Pedagogia învăţământului

preşcolar/primar

JOCUL

Conf. dr. Laura Elena Ciolan

Universitatea din Bucuresti

Direcţia ID - IFR CREDIS
Când te joci cu copilul...(1)
 Cunoașterea celuilalt;

 Dispare distanța, o apropiere afectivă și

emoțională;

 Facilitarea învățării;

 Satisfacerea nevoii de atenție acordată

copilului;
Când te joci cu copilul...(2)
 Ajutor în explorare și cunoaștere;

 Învață să stabilească relații cu cei din

jur;

 Disciplinarea într-o manieră mai facilă-

jocul cu reguli;
 ”Jocul permite părinților să pătrundă în
mintea copiilor”- L. J. Cohen;
Când te joci cu copilul...(3)
 Alegerea jucăriei este un proces, nu un
simplu gest;

 ” Istoria timpului liber este partea cea

mai importantă a vieții noastre”- Diderot;

 Războiul jocului liber și al jocul

organizat
Dezvoltarea globală şi individuală a copilului

Diferenţierea şi individualizarea curriculară

„presupune un ansamblu de acţiuni organizate şi
sistematice ale cadrului didactic, ce au ca scop
identificarea nevoilor educaţionale individuale
sau ale unor subgrupuri din grupul-clasă şi
crearea unui context educaţional care să vină în
întâmpinarea acestor nevoi.” (A. Glava, C.
Glava, 2002, pag. 86)
Alte principii ale dezvoltarii (cf. Francine
Ferland, 2011) (1)

 Dezvoltarea unui copil urmareste un traseu

previzibil;
 Dezvoltarea se realizeaza intr-o maniera
logica: de la abilitati simple la cele complexe;
 Dezvoltarea are caracter cumulative;
 Copilul are un ritm propriu de dezvoltare;
 Copilul manifesta preferinte si cracteristici
individuale reflecate in comportament;
 Dezvoltarea copilului nu este liniara.
Alte principii ale dezvoltarii (cf. Francine
Ferland, 2011) (2)

 Influentarea dezvoltarii:
 bagaj genetic,
 mediul de dezvoltare,
 “rezilienta”-Boris Cyrulnik- procesul de
rezilienta pus in functiune inainte de invatarea
limbajului, “tutorii de dezvoltare” care ofera
sustinere si afectivitate;
 Situatia ideala a dezvoltarii: copil sanatos,
system nervos intact, mediu afectuos si
stimulativ.
Nevoi de dezvoltare ale copilului (cf.
Francine Ferland, 2011)

 Nevoi fizice;
 Nevoia de a fi protejat;
 Nevoi affective;
 Nevoia de a fi respectat;
 Nevoia de a fi dirijat si stimulat in
decoperirea lumii;
 Nevoia de personae cu care sa
relationeze.
Diferenţierea şi individualizarea curriculară
au la bază următoarele aspecte:

– identificarea în fază incipientă a copiilor cu cerinţe

educative speciale;
– derularea unor programe educaţionale
individualizate care să elimine rămânerile în urmă în
dezvoltarea copilului;
– iniţierea şi conducerea unor acţiuni de asistenţă
psihopedagogică, medicală, care să completeze
programul educaţional individualizat;
– promovarea principiului şanselor egale de
dezvoltare din perspectiva unicităţii fiecărui copil.
 Individualizarea

Din perspectiva strategiei didactice,

individualizarea este „orientarea procesului
educativ în direcţia identificării caracteristicilor
şi cerinţelor celui care învaţă, precum şi a
stimulării şi sprijinirii acestuia.. Individualizare
înseamnă respectul individului în procesul
educaţional.” (Unicef, E. Vrăsmaş et al, 1993,
pag. 23)
 Condiţiile individualizării sunt date de
cunoaşterea caracteristicilor de vârstă şi
individuale, având în vedere:

 gradul de dezvoltare a diferitelor domenii şi

procese psihice;
 ritmul de dezvoltare;
 nivelul de dezvoltare;
 stilul de învăţare;
 caracteristici personale;
 experienţa personală şi mediul social
(cf. Unicef, E. Vrăsmaş et al, 1999, pag 23).
Reuşita şi atingerea finalităţilor propuse în educaţie depind,
în mod radical, de tratarea individuală a copilului, de
integrarea acestuia în grupul de joc.

