Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR BUCUREŞTI

FACULTATEA DE LIMBI ȘI LITERATURI STRĂINE

Ghid de elaborare a lucrării de licenţă

I. Alegerea domeniului de cercetare şi a profesorului coordonator


II. Alegerea temei pentru lucrarea de licenţă
III. Etapa de documentare generală în vederea elaborării lucrării
IV. Alegerea textelor de referinţă sau a corpus-ului
V. Organizarea materialului şi însușirea unei metodologii de cercetare, în vederea aplicării
acesteia pe textele de referință
VI. Redactarea lucrării
VII. Prezentarea în formă finală a lucrării
VIII. Anexa1: Coperta lucrării de licenţă
Anexa 2: Prima pagină a lucrării
Anexa 3: Tehnoredactarea lucrării
Anexa 4: Realizarea prezentării şi susţinerea lucrării.

I. Alegerea domeniului de cercetare şi a profesorului coordonator

La sfârşitul anului al II-lea de studii universitare sau la începutul anului al III-lea, studenţii se
vor hotărî asupra unui domeniu de studiu în cadrul căruia urmează să se înscrie lucrarea lor de
licenţă. Punctul de pornire îl constituie domeniile abordate pe parcursul anilor de studiu la cursurile
fundamentale sau la cele opţionale:

a) Domenii care privesc studiul limbii:


 lingvistică generală
 lexicologie
 gramatică (morfologie)
 gramatică (sintaxă)
 semantică
 pragmasemantică,
 analiza discursului
 teoria și tehnica traducerii
 limbaje de specialitate

b) domenii raportate la literatură, civilizaţie sau la studii culturale


 studii literare:
 teorie literară (genuri literare; tipologia textului literar; metode de analiză şi interpretarea
literaturii; comparativismliterar etc.)
 istorie literară;curente literare;studiul unei opere sau al unei teme literare
 probleme ale criticii literare
 teorii ale receptării textului literar
 analiza textului literar;
 studii culturale:
 semiotică şi antropologie culturală;
 studiul mentalităţilor
 aspecte ale civilizaţiei unui spaţiu cultural (hispanic, britanic, canadian, francofon,
germanofon, oriental etc.)

1
c) studii interdisciplinare
 studii de stilistică (privind stilul unui autor);
 studii de naratologie
 studii de traductologie (analiza traducerii unui text literar, științific sau jurnalistic)
 studii de semantică sau de pragmatică a textului literar

II. Alegerea temei pentru lucrarea de licenţă

Stabilirea temei lucrării de licenţă se face în urma consultării prealabile cu profesorul


