Universitatea de Ştiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară

“ Ion Ionescu de la Brad ” Iaşi

Facultatea : AGRICULTURĂ

Specializare : AGRICULTURĂ

PROIECT DE AN LA
AGROCHIMIE

Indrumator:
Sef lucr. Dr. Mariana Volf
Student :

Anul II Grupa 422

2010

TEMA PROIECTULUI
1
 STABILIREA DOZELOR DEÎNGRĂŞĂMINTE
ORGANICE ŞICHIMICE, PENTRU CULTURA
CIREŞULUI

Cuprins
Capitolul I
2
Chimizarea agriculturii in contextul societăţii contemporane
1.1. Căi si mijloace de sporire a producţiei agricole
1.2. Îngrăşămintele, mijloc esenţial de sporire a producţiei

Capitolul II
Indicii agrochimici ce caracterizează starea de fertilitate a solului
2.1. Reacţia solului(pH-ul)
2.2. Caracterizarea stării de aprovizionare cu N şi P
2.3. Caracterizarea stării de aprovizionare cu potasiu
2.4. Caracterizarea stării de aprovizionare cu microelemente

Capitolul III
Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea culturii
3.1. Particularităţile de nutriţie ale speciei
3.2. Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea organică
3.3. Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea chimică

Capitolul IV
Stabilirea dozelor de îngrăşăminte chimice si organice in funcţie de principalii
indici agrochimici
4.1. Principii de stabilire a dozelor de îngrăşăminte chimice şi organice pentru cultura de
păr
4.2. Modele matematice de stabilire a dozelor optim economice de îngrăşăminte chimice
şi a normelor de îngrăşăminte organice pentru cultura de păr
4.3. Stabilirea dozelor de îngrăşăminte chimice şi organice
4.4. Îngrăşăminte chimice şi organice folosite
4.5. Epoci şi metode de aplicare a îngrăşămintelor
4.6. Stabilirea necesarului de îngrăşăminte chimice şi organice

Concluzii şi recomandări

Bibliografie

3
 CAPITOLUL 1. Chimizarea agriculturii în contextul societaţii
contemporane

Printre problemele de baza ale lumii contemporane se numara in primul rand cele
de satisfacere a nevoilor de hrana şi de creştere a nivelului de trai. Necesitatea sporirii
producţiei agricole prin folosirea îngrăşămintelor şi a substanţelor de protecţie chimică a
plantelor în etapa contemporană, derivă din cerinţele obiective ale dezvoltarii societaţii
ca şi din marile probleme care framanta viata contemporana, şi anume:
 presiunea demografică;
 criza energetică si de materii prime;
 criza economică;
 necesitatea inbunătăţirii nivelului de trai;
 politica de colaborare şi dezvoltare a comerţului cu toate ţările lumii;
Dezvlotarea tehnică şi ştinţifică a societăţii contemporane se reflecta şi in
domeniul agriculturii. In decursul câtorva decenii, agricultura s-a transformat intr-o
ramură de producţie intensivă bazată tot mai mult pe mecanizare, chimizare si irigare.
Ca urmare, producţia de îngraşăminte a crescut vertiginos. Daca în anul 1900 producţia
de îngrăşăminte reprezenta numai 1,68 milioane tone, în anul 1980 producţia de
îngrăşăminte ajungea la 112,20 milioane tone. Sortimentele de îngrăşăminte cimice au
fost diversificate, introducându-se în agricultură îngrăşămintele chimice complexe.(C.
Davidescu, Agrochimie; C. Târdea, Agrochimie)