 jocul este activitatea care îl reprezintă pe copil în

deplinătatea dezvoltării lui;
 jocul oferă cele mai importante ocazii de învăţare,
mai ales jocul liber creativ, ales de copil conform
motivaţiei interne;
 învăţarea se produce în urma manipulării şi
contactului direct cu obiectele, cu ceilalţi oameni, cu
sine;
 importanţa este a procesului în care este implicat
copilul, şi nu a produselor sau conţinuturilor; avem în
vedere efortul depus, concentrarea atenţiei, a voinţei,
motivaţia pentru desăvârşirea acţiunii, mobilizarea
tuturor capacităţilor.
DEFINIREA JOCULUI (1)
 “A priva un copil de joaca inseamna a-l priva de
placerea de a trai.”. (F.Martens, R.Kramerman)
 Copilul “vorbeste” cand se joaca…

 Orice joc este un mediator al dorintelor

 Jocul satisface in cel mai inalt grad trebuintele

copilului.
 Jocul este un mijloc de cunoastere si autocunoastere,
de exersare a unor capacitati, de socializare primara,
de antrenare si dezvoltare a capacitatilor cognitive, de
exteriorizare a emotiilor si a sentimentelor.
Definirea jocului (2)
 La greci, cuvantul joc exprima actiuni proprii
copiilor: a face nazbatii, copilarii
 la romani: ludo = bucurie, veselie
 La evrei: joc = gluma, haz
 La germani, vechiul cuvant spilan = miscare
usoara, lina, asemanatoare pendulului sau
valurilor
 Actual, semnificatiile cuvantului joc se extind
asupra unei sfere largi de actiuni umane; nu
presupune o munca grea si ofera satisfactii
Definirea jocului (3)
 M.MONTESSORI: jocul este munca
realizata de copil; atrage atentia asupra
efortului depus.
 J. PIAGET: cand un copil se joaca, el
pune in miscare toata capacitatea sa de
a stapani si influenta realitatea
 E. ERIKSON: jocul ca instrument prin
care copiii actioneaza si scot la lumina
sentimentele si ideile interioare.
Definirea jocului (4)
 F. FROEBEL (fondatorul gradinitei de copii) –
jocul este expresia cea mai intalta a dezvoltarii
umane in copilarie pentru ca este expresia
libera a ceea ce se afla in sufletul copilului.

 E.VRASMAS = jocul este activitatea prin care

copilul se dezvolta, dar fiind dependent de
propria sa alegere, de motivatia intrinseca, de
orientarea catre proces, de implicarea
participarii active
 CARACTERISTICILE JOCULUI/
ORGANIZARE (1):

 IDENTIFICAREA OBIECTELOR
 ANTRENAREA COPILULUI CA PARTICIPANT ACTIV
 COLABORAREA ADULTULUI CU COPILUL
 DIVERSITATEA MODALITĂŢILOR DE INTEGRARE A
OBIECTELOR ÎN JOC
 DIVERSIFICAREA MEDIULUI EDUCAŢIONAL
 JOCUL FAVORIZEAZĂ TRECEREA DIN PLAN REAL ÎN
PLAN IMAGINAR
 COPILUL, PRIN JOC, TRECE DE LA ETAPA
EXPERIMENTALĂ LA ÎNVĂŢARE PRIN DESCOPERIRE
 JOCUL- MODALITATE DE ÎNVĂŢARE A COMUNICĂRII ( ex.
comunicarea cu sine, cu adulţii apropiaţi, cu alţi copii etc.)
 CARACTERISTICILE JOCULUI/
ORGANIZARE (2):
 JOCUL CA FORMĂ, MIJLOC, PROCEDEU, DE DEZVOLTARE A
PROCESELOR, CAPACITĂŢILOR, DEPRINDERILOR FIZICE,
COGNITIVE, AFECTIVE ŞI SOCIALE ALE COPLULUI
 JOCUL CA MIJLOC, PROCEDEU, ACTIVITATE DE REZOLVARE
DE PROBLEME
 JOCUL – PRINCIPALA MODALITATE DE INTEGRARE ÎN GRUP
SOCIAL, INTERRELAŢIONARE ŞI SOCIALIZARE A COPILULUI
 JOCUL CA ACTIVITATE FUNDAMENTALĂ DE ÎNVĂŢARE ŞI
ASIMILARE A CUNOŞTINŢELOR
 CU CÂT JOCUL ESTE MAI COMPLEX, CU ATÂT DEZVOLTAREA
ESTE MAI COMPLEXĂ
 JOCUL > EDUCAŢIE (ÎN TOATE PLANURILE ŞI ÎN TOATE
FORMELE)
 JOCUL CA MODALITATE DE DOBÂNDIRE A NORMELOR,
REGULILOR ŞI A COMPORTAMENTULUI CIVILIZAT
Clasificari ale jocurilor (1)
B. QUERAT
 Jocuri cu caracter ereditar
 Jocuri de imitatie privind activitatile specific umane
 Jocuri de imaginatie