îndrumător. Împreună cu acesta se stabilesc atât tema, cât şi etapele realizării lucrării de licenţă precum
şi selectarea resurselor bibliografice corespunzătoare temei şi accesibile studentului.
Se recomandă evitarea unor teme generale, cum ar fi, de exemplu, studiile panoramice asupra
unui curent, a unui autor și a întregii sale opere. Se vor prefera temele bine precizate, care implică
studiul aplicat pe un text de referinţă (un roman, o nuvelă, un eseu, un volum sau o selecţie de
poeme, o piesă de teatru etc.) sau care privesc un anumit fenomen lingvistic. Indiferent de tematica
aleasă, se recomadă ca lucrarea să cuprindă şi o component aplicativă, de analiză pe un corpus de
referinţă, adică pe un grupaj de texte, selectat pentru ilustrarea problematicii abordate în lucrare.
După alegerea cadrului tematic general, se stabileşte subiectul propriu-zis al lucrării şi se
propune un titlu, sub îndrumarea profesorului ales drept coordonator ştiinţific al lucrării de licenţă.
Uneori, precizarea temei şi a titlului nu se pot face decât după o documentare de ansamblu asupra
domeniului.
III. Etapa de documentare generală în vederea elaborării lucrării
Formularea unei teme de studiu permite studentului să înceapă activitatea de documentare.
Documentarea începe de la studiile generale (prin consultarea lucrărilor cu caracter introductiv,
care oferă o privire de ansamblu asupra unei discipline). Etapa de documentare implică şi stabilirea
unei bibliografii minimale, corespunzătoare tematicii pentru care s-a optat.
Documentarea se finalizează cu sinteze de prezentare a problematicii din domeniul ales (fişe de
lectură, notiţe, extrase, citate). În aceste sinteze se evită preluarea ca atare a textelor din lucrările care
au servit drept surse de documentare. În cazul în care se preiau citate din lucrările consultate, acestea
vor fi marcate ca atare în fișele de lectură, precizându-se autorul, titlul lucrării, editura, orașul, anul
apariției și pagina la care se află pasajul citat. Acest lucru va fi foarte util în faza de redactare a
lucrării, când trimiterile bibliografice trebuie să fie foarte riguroase. Etapa de documentare se poate
întinde pe parcursul semestrului I al anului al III-lea.
Este de dorit ca etapa de documentare să se finalizeze cu o sinteză a ideilor prezente în lucrările
consultate. În cuprinsul lucrării de licență, aceste idei trebuie redate într-un mod personal, care să
demonstreze asimilarea lor și preluarea în propria lucrare în urma unei selecții critice. Se va evita
reproducerea textual sau parafrazarea autorilor consultaţi. Atunci când este cazul, se recurge la
citarea unor fragmente care servesc demonstraţiei sau argumentaţiei proprii din lucrare. Citatele
inserate în lucrare (semnalate prin ghilimele) pot fi scurte (un mic segment, o frază), şi în acest caz
citatul se integrează în expunerea studentului; citatele din bibliografia teoretică pot fi însă şi mai
lungi (de 4-5 rânduri sau de un paragraf), situaţie în care citatul se plasează ca paragraf distinct,
delimitat de expunerea personală a studentului (de exemplu: prin spațiu înainte și după citat, prin
margine (indentation) de 0.5 la dreapta și la stânga; în cazul citatelor mai lungi nu se folosesc
ghilimelele, în schimb se scrie cu caractere mai mici, de exemplu Times New Roman 10).
Ideile, clasificările, datele şi informaţiile preluate din lucrările teoretice sau descriptive
consultate în etapa de documentare se preiau în textul lucrării de licenţă numai cu menţionarea
surselor, sub forma unor trimiteri la lucrarea consultată, care trebuie menţionată şi în bibliografie.
Trimiterile bibliografice se realizează prin note de subsol care trebuie să conțină informații complete
despre sursa citatului, inclusiv pagina (vezi paragraful de mai sus, referitor la fișele de lectură).

2
IV. Alegerea textelor de referinţă sau a corpus-ului
Lucrarea de licenţă trebuie să conțină o parte aplicativă consistentă care să ilustreze fenomenul
abordat. Această cerință este valabilă indiferent de domeniul în care se situează tematic lucrarea, fie
că aceasta studiază un fenemen lingvistic sau un aspect literar.
a) În lucrările cu tematică literară, partea cea mai importantă, care aduce totodată şi
originalitate tezei, este tocmai comentariul pe text. Astfel, studenţii care abordează subiecte de
literatură sunt îndemnaţi să aloce studierii textului de referinţă o parte considerabilă din timpul
și efortul dedicate lucrării de licență. Textele de referinţă vor trebui să fie limitate cantitativ la acea
latură a operei sau a fenomenului care poate fi studiată cu atenţie pe durata limitată în care studentul
îşi elaborează lucrarea de licenţă.
b) În lucrările consacrate studiilor de limbă şi stil, faptele de limbă vor fi ilustrate cu exemple
provenite din analiza unor texte autentice: fragmente de text literar sau extrase din presă, din
publicaţii de specialitate, etc.
Indiferent de tematică, în evaluarea lucrării de licenţă se ţine cont de calitatea şi corectitudinea
ilustrărilor fenomenului literar sau lingvistic care constituie tema lucrării.