1.1 Căi şi mijloace de sporire a producţiei agricole

Căile de bază pentru sporirea producţiei agricole subordonate profundelor
prefaceri social-politice si tehnico economice ale epocii noastre.
Măsurile de bază pentru sporirea producţiei agricole sunt:
4
  reforma agrară (redistribuirea pământurilor, dotarea cu mijloace adecvate,
pregătirea de personal, lichidarea analfabetismului);
 lărgirea pieţelor (permiterea desfacerii produselor agricole pe plan extern,
din ţările în curs de dezvoltare, şi îmbunătăţirea tehnologiilor de lucru ale
acestora);
 facilitarea accesului tuturor ţărilor şi în special a celor in curs dde
dezvoltare la descoperirile tehnice şi ale ştiinţei moderne.
 luarea în cultură de noi terenuri
 măsuri tehnologice ce cuprind :
o folosirea judicioasă a pământului prin alegerea unei structuri a
culturilor care să valorifice la maximum potentialul solului in
conditiile ecologice date ;
o mecanizarea lucrărilor agricole, care duce la efectuarea unor lucrari
in timp scurt si de calitatea cu consum scăzut de energie;
o masuri de îmbunatăţiri funciare(irigaţii, desecări)
o chimizarea (ingrăşăminte, amendamente, erbicide, fungicide...),care
la rândul ei necesită investiţii ce trebuie sa se gaseasca intr-o
eficienţa economică economică ridicată a produselor agricole;
o agrotehnică superioară şi cu consum minim de energie.
(C. Davidescu, Agrochimie)

1.2. Îngrăşămintele, mijloc de sporire a producţiei

Prin îngrăşăminte se înţeleg substanţele minerale sau organice, simple sau
compuse naturale sau obţinute pe cale de sinteză, care se aplică sub formă solidă sau
lichidă în sol, sau pe plantă pentru completarea necesarului de substanţe nutritive si în
scopul îmbunătăţirii condiţiilor de creştere şi dezvoltare a plantelor agricole, a facilitaţii
descompunerii resturilor organice, a intensificării activitaţii microbiologice şi a ridicării
5
substanţei generale de fertilitate a solului şi a sporirii producţiei din punct de vedere
cantitativ şi calitativ, fara degradarea mediului înconjurător.
Intre consumul de îngrăşăminte şi intensificarea agriculturii exista o stransă
legatură.
Îngrăşămintele contribuie in mod direct la intensificarea agriculturii, lucru care
implică şi sporirea producţiei.
Rezervele de elemente nutritive din sol sunt limitate. Fără refacerea prin
fertilizarea cu îngrăşăminte organice şi minerale a rezevelor de substanţe nutritive
îndepărtate din sol cu recoltele, fertilitatea solului scade şi odată cu asta şi productivitate
culturilor.
Aplicarea eficientă a îngrăşămintelor nu este posibilă fără cunoaşterea temeinică a
însuşirilor solului, cerinţelor specifice de nutriţie ale culturilor şi a interacţiunii specifice
a îngrăşămintelor cu solul şi plantele.
Numeroase cercetări efectuate în ultimele decenii au contribuit la fundamentarea
aplicării îngrăşămintelor chimice, a căror utilizare a însemnat un uriaş progres ştiinţific
în producţia vegetală.
Consumul de ingrăşăminte pe plan mondial prezinta incă mari diferenţe în ţările
în curs de dezvoltare faţa de cele dezvoltate. Acest fapt se reflectă şi în producţia
globală agricolă. Creşterile de producţie se datoresc nu numai sporirii cantitaţilor de
îngrăşăminte ci şi intensificării celorlalţi factori de vegetaţie, insă aceştia nu-şi
evidenţiaza efectul atâta timp cât nu se folosesc îngrăşăminte în cantităţi satisfăcătoare
şi echilibrate.
Îngrăşămintele cu N contribue la sporirea cantitaţii de aminoacizi sintetizaţi de catre
plante.

