Ursul brun (Ursus arctos) EUROPA

Ştiaţi că ursul nu hibernează?

Răspândire: Europa centrală şi de est, Asia, America de Nord.

Habitat: Păduri întinse, liniştite de munte sau deal.

Descriere: Este un animal plantigrad, adică calcă pe sol cu toată talpa. Se poate ridica în
două picioare, la fel ca şi oamenii. Cu toate că are un corp robust, ursul poate alerga cu o
viteză de peste 45 km/oră.

Reproducerea: Femelele dau naştere la 1-4 pui în perioada iernii. Puii sunt subdezvoltaţi
şi îşi deschid ochii abia la o lună după naştere. După o iarnă lungă şi după naşterea puilor
ursoaica poate pierde 40% din greutatea corporală.

Interesant: În perioada iernii ursul nu hibernează, ci intră într-o stare de somn adânc. Se
trezeşte de mai multe ori în timpul iernii şi poate fi trezit din acest somn destul de uşor.

Conservare: În Europa este o specie protejată, ameninţată din cauza distrugerii

habitatelor naturale. În ţara noastră se află la ora actuală cea mai mare populaţie de urşi
din toată Europa, în afară Rusiei, în număr de aprox. 5000 de exemplare, adăpostindu-se
în Munţii Carpaţi.

1
Pisica sălbatică (Felis silvestris) EUROPA

Ştiaţi că pisica are pe faţă, în jurul botului glande de miros?

Răspândire: Europa, Asia şi savanele din Africa.

Habitat: Habitate foarte variate. În Europa preferă pădurile de foioase întinse şi liniştite.

Descriere: Blana pisicii sălbatice are culoare gri-maronie, iar mărimea corpului este
similară cu a unei pisici domestice. Dinţii sunt perfect adaptaţi nutriţiei carnivore, limba
lor conţine papile cu care pot curăţa carnea de pe oase.

Reproducere: Sezonul de împerechere are loc în ianuarie-martie, iar puii se nasc în

primăvară. Puii vor sta în preajma mamei 4-10 luni, timp în care ei învaţă technicile de
vănat şi de supravieţuire. Masculii nu contribuie la creşterea puilor.

Interesant: Are un auz excelent, poate auzi chiar şi ultrasunetele emise de mici
rozătoare. Un organ tactil foarte sensibilal pisicii sunt mustăţile, cu care poate detecta
mişcările prăzii.

Conservare: Este o specie periclitată în Europa din cauza dispariţiei habitatelor şi a

hibridizării cu pisica domestică. Specie EEP.

2
Renul sălbatic (Rangifer tarandus) EUROPA

Ştiaţi că renul are un simţ al mirosului foarte bun?

Răspândire: Aproape circumpolară, în nordul Europei, Asiei şi Americii de Nord.

Habitat: Tundra arctică şi pădurile de conifere nordice (taigaua).

Descriere: Este singurul cervid la care şi femela poartă coarne în formă de arc. Copitele
sunt late, adaptate habitatului polar şi subpolar, astfel încât susţin animalul pe zăpadă şi
pe teren mlăştinos acoperit de muşchi.

Reproducere: Boncănitul renilor are loc toamna, când masculii concurează între ei
pentru dreptul de a se împerechea cu femelele. Masculii nu mănâncă în această perioadă
şi pot fi răniţi grav cu ocazia luptelor. Puii se nasc în mai sau în iunie anul următor.

Interesant: Cu ajutorul simţului olfactiv reuşesc să depisteze iarna lichenii şi ierburile

aflate adânc sub stratul de zăpadă pe care le scot la suprafaţa cu ajutorul coarnelor si
copitelor. Cu ocazia migraţiei din primăvară şi toamnă, renul călătoreşte cel mai mult
dintre toate mamiferele terestre, pot parcurge anual şi 5.000 de km.

Conservare: Din cauza vânatului excesiv şi a pierderii habitatelor a dispărut din multe
zone ale Europei. Este o specie periclitată.

