CRACIUN OLIVIAN gr.

61

Re-abilitarea fatadei
Plan de idei
Cap 1. Introducere
- Ce inseamna a avea o fata care se arata?,frontalitatea, dihotomia fata-spate.
(Legatura cu opiniile lui Emmanuel Levinas despre chip/ fata)
- Fatada ca atribut eminamente urban. Relatia fatadei cu spatiul public, prezenta in continuumul spatial
urban.
Fatada- masca a cladirii catre spatiul public care apartine atat cladirii in sine cat si spatiului
public spre care se deschide.
Zidul/ peretele structural ca element fundamental al fatadei care prin presiunea exercitata de spatiul
public si a vecinatatilor, primeste valente, iese din anonimat, iese in prezenta
Zidul creator atat al atmosferei interioare precum si al mastii exterioare - Masca - un element care poate
fi contextualizat. care poate da un raspuns unor vecinatati imediate, spre deosebire de diagrama care este
un “dat” mult mai greu de adaptat la imperfectiunile contingentului.
Zidul - protagonist absolut al spatiului si prin urmare trebuie tratat ca un element activ care participa la
scenografia spatiala
Prin tratarea diferentiata a peretilor se poate iesi de sub tiarania planului astfel conferind o spatialitate
aparte incaperilor.
Zidul ca ornament - confera caracter si atribuie o anumita atmosfera spatiului
(recurs la articolul lui Adolf Loos - despre placaje si
Cap 2. Dezvoltarea argumentelor pentru o arhitectura a zidului
Dihotomia : Arhitectura sintactica - Arhitectura zidului ca fatada

Arhitectura sintactica - Elementele distincte ale unei cladiri nu pot fi intelese ca figuri independente a
caror suma nu eclipseaza singularitatea fiecaruia
Idee aparuta in secolul XV, promovata de Filippo Brunelleschi si presupune:
- Coordonarea rationala a partilor constructiei in relatie cu un intreg coerent, astfel incat limbajul ar-
hitectural utilizat este supus unei idei cuprinzatoare si de aici controlul total al arhitectului asupra con-
structiei reducand rolul mesterilor constructori la simpli executanti a unei scheme predefinite
- Utilizarea modularii, a decoratiunilor standardizate, a ordinelor romane
- Astfel, fiecare ornament isi confirma relatia cu cele invecinate si cu intregul
Cladirea nu este un artefact singular, ci o structura care se poate extinde ad-infinitum,Nu un spatiu in-
chis ci un schelet constituit din planuri structurale clar definite
Folosirea perspectivei ca instrument de abstractizare a logicii cladirii reducand-o la un grid tridimen-
sional.
Folosirea designului diagramatic- totul poate fi redus la o compozitie atotcuprinzatoare de linii
Modelul lui Brunelleschi - aflat la baza tipologiei de plan industrial si a modelului DOM-INO al lui Le
Corbusier( care presupune doar o ducere in extrem a acestei idei) in care arhitectura se reduce doar la
o structura de stalpi si grinzi, devenind doar un cadru, un schelet in care utilizatorii isi conformeaza
interiorul dupa bunul plac, iar fatada din element structural devine un element purtat, asemeni compar-
timentarilor, nu mai este un element tectonic.
Arhitectura zidului ca fatada si puterea lui ca element singular este o alternativa la modelul elaborat de
Brunelleschi si presupune ca fatada este nu numai o proiectie a spatiului interior, ci si o piesa indepen-
denta ale carei detalii sugereaza ca telul ei este spatiul public spre care se deschide.
Este o tema premoderna redescoperita de Leon Batista Alberti in sec XV - primul teoretician modern
de arhitectura care acorda o atentie speciala dezvoltarii unui limbaj propriu arhitecturii prin folosirea
corecta a ordinelor.
Motiveaza folosirea ordinelor ca simple ornamente aplicate zidului eliberate de constrangerile structura-
le. Astfel ordinele dau o importanta si mai mare elementului incadrat : - identifica fatada principala
- confirma aproprierea frontala
Reinterpretarea acestei teme de catre Louis Sullivan la Guaranty Building Buffalo
 Arhitecti recenti care folosesc aceasta tema : Gunnar Asplund, Sigurd Lewerentz, Allison si Peter
Smithson etc.
Importanta fatadei in epoca post-industriala - fatada nu mai are functie structurala ( Pereti nestructurali pur-
tati, autoportanti, fatade cortina). Celebrarea evenimentului tectonic, al scurgerii fortelor care devin o buta-
forie, un spectacol oferit spatiului public , fatada cortina ca element care, prin ne-determinarea ei structurala
si independenta fata de spatiul interior poate fi oferita exterioritatii.

3. Problema Ornamentului, actualitatea lui

Ornamentul ca mijloc de teatralizare a adevarului structural
Ornamentul - aplicat zidului confera caracter is atmosfera spatiului
Linings and claddings - Adolf Loos .
placajele si finisajele palicate zidurilor dau caracter incaperii
Arhitectul se ocupa de ce se vede, de spatialitate si de caracterul si atmosfera spatiului
Ornamentul - face trecerea de la public la privat, creeaza adancimea cladirii

4.Argument pentru o interfata a unei arhive a orasului

Arhiva ca institutie, institutia ca element nedeterminat, instituit, corp strain care nu tine cont de contingentul
sitului, un tip de institutie care duce cu gandul la eternitate, depozit de memorie colectiva, pentru un viitor
nedeterminat. Tocmai aceasta nedeterminare, precum si atmosfera ascetica proprie arhivelor, pune in dis-
cutie necesitatea unei masti, interfete a arhivei.
Evolutia programului arhivei in lume si in tara, actualitatea lui in contemporaneitate pentru cercetarea si
ierarhizarea valorilor din fondul construit existent si importanta cunoasterii evolutiei zonelor in actualizarea
si delimitarea ZCP-urilor
Cum se prezinta o arhiva spatiului public, preeminentei proprie oraselor. Arhiva ca act de cultura, atribut al
civilizatiei, care nu vizeaza un profit imediat si nu este supusa unei presiuni imobiliare.
Arhiva nu constituie o seductie pentru publicul larg ci mai degraba unui public specializat care vine pentru a
studia/cerceta in liniste, cercetarea ca act ascetic, vizitatorul constituie un accident.
Rezolvarea tensiunii dintre spatiul public si spatiul ascetic al arhivelor prin intermediul unei fatade, dotata
cu functiuni date publicului, a unui spatiu public cedat sub forma unei gradini de onoare ca element tampon
intre zona urbana din jur si arhiva.

Bibliografie:
Mihaela Criticos - Ornamentul – temă şi variaţiuni, Ed. Universitară “Ion Mincu”, Bucureşti, 2005
Aurelian Sacerdoteanu- Arhivistica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971
Adina Berciu-Draghicescu - Arhivistica si Documentaristica, Ed. Credis, 2004
Kenneth Frampton - Studies in tectonic culture, M.I.T press, 1995
Colin Rowe, Fred Keotter - Orasul colaj, Ed. Universitara “Ion Mincu”, Bucuresti, 2013
Giulio Carlo Argan, Rudolf Wittkower - Architecture et perspective chez Brunelleschi et Alberti,Ed. Editions
Verdier, 2004