Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

Inviolabilitatea corespondentei

Autor:

Conducător științific: Nichita Rodica


magistru în drept, lector universitar

Chișinău 2017
Cuprins

1. Introducere.

2. Inviolabilitatea corespondentei.

3. Conditiile, modurile violarii secretului corespondentei conform


doctrinei dreptului penal.
1.Introducere
Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului constituie nu
doar o realitate ci şi o finalitate a întregii activităţi umane, bineînţeles a aceleia
democratice şi progresiste. De aici, şi atenţia cuvenită care este acordată aproape
peste tot în lumea actuală, problemelor teoretice şi practice referitoare la drepturile
omului, la protecţia şi respectul libertăţilor fundamentale ale persoanei umane.

Problematica drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi


cetăţeanului este reglementată de dreptul constituţional în plan intern şi este în
acelaşi timp obiect al reglementărilor de drept internaţional public.

Conceptele de „drepturi ale omului” şi „drepturi ale cetăţeanului” solicită o analiză


atentă în interferenţa, dar şi în individualizarea lor, deoarece, ele se condiţionează
dar nu se suprapun în mod perfect. Conceptul drepturilor omului, astfel cum a fost
elaborat pe plan internaţional, serveşte ca un important suport pentru
fundamentarea ideii existenţei drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Conceptul
drepturilor omului are o semnificaţie mult mai largă decât acela al drepturilor
cetăţeneşti, deoarece drepturile omului sunt drepturi universal valabile, aplicabile
tuturor fiinţelor umane, în timp ce drepturile cetăţeneşti sunt, potrivit însăşi
denumirii lor, specifice unui anumit grup de oameni şi anume cetăţenii unui anumit
stat.
2.Inviolabilitatea corespondentei
Articolul 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor
Fundamentale (Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) prevede:

„1. Orice persoana are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a
domiciliului său şi a corespondenţei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept


decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o
măsura care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea
naţională, siguranţa publica, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi
prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea
drepturilor şi libertăţilor altora.”

Violarea dreptului la secretului corespondenţei – art. 178 Codul Penal al


R.M.– presupune încălcarea dreptului la libertatea individuală în sensul
împiedicării posibilităţii persoanei de a comunica cu alte persoane, prin mijloacele
obişnuite de transmitere la distanţă (corespondenţă închisă sau deschisă, telegramă,
telefon, colete, trimiteri postale etc) fără teama unui amestec nedorit din partea
cuiva.

Constituţia R.M. a consfinţit, printre celelalte drepturi fundamentale ale


persoanei şi dreptul la inviolabilitatea corespondenţei în art. 30, iar Codul Penal
incriminează această faptă ca infracţiune în art. 178, constând în deschiderea, fără
drept, a unei corespondenţe adresate altuia ori în interceptarea unei convorbiri sau
comunicări efectuate prin telefon, telegraf, sau prin alte mijloace de transmitere la
distanţă. De asemeni infracţiunea constă şi în sustragerea, distrugerea sau reţinerea
unei corespondenţe precum şi în divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar
atunci când a fost trimisă deschisă din greşeală, ori în divulgarea conţinutului unei
convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul când făptuitorul a luat
cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din întâmplare.