3
Cerb comun (Cervus elaphus)

Ştiaţi că cerbul are trei glande cu ale căror secreţii îşi marchează
teritoriul?

Răspândire: Europa, nordul Africii, Asia şi America de Nord.

Habitat: Păduri întinse la câmpie şi la deal cu izvoare şi bălţi.

Descriere: Cea mai importantă podoabă a taurilor sunt coarnele caduce, ramificate,
având 1-1,5 m lungime. Culoarea blănii variază în funcţie de antimp: e maroniu închis pe
timpul iernii, iar vara devine roşcată.

Reproducere: Împerecherea a cerbilor are loc toamna când se dau lupte violente între
masculi. Cârdurile de boncănit sunt formate din câte un taur şi 2-5 ciute cu viţeii lor.
După perioada de împerechere masculii duc o viaţă solitară până în toamna următoare.

Interesant: Cele trei glande cu secreţie externă ale cerbului se situează în regiunea
ochilor, a picioarelor din spate şi la rădăcina cozii. Glandele produc un miros pătrunzător
şi persistent prin care animalul îşi delimitează teritoriul.

Conservare: Nu este o specie protejată, dar vânatul excesiv şi modificarea habitatelor

poate să reducă efectivele populaţiilor.

4
Ponei de Shetland (Equus caballus var. Shetlandicus) EUROPA

Ştiaţi că poneii au fost folosiţi la munca grea din mine?

Răspândire: Originar din insulele Shetland, aflate în nordul Scoţiei, Marea Britanie.
Ulterior a fost introdus în America de Nord.

Descriere: Are o talie mică, de 100 cm şi o conformaţie perfect adaptată condiţiilor

vitrege din. Picioare sunt scurte, urechile mici, iar coama şi coada sunt stufoase.
Culoarea blănii poate fi foarte variată.

Reproducere: Perioada de gestaţie durează 11 luni, după care femelele dau naştere de
obicei unui singur pui. Mânzul se poate ridica în picioare după o oră de la naştere.

Interesant: Poneiul de Shetland a fost folosit jurul anilor 1850, la munca grea din minele
de cărbune din Marea Britanie. În această perioadă a fost introdusă şi în Statele Unite,
pentru a fi călărită de către copii. În prezent este cea mai cunoscută rasă de ponei folosită
la competiţii sportive şi călărie.

Conservare: Specie protejată, fiind una dintre cele mai vechi rase de cai.

5
Ratonul nordic (Procyon lotor) AMERICA DE NORD

Ştiaţi că ratonul îşi spală cu lăbuţele hrana înainte de a o mânca?

Răspândire: Originar din America de Nord. Este un animal extrem de adaptabil, fiind
introdus în mai multe ţări ale Asiei şi Europei.

Habitat: În habitate foarte variate, dar preferă pădurile umede, cu acces la apă. Este larg
râspândit şi în aşezările umane.

Descriere: Se poate distinge cel mai uşor după masca neagră din jurul ochilor şi coada
stufoasă cu inele negre. Atât labele din faţă cât şi cele din spate au câte cinci degete.
Calcă pe toată laba în timpul mersului ca şi urşii.

Reproducere: Femelele dau naştere la câte un pui pe an. Puii se nasc în adăpostul
construit între ramurile copacilor, scorburi sau poduri. Rămân împreună cu mamele lor
peste prima iarnă, devenind independenţi abia în primăvara următoare. Ratonul este o
specie solitară în afara perioadei de reproducere.

Interesant: Ratonul este un căţărător şi înotător excelent care foloseşte membrele

anterioare cu multă dexteritate. Uneori, el îşi şterge sau îşi spală cu lăbuţele hrana înainte
de a o mânca.

Conservare: NU este o specie periclitată.

6
Struţul (Struthio camelus) AFRICA

Ştiaţi că struţul este singura pasăre cu doar două degete?

