ROMANIA MISTERIOASA

Nu puţine sunt zonele României unde se spune că paranormalul învinge realitatea, făcând să
rodească, încă din vremuri imemoriale, legende, mistere şi poveşti incredibile. De la păduri pe care
vizitatorii le descriu ca “portaluri” către alte lumi, deasupra cărora s-ar fi perindat destule OZN-uri
cât să le aducă faimă internaţională, până la temple misterioase sau comori blestemate, nimic nu
lipseşte de pa harta României aşa-zis paranormale sau superstiţioase, dacă e să-i ascultăm pe
sceptici. Pădurea Baciului, Templul Ursitelor, Râpa Diavolului şi satele maramureşene în care
maşinile “alunecă” la deal sunt primele destinaţii de pe acest traseu al misterelor autohtone asupra
cărora ne-am oprit pentru a vedea unde se termină explicaţiile ştiinţifice şi unde începe folclorul
local.

Pădurea Baciu – ‘tărâmul’ preferat al specialiştilor în paranormal şi ezoterism

Pădurea Hoia-Baciu, situată în inima Ardealului, în vestul oraşului Cluj Napoca, este cu siguranţă
locul cel mai faimos din România unde au fost investigate şi analizate o serie de fenomene absolut
inexplicabile. Fenomenele paranormale întâlnite aici sunt în mod clar evidente, fiind necontestate
chiar şi de cei mai sceptici oameni de ştiinţă. Încă din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul
pădurii au observat pe propria piele că ceva straniu se întâmplă cu ei sau în jurul lor: senzaţii fizice
inexplicabile, observarea unor lumini cu forme şi culori diverse, umbre ciudate, voci şi chipuri
umane. Percepută ca o poartă între lumi, pădurea Baciu a rămas multă vreme un subiect tabu,
oamenii temându-se să-i calce ‘pragul’ sau să aducă vorba despre ea, considerând-o un loc bântuit
de duhuri rele. Cel care s-a încumetat să spargă gheaţa pentru o analiză aprofundată a fenomenelor
paranormale specifice locului a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993). Din 1950 şi până în 1960,
el a surprins cu aparatul de fotografiat ‘umbrele’ care îl însoţeau în lungile plimbări printre stejarii
misterioasei păduri, dar şi numeroase alte forme, lumini şi siluete, invizibile cu ochiul liber. După
1970, cercetările începute de Sift au fost continuate de diverşi oameni de ştiinţă din România. Zona
devine în scurt timp celebră şi printre specialiştii în paranormal şi ezoterism din întreaga lume,
cercetători renumiţi din Europa şi Statele Unite reuşind să prindă pe peliculă misterele pădurii.
Cercetătorul Adrian Pătruţ, doctor în chimie şi conferenţiar la Universitatea “Babes-Bolyai” din
Cluj, preşedinte al Societăţii Române de Parapsihologie, şi-a dedicat o bună parte din viaţă
cercetării fenomenelor stranii din pădurea Baciu, fiind în prezent una dintre cele mai autorizate voci
pe subiect. După 30 de ani de cercetări, profesorul susţine că spectrul larg al fenomenelor
paranormale întâlnite în Pădurea Baciu nu permite încadrarea lor într-un singur capitol al
fenomenologiei paranormale. Structuri imateriale sau materiale de forme diverse care apar în faţa
ochilor curioşilor, în miez de noapte sau în plină zi, fluctuaţii ale câmpului electromagnetic, emisii
infrasunet sau urme neobişnuite apărute pe sol reprezintă doar o parte din “spectacolul” pe care
pădurea îl oferă cu generozitate călătorului mai mult sau mai puţin avizat. Oamenii care trec
accidental prin anumite zone ale pădurii, considerate de iniţiaţi adevărate porţi de trecere în alte
lumi, se plâng de arsuri de piele, anxietate, stare de leşin, sete excesivă, iritaţii, dureri de cap etc.
Aici şi plantele par afectate de misterele pădurii, vegetaţia prezentând pe alocuri forme de
deshidratare, arsuri şi necroze ale tulpinilor şi frunzelor. Pădurea mai este celebră şi datorită aşa-
numitelor OZN-uri care străbat cerul, din senin, dar şi celor invizibile pentru ochiul uman, care pot
fi însă fotografiate. “Prezenţa OZN-urilor invizibile, mult mai numeroase decât cele vizibile,
reprezintă o premieră mondială”, spune Pătruţ.