6
 Fotosinteza este influenţata de suprafaţa foliară a frunzelor, care la rândul ei este
influenţata de N si K. Îngrăşămintele cu P influenţeaza in mod pozitiv acumularea
lipidelor. .(C. Davidescu, Agrochimie; C. Târdea, Agrochimie)

Capitolul 2 Indicii agrochimici ce caracterizează starea de

fertilitate a solului
2.1. Reacţia solului( pH-ul)
Creşterea şi dezvoltarea plantelor sunt influenţate direct de aciditatea solului, prin
caracterul de toxicitate al ionilor de Al 3+ şi prin efectele ei asupra accesibilitaţii
elementelor nutritive. Numeroase cercetari efectuate atat in soluţii nutritive cât si pe
soluri acide au dus la concluzia că, aciditatea activa (activitatea ionilor de H+ în soluţia
solului) obisnuita în soluri, nu este specific toxică pentru plante. Dacă, însă, pe soluri
puternic acide, numeroase specii de plante se dezvoltă slab sau pier, aceasta nu se
datorează toxicitaţii acizilor sau ionilor H+, ci intregului complex ecologic al solului
care insoţeste aciditatea accentuata si puternică, in special prezentei ionilor de Al 3+ si
mobili in soluţia solului pentru anumite limite, a carenţelor unor elemente nutritive
precum şi a dereglărilor produse de aciditate in accesibilitatea acestora pentru plante. .
(C. Davidescu, Agrochimie; C. Târdea, Agrochimie)
Clasificarea solurilor in funcţie de pH ( tab.1 )
Tab. 1
Valoarea
< 4,5 4,6-5,5 5,6-6,0 6,1-6,7 6,8-7,1 7,2-7,5 7,6-8,3
pH-ului
Reactia Foarte Puternic Moderat Slab acidă Neutră Slab Moderat
solului puternic acidă acidă alcalină alcalină
acidă
(Agrochimie, Mariana Volf)

7
 Valoarea pH-ului solului este de 5,7 (moderat acidă ). Pentru cultura de cireş
aceasta valoare se încadreaza in limitele normale tolerate de plantă, acestea fiind la cires
cuprinse intre 5 şi 7.(tab.1)
2.2. Caracterizarea stării de aprovizionare cu N si P
Dacă ar fi să amintim doar faptul că azotul intră în alcătuirea codului genetic ar fi
suficient pentru a sublinia rolul important pe care îl îndeplineşte acest element plastic în
viaţa plantelor. Azotul participă la procesele de creştere, intra în alcătuirea
aminoacizilor, proteinelor protoplasmice structurale, nucleilor celulelor, acizi nucleici
s.a.
Excesul de azot duce la creşterea exagerată a părţilor vegetative, influentând
negativ fructificarea. Plantele devin sensibile la boli si dăunători, ca urmare a acumulării
în ţesuturi a unor aminoacizi liberi.
Carenţa azotului duce la încetinirea formării substanţelor protidice, la
oprirea creşterii, infraţirea este slaba, florile avorteaza, frunzele rămân mici şi se deschid
la culoare până se îngălbenesc. .(C. Davidescu, Agrochimie; C. Târdea, Agrochimie)
Aprecierea aprovizionării solului în azot accesibil (tab.2)
Tab. 2
Valoarea IN Aprecierea aprovizionarii cu N (A
<2 Slab aprovizionat
gr 2-4 Mijlociu aprovizionat oc
hi 4,1-6 Bine aprovizionat mi
>6 Foarte bine aprovizionat
e,
Mariana Volf)

Indicele de azot IN este 3,8. Această valoare indică prezenţa în sol a azotului in
cantitati mijlocii.(tab. 2)
În sol, fosforul se găseşte în cantitaţi mai mici decât azotul şi potasiul, ocupând
locul 13 printre alte elemente ale scoarţei litosferice, provenind în special din rocile pe

8
care s-au format solurile. Factorii care inlfluenţează conţinutul total in acest element
sunt vârsta solului, factorii pedogenetici, compoziţia rocii zona fito climatica, modul de
folosinţă a terenului şi conţinutul in materie organică.
(Agrochimie, Mariana Volf)
Caracterizarea stării de aprovizionare cu fosfor(tab. 3)
Tab.3
Starea de P-Alppm
Aprivizionare
Scăzută < 35

Mijlocie 36-70

Normală 71-110

Ridicată 111- 145

Foarte ridicată > 146

(Agrochimie, Mariana Volf)