Răspândire şi habitat: Regiunile uscate, nisipoase ale Africii. Trăieşte în grupuri mari,
alături de antilope şi zebre în savanele africane.

Descriere: Struţul este cea mai mare pasăre din lume, incapabilă de zbor, dar aleargă
foarte repede, atingând viteza de 70 km/oră. Este singura pasăre ale căror labe conţin doar
două degete. Are o greutate peste 100 de kg şi poate avea peste 1m înălţime.

Reproducere: În perioada împerecherii cocoşii se luptă înte ei, masculii învingători

cuceresc pentu haremul lor 3-5 femele. Ouăle, în număr de 15-60 vor fi depuse într-un
cuib comun, în clocitul lor fiind implicate atât femelele cât şi masculul. Oul este cel mai
mare din lumea animală: poate atinge şi greutatea de 1,5 kg.

Interesant: Este un animal precaut, nu prea inteligent care în caz de pericol încearcă să
rămănă nemişcat, lipind corpul şi capul de pământ. De la acest comportament provine cel
mai cunoscut mit legat de struţ care îşi bagă capul în nisip dacă se simte ameninţat.

Conservare: Ajuns pe cale de dispariţie în secolul 18.-lea, datorită vânatului excesiv

pentru pene, astăzi având populaţii stabile în Africa. Este crescut în gospodării în toată
lumea pentru carne, ouă şi pene.

7
Maimuţa husar (Erythrocebus patas) AFRICA

Ştiaţi că maimuţa husar aleargă cel mai repede dintre primate?

Răspândire şi habitat: Trăiesc doar în Africa. Fiind o specie predominant terestră,

habitează savanele ierboase sau pădurile umede ale Africii.

Descriere: Masculii sunt aproape de două ori mai mari decât femelele, iar caracteristica
comună a ambelor sexe este mustaţa albă pronunţată. Maimuţa patas sau husar este
singura dintre primate care calcă pe vârful degetelor când se deplasează şi nu pe talpă.
Poate alerga extrem de rapid, atingând 55 km/oră.

Reproducere: Femelele dau naştere unui singur pui. Pe perioada sarcinii culoarea facială
a femelelor se schimbă. Coloritul negru a nasului, a porţiunii deasupra ochilor şi ale
tâmplelor dispare, revenind doar la şase săptămâni după naştere.

Interesant: Masculul are rolul de supraveghetor într-un grup de femele: adoptă o poziţie
bipedă, proptindu-se pe coadă sau se caţără pe un copac solitar pentru a studia terenul.
Dacă apare un prădător, el îşi alertează grupul printr-un apel silenţios.

Conservare: E o specie pe cale de dispariţie. Datorită pierderii habitatelor naturale şi a

vânatului excesiv, numărul populaţiilor din natură este sub un nivel critic. Peste o mie de
exemplare sunt vândute anual ca animale de companie.

8
Emu (Dromaius novaehollandiae) AUSTRALIA

Ştiaţi că masculii emu sunt cei care clocesc aproape singuri ouăle?

Răspândire şi habitat: Zonele aride, semidesertice şi pădurile de eucalipt din

continentul australian. Larg răspândit, chiar şi în zona oraşelor mari din Ausralia.

Descriere: Emu are o înaltime medie de 1,75 m, fiind a doua cea mai mare pasăre
nezburătoare care trăieşte astăzi în lume. Comparativ cu trupul masiv, aripile sunt doar
nişte cioturi scurte, având o lungime de numai 20 cm. Este un foarte bun alergător,
atingând viteza de 50 km/oră. Penajul este format din pene duble, lungi si moi, care au un
aspect de blana.

Reproducere: Ouăle de culoare verde-închis sunt clocite doar de către mascul. Perioada
de incubaţie durează 56 zile, timp în care masculii nu mănâncă şi nu beau, ei fiind
schimbaţi de către femele doar la începutul clocitului. Puii sunt crescuţi de către mascul
până la vârsta de şapte luni.