V. Organizarea materialului şi aplicarea unei metodologii de cercetare


După cum reiese din cele expuse mai sus, etapa de documentare asupra temei alese îl ajută pe
student să acumuleze un număr de informaţii (sub formă de fişe de lectură, notiţe şi sinteze ale
lucrărilor citite, observaţii de lectură etc.) pe care urmează să le organizeze în vederea prezentării lor
în lucrare. În această etapă este important ca studentul să-şi însuşească principii de analiză şi
interpretare a textului literar sau de recunoaştere a unor fenomene de limbă. Partea cea mai
dificilă a elaborării unei lucrări este tocmai familiarizarea cu instrumentele metodologice specifice
unei discipline. În acest sens, studentului nu i se cere originalitate sau inovare sub aspectul
principiilor de analiză şi interpretare, ci doar capacitatea de a-şi însuşi metode de lucru consacrate, pe
care urmează să le aplice unui material literar sau lingvistic nou.
Însuşirea unei metodologii de interpretare literară sau de analiză a faptelor de limbă dovedeşte
că studentul a reuşit să se iniţieze cu succes în cercetarea ştiinţifică. El trebuie să arate că foloseşte
corect instrumentele de lucru specifice domeniului de cercetare în care se înscrie lucrarea sa.

VI. Redactarea lucrării


După ce materialul brut a fost selectat şi după ce s-au realizat sintezele teoretice sub forma
notiţelor şi a fişelor de lectură, iar textele ilustrative au fost analizate, studentul va putea trece la
etapa de redactare.

A. Capitolul introductiv
Partea introductivă a unei lucrări de licență se poate prezenta sub diferite forme:
- un scurt Argument de o pagină.
- o Introducere de 1-3 pagini sau sub forma unui capitol de cca 3-4 pagini.
Indiferent de formă, Introducerea trebuie să menţioneze tematica abordată, cu referiri la cadrul
teoretic al cercetării şi cu anunţarea parcursului expunerii. Introducerea trebuie să atingă următoarele
puncte:
1. Introducere
1.1. Scopul unei introduceri este expunerea clară a temei alese precum și motivarea alegerii
acesteia.
1.2. De asemenea, trebuie menționat de la început cadrul teoretic al cercetării sau modelul
ştiinţific în cadrul căruia se propune o analiză aplicativă (pe texte sau autor/i de referinţă).
Descrierea problematicii care constituie tema lucrării se face deci în termenii unei anumite
abordări teoretice. În introducere se vor formula şi unele ipoteze de lucru de la care porneşte
cercetarea.
1.3. În afara specificării cadrului teoretic, este util să se menţioneze câteva obiective pe care
lucrarea și le propune, precum și câteva ipoteze privind rezultatele estimate la finalul demersului de
cercetare.
3
1.4. Uneori este important ca în introducere să se anunţe pe scurt succesiunea capitolelor,
parcursul cercetării.
1.5. În funcţie de tema lucrării, în introducere se poate prezenta autorul comentat sau opera
literară de referinţă sau, eventual, se menţionează succint corpus-ul de texte din care au fost extrase
exemplele ilustrative.
1.6. Unele teme pretind și o încadrare istorică a problematicii. Acest preambul istoric poate fi
inclus fie în capitolul introductiv, fie poate face obiectul unei prime secţiuni din Cuprinsul lucrării.

B. Capitolele din cuprinsul lucrării:

CUPRINSUL lucrării trebuie să expună detaliat diferitele aspecte ale tematicii alese.