Este binecunoscută teza conform căreia intimitatea informaţiilor personale


poate uneori reprezenta o condiţie a vieţii. Încercam să facem o corelaţie între
intimitate – condiţie a vieţii contemporane -, informaţiile care circulă, depind de
această intimitate şi dreptul personal, individual de a controla colectarea,
depozitarea, folosirea sau distribuirea acestor informaţii cu caracter personal.
Intimitatea individului va fi într-o continuă dependenţă de controlul sau faţă de
informaţiile personale. Capacitatea sa de a controla informaţia personală înseamnă
puterea de a decide, de a opera asupra vieţii sale; la un alt nivel, acest control al
informaţiei înseamnă putere socială, politică, de grup sau individuală; dacă o
persoana deţine controlul asupra informaţiilor despre sine se poate denumi acest
fapt un drept al propriei intimităţii, dacă însă o altă persoană deţine puterea de a
controla acele informaţii personale, atunci se poate spune că are puterea de a
controla persoana în cauză.
De menţionat este şi faptul că legea defineşte calitatea de operator ca fiind
acea persoană fizică sau juridică, de drept privat ori drept public care stabileşte
scopul şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; daca scopul şi
mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt determinate printr-un
act normativ sau în baza unui act normativ, operator este persoana fizică sau
juridică, de drept public sau privat, care este desemnată prin acel act normativ sau
în baza acelui act normativ.
Prelucrarea datelor privind starea de sănătate, sau viaţa sexuală, originea
rasială sau etnică, convingerile politice, de apartenenţă sindicală, religioase,
filozofice sau de natură similară sunt interzise; există şi excepţia - în cazul în care
persoana vizată şi-a dat în mod expres consimţământul ori când prelucrarea este
necesară pentru protecţia vieţii, integrităţii fizice sau sănătăţii persoanei vizate ori a
altei persoane în cazul în care persoana vizată se află în incapacitate fizică sau
juridică de a-şi da consimţământul.
Alte excepţii pot apărea în situaţia în care prelucrarea datelor se face
exclusiv în scopuri jurnalistice, literare sau artistice, daca prelucrarea priveşte date
cu caracter personal care au fost făcute publice în mod manifest de către persoana
vizată sau care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a persoanei vizate
ori de caracterul public ale faptelor în care este implicată.
Prin unele acte internationale, se prevede în mod expres şi modalităţile de
acces la aceste date, drepturile persoanei vizate în contextul prelucrării datelor cu
caracter personal, informarea persoanei vizate, dreptul de intervenţie asupra datelor
şi modalităţile de intervenţie asupra lor; se statuează şi se oferă instrumentele
necesare garantării, cel puţin teoretice, confidenţialităţii si securităţii prelucrărilor.
Încălcarea prevederilor enumerate conduce în funcţie de gravitatea faptei şi de
valoarea socială lezată, la sancţiuni de tip contravenţional sau infracţional.
Mai mult de jumătate din ţările Uniunii Europene au spus ca îşi vor reuni
forţele pentru a combate „spam”-ul, adică mail-urile nesolicitate care în general
capata informatie ilegala, facind publicitate serviciilor unor produse sau companii.
Austria, Belgia, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Franţa, Grecia, Irlanda,
Italia, Lituania, Malta, Olanda si Spania au căzut de acord sa lucreze mai strâns
pentru a-i acţiona în justiţie pe cei care răspândesc spam.
Acţiunea este o urmare a invitaţiei pe care consiliul pe telecomunicaţii al UE
a adresat-o statelor membre în decembrie 2004 să „facă schimb de experienţa” şi să
îşi „coordoneze acţiunile” în lupta împotriva spam-ului. Noua înţelegere reprezintă
un pas înainte în eliminarea spam-ului. Cu toate acestea, din cauza faptul că
majoritatea spam-urilor vin din ţări precum China, Rusia sau Statele Unite, s-ar
putea ca acest acord sa nu fie îndeajuns.
CipherTrust, o companie care se ocupă cu securitatea e-mail-urilor,
estimează că aproape 90% din mail-urile nesolicitate îşi au originea în SUA şi au
costat companiile europene 85 de miliarde de euro în ultimii patru ani. Cu toate
acestea, Comisarul pentru Societate Informaţională şi Media, Viviane Reding, a
declarat că se lucrează în paralel în cooperare cu statele terţe în parteneriate
bilaterale dar şi în forumuri internaţionale. Comisarul a încurajat autorităţile din
spaţiul Uniunii să adere la acord.
Radicati Group estimează că în 2004 procentajul de spam din e-mail-uri a fost de
46%, iar pană în 2010 a crescut la 71%.
Uzual, mesajele transmise între două locaţii aflate la distanţă pot fi citite şi
înregistrate de pe oricare din maşinile intermediare pe care acestea ajung.
Necesităţile ca anumite mesaje să nu poată fi citite de către persoane neautorizate
au determinat dezvoltarea unei direcţii de aplicare a principiilor criptografiei în
poşta electronică. Cele mai utilizate sisteme de mail "sigur" sunt PGP si PEM. PGP
- Pretty Good Privacy (confidenţialitate destul de bună) este creat de Phil
Zimmerman (a fost publicat în 1995) ca un pachet complet de securitate pentru
poşta electronică, care oferă mecanisme de confidenţialitate, autentificare,
semnături digitale şi compresie, într-o formă uşor de utilizat. PGP este distribuit
gratuit prin Internet, sisteme de informare în reţele si reţele comerciale, fiind
utilizabil pe platformele MS-DOS / Windows, UNIX si MacIntosh. Sistemul este
folosit astăzi pe scară largă datorită calităţilor sale.