Interesant: Masculul emite deseori sunetul e-muu, după care şi-a primit pasărea
denumirea. Este pasărea naţională a Australiei, apare şi în stema ţării.

Conservare: Nu este o specie periclitată.

9
Cangur pitic sau cangur cu gât roşu (Macropus rufogriseus)
AUSTRALIA

Ştiaţi că pe vreme caldă cangurii Bennett îşi răcesc corpul prin lingerea
braţelor?

Răspândire şi habitat: Pădurile de eucalipt şi terenurile deschise, bogate în vegetaţie din

zona de coastă a Australiei şi Tasmaniei.

Descriere:. Macropod de mărime mică, corpul având o lungime de 90 cm. Culoarea

blănii de pe gât şi umeri este roşcată, de aceea se mai numeşte şi cangur cu gât roşcat.

Reproducere: În acelaşi timp se fecundează două ovule, dintre care unul rămăne blocat.
Dacă condiţiile climatice nu sunt favorabile sau are loc pierderea puiului, ovulul blocat îşi
reîncepe dezvoltarea. Macropozii dau naştere la un singur pui golaş, de 0,5-1,5 cm, care
folosind membrele anterioare se caţără în marsupiul mamei, unde şi îşi continuă
dezvoltarea.

Interesant: Este o specie nocturnă care trăieşte mai ales solitar. În perioadele secetoase
îşi completează necesarul de apă consumând rădăcini suculente.

Conservare: Este o specie ocrotită în Australia. Efectivul populaţiilor s-a diminuat din
cauza deforestării şi a vânatului excesiv pentru blană.

10
Guanaco (Lama guanicoe) AMERICA DE SUD

Ştiaţi că sângele guanaco-ului transportă mult mai multe molecule de

oxigen decât ale celorlalte mamifere?

Răspândire şi habitat: Zonele aride, muntoase ale Anzilor din Peru, Bolivia, Chile până
la 4.000 de m altitudine.

Descriere: Este specia de talie cea mai mare din familia cămilelor. Culoarea blănii este
maronie, iar pe partea abdominală mai deschisă.

Reproducere: Ciclul reproductiv corespunde cu perioada de după sezonul ploios, când

condiţiile de mediu sunt favorabile pentru creşterea puilor. Puii se nasc după 11 luni de
gestaţie, între lunile decembrie-februarie. La naştere un pui are 8-15 kg, fiind îngrijiţi de
către mamele lor timp de 15 luni.

Interesant: Guanaco este un animal social care trăieşte în trei tipuri de grupuri sociale:
familişti, trupa de masculi şi masculi singuratici. Familia este formată dintr-un mascul
dominant, mai multe femele şi puii lor. Trupa masculilor conţine chiar şi 50 masculi
tineri care învaţă tehnicile de luptă prin joacă. Masculii singuratici sunt animale mature
care încearcă să-şi întemeieze o familie.

Conservare: Specie protejată. Efectivele populaţiilor s-au redus din cauza distrugerii
habitatelor şi a vânatului. Este afectat şi din cauza schimbărilor climatice.

11
Mara (Dolichotis patagonum) AMERICA DE SUD

Ştiaţi că mara îşi alege perechea pentru o viaţă?

Răspândire şi habitat: Regiunile aride, deşertice sau înierbate ele Argentinei.

Descriere: Corpul marei este adaptat la alergări rapide. Poate efectua sărituri mari ca
iepurele, iar pe distanţe scurte este un alergător excelent, atingând 45 km/oră.

Reproducere: Masculul şi femela rămân împreună o viaţă întreagă. Mara naşte de 2-3 ori
pe an câte 1-3 pui bine dezvoltaţi. După naştere puii sunt plasaţi în creşe, unde urmaşii a
câtor 15 familii sunt crescuţi în comun. Mamele îşi vizitează puii de mai multe ori pe zi,
recunoscându-i după miros. Mameloanele marei sunt plasate pe doar o parte a
abdomenului, putând să alăpteze şi în poziţie aşezată, fiind pregătită să o ia la fugă în caz
de pericol.