Așa cum s-a subliniat deja, lucrarea de licenţă trebuie să se raporteze la o tematică bine
precizată, ea având un obiect de studiu bine delimitat. Prin urmare, este de aşteptat ca lucrarea să
nu propună o expunere amănunţită, cu multe capitole şi subcapitole. Lucrarea va avea, în funcție de
tema aleasă, cca. 40-50 de pagini, care vor fi scrise cu Times New Roman, corp 12, la 1,5 rânduri.
Structura pe care o propunem pentru CUPRINSUL unei lucrări de licenţă se limitează la 3-5
capitole.
Există diferite modalități de structurare a Cuprinsului. Asfel, capitolele din Cuprins pot începe de
la chestiuni generale, urmând să intre apoi într-o problematică din ce în ce mai specifică. Alteori,
capitolele se succed linear, fiecare tratând un aspect diferit al tematicii; în acest caz, este nevoie de un
capitol de sinteză, care să explice legăturile dintre diferitele aspecte prezentate pe rând.
Materia expusă în cuprinsul lucrării provine atât din documentarea asupra temei, cât şi din
analiza sau comentariile independente ale studentului.

Lucrarea va avea cel puţin un capitol de analiză, de interpretare sau de comentariu original,
rezultat al reflecţiei personale a studentului, pe baza aplicării metodologiei de cercetare asupra
materialului studiat.
Lucrarea trebuie să prezinte un anumit fapt de limbă, de cultură, de civilizaţie, de istorie literară
sau de teorie a literaturii, îmbinând sinteza cercetărilor anterioare în domeniu – dovadă a bunei
documentări și informări a studentului – cu analiza aplicativă: dovadă a capacităților acestuia de a
utiliza independent metodologia de studiu însușită și de a emite judecăți originale și susținute de
argumente asupra corpus-ului de texte supus analizei.

În funcţie de tematică, un capitol poate avea mai multe subcapitole sau diviziuni tematice:

Capitolul I – Titlu de capitol


1.1. Titlu de subcapitol
1.2. Titlu de subcapitol
1.3. Titlu de subcapitol
........................................
Capitolul II-Titlu de capitol
2.1. Titlu de subcapitol
2.2. Titlu de subcapitol
2.3. Titlu de subcapitol
........................................
Capitolul III -Titlu de capitol
3.1. Titlu de subcapitol
3.2. Titlu de subcapitol
3.3. Titlu de subcapitol
........................................
Concluzii

4
Numerotarea capitolelor poate porni de la capitolul introductiv sau poate lăsa Introducerea ca o
secţiune distinctă (atunci când ea are rolul unui scurt preambul). Numerotarea începe atunci abia cu
intrarea în material propriu-zisă a lucrării.
De regulă, ultimul capitol al Cuprinsului ar trebui să facă o expunere a rezultatelor cercetării,
o evaluare a problematicii expuse, un bilanț al fenomenelor analizate și implicit să confirme sau să
infirme ipotezele formulate în introducere (vezi Introducere 1.3).
Numărul de pagini al Cuprinsului unei lucrări depinde de tematica abordată şi de extensia
exemplificărilor sau a ilustrărilor. În medie, un capitol poate avea 10-11 pagini, cuprinsul unei lucrări
de licenţă necesitând cel puţin 40 de pagini pentru o expunere elaborată a unei teme.
Pentru lucrările redactate în limbi străine, se impune o redactare cât mai concisă, pentru a
se asigura corectitudinea gramaticală şi stilistică.
Studentul trebuie să urmărească realizarea unor standarde de calitate precum: acurateţea
redactării, proprietatea termenilor ştiinţifici, coerența demersului analitic, forţa argumentării,
adecvarea exemplelor ilustrative la obiectivele propuse.
Se recomandă, de asemenea, să nu se redea în lucrare decât sintezele proprii ale studentului sau
concluziile sale privind literatura teoretică studiată, iar citatele să nu depăşească 4-5 rânduri.

