Sunteți pe pagina 1din 9

.

6. Arta populară

Arta populară este o parte integrantă a etnologiei, o componentă a culturii


populare spirituale prin care înţelegem întreaga gamă de creaţii artistice anonime şi
colective ale unei comunităţi sociale de tip etnic.Creaţiile artei populare sunt obiecte
cu funcţii utilitare care au şi valoare estetică.
Un principiu fundamentel al artei populare este acela al îmbinării frumosului
cu utilul.Ca urmare nu este de ajuns ca un obiect să aibă valoare estetică,ci el trebuie
făcut în aşa fel încât să răspundă necesităţii pentru care a fost creat.

6.1.Ornamentica artei populare


Structura decorativă a ornamenticii populare cuprinde elemente, motive şi
compoziţii ornamentale.
Principalele elemente de inspiraţie ale ornamenticii artei populare sunt cele
din realitatea înconjurătoare, soarele, luna, stelele, plantele şi animalele din jur,
uneltele folosite, însuşi omul sau elemente anatomice esenţiale ale lui.
Trăsătura definitorie a ornamenticii artei populare o constituie profundul său
geometrism, cu rădăcini adânci în cultura autohtonă.
Ornamentele-motive decorative- sunt:
a.abstracte-cele care rezultă din stilizarea unor elemente luate din realitatea
înconjurătoare sau din jocul tehnicilor (de exemplu tehnicile de ţesut). Cele mai vechi
motive abstracte sunt punctul şi linia.
b.concrete-
b.1.cosmomorfe-reprezentările corpurilor şi fenomenelor cereşti-
soare, stele, succesiunea anotimpurilor reprezentată prin vârtelniţă.
b.2.geomorfe-sau toponimice –căliţa ocolită,potecuţa, şuvoi,
pârâu,val-reprezentări ale formelor de relief, ale apelor şi ale potecilor
b.3. fitomorfe-cele care redau lumea vegetală:
flori,frunze,fructe,ramuri,brăduţul-în broderii trandafirul apare sub forma rombului
b.4.zoomorfe-calul,coarnele berbecului,câinele-bârneţe-
păsări,fluturi
b.5.skeomorfe-unelte-zăluţe,cârlige ţesute ori
brodate,furcile,săpile,plugul ,cârligul ciobanului,carul
b.6.antropomorfe-ochiul,mâna,călăreţul şi calul
b.7.sociale-redau aspecte ale vieţii săteşti-sfăditele,hora ţărănească.
c.motive decorative simbolice-cercul,simbol solar,vârtelniţa-simbol al
succesiunii anotimpurilor,trifoi cu patru foi-simbol al norocului,arborele vieţii
d.motive decorative religioase-prescură, pistornic, cruce, sfeşnice, pomul
cunoaşterii,frecvent la icoanele pe sticlă

6.2.Cromatica artei populare


Paleta cromatică de veche tradiţie diferă după genul creaţiei
 la ţesăturile groase din lână-sumane,gube,cergi-se foloseau culorile
naturale ale lânii
 la ţesăturile de interior şi la broderii predominante sunt culorile
roşu,negru şi albastru
 la ceramică-brunul,ocrul,galbenul şi verdele
Culorile de bază au o mare varietate de nuanţe,de exemplu roşul este,roşu
pătlăgea,roşu putred,roşu mohorât,roşu vişiniu

36
O caracteristică de străveche tradiţie şi profundă calitate estetică este aceea că
albul apare ca o componentă majoră a compoziţiei cromatice.De asemeni lemnul se
foloseşte în culorile sale naturale punându-se în evidenţă fibra fiecărei esenţe-
brad,nuc etc.

6.3.Ţesăturile decorative şi de uz gospodăresc

Ţesutul,ca meşteşug artistic aparţine în egală măsură domeniului etnografiei şi


artei populare,etnografiei prin tehnicile de prelucrare a materialelor textile şi prin
funcţia utilitară a ţesăturilor, iar domeniului artei populare prin valoarea şi funcţia
decorativă pe care o îndeplinesc în organizarea interiorului locuinţei .
6.3.1.Materii prime
a.lâna
-lâna ţigaie-pentru postav
-miţele de miel-pentru confecţionarea pălăriilor
-lâna ţurcană-pentru ţesături groase-sărică,cergi,procoviţe
b.părul de capră
-pentru traiste,nojiţe,funii
-pentru ţoluri de aşternut pe pat
c.Cânepa şi inul-originare din estul Asiei
-pentru pânza folosită la confecţionarea cămăşilor
-pânza de cânepă pentru saci
d.mătasea-viermii de mătase aduşi din China sau India
-se folosea pentru pânza fină şi pentru broderie,din borangic se ţes maramele
e.bumbacul-originar din Africa
-se foloseşte la ţesutul pânzei pentru cămăşi şi la brodat

