, va fi
împlinită de Jim și Vera.

Bobby Policrat, fratele Verei, este un băiat de liceu, un mare ștrengar căruia școala nu îi place
defel. Marile sale pasiuni sunt sportul și cinematografia, Bobby având cunoștințe impresionante
în aceste domenii, mai ales în cel al sportului. La școală Bobby este obraznic, ușor rebel, însă nu
peste măsură de batjocoritor. El chiulește fără rețineri, punând școala mereu pe planul doi în
favoarea pasiunilor sale. Dorind să pară mai matur, Bobby poartă în oraș o pălărie de fetru și nu
șapca de licean pe care ar trebui să o poarte un băiat de vârsta sa. Atitudinea sa îndrăzneață dă
roade și în ceea ce privește fetele, Bobby reușind să obțină cu ușurință promisiunea unei viitoare
întâlniri, de la o fată pe care o zărește pe stradă.

Narațiunea este relatată la persoana a III-a, caracterul obiectiv al acesteia consolidând viziunea
realistă a autorului. Apelând la o abordare obiectivă autorul creează impresia reprezentării unei
lumi reale, de parcă romanul nu ar relata o poveste fictivă, ci una adevărată. Mai mult, alegând să
rămână retras și să nareze totul la persoana a III-a, avem impresia că suntem martorii oculari ai
poveștii de dragoste dintre Jim și Vera. Profunzimea analizei lui Călinescu este mare, iar
descrierile sale ne fac cunoscute chiar și cele mai ascunse gânduri și trăiri ale personajelor.

„Cartea nunții” este un roman realist de tip balzacian, George Călinescu fiind inspirat de opera
lui Balzac, de viziunea sa asupra lumii și stilul narativ al acestuia. Printre elementele specifice
romanului balzacian, prezente și în această operă se numără: ilustrarea prin personaje a unor
tipologii umane, reprezentarea societății contemporane cu autorul, folosirea spațiului ca mijloc
de descriere a personajelor și studierea clasei bogate.

În mod clar balzacian, Călinescu pune foarte mult accent pe construcția personajelor și analiza
psihologică a acestora. Optând pentru un narator omniscient și omniprezent, autorul ne permite
să cunoaștem toate gândurile personajelor și să înțelegem pe deplin comportamentul pe care îl
au. Fiind atât de preocupat de modul în care sunt construite și reprezentate personajele sale,
Călinescu încearcă să reprezinte adevărate tipologii umane, spre exemplu Jim reprezintă „tânărul
efervescent, în căutarea iubirii”, Vera reprezintă „femeia hieratică, loială și inocentă”, iar Bobby
este „tânărul modern, sportiv și rebel”.

Pentru a adăuga și mai multă autenticitate romanului, autorul elaborează descrieri amănunțite ale
spațiilor, în mod particular al caselor. Aceste descrieri au rolul de a ilustra moda vremii, dar mai
ales de a reflecta trăsături ale personajelor. Întocmai precum în romanele lui Balzac, spațiul
devine o oglindă în care cititorul vede caracterul și starea personajelor care îl locuiesc. Spre
exemplu, descrierea „casei cu molii”, este caracteristică pentru întreg grupul de persoane care o

3
locuiesc. Plină de molii, praf și vechituri, casa, precum și bătrânele din ea, sunt relicve ale unui
stil de viață învechit.

Toate aceste trăsături ale romanului demonstrează înclinația lui Călinescu spre balzacianism.
Totuși, fiind primul roman al lui Călinescu, acesta nu stăpânește stilul balzacian atât de bine
precum o face în romanele sale ulterioare, dintre care se remarcă „Enigma Otiliei”.

Concluzionând, „Cartea nunții” este, în cuvintele autorului însuși, „un exercițiu minor”, o primă încercare
a talentului său de prozator de cursă lungă. Cu toate acestea, stilul exersat în acest roman și modul de
construcție a personajelor va contribui major la succesul următoarelor sale romane, consacrându-l pe
Călinescu un mare scriitor balzacian al literaturii române.

4
Caracterizarea Verei

Vera este unul dintre personajele principale ale romanului Cartea nunții de George Călinescu,
autorul portretizând-o ca fiind idealul feminin de frumusețe, arhetipul femeii din perioada
interbelică. Pentru a-ți aminti toate trăsăturile de caracter ale Verei și pentru a putea realiza un
portret complex, îți recomandăm să citești și acest material.