În lume, zone cu astfel de manifestări mai sunt în Deşertul Mojave, Golful Breeze din Statele Unite,
La Spezia-Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazilia şi
Muntele Kailasa din Tibet. “Însă, prin amploarea, varietatea şi complexitatea manifestărilor,
Pădurea Baciu rămâne, până în prezent, cea mai importantă zonă cunoscută în care se produc relativ
sistematic fenomene neconvenţionale”, afirmă profesorul clujean.
Enigmele de la Templul Ursitelor din Şinca Veche

La poalele Făgăraşului, în străvechiul sat românesc Şinca Veche, se află “Mănăstirea Săpată în
Piatră” sau “Templul Ursitelor”, cum i se mai spune, un loc fără vârstă despre care se spun poveşti
fabuloase, încărcate de magie. Mănăstirea a fost construită pe locul unui străbun loc sacru despre
care cercetătorii spun că are o vechime de aproape 7.000 de ani. Controversele despre originea
locului sunt numeroase: o mănăstire creştină ascunsă, un vechi templu dacic ori poate preistoric?
Deşi există voci care susţin că mănăstirea a fost unul dintre primele locuri de cult creştin din Dacia,
alţi specialişti plasează originea ei în perioada predacică, aducând în sprijinul acestei idei existenţa
câtorva inscripţii necreştine de pe unul din pereţii altarului. În piatra fragilă au fost săpate cinci
încăperi, mai mari de un stat de om, cu două altare şi cu un horn piramidal, ca o turlă de biserică
prin a cărei deschidere se vede cerul.

“Energii ciudate” sau “stare deosebită” sunt expresii deseori întâlnite la cei care au călcat pragul
mănăstirii săpate în stâncă sau au căutat un loc de odihnă în imediata sa apropiere. Încărcătura
energetică deosebită a locului se manifestă uneori prin apariţii inexplicabile de sfere de lumină,
cruci şi semne stranii. În prejma marilor sărbători religioase, unii oameni spun că aud coruri care
par să vină din cer. Toţi cei care au auzit corul nelumesc spun că au fost fascinaţi de faptul că, deşi
muzica părea bisericească, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuşeau să desluşească sensul lor. Părea o
limbă arhaică şi totuşi neobişnuit de familiară.

Legendele locului mai spun că templul este o poartă către alte lumi, prin care cei din vechime ştiau
cum să comunice cu “lumi superioare” sau cu fiinţe din alte dimensiuni. De asemenea, se spune că
în locul unde pătrund razele soarelui prin gaura săpată în stâncă se împlinesc toate dorinţele bune şi
curate. Acum un secol, tinerii din zonă se urcau pe dealul Pleşu, unde este săpată mănăstirea, şi
aruncau o roată cu paie în flăcări, cu credinţa că, văzând desenele făcute de foc şi traseul roţii, îşi
vor afla “ursita” şi se vor căsători în acel an. Tradiţia se respectă de Sf. Gheorghe, la Lăsata Secului
de Paşti şi Schimbarea la Faţă. Tot în aceste zile se spune că aici îţi poţi schimba destinul. Şi iarba
din jurul ”Templului Ursitelor” face minuni. Vacile care pasc aici dau lapte mai mult şi mai gustos
decât celelalte, iar dacă vreun localnic suferă de vreo boală, îşi găseşte alinarea mergând la templu
şi bând apă din izvorul situat în apropiere.

Unele persoane au avut aici viziunea unor globuri de lumină şi chiar a unei lumini puternice.
Majoritatea sunt invizibile pentru ochiul uman, fiind capturate însă de aparatele de filmat sau
fotografiat – fenomene energetice încă necunoscute, comparabile cu cele din celebra pădure Baciu,
de lângă Cluj. O relatare inclusă şi în paginile “Monitorului” de Braşov în 1996, aparţine unui
reporter TVR, Lucian Băbeanu, care se afla în mănăstire să tragă nişte cadre. Spre surpinderea sa,
camera de filmat a început să pornească şi să se oprească singură din înregistrare, nerăspunzând la
comenzi. La întoarcerea în studio, când au vizionat înregistrarea, au fost uimiţi să observe sfere de
lumină care străluceau intens în adâncul bisericii, pe care nici el şi nici ceilalţi nu le văzuseră la
momentul filmării.