Interesant: Cuplul îşi petrece ziua împreună, masculul însoţind mereu femela ca s-o
protejeze de eventualii rivali sau prădători. Mara este un animal foarte sociabil, crescut
adesea ca animal de companie sau în grădini zoologice. Se mai numeşte şi iepure
patagonian.

Conservare: Numărul marelor aflate în sălbăticie a scăzut din cauza distrugerii

habitatelor naturale şi din cauza competiţiei cu iepurele european, introdus în Argentina.

12
Macac japonez (Macaca fuscata) ASIA

Ştiaţi că la temperaturi sub zero grade Celsius macacii se încălzesc în

apele calde termale din Japonia?

Răspândire şi habitat: Pădurile şi zonele înalte din munţii Japoniei. Are cea mai nordică
răspândire dintre primatele non-umane.

Descriere: Faţa macacilor japonezi este lipsită de păr, iar restul corpului este acoperit de
o blană de culoare gri-maronie care în lunile reci de iarnă devine şi mai groasă. Au police
opozabil la fel ca oamenii cu ajutorul căruia pot manipula diverse obiecte.

Reproducere: Puii sunt mult timp dependenţi de părinţi, astfel în creşterea lor se implică
şi masculii. Între femelele dintr-un grup se află o ierarchie rigidă, fiicele moştenind
rangul mamelor.

Interesant: Este o specie extrem de inteligentă, singura, în afară de oameni şi ratoni care
îşi spală hrana înainte de a o mânca. Macacii mai au şi alte comportamente neobişnuite:
iarna se scaldă împreună în izvoarele vulcanice termale şi se dau cu bulgări de zăpadă
pentru a se distra. Suportă temperaturi sub -15 grade Celsius.

Conservare: Este o specie periclitată.

13
Capra domestică (Capra aegagrus hircus)

Răspândire şi habitat: În afara tundrei, a habitatelor arctice şi a deşerturilor, capra

domestică a fost răspândită pe tot globul de către om. Originar din Europa, Asia.

Descriere: Atât masculii cât şi femelele poartă coarne. Coloraţia blănii este foarte variată,
multicoloră, prima parte a corpului are un colorit închis. Masculii se deosebesc de femele
prin barbă, mărimea corpului şi mirosul puternic pe perioada reproducerii.

Reproducere: Ţapii concurează între ei pentru rang, masculul cu rangul cel mai înalt are
dreptul să se împerecheze cu femelele. Perioada de reproducere al caprelor domestice
este cuprinsă între sfârşitul verii şi începutul iernii.

Interesant: Au o dietă foarte variată, mănâncă aproape orice specie de plante, distrugând
structura vegetaţiei naturale. Prin suprapăşunare ele contribuie la scăderea biodiversităţii
ecosistemelor naturale.

Conservare: Nu este protejată. Capra domestică a fost inclusă pe lista celor mai
periculoase specii invazive.

14
Porcuşorul de Guinea (Cavia porcellus)

Răspândire şi habitat: Provine din regiunea Anzilor a Americii de Sud, fiind domesticit
cu 5000 de ani Î.C. ca sursă de hrană pentru triburile locale.

Descriere: Este un rozător bondoc, cu picioare scurte, având patru degete la picioarele
din faţă şi trei la cele din spate. Culoarea, lungimea şi textura blănii cobailor poate fi
foarte variată.

Reproducere: Masculii încerc să obţină o poziţie dominantă în faţa femelei aflate

înaintea naşterii, fiindcă după naştere, pentru o scurtă perioadă de jumătate de zi, femela
va deveni fertilă. După împerechere masculul rămâne în preajma femelei pentru a proteja
de ceilalţi masculi.