Valoarea fosforului ppm este 55. Aceasta valoare, pentru cultura de cireş este mică,
optimul de aprovizionare cu fosfor este cuprins intr-un interval al Pppm= 70- 100.(tab. 3)
2.3. Caracterizarea stării de aprovizionare cu K
Potasiul se gaseşte în cantitaţi relativ mari în scoarţa terestră, comparativ cu alte
elemente de nutriţie. Aproximativ 2,3 % din masa litosferei revine potasiului, ocupand
locul 8.(Agrochimie, Mariana Volf)
Carenţa potasiului în nutriţia plantelor se remarcă prin semne evidente pe frunze
numai in stadiile avansate de insuficienţa. Aspectul general al culturii este caracterizat
prin scăderea turgescenţei părţilor verzi, cu semne de moleşire sau veştejire.

9
 Caracterizare stării de aprovizionare cu potasiu(tab. 4)
Tab.4
Starea de K-Alppm
Aprivizionare
Scăzută <132

Mijlocie 132-265

Bună 265,1-400

F. bună 351-450

(Agrochimie, Mariana Volf)

Interpretarea conţinutului solului in K: valoarea Kppm este 250. Pentru cultura de
cireş starea de asigurarea a solului cu K este mijlocie, intervalul optim fiind intre limitele
300-400 ppm.(tab. 4)
2.4. Caracterizarea stării de aprovizionare cu microelemente
Plantele extrag anual din sol cantităţi mici de microelemente în comparaţie cu
macroelementele. Rolul microelementelor în metabolismul plantelor s-a dovedit a fi
foarte complex, iar lipsa microelementelor determină scăderea producţiei, sensibilizează
planta faţa de boli şi înrutaţeşte calitatea recoltelor.
Excesul de microelemente determină fenomene de toxicitate la plante. (C.
Davidescu, Agrochimie; C. Târdea, Agrochimie)
Microelementele sunt repartizate astfel :
Ca ppm Mg ppm S ppm Fe ppm B ppm Mn ppm Zn ppm
0 25 32 0,20 4,8 15 45

Cerintele ciresului faţa de microelementele din sol sunt variate si anume:

Ca activ- 9; B 0,6-0,8;Zn 1,2-2; Fe – 2;Mn 46-60, Mg 61-70, S 81-160
Comparând aceste date cu valorile existente in solul dat, rezultă că S, Mg, Mn,
Fe, Ca ,B se afla in cantitaţti insuficiente, Zn se afla in exces. (Pomicultură, Mari-ann
Drobota)

10
 Capitolul 3 Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea culturii de
cireş
3.1. Particularitaţile de nutriţie ale speciei
Cireşul manifestă cerinţe mari faţa de sol, acestea fiind influenţate de condiţiile
climatice din zona de cultură si de portaltoiul folosit.In general ciresul preferă soluri
mijlocii, nisipo-lutoase sau argilo-nisipoase, profunde, cu panza de apă freatica sub 1,5-
2 m adâncime.Când este plantat in soluri argiloase, grele şi reci cu exces de umiditate,
cireşul creşte incet, suferă de ger, prezint scurgeri de clei şi trăieşte puţin, inregistrând
chiar de la plantare un procent foarte mic de prindere. Cireşul preferă soluri cu un
conţinut in argilă cuprins între 20 – 30 % , cu pH de 5 -7, iar salinizare zero.
(Pomicultură, Mari-ann Drobota, Pomicultură generala şi speciala, M. Popescu)

3.2 Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea organică

Fertilizarea solului cu îngrăşăminte organice este o practica foarte veche în
agricultura, ea reprezentând multă vreme baza de sporire a producţiei in agricultura
tradiţionala.
11
 Aplicarea îngrăşămintelor se face ţinând seama pe de o parte de gradul de
fertilitate a solului(prezenţa principalelor macroelemente şi microelemente), condiţii
climatice, îndeosebi regimul hidric şi termic, iar pe de altă parte de vârsta plantaţiei,
desime, portaltoi, sistem de tăiere, producţie.
Îngrăşămintele organo-minerale sunt mai eficiente decât dacă componentele lor s-
ar administra separat, deoarece partea organică reţine cu usurinţă compuşii minerali,
protejându-i împotriva levigării sau trecerii lor în forme greu solubile. În felul acesta
elementele nutritive sunt eliberate treptat, pe măsura cerinţelor de hrană ale plantelor.(C.
Davidescu, Agrochimie; C. Târdea, Agrochimie)