3.Conditiile, modurile violarii secretului corespondentei conform


doctrinei dreptului penal
a) Obiectul acestui tip de infractiune se refera la calitatile speciale referitoare la
libertatea persoanei de a comunica prin intermediul corespondentei cu alte
persoane. Legea ocroteste secretul oricarei comunicari prin corespondenta, indi-
ferent de importanta acesteia. Nu are relevanta nici daca corespondenta cuprinde
sau nu date care nu ar trebui cunoscute de alte persoane, fiind suficient sa aiba ca-
racter nepublic, adica sa fie destinata numai adresantului. În aceasta privinta, scri-
soarea care cuprinde cea mai tainica destainuire, ca si aceea care cuprinde o banala
urare, reprezinta tot o corespondenta nepublica.

b) Infractiunea de violare a secretului corespondentei, desi se refera la un drept


personal, are caobiect material chiar corespondenta violata prin actul de
deschidere, sustragere, distrugere, retinere a corespondentei. De asemenea,
constituie obiect material linia de comunicatie în cadrul careia s-a interpus
persoana care realizeaza interceptarea convorbirii sau comunicarii.
B. Subiectii infractiunii. a) Infractiunea poate fi savârsita de orice persoana care
îndeplineste conditiile generale ale raspunderii penale. Daca fapta va fi comisa, de
exemplu, de catre un functionar, vom fi în prezenta unui concurs ideal de
infractiuni între violarea secretului corespondentei si abuzul în serviciu contra
intereselor persoanelor (art.327 C.P al RM, (Abuzul de putere sau abuzul de
serviciu).

Infractiunea de violare a secretului corespondentei poate fi comisa în oricare din


formele participatiei penale.

b) Subiect pasiv poate fi orice persoana. De fapt, subiectul pasiv este alcatuit
din persoanele între care s-a purtat corespondenta, expeditorul si destinatarul cores-
pondentei sau cele care au participat la convorbirea efectuata prin telefon, telegraf
sau alte mijloace de transmitere la distanta.

Nu exista cerinte speciale privind timpul si locul comiterii infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Infractiunea se poate realiza, sub aspectul


elementului material al laturii obiective, prin una din actiunile incriminate de
art. 178 C. pen. În primul rând, infractiunea se poate comite prin deschiderea
fara drept a unei corespondente adresate altuia. Nu are relevanta daca inculpatul a
luat sau nu efectiv cunostinta de continutul corespondentei, nici modul în care este
scrisa corespondenta (cu mâna, cu masina, tiparita), într-un alfabet cunoscut sau
secret (cifrat), ori modul cum este remisa (direct destinatarului, prin posta, curier),
daca a fost timbrata complet sau este netimbrata, daca destinatarul a fost gresit sau
nu. Evident, infractiunea nu poate fi comisa când expeditorul înmâneaza personal
corespondenta destinatarului, care ia cunostinta imediat de continutul ei, ci numai
când, înainte de a ajunge la destinatar ori înainte ca acesta sa ia cunostinta de ea,
corespondenta trece prin mâinile altor persoane. Savârseste aceasta infractiune de
pilda, seful de vagon,seful de bord care, în scopul sustragerii a diferite sume de
bani, diferitor bunuri, deschide corespondenta pe care o transporta. Nu comite
infractiunea prevazuta în art. 178 acela care deschide corespondenta în temeiul
unui drept conferit de lege (de pilda, parintii pentru copii, tutorele pentru copil,
organele judiciare imputernicite, organele penitenciare etc.). Cerinta esentiala care
trebuie îndeplinita este aceea ca întotdeauna corespondenta trebuie adresata
altcuiva.

Infractiunea se poate realiza, în al doilea rând, prin interceptarea, adica prin


surprinderea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf
sau prin alte mijloace de transmitere la distanta. A intercepta o convorbire sau
comunicare înseamna a surprinde, a asculta o convorbire între doua persoane sau o
comunicare pe care o persoana o face altcuiva. Nu are relevanta daca subiectul
activ a interceptat total sau partial convorbirea si continutul acesteia.
Pentru existenta infractiunii interceptarea trebuie sa fie efectuata fara drept.
Ascultarea din greseala a unei convorbiri nu va constitui infractiune.