Interesant: Termenul de „cobai” e folosit ca o metaforă când e vorba despre orice

experiment sau o testare. Cobaiul au fost într-adevăr cel mai popular animal de laborator
până la jumătatea secolului XX.-lea, în SUA anual fiind folosiţi anual în experimente
ştiinţifice un număr de 2,5 milioane de cobai.

15
Broasca ţestoasă de apă (Emys orbicularis) EUROPA

Răspândire şi habitat: Europa centrală, Asia şi nordul Africii. Lacuri, râuri cu plaje
nisipoase, însorite.

Descriere: Pielea şi carapacea ei are culoare predominant verzuie şi prezintă ca semn

distinctiv pete şi linii de culoare galben-deschise. Forma şi culoarea carapacei poate fi
foarte variată, schimbându-se odată cu vârsta.

Reproducere: Specia atinge maturitatea sexuală la 5-6 ani. Femela caută o porţiune de
sol lipsită de vegetaţie, iar cu membrele anterioare sapă o gaură adâncă de 10-12 cm în
care îşi depune 8-10 ouă. Ouăle au culoare albă şi coaja tare. Vor fi acoperite de sol şi
apoi complet abandonate de către ambii părinţi. În condiţii nefavorabile, unii embrioni
hibernează în interiorul oului, ieşind doar în primăvara următoare dacă condiţiile de
mediu sunt prielnice.

Interesant: Trăieşte în medie peste o sută de ani. O ţestoasă de apă dulce dintr-o grădină
botanică din Franţa a atins chiar vârsta de 120 de ani. Hibernează aproape 7 luni
îngropată în mâlul apelor. Vârsta lor se poate estima numărând inelele de creştere de pe
carapace.

Conservare: Specie protejată.

16
Broasca ţestoasă cu tâmple roşii de Florida

(Chrysemys scripta elegans)

Răspândire şi habitat: Este o specie originară din sud-estul Americii de Nord (Florida).
A devenit un animal de companie foarte popular peste tot în lume.

Descriere: Coloritul tinerilor este foarte variată, pielea capului, gâtului şi a membrelor
fiind brăzdate de numeroase dungi verzi, galbene şi negre. În partea posterioară a ochilor
se află o pată alungită roşie, de unde şi numele speciei de ţestoasă cu tâmple roşii.
Carapacea ţestoaselor mature devine mai închisă la culoare.

Reproducere: Atinge maturitatea sexuală la 8-10 ani. Dansul de curtare constă dintr-un
înot faţă în faţă a celor doi, în timp ce îşi tremură membrele. Împerecherea are loc în apă.
Femela va depune ouăle într-o gaură săpată în sol, mai departe de apă. Cuibul poate
conţine 2-19 ouă, ouăle având o dimensiune de 3 cm.

Interesant: Ţestoasele tinere sunt carnivore, iar odată cu înaintarea lor în vârstă încep să
prefere şi hrană de origine vegetală. Le place să-şi petreacă timpul stând la soare, pe
stâncile din apă.

17
Păsări

Lebăda neagră (Cygnus atratus)

Descriere: Lebedele sunt unele din cele mai mari păsări de apă. Au gât lung, curbat şi
sprâncene evidente. Cum arată şi numele, această specie este aproape în întregime
neagră, cu excepţia unor pene albe de la aripi. Ciocul lor este roşu, la vârf cu o bandă
albă. Tinerii au un penaj gri-maroniu şi ciocul are o nuanţă mai deschisă.

Reproducere: Este o specie monogamă, adesea perechea rămănând împreună pentru o

viaţă. O particularitate interesantă observată pe perioada reproducerii este ritualul numit
„Ceremonia triumfului”, care are rolul de a întări legăturile dintre perechi şi între adulţi şi
pui. De obicei, este iniţiată de mascul care se apropie de femelă cu gâtul şi aripile
ridicate, chemând-o repetat. Are loc un dans prin care perechea îşi mişcă aripile şi gâtul,
iar ritualul se încheie print-un înot în cerc.