K. GROSS
 Jocuri de experimentare
 Jocuri de functii generale
 Jocuri senzoriale
 Jocuri motorii
 Jocuri intelectuale
 Jocuri afective
 Jocuri de vointa
Clasificari ale jocurilor (2)
E. CLAPAREDE (dupa directia formativa a jocurilor)

1. Jocuri cu functii generale

– Jocuri senzoriale
– Jocuri motorii
– Jocuri psihice (intelectuale si afective)

2. Jocuri privind functiunile speciale

– jocuri de lupta
– Jocuri de vânatoare
– Jocuri speciale (comportamente sociale)
– Jocuri familiale
– Jocuri de imitatie
Clasificarea jocurilor (3)
J. PIAGET
1. Jocuri exercitii (pre-exercitii, exercitii, post-exercitii)
- Jocuri senzorio-motorii sau de manuire
- Jocuri de exersare a gandirii

2. Jocuri simbolice
- jocuri cu o simbolistica constienta
- jocuri cu o simbolistica inconstienta

3. Jocuri cu reguli
- cu reguli spontane
- cu reguli de la o generatie la alta
Dupa sfera antrenata pot fi:
- jocuri senzoriale
- jocuri intelectuale
Ieri și azi în joc (1)
Cum se jucau
părinții copiilor
de azi...
Ieri şi azi în joc (2)
Cum se joacă azi
copiii...
Recomandări
 Părinții/adulții și profesorii
să controleze riguros
timpul petrecut de copii la
calculator.
 Menținerea unui un ritm
adecvat de lucru.
 Exerciţii diversificate în
funcţie de rezultatele
copiilor.
 Compatibilizarea
activităţile tradiţionale cu
cele completare.
JOCUL – ETAPA DE VÂRSTĂ 3-4 ANI

 Jocul este mişcare

– ca o necesitate biologică a copilului
– ca o necesitate de lărgire a mediului de joc
– ca o necesitate de a relaţiona şi implica alţi participanţi ;
 Jocul – modalitate de cunoaştere de sine;

 prin joc descoperă alte sensuri şi utilităţi ale obiectelor /

jucăriilor care-l înconjoară;

 În cadru organizat / instituţionalizat, jocul este modalitatea

de transmitere a cunoştinţelor şi de formare a capacităţilor,
deprinderilor, comportamentelor;
 Latura formativ – educativă a jocului (îşi formează
deprinderea de ordine, curăţenie, igienă personală).
 JOCUL – ETAPA DE VÂRSTĂ 4-5 ANI

 Jocul:
• este învăţare (se dezvoltă procesele cognitive)
• acoperă necesitatea fiziologică de mişcare
• Se diversifică prin diversitatea jucăriilor şi a altor obiecte
• are lider (prin copierea modelului adultului)
• extinde cunoaşterea de sine şi apare respectul faţă de sine

 Prin joc se formează şi se dezvoltă comportamente

 Jocul didactic; necesitatea organizării după reguli stabilite

 Activitatea de învăţare îşi atinge scopul prin introducerea elementelor
de joc

 Este etapa de vârstă în care se produc cele mai frecvente accidente

prin atribuirea exagerată a modalităţilor de folosire “altfel” a jucăriilor
 JOCUL – ETAPA DE VÂRSTĂ 5-7 ANI

 Jocul :
• este “oglinda” dezvoltării capacităţilor umane (aproximativ 60-65%)
• dezvoltarea independenţei în acţiunea cu obiectele lumii înconjurătoare
• sprijină rezolvarea individuală şi în grup a problemelor
• formează deprinderi de autoservire, autogospodărire şi autocontrol
• dezvoltă afectivitatea copilului, ataşamentul faţă de grup
• dezvoltă imaginaţia şi creativitatea (jocul de construcţie, jocurile de rol)

 Integrarea socială şi relaţionarea în joc

 Respect prin cunoaşterea de sine – trece de la egocentrism la altruism –
dezvoltarea respectului faţă de sine şi faţă de ceilalţi (copii, educatoare,
alţi adulţi)

 Prin joc se poate descoperi talentul copiilor?