3.3 Stadiul cecetărilor cu privire la fertilizarea chimică

În ultima perioada se conturează o nouă concepţie asupra modului de folosire a
ingrăşămintelor chimice pentru sporirea producţiilor agricole. Se doreşte o pierdere de
îngrăşăminte cât mai mica, şi o valorificare cât mai bună a acestora de către plante, dat
fiind faptul că producerea de îngrăşăminte chimice de sinteză implică un consum
energetic mare, iar zăcămintele naturale se vor epuiza.
Fertilizarea chimică este eficientă numai in doze optim economice(DOE),
influenţa cantitativă şi calitativă a îngrăşămintelor asupra recoltelor fiind cu atât mai
mare cu cât solul este mai sarac in elementul aplicat. . (C. Davidescu, Agrochimie; C.
Târdea, Agrochimie)
Cireşul este o specie pretenţioasă la fertilitatea solului şi pentru realizarea unor
producţii de 14 tone/ha extrage anual din sol: 40 kg/ha N , 11 kg/ha P, 30 kg/ha K si 55
kg/ha Ca. Raportul NPK este de 1:0,7:1,5 la pomii tineri şi 1:1:2,5 la cei pe rod.
(Pomicultură, Mari-ann Drobota, Pomicultură generala şi speciala, M. Popescu)

CAPITOLUL 4. Stabilirea dozelor de îngrăşăminte chimice şi

organice în funcţie de principalii indici agrochimici

12
4.1. Principii de stabilire a dozelor de îngrăşăminte chimice şi organice
pentru cultura de cireş
A. Îngrăşămintele organice, ca urmare a conţinutului lor în elemente nutritive
asimilabile, precum şi a efectului lor ameliorativ, prezintă o mare importanşă în
elaborarea sistemului de fertilizare.
Normele (dozele.) de aplicare periodică în sol a îngrăşămintelor organice se
stabilesc în funcţie de:
- conţinutul solului în humus;
- gradul de saturaţie în baze;
- conţinutul de argilă din stratul arabil sau desfundat al solului;
- conţinutul total de azot din îngrăşămîntul organic;
- recolta scontatä.
Relaţia generală de calcul care cuantifică toate aceste elermente este:
a 8 Rs 0,45
NÎO, t/ha =(a+ IN )(1,45- A% )( b
)( Nt
)

în care:
IN =indicele de azot al solului (IN=Humus*V% /100 ) din stratul arabil =3,8.
A% = conţinutul de argilă , din sol.(%)= 25%.
RS= recolta scontatä care se obţine, t /ha =6,5
Nt = conţinutul total de azot din îngrăşământul organic, exprimat în % din masa
umedă a îngrăşămîntului = 0,35%.
a ,b = coeficienţi stabiliţi experimental pentru culturi şi grupe de culturi ( a=15,
b=15)
În cazul nostru avem :
15 8 6,5 0,45
NÎO, t/ha =(15+ 3,8 )(1,45- 25 )( 20
)( 0,35 )=8,766 t/ha

13
Intervalul optim de timp (IOT) în ani, între două fertilizări cu îngrăşăminte organice
naturale, pe acelaşi teren, se măreşte proporţional cu indicele de azot al solului

IOT= 1+IN si vom avea:IOT=1 +3,8 = 4,8-5 ani

B: Îngrăşămintele chimice se aplică cu scopul de a completa cantitaţile de

elemente nutritive , pe care plantele le pot lua din sol , din îngrăşăminte organice din
compuşii azotului rezultaţi pe cale biologică , pîna la necesarul optim pentru formarea
recoltelor scontate , cantitativ şi calitativ precurn şi pentru. menţinerea sporirea
fertilitaţii solului.
Relaţia de calcul este:
b
DO Exp N, P2O5, K2O t /ha = A ( l-l0-C*Rs) (a + IA
) (1,5 - h * Ef-i*Ef3)