De asemenea, violarea secretului corespondentei se poate realiza prin sustra-


gerea, distrugerea sau retinerea unei corespondente. Prin sustragere se întelege
luarea corespondentei din detentia unei persoane fizice sau juridice. Daca cores-
pondenta sustrasa continea bani sau alte valori, pe care autorul si le-a însusit, va
exista un concurs de infractiuni între infractiunea de violare a secretului cores-
pondentei si cea de furt. Prin distrugerea corespondentei se întelege suprimarea,
desfiintarea acesteia în materialitatea sa. Prin retinere se întelege pastrarea cores-
pondentei, înainte de a fi predata destinatarului, pe o durata suficienta pentru ca ea
sa apara nejustificata.

În ultima modalitate, infractiunea se poate realiza si prin divulgarea


continutului unei corespondente sau a convorbirii ori a comunicarii, chiar daca
corespondenta a fost trimisa deschisa sau a fost deschisa din greseala sau daca
faptuitorul a luat cunostinta de continutul convorbirii sau al comunicarii, din
greseala sau din întâmplare. Divulgarea continutului unei corespondente ori
continutului unei convorbiri sau al unei comunicari reprezinta aducerea la
cunostinta altora. Nu are relevanta daca divulgarea se face catre una sau mai multe
persoane, indirect sau mai târziu fata de aflarea continutului corespondentei sau
convorbirii.

b) În toate modalitatile de comitere a faptei, actiunea faptuitorului are


ca urmare o stare de încalcare a libertatii de comunicare a persoanei cu alti oameni,
prin mijloace de transmitere la distanta, fara nici o interventie externa. În
savârsirea oricareia din actiunile incriminate se prevede implicit urmarea imediata
a infractiunii.

c) Din natura actiunilor descrise în norma de incriminare rezulta si legatura de


cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de violare a secretului corespondentei se


comite cu intentie directa sau indirecta. Deschiderea din greseala a unei
corespondente sau interceptarea din culpa a unei convorbiri, comunicari sau
distrugerea, retinerea unei corespondente ori divulgarea din culpa nu constituie
infractiune. Motivul si scopul actiunii nu au nici o relevanta pentru existenta
infractiunii.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni


A. Forme. Infractiunea de violare a secretului corespondentei se consuma în mo-
mentul când, ca urmare a actiunii faptuitorului, s-a produs urmarea imediata ceruta
de însasi natura actiunii. Tentativa infractiunii, desi posibila, nu este pedepsita.

B. Modalitati. Violarea secretului corespondentei este incriminata într-o varietate


de modalitati normative (care constau în deschiderea, fara drept, a unei corespon-
dente adresate altuia, ori interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin
telefon, telegraf, sau prin alte mijloace de transmitere la distanta, în sustragerea,
distrugerea sau retinerea unei corespondente, precum si în divulgarea continutului
unei corespondente, chiar atunci când a fost trimisa deschisa sau a fost deschisa din
greseala, ori divulgarea continutului unei convorbiri sau comunicari interceptate,
chiar în cazul în care faptuitorul a luat cunostinta de aceasta din greseala sau din
întâmplare). În raport cu fiecare din aceste modalitati normative pot exista variate
modalitati faptice.

Conform codului penal al R.M.: Violarea dreptului la secretul scrisorilor,


telegramelor, coletelor şi altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi
înştiinţărilor telegrafice, cu încălcarea legislaţiei,
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale sau cu
muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.

Al 2 prevede: Aceeaşi acţiune săvîrşită:


a) cu folosirea situaţiei de serviciu;
b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru obţinerea ascunsă
a informaţiei;
c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale
se pedepseşte cu amendă de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, sau cu închisoare de
pînă la 3 ani, sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
desfăşura o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

Actiunea penala este pusa în miscare numai la plângerea prealabila a persoanei


vatamate, iar împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
BIBLIOGRAFIE

 Articolul 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi


Libertăţilor Fundamentale
 art. 178 Codul Penal al R.M.
 art. 327 Codul Penal al RM
 Constituţia R.M.
 ASPECTE TEORETICE ŞI JURISPRUDENŢIALE PRIVIND
S E C R E T U L CORESPONDENŢEI - 2014 Constanta