C. Concluziile cercetării

Partea de concluzii poate avea cca 1-4 pagini, fiind secţiunea care cere cât mai multă concizie
şi structurare a ideilor. În această parte a lucrării se poate face bilanţul etapelor de documentare şi de
analiză sau se pot expune câteva repere importante ale problematicii studiate.
Concluziile se prezintă fie la sfârşitul unui ultim capitol al lucrării, în care se descriu rezultatele
studiului, fie într-o secţiune distinctă, care face o sinteză a parcursului de cercetare.
Este recomandabil să se acorde suficientă atenție concluziilor, ele constituind sinteza celor mai
importante elemente din Conţinutul lucrării.
Concluziile ar trebui avute în vedere chiar dinainte de redactarea cuprinsului. Deci, concluziile ar
trebui schiţate încă din etapa de pregătire a redactării lucrării. Studentul ar trebui să ştie de la bun
început ce rezultate se aşteaptă să obţină prin demersul său, astfel, va realiza o expunere mai logică,
mai bine argumentată a materiei. Uneori, alături de concluzii sunt prezentate şi perspectivele unui
studiu viitor mai aprofundat, sau ale continuării cercetării în alţi parametri sau cu alte obiective.
Concluziile se pot formula ca un comentariu rezumativ care reia tematica expusă pe parcurs, sau
se pot formula succint, pe puncte, ca o listă de parametri sau de aspecte definitorii ale analizei propuse
de-a lungul cercetării.
Nu întotdeauna o lucrare de licenţă poate fi finalizată cu un set de concluzii originale, care aduc
un punct de vedere nou asupra temei abordate. De multe ori, lucrarea de licenţă nu face decât să
confirme în mod argumentat un rezultat deja descris în literatura de specialitate.

D. Bibliografia

Bibliografia cuprinde lista tuturor lucrărilor consultate: cărţi de specialitate, articole, tratate,
compendii, dicţionare, site-uri.
Lista lucrărilor din care s-au extras ilustraţiile sau exemplificările nu se introduce în bibliografie, ci se
formează o listă distinctă, situată după bibliografie, sub un titlu potrivit: Texte de referinţă sau Textele
comentate, Sursele ilustrărilor, sau Corpus-ul studiat.
Trebuie evitată practica neştiinţifică a încărcării bibliografiei cu lucrări care NU au fost consultate
efectiv de student! Bibliografia nu se preia gata realizată dintr-o altă lucrare, ci fiecare autor are datoria
de onestitate de a specifica lucrările pe care le-a consultat în mod real pentru cercetarea sa.
Redactarea bibliografiei urmează norme specifice de scriere, în funcţie de limba în care se prezintă
lucrarea. În Anexa 3 se prezintă convenţiile uzuale de scriere a bibliografiei.

5
E. Rezumatul

În vederea susţinerii orale a lucrării, studentul trebuie să realizeze şi un rezumat al lucrării, sau
chiar un document în PowerPoint (vezi Anexa 4), cu exemplificări pertinente pentru a prezenta în faţa
comisiei de examen demersul său de analiză.

VII. Prezentarea în forma finală a lucrării


În principiu, redactarea va folosi pagina A4, spaţiere la un rând, caractere Times New Roman, corp
12 folosit pentru textul lucrării, şi corpul 10 pentru pentru notele de subsol şi pentru exemplificările
extrase din textele de referinţă.

Lucrarea în forma ei finală va fi structurată pe capitole şi va include următoarele elemente


obligatorii:

VII. Prezentarea în forma finală a lucrării


În principiu, redactarea va folosi pagina A4, spaţiere la un rând, caractere Times New Roman, corp
12 folosit pentru textul lucrării, şi corpul 10 pentru pentru notele de subsol şi pentru exemplificările
extrase din textele de referinţă.

Lucrarea în forma ei finală va fi structurată pe capitole şi va include următoarele elemente obligatorii:

Structura lucrării de licenţă


 Copertă – după modelul din Anexa nr. 1;
 Pagina de gardă (pagină albă, fără text, la lucrările cartonate)
 Pagina de titlu – vezi Anexa nr. 2
 Cuprinsul sau Sumarul lucrării de licenţă  care prezintă titlurile capitolelor şi pagina
unde se regăsesc. Pagina de sumar se plasează fie înaintea textului lucrării, fie la sfârşit,
unde poate apărea şi sub forma unei Table de materii în care se specifică atât titlurile
capitolelor cât şi cele ale diviziunilor mai mici ale lucrării.
 Textul lucrării de licenţă, cu diviziunile pe capitole şi secţiuni subiacente, după modelul
descris mai sus:

Introducere

Capitolul 1 titlu
1.1.
1.2.
1.3.
Capitolul 2 titlu
2.1.
2.2.
2.3.
Capitolul 3 titlu
2.1.
2.2.
2.3.