 Jocul didactic ca activitate de învăţare
 JOCUL – ETAPA DE VÂRSTĂ 7-10 ANI (1)

• Jocul ca necesitate de integrare în plan social lărgit (jocurile

sportive, jocurile de grup social extins: familie, şcoală, clasă)
• Ponderea jocului în activitatea didactică specifică învăţământului
primar
• Copiii se joacă având un lider care iniţiază / organizează / complică /
coordonează jocul
• Nevoia de independenţă în jocul organizat în grupul social lărgit
• Jocul periculos şi jocul nepericulos
• Jocul facilitează organizarea “găştii” (gaşca – element pozitiv şi
negativ, ca grup social constituit după diferite interese, gaşca
şcolară)
• Jocul formează şi dezvoltă capacitatea de exprimare a opiniei
• Jocul dezvoltă capacitatea de rezolvare a problemelor
JOCUL – ETAPA DE VÂRSTĂ 7-10 ANI (2)

 Jocul exerciţiu, componentă obligatorie a actului didactic (ca

mijloc, metodă, formă, procedeu de transmitere, consolidare,
verificare a cunoştinţelor, deprinderilor, comportamentelor
 Prin joc se dezvoltă imaginaţia şi creativitatea
 Prin joc se produce excluderea parţială a modelelor adulţilor
(specificitatea negativismului la 7 – 10 ani poate transforma jocul
în activitate socială periculoasă)
 Jocul şi tentaţia sexuală (prin copierea modelului persoanelor
mai mari decât ei)
 Jocul ca cel mai important mijloc de educaţie pentru sănătate
 Prin joc se dezvoltă cunoaşterea şi respectul faţă de sine,
acceptarea celuilalt (diferenţe culturale, etnice, sexuale)
 Dinamica jocului: conflictul, violenţa, negocierea
Jocul didactic- concept (1)
 M. Taiban: jocuri didactice( activitate
intelectuală), jocuri de mișcare(
dezvoltarea și coordonarea mișcărilor),
jocuri cu caracter distractiv;

 Jocul didactic: are un caracter instructiv,

cu scopul dezvoltării și aprofundării
experienței cognitive a copiilor, dar și cu
acela al dezvoltării optime a proceselor
și funcților psihice.
Jocul didactic- concept (2)
 Eficiența jocurilor didactice:
 Pregătirea jocurilor didactice(
asigurarea condițiilor materiale;
selectarea jocurilor didactice, stabilirea
frecvenței acestora în saptămână);
 Îndrumarea și monitorizarea jocurilor
didactice în funcție de nivelul vârstei, de
modul de organizare- individual, cu
toată grupa/clasa, pe grup restrâns
 Jocul didactic (3)
Joc didactic- “metoda de invatamant in care predomina actiunea
didactica simulata” ( Cristea, S., 1998, pag.256)

Clasificare:
 Dupa obiectivele prioritare
 Dupa continutul instruirii
 Dupa forma de exprimare
 Dupa resursele folosite
 Dupa regulile instituite
 Dupa competentele psihologice stimulate

Alta clasificare
 Dupa continutul jocului didactic
 Dupa prezenta sau absenta materialului didactic
 Dupa scopul urmarit
Joc didactic- structură (4)
Joc didactic- dezvoltarea psihica a copilului prescolar
 Jocul psihomotor
 Jocul de stimulare intelectuala
 Jocul de dezvoltare socio-emotionala

Structura( caracteristiclei) jocului didactic contine:

 Scopul jocului didactic
 Sarcina didactica
 Elementele de joc
 Continutul jocului didactic
 Regulile jocului didactic
 Materialul didactic
 Actiunea de joc
Metodologia jocului didactic

 Organizarea salii de grupa

 Introducerea in joc
 Prezentarea materialului
 Anuntarea titlului jocului si a scopului acestuia
 Explicarea si demonstrarea jocului executarea
jocului de proba
 Executarea jocului de catre copii complicarea
jocului
 Incheierea jocului
Teorii ale jocului (1)
 Teoria recreerii( odihnei)
Schaller-1861\ Lazarus- 1883
 Teoria surplusului de energie
Schiller- 1795\ Spencer
 Teoria exercitiului pregatitor
K. Gross- 1896
 Teoria jocului ca stimulent al cresterii
H. Carr
 Teoria exercitiului complementar
Freud, Jung, Adler
 Teoria lui Piaget

Alte teorii
 Teoria lui A. Gesell
 Teoria lui D. B. Elkonin
 Teoria lui L. S. Vagotski
Teorii ale jocului (2)
 M. Taiban:” ...d.p.d.v. formativ, jocurile
se impart in două categorii- jocurile de
creație și jocurile cu reguli” (1977);

 P. Popescu Neveanu:„ jocul este o

școală, o școală deschisă și cu un
program tot așa de bogat, precum este
viața”(1975);
Teme de reflectie: copil- joc
 Jocul ca activitate fundamentala – jocul
in era digitala

 Copiii si ”copiii crescuti digital”

 Invatam sau ne jucam??

 Calculatorul/informatia sau profesorul?!

Tema:
 Portofoliu- evaluare:

 Referat cu tema:” Activitatea integrata/predarea

integrata si jocul”;

 Descrierea unui joc didactic pentru prescolari( la

alegere);

 Descrierea unui joc didactic pentru scolarii mici( la

alegere).