6.3.2.Vopsitul fibrelor textile


Până în prima jumătate a secolului al XX-lea fibrele textile,animale şi vegetale
erau vopsite cu coloranţi vegetali..
Dintre plantele folosite amintim doar foile de ceapă şi şofranul care dau o
culoare gălbuie,frunzele de nuc şi cojile de nucă dau un cafeniu frumos,coaja de arin
fixată cu calaican dă cea mai bună vopsea neagră,frunzele de corn dau culoarea
roşie.Borangicul se vopseşte cu coajă de măr pădureţ fiartă în amestec cu lapte de
vacă şi piatră acră pisată mărunt,obţinându-se o uşoară tentă gălbuie sau verzuie.
6.3.3..Decorarea ţesăturilor
Cu excepţia pieselor monocrome,decorarea ţesăturilor de lână,cânepă şi
bumbac se baza pe alternanţa ritmică a unor spaţii diferenţiate cromatic,varga fiind
elementul decorativ esenţial în arta populară.
Iniţial au predominat armonii simple,bazate pe culorile naturale ale
fibrelor,alb,negru,brun,cenuşiu. Aceste armonii cromatice se obţineau în timpul
ţesutului din întretăierea firelor de urzeală cu cele de băteală,obţinându-se alternanţa
de spaţii contrastante-ex.ţolul de pat alb-negru.Alternanţele simple persistă în multe
zone ale ţării şi devin caracteristice mai ales costumului popular
Într-o altă fază evolutivă,în unele zone ale ţării apare o nouă gamă
cromatică,compusă din trei tonuri de bază,brun-roşcat,ocru şi albastru-
verzui,nuanţe specifice mai ales ţesăturilor moldoveneşti din secolul al XIX-lea,dar şi
unor ţesături ucrainiene şi poloneze.
Cu timpul,armoniile cromatice s-au îmbogăţit cu tonuri noi ,mai ales după
introducerea coloranţilor chimici,însă în ornamentica populară din multe zone s-au

37
păstrat galbenul şi albastrul în alternanţă cu negrul sau roşul,cromatică derivată din
schema tradiţională iniţială.
O altă alternanţă este cea de roşu-albastru sau roşu-negru caracteristică
ştergarelor ţesute din cânepă şi in ,decorate spre capete cu trei registre diferenţiate
cromatic

6.3.4. Categorii de piese textile


a.Ţesături folosite în organizarea interiorului locuinţei
Distingem două categorii de ţesături folosite în organizarea şi decorarea
interiorului locuinţei
1.ţesături de pat pentru acoperit şi învelit
2.ţesături de perete
Ţesăturile de pat pentru acoperit şi învelit constituie categoria cea mai
simplă de ţesturi atât ca tehnică de ţesut cât şi ca sistem de ornamentare.Acestea se
aştern pe pat sau se folosesc la învelit.Sunt lucrate din cânepă sau din lână.
Din această categorie fac parte
1.străjacul din pânză de cânepă atât urzeala cât şi băteala,este ţesut în două iţe
şi se umple cu paie de grâu
2.ţolul pentru acoperit şi învelit,ţesut în două sau în patru iţe,din lână ţigaie
sau stogoşă.Cel mai frecvent au un sistem de ornamentare bazat pe învărgare din
ţesătură,cu vărgi din băteală în alternanţa cromatică alb-negru.
3.ţolicul-cu decor în pătrăţele realizate din încrucişarea firelor alb şi
negru,culori naturale ale lânii,din urzeală şi băteală.Se foloseşte la aşternut dar şi ca
piesă de îmbrăcăminte.
4.straiul-sarica-ţesut din lână ţurcană în două iţe,îngroşat la dârstă,după care
este scămoşat-firul este tras-prin trecerea ţesăturii,învârtită pe coşul dârstei,printr-o
grapă de mărăcini.
5.lepedeul-lepedeaua-întâlnit în Zarand,Crişana,pe Valea Sebeşului,în Ţara
Oltului-este o ţesătură albă de lână,folosită ca acoperitoare de pat.În întreaga
Transilvanie este folosit şi lepedeul din cânepă.
6.plocadul este o sarică din zona Muscel şi Bran cu decor în vărgi în
alternanţă cromatică,repetate ritmic pe toată suprafaţa ţesături,sau cu decor
geometric,bazat pe romb.
7.procoviţa-ţesută în două iţe,învărgată pe toată suprafaţa,compusă din două
foi încheiate cu acoiul.Are funcţie preponderent decorativă.
8.căpătâie şi perne folosite mai ales în cursul ceremoniilor tradiţionale-la
nunţi mirii îngenunchează pentru a primi binecuvântarea părinţilor,fac parte din
zestrea fetelor.