George Călinescu își începe activitatea de romancier cu opera „Cartea nunții” pe care o publică
în anul 1933 în București. Roman de dragoste scris în stil realist, cartea prezintă povestea de
iubire dintre tinerii Jim (Ion Marinescu) și Vera Policrat. Soarta celor doi ne este prezentată din
momentul în care se întâlnesc, până când află că vor avea un copil, iar evoluția personajelor este
plasată mereu în contextul relației lor. Vera este un personaj principal, feminin, modern,
individual și complex. Trăsăturile sale ne sunt prezentate atât în mod direct, din descrierile
naratorului omniscient, cât și indirect, prin comportamentul tinerei, gesturile, atitudinea sa,
monologul său interior, relațiile sale cu alte personaje și descrierile acestora din urmă.

Vera este o tânără de 18 ani, brunetă, cu ochii verzi, proaspăt absolventă de liceu, sora lui
Bobby, elevul lui Silivestru datorită căruia tânăra îl reîntâlnește pe Jim. Naratorul o descrie
generos pe fată, oferind foarte multe detalii atât despre aspectul acesteia, trăsăturile ei fizice, cât
și despre comportamentul și atitudinea ei. Vera este descrisă mai mult decât oricare alt personaj.
Remarcabil la personajul Verei este construcția sa aproape ruptă de realitate, naratorul
descriind-o ca fiind „un înger fără aripi”, plin de „grație rafaelită” și având un „zâmbet ca de
copil”. Tânăra este de o timiditate și inocență supremă, corpul și comportamentul ei având
încă multe din reminiscențele copilăriei: ureche mică, mână mică, „pulpă străvezie”, „o
dezordine copilărească reflexă”.

Dincolo de aspectul său fizic, inocența este însăși materia din care e construit spiritul Verei.
Tânăra este mai mult decât timidă și naivă, deși are 18 ani, îi lipsesc orice cunoștințe despre
„cum se fac copiii” și despre corpul bărbătesc. Vera adoptă o atitudine de călugăriță chiar față
de propriul ei corp, neprivindu-se niciodată, goală, în oglindă, și dezbrăcându-se numai pe
întuneric. Așadar, această fată este lipsită de sexualitate până la absurd, adesea fiind descrisă
de narator ca având un comportament „băiețesc”. Tocmai în această infantilitate stă farmecul
Verei, iar flexibilitatea firii sale îi permite ca odată căsătorită să devină o seducătoare ce apelează
la „niște cochetării subtile” învățate de la femeile mai mature dintr-un hotel, trucuri menite să îl
seducă pe soțul ei.

Trecând de la descrierea directă a Verei, ajungem la cea indirectă și la simbolistica personajului


ei. Este foarte important să ținem minte perioada în care a fost publicat romanul și contextul
cultural al acelor vremuri. Vera este arhetipul femeii ideale din perioada interbelică. Ea
reprezintă tot ceea ce putea fi mai sublim în femeie, din perspectiva bărbaților din acele timpuri.
Așadar, pentru Călinescu, Vera este idealul de femeie: o tânără inocentă, blândă, supusă,
dispusă la orice sacrificii pentru binele soțului ei, o tânără mai degrabă înțeleaptă și intuitivă
decât inteligentă, o femeie a cărei carnalitate se dedică zămislirii de copii, nepercepând plăcerea
ca un scop de sine stătător. Pentru Jim, Vera este ființa pură prin care își găsește liniștea
sufletească și sensul vieții. Vera este „o Evă”, o ființă al cărei scop suprem este acela de a naște

5
copii, o tânără care trece prin căsătorie de la inocență absolută la o oarecare îndrăzneală notabilă.
Desigur, consider că această imagine asupra femeii este nerealistă, Vera fiind o idealizare, un
vis feminin al autorului întrupat într-un personaj.

Concluzionând, putem spune că personajul Verei este deosebit de reprezentativ pentru


imaginea femeii în literatura interbelică, ea asemănându-se cu Ileana, personaj principal al
romanului „Nuntă în cer”, publicat de Mircea Eliade tot în aceeași perioadă. Romanele ulterioare
ale lui Călinescu, mai ales cele postbelice, aduc o schimbare în perspectiva acestuia asupra
femeii, dintre care, cel mai grăitor exemplu este cel al Otiliei. Vera rămâne un simbol al vechii
ordini, a vechilor moravuri și cutume, inocența și puritatea sa infantilă fiind mărci ale unei
educații la care societatea românească a renunțat de mult.

Caracterizarea lui Jim

Jim este personajul principal al romanului Cartea nunții de George Călinescu, astfel că acțiunea
se desfășoară în jurul lui și a apropiaților acestuia. Pentru a reuși să construiești portretul acestui
personaj îți recomandăm să consulți și materialul pe care ți l-au pregătit profesorii noștri. Vei
vedea care sunt metodele de caracterizare pe care le folosește autorul, dar îți vei reaminti și cele
mai importante secvențe ale operei.

