Sunteți pe pagina 1din 7

Cursul 1 BAZELE PROCESELOR DE FABRICAȚIE 1

1. INTRODUCERE ÎN PROCESELE DE FABRICAȚIE

1.1. CICLUL DE VIAŢĂ AL PRODUSELOR

Ciclul de viaţă al unui produs cuprinde trei etape (figura 1.1):


 creare;
 fabricare/comercializare;
 eliminare.
Cifra de afaceri

Timp

Studiu Dez-
Lansare
Creştere Saturaţie Declin
de piaţă voltare

Eliminare
Creare Fabricare / Comercializare

Ciclul de viaţă

Figura 1.1. Ciclul de viaţă al unui produs

Pe durata etapei de creaţie a unui produs se realizează:


 studiul de piaţă, care relevă cererea produsului pe piaţă, cantitatea şi calitatea necesare,
costurile admise, termene, etc;
 dezvoltarea produsului, care cuprinde fazele de concepţie, proiectare, prototipare şi
industrializare. Se au în vedere punerea la punct a performanţelor tehnice ale produsului,
îmbunătăţirea concepţiei produsului în scopul eficientizării fabricaţiei, stabilirea reperelor
ce urmează a fi produse de propria întreprindere şi a celor ce vor fi achiziţionate de la
terţi, definitivarea previziunilor asupra costurilor şi reducerea termenului de lansare în
fabricaţie.

Fabricaţia şi comercializarea produsului consacră existenţa sa. Cifra de afaceri are o evoluţie
ascendentă în fazele de lansare în producţie şi de creştere, se aplatizează în faza de saturaţie,
urmând apoi faza inerentă a declinului. Pe durata acestei etape produsul este comercializat,
deci fabricantul trebuie să fie preocupat şi de asigurarea mentenanței produsului. Se are
permanent în vedere necesitatea menţinerii calităţii, măririi productivităţii şi reducerii
costurilor. Eliminarea produsului este ultima etapă a vieţii sale şi cuprinde reciclarea,
distrugerea sau stocarea deşeurilor, respectiv producerea de piese de schimb pentru produsele
aflate în exploatare.
Cursul 1 BAZELE PROCESELOR DE FABRICAȚIE 2

Pe baza studiului de piaţă, serviciul comercial înaintează caietul de sarcini către serviciului de
concepţie constructivă care va realiza proiectarea produsului, respectiv desenele de ansamblu,
subansamblu şi de execuţie ale produsului. Pe baza acestor documente, serviciul tehnologic
începe activitatea de industrializare a produsului elaborând tehnologia de prelucrare, desenele
semifabricatelor şi documentaţia tehnologică necesară fabricaţiei. Biroul de concepţie a SDV-
urilor (Scule, Dispozitive, Verificatoare) proiectează sculele şi port-sculele speciale,
dispozitivele de instalare a semifabricatelor şi mijloacele speciale de control, fabricarea
acestora realizându-se în atelierul de producţie a SDV-urilor. De asemenea, documentele
serviciului tehnologic sunt necesare serviciului de planificare a producţiei, care calculează
necesarul de materiale, organizează mijloacele de producţie, stabileşte necesarul de personal,
lansează şi urmăreşte producţia.

Realizarea propriu-zisă a produsului are loc în atelierul de producţie, în care se produc piesele
componente ale produsului, controlul acestora, montajul şi încercarea produsului. Produsul
fabricat este verificat în continuare de compartimentul de asigurarea calităţii, apoi este
ambalat şi stocat, urmând a fi livrat către client.

1.2. FABRICAŢIA MECANICĂ

Procesele de producţie cuprind totalitatea acţiunilor care concură la transformarea materiilor


prime în produse. În particular procesul de producţie specific întreprinderilor mecanice
cuprinde:
 procesele de bază: contribuie în mod direct la transformarea materiilor prime în produse
(obţinerea semifabricatelor, prelucrarea semifabricatelor, asamblarea produselor);
 procesele auxiliare: ajută la desfăşurarea proceselor de bază (fabricarea de scule,
dispozitive şi verificatoare – numite pe scurt SDV-uri, întreţinerea utilajelor);
 procesele de deservire: transportul uzinal, producerea de aer comprimat, abur, energie,
etc.;
 procese de aprovizionare/desfacere;
 procese de conducere.