Ţesături de perete folosite pentru a proteja interiorul locuinţei împotriva


frigului.Acestea sunt:
1.Scoarţa întâlnită pe o arie largă în spaţiul European,ţesută în două iţe din
lână toarsă,are o lungime care acoperă uneori pereţii pe cele patru laturi.Scoarţele sunt
lucrate în tehnica chilim,proprie covoarelor cu două feţe.Scoarţa se lucrează frecvent
în zonele extracarpatice,Oltenia,Muntenia,Banat,Moldova ,dar şi în Maramureş.
1.1. Scoarţa vărgată sub formă de lăicer sau păretar reprezintă cel
mai vechi sistem de ţesătură lucrată în sistem chilim..
1.2. Scoarţa în romburi reprezintă trecerea de la ţesătura învărgată la
covoarele cu câmp central limitat de chenar pe două sau patru laturi.Rombul

38
provine dintr-un vechi sistem de ornamentaţie de tradiţie egipteano-bizantină,apare
frecvent în decoraţia chilimurilor,atât orientale cât şi europene.
1.3. Scoarţa cu câmp central a început să se lucreze la noi prin
secolele XVII-XVIII,datorită influenţelor orientale care veneau pe căile comerciale ce
treceau prin ţările române şi făceau legătura între Orient şi Europa.
2.Ştergarele de perete sunt ţesături din cânepă,mai rar din in.Pe la sfârşitul
secolului al XVIII-lea pătrunde bumbacul folosit pentru decorarea ştergarelor sub
formă de vărgi realizate din bătaie.Ştergarele sunt aşezate pe perete sub formă de
fluture

b.Ţesături de uz gospodăresc
1.ţesături pentru transportul produselor rezultate din practicarea diferitelor
îndeletniciri.Acestea sunt
-desagii-din lână ţurcană ţesută în patru iţe ,în ochiuleţe,cu decor în vărgi
-traistele –din acelaşi tip de ţesătură ca şi la desagi
-sacii-din pânză de cânepă
2.pânzătura-faţa de masă-din pânză de cânepă sau de in,ţesută în patru iţe
3.ţesături folosite la prelucrarea laptelui –învelitoarea şi zăgârna-din
pânză de cânepă ţesută în două iţe.

Bibliografie

1.Marina Marinescu,Arta populară românească.Ţesături decorative,Editura


Dacia,Cluj-Napoca,1975
2.Ioan Praoveanu,Aşezările brănene-portul popular şi ţesăturile tradiţionale,
Braşov,2008

6.4. Ceramica
6. 4.1. Forme ceramice

Formele ceramice produse de olarii români sunt făcute să răspundă


trebuinţelor casnice cotidiene şi celor rituale.Sunt:
a. forme întinse -farfurii,blide,străchini,tigăi
b. forme înalte –ulcioare,oale
c. forme complexe-ulcioare de nuntă, vase pentru flori, ţepi pentru case,
sfeşnice, figurine, instrumente muzicale-ocarină, cahle,olane
6. 4. 2. Categorii de ceramică
a. Ceramica neagră
Ceramica neagră se obţine din acelaşi material şi prin aceleaşi procedee ca şi
ceramica roşie numai modalitatea de ardere diferă. Ceramica neagră se obţine în urma
unei arderi incomplete, neoxidantă (obţinută prin astuparea şi a deschiderii din partea
superioară a cuptorului cu pământ şi bălegar), cu mult fum care intră în porii vasului.
Se consideră a fi de tradiţie autohtonă şi se întâlneşte în Moldova şi nord-
estul Transilvaniei.Ceramica neagră are o tehnică specială de decorare prin lustruirea
cu o piatră specială şi o bucată de piele prin care se obţine un negru metalic şi în
acelaşi timp vasul devine impermeabil.Se mai decorează prin sgrafitare,pe pasta
crudă cu motive simple,tip de decor de tradiţie bizantină
Categorii de vase de ceramică neagră -oale,ulcele,străchini, farfurii,căniţe.