Concluzii.

Bibliografie
Texte de referinţă (sau sursele de unde s-au extras exemplificările)
Anexe (pentru lucrările care necesită texte anexate)

6
Pentru depunerea lucrării în vederea susţinerii se vor respecta următoarele reguli:
 În perioada 15 mai-15 iunie a.c., împreună cu coordonatorul ştiinţific se va stabili
forma definitivă a lucrării, care apoi se va printa după ce se vor opera ultimele corecturi
 În vederea depunerii lucrării la secretariatul facultăţii, lucrarea trebuie avizată de
coordonatorul ştiinţific  NU se vor depune lucrări care nu au fost aprobate de
coordonatorul ştiinţific!

 Lucrarea va fi printată şi legată, în 2 exemplare (unul pentru comisie şi unul pentru


studentul care susţine licenţa). La secretariat se depune un exemplar.

 La depunerea lucrării, studentul va completa un formular tip (Fişa de înscriere la


examenul de licenţă), care conţine şi declaraţia pe propria răspundere că lucrarea nu este
copiată / plagiată şi că este o realizare personală;

 Lucrarea se va depune cel mai târziu până la data care va fi anunţată de secretariatul
facultăţii (în general cu 10 zile sau o săptămână înainte de data examenului de susţinere a
lucrării de licenţă).

Pentru a evita fenomenul plagiatului, legislaţia actuală impune aşadar ca instituţiile organizatoare ale
examenului de licenţă să solicite ca lucrarea de licenţă depusă în forma ei finală la secretariatul facultăţii, să
conţină o declaraţie pe propria răspundere a absolventului, datată şi semnată în original, din care să
rezulte că lucrarea îi aparţine, nu a mai fost niciodată prezentată şi nu este plagiată. Secretariatul
facultăţii pune la dispoziţie formularul standard al acestei declaraţii.

7
Anexa 1. Coperta Lucrării de licenţă

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ DIMITRIE CANTEMIR


FACULTATEA DE LIMBI ŞI LITERATURI STRĂINE
Specializarea:.........................

FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: ZI
(16pt)

Lucrare de licenţă (26pt)

Student,
Prenume NUME
(16pt)

Coordonator ştiinţific,
Prof. /conf./lect./asist. univ. dr. Prenume NUME
(14pt)

BUCUREŞTI
201…

8
Anexa 2. Prima pagină a lucrării

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ DIMITRIE CANTEMIR


FACULTATEA DE LIMBI ŞI LITERATURI STRĂINE
Specializarea: .........................
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: ZI

Lucrare de licenţă (22pt)


Titlul lucrării (26pt)

Student,
Prenume NUME (16pt)

Coordonator ştiinţific,
Prof. /conf./ lect./ asist. univ. dr. Prenume NUME
(14pt)

BUCUREŞTI,
201…

9
Anexa nr. 3 – Tehnoredactarea lucrării

Recomandăm următoarele reguli de tehnoredactare ale capitolelor lucrării de licenţă:

Capitolul 1. Titlul capitolului (14pt, bold, left)


1.1. Titlul subcapitolului 1 (13pt, bold, italics, left)
1.1.1. Titlul paragrafului (12pt, bold,
italics, left) Recomandări:
1. Este de preferat o structură cât mai compactă a capitolelor şi evitarea alcătuirii de subcapitole în
paragrafe de câteva rânduri.
2. Formatul paginii pe care îl recomandăm este următorul:
 Formatul paginii: A4;
 Margini: Top 2,5 cm, Bottom 2,5 cm, Left 3,5 cm, Right 2,5 cm, Header 1,27 cm, Footer 1,27 cm;
 Aliniat nou: Tab stop: 1,27 cm;
 Font: Times New Roman 12 pt, line space 1,5, justified.