Interesant: Este o specie originară din Australia şi Tasmania, fiind pasărea naţională a
regiunii Austalia de Vest. Trăieşte semisălbăticită în mai multe parcuri ale Europei.

18
Raţe suliţar (Anas acuta)

Descriere: Femela este mai mică şi mai uşoară decât masculul. Coloritul penajului celor
două sexe este diferită. Şi-a primit denumirea de suliţar după faptul că penele cozii sunt
foarte ascuţite, mai ales la mascul, având formă de suliţă şi lungimea de 6-10 cm. Ciocul
lor are culoare albăstruie.

Reproducere: Dacă mai mulţi masculi vor să cucerească o singură femelă, ei o vor
urmări-o în zbor. Cursa va dura până când va rămâne doar un singur mascul în urma
femelei, care va avea dreptul să se împerecheze cu ea. Perechea va construi cuibul pe sol,
în apropierea apei. Ouăle, în număr de 7-10, au culoare crem.

Interesant: Este o specie care traversează ţara noastră în drum spre lucurile de iernare şi
cuibărit. Este ocrotită de lege, se află pe Lista Roşie a Speciilor.

19
Lebede albe (Cygnus sp.)

Descriere: Lebedele sunt păsări acvatice de dimensiuni mari, înrudite cu gâştele. Penajul
lor este de un alb imaculat, gâtul lung şi curbat. Lebăda mută, cea mai cunoscută specie,
se deosebeşte de celălalte prin fâşia neagră care desparte ciocul de restul capului.

Reproducere: Lebedele sunt specii monogame, alegându-şi perechea pentru o viaţă.

Cuplul foloseşte, de obicei aceiaşi zonă de cuibărit în fiecare an. Puii ieşiţi proaspăt din
ou devin independenţi foarte repede, căutându-şi hrana deja după câteva ore de la naştere.

Interesant: Lebăda este o pasăre mitologică, semnificând frumuseţea pură şi eternitatea.

Lebăda mută a fost crescută pentru frumuseţea ei încă din antichitate de către greci şi
romani. Lebăda cântătoare este pasărea naţională a Finlandei şi a Japoniei.

20
Raţe călifar roşu (Tadorna ferruginea)

Descriere: În timpul zborului aripile par foarte contrastante, de culoare alb-negru.

Femela este mai mică ca dimensiune decât masculul, care poate fi recunoscut după inelul
negru de la baza gâtului.

Reproducere: Masculul prezintă o acrobaţie spectaculoasă pe perioada reproducerii: se

aruncă de sus în picaj liber, cu aripile strâns lipite de corp, strigând puternic – astfel
avertizându-l pe potenţialii rivali şi anunţând că are grijă de femelă. Îşi construieşte
adăposturi de cuibărit care pot avea şi 4 m adâncime sau ocupă viziuni părăsite de vulpi,
castori.

Interesant: Poate avea în captivitate un comportament agresiv şi antisocial. În Tibet şi

Mongolia este considerat de către budişti un animal sacru. În ţara noastră este o pasăre
rară.

21
Raţe fluierătoare (Anas penelope)

Descriere: Este o specie de raţă de mărime medie. Penajul femelei şi al juvenililor este
maronie, iar al masculului preponderent gri. O caracteristică specială este ciocul de
culoare gri-albăstruie. Specia şi-a primit denumirea după sunetul melodios al masculilor,
asemănător cu un fluierat.

Reproducere: Femela îşi construieşte cuibul pe sol, de obicei sub arborii sau arbuştii
aflaţi lângă apă. Puii devin complet independenţi la vârsta de 6 săptămâni.

Interesant: Este o specie răspândită în Europa, Asia şi America. Pentru iernare migrează
în stoluri mari spre sud. În bazinul carpatic este un oaspete regular.

22
Raţe de Carolina (Aix sponsa)

Descriere: Este o specie de raţă de mărime medie, originară din America.. Masculii au
un penaj viu colorat, strălucitor. Femelele au ca semn distinctiv inele de culoare albă în
jurul ochilor.