„Cartea nunții” este primul roman scris de George Călinescu, publicat în anul 1933. Opera este
structurată în 20 de capitole, fiecare având un titlu propriu și urmărește povestea lui Jim și a
apropiaților săi, pe parcursul a câtorva luni de zile. Jim, pe numele său oficial, Ion Marinescu,
este un personaj principal, masculin, modern, individual și complex. Trăsăturile sale ne sunt
prezentate atât în mod direct, din descrierile naratorului omniscient, cât și indirect, prin
comportamentul tânărului, gesturile, atitudinea sa, monologul interior, relațiile sale cu alte
personaje și descrierile acestora din urmă.

Jim este un tânăr în vârstă de 25 de ani, brun, frumos, proaspăt absolvent de Litere la o
facultate din Franța. El se întoarce acasă, la Udricani, în București unde găsește aceeași casă
plină de molii, de praf și de obiecte învechite pe care le păstrează mătușile sale bătrâne.
Atitudinea sa față de ele este una critică, dură, iar tânărul le adresează cuvinte lipsite de respect
„«Mumii ambulante, mațe uscate» ocărî el în gând pe bătrânele absente.” Din perspectiva
autorului, această atitudine este provocată de contrastul dintre mentalitatea învechită a bătrânelor
și gândirea modernă a lui Jim. Acesta nu dă dovadă de niciun pic de afectivitate față de
mama sa, Magdalina, și de altfel, față de nicio bătrână, în afară de seculara Iaca, mătușă căreia îi
ia apărarea atunci când află că femeile nu o mai hrănesc cum trebuie.

Comportamentul lui Jim față de fete denotă o serie de alte trăsături. Prima dintre ele este
imaturitatea emoțională, timiditatea îmbinată cu îndrăzneala obraznică a vârstei,
capacitatea de seducție împletită cu incapacitatea de a descifra vorbele fetelor Lola și Dora.
Pornind curajos în jocul „de-a iubirea”, Jim își face planuri pe rând cu toate fetele apropiate lui,
analizează peste măsură fiecare cuvânt spus de acestea, însă în imaturitatea sa le interpretează în
mod nerealist, fiind ulterior deziluzionat. Deși este un intelectual, „doctor în Litere”, Jim pare
să nu stăpânească inteligența emoțională necesară pentru a-i înțelege pe cei de lângă el.

6
Imaginea sa despre dragoste este una comică prin copilăria ideilor sale: „Așa începe dragostea –
recunoscu în sine Jim – prin încredere în viitorul bărbatului”.

Tot ca dovadă a imaturității regăsim în comportamentul tânărului și spontaneitatea necugetată.


În mod spontan, el o sărută pe Vera în tren, și, la fel de repezit, o cere în căsătorie după ce în
aceeași seară o lăsase baltă pentru a merge în vizită la Lola. Comportamentul său este confuz,
iar revelațiile sale sentimentale sunt mereu înlocuite de altele noi. Deși este un progresist,
iubitor de modernitate, el o alege pe Vera ca soție tocmai din motive mai degrabă
tradiționaliste, rolul ei fiind acum să îi fie „credincioasă” și să îl ajute să se „izbutească în viață”.
Fiind o fată naivă și inocentă, Vera îl idealizează pe Jim, gândindu-se că „nimeni nu era așa de
frumos și inteligent la privire ca logodnicul ei”.

Consider că Jim este un tânăr plin de contraste, când timid și reținut, când „șiret și galant”. El
adresează cuvinte frumoase fetelor și le recită versuri, însă acele sentimente pe care pretinde că
le are pentru ele sunt o iluzie chiar și pentru el însuși. Își dă seama de aceasta doar după ce este
confruntat cu afecțiunea reală pe care i-o poartă Vera. Jim este necioplit cu mătușile și mama
sa, chiar dur, însă delicat și gentil cu Vera, celelalte prietene ale lui, și din politețe chiar și cu
străinii.

În concluzie, Jim este un personaj deosebit de complex, ale cărui trăsături ne sunt prezentate
mai ales în mod indirect prin comportamentul și gândurile sale, și mai puțin în mod direct, din
perspectiva naratorului. Contrastele ce se regăsesc în construcția acestui personaj fac dificilă
încadrarea lui Jim în vreo categorie anume, iar complexitatea sa creează iluzia unui personaj real.
Deși acest roman este, în cuvintele lui Călinescu „un exercițiu minor”, el pune bazele stilului în
care autorul își va construi toate personajele din următoarele opere ale sale.