Procesele de bază cuprind o serie de procese tehnologice:


 procesele tehnologice de semifabricare urmăresc obţinerea semifabricatelor;
 procesele tehnologice de prelucrare mecanică realizează transformarea formei,
dimensiunilor şi calităţii suprafeţelor semifabricatului şi se compun din operaţii. Operaţia
de prelucrare mecanică se realizează în mod continuu la acelaşi loc de muncă, asupra
unuia sau mai multor semifabricate simultan, necesitând una sau mai multe instalări ale
semifabricatului. Operaţia se compune din una sau mai multe faze. O fază se realizează la
aceeaşi instalare a semifabricatului, prelucrându-se una sau mai multe suprafeţe simultan,
folosind deci o sculă sau mai multe scule montate în aceeaşi portsculă, regimul de aşchiere
fiind unic. În funcţie de grosimea stratului de material care trebuie îndepărtat în cursul
unei faze, aceasta se poate realiza în una sau mai multe treceri, la fiecare trecere
îndepărtându-se un strat de material. Pentru realizarea unei faze muncitorul trebuie să
execute o serie de mânuiri în vederea instalării semifabricatului, reglării sculei la cotă,
reglării regimului de prelucrare, cuplării şi decuplării diferitelor mişcări ale maşinii-
unelte, respectiv controlului dimensiunilor intermediare sau finale obţinute.
Cursul 1 BAZELE PROCESELOR DE FABRICAȚIE 3

 procesele tehnologice de tratament termic modifică structura materialului semifabricatului


în scopul îmbunătăţirii proprietăţilor sale fizico-mecanice;
 procesele tehnologice de asamblare constau în montarea pieselor ce constituie produsul
finit.

Procesele tehnologice de prelucrare mecanică şi cele de tratament termic constituie procese


de fabricare mecanică.

1.3. TIPURI DE PRODUCŢIE

Tipurile de producţie specifice fabricaţiei mecanice sunt:


 producţia unitară;
 producţia de serie (mică, mijlocie, mare);
 producţia de masă.

Cele trei tipuri de producţie se diferenţiază între ele în funcţie de o serie de caracteristici
prezentate în tabelul 1.1. Producţia unitară este specifică secţiilor de sculărie (ştanţe şi
matriţe, dispozitive, scule speciale), fabricării de utilaje speciale, atelierelor de reparaţii şi
manufacturiere. Se fabrică produse unicat sau în câteva exemplare, însă într-o diversitate
foarte mare.

Producţia de serie este specifică fabricării maşinilor-unelte şi utilajelor pentru diverse ramuri
industriale, motoarelor termice, pompelor, pieselor de schimb, etc. Producţia este lansată pe
loturi de ordinul zecilor sau sutelor de piese, la schimbarea lotului fiind necesară
reorganizarea locurilor de muncă.

Producţia de masă caracterizează fabricarea autoturismelor, autocamioanelor şi tractoarelor,


motoarelor electrice, aparatelor de uz casnic (aspiratoare, maşini de spălat, etc.), organelor de
maşini standardizate (rulmenţi, şuruburi, piuliţe), sculelor standardizate (burghie, tarozi,
filiere, freze), etc. Se fabrică produse identice în cantităţi foarte mari, tehnologiile de
fabricaţie specifice permiţând obţinerea unor costuri minime.

Întreprinderile specifice industriei mecanice sunt în principiu de două tipuri:


 întreprinderi tip atelier, caracterizate printr-o producţie de tip unicat sau de serie. Dotarea
cu echipamente şi modul de organizare trebuie să permită onorarea unor comenzi variate.
 întreprindere tip producţie de masă, caracterizate de producţia bunurilor de larg
consum/industriale.