3. Titlurile capitolelor trebuie să fie numerotate continuu, iar secţiunile vor fi numerotate în
funcţie de numărul capitolului, fără însă a utiliza mai mult de 3 cifre (exemplu, 1.2.1.);
4. Numerotarea paginilor se va realiza continuu, începând cu numărul 1, pe prima
pagină a primului capitol, dreapta jos;
5. Pentru a face trimitere la anumite lucrări în cadrul textului se va utiliza următoarea formă (Autori,
anul: paginile). Se recomandă utilizarea notelor de subsol doar pentru anumite precizări de natură
conceptuală sau faptică.
Titlurile bibliografice vor fi trecute numerotat, în ordinea alfabetică a autorilor
respectând următoarele tehnici de redactare:
- Cărţi:
• Ionescu, Maria (2004), Interferenţele lecturii postmoderne, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti, p. 1-15.

 Articole de specialitate:
• Ionescu, Maria (2007), „Lectura postmodernă” Revista de Literatură Contemporană,
nr. 130, 1 septembrie 2007, p. 8
 Articole sau documente descărcate de pe Internet:
• Eminescu, Mihai , „Poezii tipărite în timpul vieţii I Introducere • Note şi variante • Anexe Ediţie
critică îngrijită de PERPESSICIUS Cu 50 de reproduceri dupã manuscrise Bucureşti, Fundaţia
pentru literatură şi artă „Regele Carol II” 39, 1939, p. 54
disponibil on-line http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html , accesat în 10.01.2016

 Pagini web:
• *** www.mnlr.ro.

 Se recomandă trecerea la bibliografie doar titlurilor la care se face trimitere în textul lucrării
 Pentru aparatul bibliografic se va utiliza sistemul menţionat mai jos:

• Note de subsol:
• Se separă de text printr-o linie
• pot cuprinde un anume gen de explicaţii, cum ar fi traducerea cuvintelor din
alte limbi aflate în text;
• Explicaţii despre sensul cuvintelor;
• Corectarea unei forme greşite dintr-un text;

10
Explicaţii bibliografice:
 Sunt redactate la subsol sau la sfârşit de capitol sau la finalul lucrării. În funcţie de
varianta aleasă este stabilită şi numerotarea;
Pentru note bibliografice se folosesc:
 apud = se citează indirect, fără a se verifica personal sursa; orice posibilă greşeală
strecurată în textul din care s-a citat sau la care se face referire, îi revine acelui autor,
menţionat cu apud, adică după care a fost făcută interpretarea;
 idem = acelaşi autor, dar nu şi acelaşi text. Urmează alt studiu, decât cel deja menţionat.
Din spirit de economie atunci când din sursa la care s-a recurs se notează pe o
aceeaşi pagină mai multe fragmente preluate exact de pe fila respectivă a cărţii
utilizate, se va numerota numai cel din urmă citat, subînţelegându-se că şi cele
anterioare sunt preluate din acelaşi loc;
 ibidem = acelaşi autor şi studiu, citate imediat anterior, când nu se interpune alt autor şi
text. Înainte de ibidem, nu apare consemnat autorul; ar fi inutil şi tautologic.
 vol. cit. = volumul deja menţionat într-o notă anterioară;
 op. cit. = când se face trimiterea la unica operă a autorului respectiv, citată în studiu.
Dacă sunt mai multe, s-ar crea confuzii; atu8nci se face referire la ultima operă deja
menţionată.
 art. cit. = articolul citat, după care se poate reveni cu ibidem la aceeaşi sursă bibliografică;
 cf. (confere) = raportare la afirmaţia altcuiva, fără ca autorul să se implice. Se poate
face trimitere la mai multe titluri. Titlul foarte lung nu se repetă integral, ci doar
primul cuvânt urmat de un şir de puncte: … Uneori când autorul figurează în text la
pagina respectivă, se notează la subsol numai opera sa. La subsol se notează:
prenume, nume, operă, cu toate coordonatele, pe când la bibliografia de la sfârşitul
capitolului se schimbă ordinea: nume, prenume, operă şi celelalte determinări ale
acesteia între virgule, cu distingerea titlului prin folosirea boldului sau a scrierii cu
italice, totul în ordine alfabetică.
 vd. = trimitere la o sursă;
 supra sau infra = când se folosesc cf.-urile, înainte de a cita o lucrare, astfel se
atrage atenţia asupra faptului că există diferenţe de vederi faţă de autorul citat;
 vezi şi = când se adaugă noi surse de informare.