Reproducere: În sălbăticie cuibăreşte în regiunile de păduri dese, aflate lângă ape. Îşi
depune ouăle în cuibul aflat în scorburile copacilor, la o înălţime de 6-15 m de la sol.

Interesant: În trecut era una dintre cele mai larg răpândite specii de raţe din vestul
Americii de Nord. A fost adusă în Europa ca pasăre decorativă la începutul secolului 17.,
fiind foarte populară în curţile regale franceze. Suportă bine iernile şi se înmulţeşte cu
succes în captivitate.

23
Curcan (Meleagris sp.)

Descriere: Este o pasăre domestică de mărime mare. Capul şi partea superioară a gâtului
sunt golaşe. De la nivelul frunţii atârnă o formaţiune cărnoasă care poate fi umflată, iar la
nivelul gâtului se află o formaţiune cutanată, prezentând numeroase cute. Penajul lor este
dens şi tare.

Reproducere: Femela îşi ascunde cuibul, chiar şi de mascul care poatedeveni agresiv.
Ouăle au culoare gri pătate.

Interesant: Are ca strămoş o specie de curcan (Meleagris gallopavo) care trăieşte şi

astăzi în America de Nord şi Centrală (Mexic). Domesticirea curcanului a început cu un
mileniu Î.C. de către triburile mexicane, în Europa fiind adus, cel mai probabil de către
spanioli.

24
Bibilica (Numida meleagris)

Descriere: Este singura pasăre domestică din ţara noastră care este originară din Africa.
Are un corp rotund şi un cap mic, golaş. Capul este de culoare albă, cu pete roşii şi
albăstrui, iar pe crestetul capului se află un coif osos. Penajul este de obicei gri cu pete
albe în formă de mărgele.

Reproducere: Îşi construieşte cuibul în găurile din sol, unde depune un număr de 25-30
de ouă. Ouăle sunt mici, de culoare închisă şi au o coajă extrem de tare. Femela are
obiceiul de a-şi ascunde cuibul. Sexele sunt greu de recunoscut. La masculul adult coiful
este mai pronunţat, iar lobulii de la nivelul gâtului sunt mai mari decât ale femelelor. La
unele specii masculii au o culoare albastră a gâtului.

Interesant: Poate fi foarte uşor speriat de zgomotele sau mişcările neobişnuite. Este o
pasăre rezistentă, chitită pe lupte, având nevoie de un spaţiu vital larg.

25
Păun (Pavo cristatus)

Descriere: Este o pasăre originară din India, adusă pentru prima dată în Europa de către
Alexandru cel Mare. Cocoşii de păun au un penaj strălucitor, spectaculos, de culoare
verde-albăstruie. Penele cozii sunt lungi, fiecare prezentând la capete pete mari, colorate.
Aceste pene pot fi ridicate şi dispuse ca un evantai. Ele nu sunt de fapt penele cozii, ci
nişte pene care acoperă coada adevărată. Coloritul găinilor este mai simplă, predominat
gri-verzuie.

Reproducere: În perioada de reproducere femelele au preferat cocoşii cu penajul cel mai

spectaculos, aşadar de-a lungul timpului s-a format acest penaj sofisticat, care poate fi
foarte incomod purtătorului. Femelele ar fi dezavantajate de un penaj colorat, fiindcă în
timpul cuibăritului nu ar putea ascunde de prădători. Găinile cuibăresc o dată pe an şi îşi
construiesc cuibul sub arbuşti. Ouăle, în număr de 4-9 sunt maronii deschise, pătate.
Cocoşii nu se implică în creşterea puilor.

Interesant: Este pasărea naţională a Indiei. Apare în miturile, cântecele, poeziile indiene,
simbolizând frumuseţea şi liniştea. Dansul cocoşilor de păun apare în cântecele despre
ploaie, fiindcă sosirea ploilor monsun în India coincide cu perioada de reproducere a
păunilor.

26