Tabelul 1.1. Caracteristici principale ale tipurilor de producţie


Tipul Producţie Producţie de serie Producţie de masă
Caracteristica individuală
Volumul producţiei Mic Mediu Mare
Nomenclatorul de Mare, variabil Mediu, cu repetare Mic, continuu
produse periodică
Cursul 1 BAZELE PROCESELOR DE FABRICAȚIE 4

Tipul maşinilor-unelte Universale, cu Cu comandă Automate, agregate,


comandă numerică numerică, speciale
specializate
Volumul manoperei pe Mare Mediu Mic
unitate de produs
Calificarea Ridicată, policalificare Ridicată, medie Calificare redusă
operatorilor pentru operarea
propriu-zisă,
calificare ridicată
pentru reglaje.
Pregătirea tehnologică Sumară Detaliată
Controlul preciziei de Instrumente universale Instrumente Control automat,
prelucrare universale sau control statistic
speciale, calibre
Rezolvarea asamblării Ajustare Reglare, sortare, Interschimbabilita-
interschimbabilitate te totală
parţială

1.4. TEHNOLOGICITATEA PIESELOR

Calitatea unui produs depinde de un complex de factori cum sunt cererea pieţei (caracteristici
de funcţionare, fiabilitatea necesară, preţul), calitatea proiectării şi fabricaţiei, cerinţele
privind reciclarea, etc. Calitatea procesului de producţie în ansamblu este asigurată, de regulă,
pe baza familiei de standarde ISO 9000.

Încă din faza de proiectare trebuie avute în vedere următoarele:


 utilizarea pe scară largă a componentelor standardizate, eventual produse de firme
specializate;
 standardizarea elementelor constructive ale pieselor (canale de pană, degajări, filete,
module ale danturilor, etc.);
 simplificarea formei constructive a pieselor, în funcţie de necesităţile funcţionale şi de
posibilitatea utilizării celor mai economice procedee de prelucrare;
 utilizarea unor semifabricate care să optimizeze costurile de fabricaţie;

Proiectantul unui produs alege materialul, forma, dimensiunile şi mărimea toleranţelor


reperelor componente ale produsului având în vedere asigurarea funcţionării pe durata de
utilizare specificată.

1.4.1. Alegerea toleranţelor

O piesă poate fi caracterizată din punctul de vedere al preciziei prin:


 precizia dimensională;
 precizia formei geometrice;
 precizia poziţiei reciproce;
 rugozitatea suprafeţei.

a) Precizia dimensională
Cursul 1 BAZELE PROCESELOR DE FABRICAȚIE 5

Noţiunile care vor fi prezentate în continuare se vor referi la suprafeţele cilindrice (cele mai
frecvente suprafeţe de asamblare), dimensiunea caracteristică principală fiind diametrul.
Pentru alezaje se vor folosi simboluri cu litere mari, iar pentru arbori, cu litere mici. Pentru
toate alezajele şi toţi arborii, valoarea nominală a diametrului (ca valoare unică a diametrelor
celor două suprafeţe ce formează un anumit tip de asamblare) se va nota cu litera N.
Diametrele efectiv, maxim, minim, abaterile superioară şi inferioară se vor nota cu: Def, Dmax,
Dmin, As şi respectiv Ai pentru alezaje (figura 1.2.a); cu def, dmax, dmin, as şi respectiv ai pentru
arbori (figura 1.2.b).

Câmp de toleranţă
TD

As Câmp de toleranţă

as
Ai

Linia zero
ai

Td
Dmax

Dmin

dmax
dmin

a b
Figura 1.2. Toleranţe la alezaje şi arbori

Se definesc următoarele noţiuni:


 toleranţa la diametrul alezajului
TD= Dmax - Dmin = As - Ai (1.1)
Dmax = N + As (1.2)
Dmin = N + Ai (1.3)
 toleranţa la diametrul arborelui
Td= dmax - dmin = as - ai (1.4)
dmax = N + as (1.5)
dmin = N + ai (1.6)