DOExp-doza optimă experimentală; este limita

A = reprezintă o limită superioară spre care tinde DOExp , în cazul unor nivele
foarte ridicate de R, pentru N=150, pentru P=180, pentru K=200;
a , b , c , f, g = parametrii regresiilor stabilii pe cale experimentală
1A= indici agrochimici care caracterizează starea de fertilitate a solului, respectiv
indicele de azot ( IN ), conţinutul în fosfor mobil ( P) conţinutul în potasiu accesibil
plantelor (KAL).
(1,5 - h * Ef-i*Ef3)- factorul de corecţie al diagnosticului foliar (FCDF)
Parametrii regresiilor stabiliţi pe cale experimentală pentru calculul dozelor de
ingrăşăminte produse industrial şi FCDF calculat din anul anterior.(Tab. 5)
Tab. 5
N P K

a 0,84 0,40 0,90

14
 b 0,23 15,0 40

c 0,060 0,060 0,65

FCDF 1,1 1,4 1,0

Pentru NPK vom avea:

0.23
DOExp, de N kg/ha = 150(1-10-0,060*6,5)(0,84+ 3.8
)*1,1=89 kg
15
DOExp, de P2O5 kg/ha=180(1-10-0,060*6,5)(0,40+ 55 )*1,4=41 kg
40
DOExp, de K2O kg/ha=200(1-10-0,065*6,5)(0,90+ 250 )*1=132 kg

4.2 Metode matematice de stabilire a dozelor optim economice de

îngrăşăminte pentru cultura de cireş
Prin aplicarea îngrăşămintelor la nivelul dozelor optime economice D O E , se
obţine reducerea consmurilor specifice de îngrăşăminte pe unitatea de recoltă în
condiţiile maximizării profitului la hectar ,fapt ce influienţează pozitiv fertilitatea
solului , reducând în acelaşi timp riscul de poluare a acestuia , a apelor de suprafaţa şi
freatice cu reziduuri de îngrăşăminte.

Dozele optim economice de substanţe nutritive din îngrăşămintele chimice

produse industrial , care urmează a fi aplicate în scopul completării surselor naturale , se
calculează cu ajutorul relaţiei
VURp  VURs
log[2,3 * Ce * Rs ]
DOE,kg s.a/ha(N,P2O5, K2O)= CUI - (Es+E0ef)
Ce

15
 DOE, kg s.a/ha(N,P2O5,K2O)- dozele optim economice
Ce= coeficientul de acţiune al substanţelor nutritive , asupra recoltelor, determinat
prin experimentare în câmp.
Rs= recolta scontatä se obţine , kg/ ha.
VURp şi VURs = valorile unitare (preţurile) ale produselor vegetale primare (p)
şi secundare (s) , lei / kg . Aceşti parametrii reflectă conjuctura economică.
GUÎ = Ingrăşămintelor pe unitatea de substanţă activă , lei / kg
Es= aportul eficient de substanţe nutritive din sol , stabilit pe baza datelor de
analiză agrochimică.
E0ef = aportul eficent de substanţe nutritive din îngrăşămintele nutritive.
4.3. Îngrăşăminte chimice şi organice folosite
Drept îngrăşământ organic se foloseşte gunoiul de grajd , foarte bine fermentat,
cu un conţinut total in azot de 0,35%.
Îngrăşămintele chimice folosite sunt :
Ureea CO(NH2) (46,6% s.a) , care are oreactie fiziologică usor bazică, in primele
zile de la administrare creste ph in jurul granulei, ulterior ayotul amoniacal este nitrificat
si alcalinitatea temporară dispare.
Superfosfat concentrat Ca(H2PO4)2 (38-50%s.a.). Se poate folosi ca îngrăşământ
pe toate solurile si culturile.
Sarea Potasică (40-44% s.a.) Se poate folosi pe toate tipurile de sol şi la toate
culturile.
4.4 Epoci şi metode de aplicare a îngrăşămintelor
Cireşul este o specie cu cerinţe mari faţa de elementele nutritive din sol.
În plantaţiile pe rod ingrăşămintele se administrează pe toată suprafaţa. În
ragiunile cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în livezile neirigate se fertilizează cu 20-30
t/ha gunoi de grajd, odată la 2-3 ani şi anual cu 80 kg/ha N, 80 kg/ha P 2O5, 60 kg/ha