Comoara blestemată din Râpa Diavolului

La câţiva kilometri de satul Poiana Treistii din comuna Cosminele, judeţul Prahova, se află Râpa
Diavolului, un loc pe seama căruia localnicii au creat o adevărată legendă. În vremuri străvechi,
spun ei, preoţii daci făceau aici ritualuri şi invocau forţele naturii şi spiritele pentru ghidare şi
protecţie. Legenda spune că duhuri necurate bântuie acum zona şi păzesc un adevărat tezaur din
metale preţioase, pe care l-ar fi îngropat haiducii, punând asupra lui un blestem ca să nu poată fi
găsit. Doar cel care se încumeta să doarmă în zonă poate primi în vis soluţia pentru accesul la
această comoară. Ciobanii locului vorbesc despre flăcări albastre care ard deasupra acestui loc în
anumite nopţi ale anului. Cât despre cei care au încercat să dezgroape comoara, se spune că mulţi au
înnebunit sau au rătăcit zile întregi, fără ţintă, fiind găsiţi la zeci de kilometri depărtare zgâriaţi, cu
hainele sfâşiate şi privirea pierdută. Aceeași soartă au împărtăşit-o şi trei preoţi care au încercat, cu
mult timp în urmă, să facă o slujbă de exorcizare a locului.

Relatările celor care şi-au luat inima în dinţi şi au încercat să dezgroape comoara vorbesc despre
apariţia unor duhuri înspăimântătoare cu cap de taur şi trup uman. Poveşti similare au şi cei care,
din curiozitate sau pură întâmplare, şi-au pus cortul lângă Râpa Diavolului. Pe lângă viziunea
duhurilor cu înfăţişare stranie, somnul le-a fost tulburat de foşnete, zgomote ciudate şi zgâlţâieli ale
cortului.
Maşina care ‘alunecă’ la deal

Fenomene inexplicabile sau simplă iluzie optică? Maramureşenii din Budeşti şi Cavnic sunt
martorii unor fenomene fizice neobişnuite. Pe drumul care leagă cele două localităţi exista o pantă
care sfidează legile gravitaţiei: lucrurile urcă singure, în loc să coboare. Mai mulţi şoferi povestesc
amuzaţi sau nedumeriţi, în funcţie de firea fiecăruia, cum maşinile lor scoase din viteza urca dealul,
deşi cheia este scoasă din contact. Cei care ştiu ce se întâmplă acolo scot din viteza maşinile la baza
dealului, şi până sus ating cam 20 de kilometri pe oră, în cazul în care maşinile nu sunt foarte grele.
Iar fenomenele din Maramureş nu sunt singulare. Maşina urca singură şi pe Dealul Măgura
Bacaului. Pentru unii șoferi, ceea ce pare a fi ‘la deal’ e, de fapt, ‘la vale’. Cei care n-au vrut să se
lase prinși de vraja fenomenul aparent miraculos, au recurs la măsurători care le-au arătat că dealul
este de fapt o iluzie optică, influenţată de unghiul de înclinaţie a întregii zone din care face parte şi
panta cu pricina, aducând ca argument bula de aer a polobocului care de fapt coboară şi nu urcă.

O posibilă explicaţie ştiinţifică pentru fenomenele neobişnuite a fost dată de universitarul Adrian
Pătruţ, cercetătorul care a explorat fenomenele paranormale din pădurea Hoia-Baciu de lângă Cluj.
Astfel de cazuri au fost întâlnite şi în alte zone de pe glob, iar la baza lor se află ceea ce specialiştii
numesc ‘mascon’, un termen internațional care defineşte ‘concentrarea de masă’. Mai exact, e
posibil ca în susul pantei, să existe focalizată, la adâncime mică, o concentrare fie de minereuri cu
proprietăţi magnetice, care pot face şi o busolă să o ia razna, fie de metale grele, care acţionează
gravitaţional asupra obiectelor de pe stradă, spune Pătruţ.

Apa care izvorăşte doar înainte de Rusalii

Sătenii din satul Stârciu, din comuna sălăjeană Horoatu Crasnei, spun că, în fiecare an, apa unui
izvor tămăduitor iese la suprafaţă doar înainte de Rusalii, pentru a seca din nou după câteva
săptămâni. Sute de oameni vin anual să vadă minunea, iar autorităţile locale chiar s-au grăbit să
transforme miracolul într-o atracţie turistică. Nimeni nu ştie de ce apa iese la suprafaţă doar înaintea
sărbătorii Pogorârii Sfântului Duh. Bătrânii locului spun că în zona de unde ţâşneşte ‘Fântâna
Leacului’ ar fi existat cu sute de ani în urmă o mănăstire, iar izvorul vine ca o binecuvântare de la
Dumnezeu. Fețele bisericeşti locale nu infirma, dar nici nu confirmă efectul tămăduitor al apei.

Fenomenul de la Stârciu iese din sfera experienţelor palbabile şi explicabile, iar marele său merit
este că-i ajută pe oameni să- şi păstreze credinţa. De cealaltă parte, minţile mai raţionale spun că
fenomenul poate avea şi explicaţii pur ştiinţifice: apa adunată în subteran în urma topirii zăpezilor
din timpul iernii şi a ploilor abundente de primăvară.