Toate alezajele care trebuie sa aibă diametrele efective cuprinse între limitele prescrise sunt
reprezentate numai prin cele doua alezaje limită: unul cu D=Dmax şi al doilea cu D=Dmin , iar
toţi arborii care trebuie sa aiba diametrele efective cuprinse intre limitele respective prescrise
sint reprezentati numai prin arborii limită: unul cu d=dmax şi altul cu d=dmin. Din figura 1.2. se
observă că arborele şi alezajul au generatoarea inferioară comună. Aceasta, împreuna cu linia
zero, determină diametrul nominal N. Linia zero constituie, în acelaşi timp, linia de referinţă
pentru abateri, adica abaterile deasupra ei sunt pozitive şi dedesubtul ei negative, conform
relaţiilor (1.2), (1.3), (1.5) şi (1.6).
Cursul 1 BAZELE PROCESELOR DE FABRICAȚIE 6

Mărimea toleranţelor dimensionale este standardizată, ISO (International Standard


Organisation, www.iso.ch) recomandând 18 trepte sau clase de precizie, domeniile de
utilizare ale acestora fiind prezentate în tabelul 1.2. Pentru trepte de precizie mai grosolane
decât treapta 16 toleranţa se calculează cu o relaţie de recurenţă:
ITn=10ITn-5 (1.7)

Tabelul 1.2. Trepte de precizie ISO şi domenii de utilizare


IT 01 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
mecanică calibre
UTILI- de precizie piese care formează ajustaje piese care nu formează ajustaje
ZARE
piese pentru aparate de precizie piese uzuale în industrie

Piesele cu alezaje, respectiv arbori (de forma cilindrică sau necilindrică), se obţin prin
prelucrări mecanice după o anumită tehnologie şi apoi se asamblează. Asamblarea, având un
caracter determinat de rolul funcţional al celor două piese, se face uşor sau greu, în funcţie de
valorile efective iniţiale ale diametrelor (dimensiunilor) suprafeţelor respective. Astfel, dacă
diametrul efectiv al alezajului este mai mare decât diametrul efectiv al arborelui, acesta se
introduce uşor în alezaj; se consideră că se obține o asamblare cu joc (figura 1.3.a). Dacă,
dimpotrivă, diametrul efectiv al alezajului este mai mic decât diametrul efectiv al arborelui,
îmbinarea celor două piese se face cu greutate şi numai prin presare în urma aplicării unei
forţe axiale; în acest caz se consideră că se obţine o asamblare cu strângere (figura 1.3.b).

În cazul asamblării cu joc, jocul efectiv al asamblării va avea o valoare egala cu diferenţa
(pozitivă sau cel puţin zero) dintre diametrul efectiv al alezajului şi diametrul efectiv al
arborelui:
Jef=Def -def (1.8)
În cazul asamblării cu strângere, valoarea strângerii efective în asamblare este egală cu
diferenţa dintre diametrul efectiv al arborelui şi diametrul efectiv al alezajului:
Sef=def-Def (1.9)
Din punct de vedere pur matematic strângerea este un joc negativ, respectiv jocul este o
strângere negativă.

Dacă în relaţiile (1.8) şi (1.9) diametrele efective se înlocuiesc prin diametrul nominal şi
abaterile corespunzătoare, atunci se obtin relaţiile:
Jef=Def-def=(N+Aef)-(N+aef)=Aef-aef (1.10)
Sef=def-Def=(N +aef)-(N +Aef)=aef-Aef (1.11)
adică jocurile şi strângerile efective pot fi determinate şi ca diferenţe ale abaterilor
corespunzătoare la diametrele alezajului şi arborelui.

Jef Sef

Def def def


Def

a b
Cursul 1 BAZELE PROCESELOR DE FABRICAȚIE 7

Figura 1.3. Asamblare cu joc, respectiv cu strângere

În producţia de serie şi de masă, unde alezajele şi arborii, având diametre efective diferite în
limitele câmpurilor de toleranţă prescrise în prealabil, se asamblează la întâmplare, jocul sau
strângerea va avea, de asemenea, valori efective diferite. În acest context apare noţiunea de
ajustaj, prin care se înţelege caracterul general al asamblării în perechi a două grupe de piese
de tipul alezaj-arbore, respectiv raportul în care se află cele doua grupe de piese din punctul
de vedere al rezultatului -joc sau strângere- al asamblarii lor.