16
K2O. Pe terenurile înţelenite dozele de îngrăşăminte se vor mări şi anume se
administrează gunoi 40 t/ha la 2-3 ani şi anual 240 kg/ha N, 120 kg/ha P 2O5, 120 kg/ha
K2O. (Pomicultură, Mari-ann Drobota, Pomicultură generala şi speciala, M. Popescu)
4.5. Stabilirea necesarului de îngrăşăminte chimice şi organice
Suprafaţa pe care se cultivă cireşul este de 65 de ha.
NÎO, t/ha = 8,766 deci pentru suprafaţa de 65 de ha vom avea nevoie de
8,766*65=569,79 tone de gunoi fermentat.
DOExp,de N kg/ha =89 kg s.a/ha. La un conţinut al ureei de 46,6% s.a. , pentru
un ha vom avea nevoie de x kg ingrăşământ fizic :
100 kg Uree ………………………………………………………46,6 kg s.a
X kg uree ………………………………………………………89 kg s.a
X= (100*89)/46,6= 191 kg uree/ 1 ha
La 65 ha vom avea nevoie de 191*65= 12415 kg uree
DOExp,de P2O5 kg/ha = 41 kg s.a /ha. La un conţinut de Ca(H 2PO4)2 de 50% s.a,
pentru un ha vom avea nevoie de y kg de îngrăşământ fizic :
100 kg Ca(H2PO4)2 ..............................................................................50 kg s.a
y kg superfosfat …………………………………………………........41 kg s.a
y=(100*41)/50=82 kg Ca(H2PO4)2/1 ha
La 65 ha vom avea nevoie de 82 * 65 = 5330 kg Ca(H2PO4)2
DOExp,de K2O kg/ha=132kg s.a/ha. La un conţinut al sării potasice 40 % s.a ,
pentru un ha vom avea nevoie de z kg ingrăşământ fizic :
100 kg sare potasică …………………………………………..40 kg s.a
z kg sare potasică ……………………………………………..132 kg s.a
z=(100*132)/40=330 kg sare potasică
La 65 ha vom avea nevoie de 330* 65 = 21450 kg sare potasică

17
 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

1. Cireşul este o specie cu cerinţe mari faţa de elementele nutritive din sol. La o
producţie de 14 t/ha cireşul extrage din sol : 40 kg/ha N, 11 kg/ha P si 38 kg/ha K.
2. Îngraşamintele organice, fosfatice, potasice si 1/3 din doza de azot se aplică
toamna, odata cu arătura adâncă. Restul de N se aplică fazial 1/3 dupa scuturarea
petalelor, 1/3 la inceputul diferenţierii mugurilor de rod.
3. Zn se afla în exces , dar folosirea superfosfatului reduce accesibilitatea Zn pentru
plante.

18
 4. Folosirea ureei, superfosfatului si sării potasice nu influenţează reacţia solului, ea
rămânând in optim.
5. Se recomandă fertilizări foliare cu ingraşaminte pe bază de S, Mg, Mn, Fe, Ca ,B.

Bibliografie

Davidescu D. şi colaboratorii, Agrochimie , Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1981
Drobotă M. , Pomicultură, Univesitatea Agronomică şi de Medicină
Veterinară „ Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, 1996
Popescu M. şi colaboratorii, Pomicultură generală şi specială, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982
19
Ţardea C. şi colaboratorii, Agrochimie, Institutul Agronomic „ Ion Ionescu
de la Brad” Iaşi, 1988
Volf Mariana, Agrochimie, Renaissance , Bucureşti, 2008

20