11
Anexa 4. Realizarea şi susţinerea lucrării

1. Prezentarea orală poate avea drept suport un document realizat în PowerPoint.


2. Prezentarea va conţine maxim 15 slide-uri.
3. Se recomandă următoarea structură a prezentării:
 Slide 1: coincide cu textul din prima pagină a lucrării;
 Slide 2: cuprinsul lucrării;
 Slide 3, 4, 5 etc. ...: prezentarea rezultatelor cercetării;
 Ultimul slide va conţine concluziile cercetării şi propunerile.
4. Timpul alocat prezentării lucrării este de 10 minute, urmat de 5-7 minute de întrebări şi discuţii.
5. Se recomandă susţinerea liberă a lucrării, fără a citi de pe slide-uri, precum şi o ţinută şi o
atitudine corespunzătoare momentului.

Prezentarea unei lucrări trebuie să răspundă la următoarele întrebări:


1. Care este tematica generală a lucrării (relativ la conceptele comentate)?
2. Care sunt principalele aspecte studiate la nivelul tematicii?
3. Care este stadiul cunoaşterii în domeniul sau aria de cercetare a lucrării?
4. Care sunt elementele relevante aferente lucrării elaborate?
5. Care sunt principalele rezultate ale cercetării şi documentării desfăşurate?
6. Care sunt concluziile generale care se desprind ca urmare a cercetării efectuate şi care sunt
propunerile formulate de student?

La susţinerea lucrării în faţa comisiei se va respecta următoarea procedură:


• La momentul indicat de către preşedintele comisiei, absolventul va susţine efectiv lucrarea;
• Timpul alocat pentru susţinerea lucrării este de max.10 min.;
• După susţinerea acesteia de către candidat, se alocă 5 min. pentru întrebări venite din partea
membrilor comisiei;
• Timpul alocat pentru răspunsurile candidatului la întrebările primite este de 5 -10 min;
• Nota finală este calculată ca medie aritmetică a notelor acordate de către membrii comisiei
şi de către coordonatorul ştiinţific, nota minimă de promovare fiind 6 (şase).

În cazul în care se constată că lucrarea a fost copiată/plagiată, aceasta va fi


respinsă iar candidatul va suporta rigorile legii!

Se recomandă:
 A nu se citi prezentarea de pe slide-uri sau de pe alte materiale;
 A nu se utiliza elemente grafice, efecte sonore care nu au legătură directă cu textul
prezentării sau nu prezintă elemente cu caracter ştiinţific ;
 A se focaliza expunerea pe tema abordată fără introduceri şi explicaţii
colaterale sau fără legătură cu tema tratată;
 O ţinută vestimentară şi atitudine comportamentală în concordanţă cu momentul
susţinerii unei lucrări de licenţă.

Evaluarea lucrării de către comisie


Pentru stabilirea notei se vor avea în vedere următoarele criterii de evaluare:
1. Complexitatea nivelului ştiinţific al lucrării;
2. Elaborarea şi prezentarea (claritatea exprimării şi a expunerii, consistenţa);
3. Structurarea logică a lucrării;
4. Valoarea şi relevanţa referinţelor bibliografice studiate;
5. Originalitatea contribuţiei şi evidenţierea rezultatelor cercetării proprii;
6. Existenţa metodologiei de cercetare şi a motivaţiei cercetării;
7. Gradul şi capacitatea de a răspunde la toate întrebările adresate de membrii comisiei.

12