39
b.Ceramica roşie

Ceramica roşie se obţine prin ardere oxidantă, cu cuptorul deschis, activat de


un curent puternic.Treptat remperatura se ridică la 800-900 C cât este necesar pentru
procesele chimice de întărire şi înroşire a vaselor.
b1.ceramica roşie nesmălţuită-ieftină şi mai rezitentă este preferată
pentru vasele de gătit.Este mai frecventă în Transilvania,unde olarii-ţărani aveau
interdicţie de a folosi smalţul.Centre de ceramică roşie nesmălţuită –
Săcel,Lăpuş,Săscior de pe Valea Sebeşului,Băiţa din Sălaj,Corund din
Harghita,Gălăşoaia şi Glogova din nord-vestul Olteniei,Curtea de Argeş şi Dărmăneşti
din Muntenia,Iveşti din Moldova.
b2.ceramica roşie smălţuită de veche tradiţie în producţia
meşteşugărească este mai nouă în meşteşugul ţărănesc
În ţările române ceramica smălţuită a apărut sub influenţa celei bizantine, în
aşezările din sudul ţării care aveau legături cu Bizanţul, în Dobrogea după care se
răspândeşte treptat în Moldova şi Ţara Românească..Meşteşugul confecţionării
ceramicii smălţuite de influenţă bizantină cunoaşte o mare dezvoltare în centrele
voievodale Curtea de Argeş şi Suceava,de unde tehnica smălţuirii a fost preluată şi de
către olarii de la sate
Descoperirile arheologice de la Garvăn-Dinogeţia din Dobrogea arată că
smalţul se folosea la producerea ulcioarelor încă din secolul al VII-lea.Forma cea mai
caracteristică de tradiţie bizantină care a fost preluată este reprezentată de ulciorul de
mărime mijlocie, smălţuit, de culoare verde .
Tehnicile şi decorul de tradiţie bizantină apar şi în centrele Horez
,Oboga,Româna din Oltenia,Rădăuţi, Lespezi şi Tansa din Moldova şi în centrul
maramureşean Lăpuş.
Smalţul a cunoscut o largă întrebuinţare în Antichitate; smalţul egiptean avea
la bază sticla, rezultatul amestecului de siliciu cu sodă la care se adăuga un oxid
metalic-oxid de cupru sau oxid de cobalt.
Smalţul folosit astăzi în olărit se obţine din litargă (oxid de plumb) în amestec
cu siliciu pulverizat din care se obţine o glazură care la ardere se vitrifică devenind
transparentă şi strălucitoare. Smalţul se aplică pe vasele angobate, acoperite cu motive
decorative, după prima ardere. Se aplică pe vas prin turnare cu o lingură sau prin
scufundarea vasului într-o baie de smalţ.
Smalţul se putea procura şi din comerţ-miniu de plumb-amestecat cu nisip.
Smalţul poate fi incolor, verde, bleu, brun, negru, roşu, galben.

1.Tehnici de ornamentare a ceramicii roşii


1.1. prin desenare sau pictare-pictura se execută pe vasul angobat (acoperit
cu o substanţă făcută din humă albă sau roşie diluată cu apă)cu diferite instrumente
- cu pensula
- cu cornul-un corn de vită folosit ca recipient pentru culoarea care se
scurge printr-o pană de gâscă înfiptă în vârful cornului
-prin jirăvire cu gaiţa,făcută din fire de porc mistreţ sau din mustaţă
de iepure, înfipte într-un mâner de lemn cu care se trasează linii foarte fine,
obţinându-se ornamente policrome asemănătoare unei pânze de păianjen.
1.2. prin sgrafitare-adică prin zgâriere pe angobă cu un vârf metalic.De
tradiţie bizantină acest tip de decor s-a folosit în centrele de la Rădăuţi,Valea Izei şi
Vama-Satu Mare.

40
1.3. cu ornamente în relief prin imprimare cu degetul a unor brâne alveolate
care înconjoară corpul vasului şi prin aplicare a unor figurine de lut.Acest tip de
decor se aplică vaselor de dimensiunni mari cum sunt chiupurile de la Oboga şi cele
de la Curtea de Argeş,decorate cu figurine zoomorfe în relief,precum şi ulcioarele de
nuntă de la Oboga,cu decor reprezentând lei,broaşte .şerpi şi alte simboluri zoomorfe
ale fertilităţii.
1.4. prin lustruire cu piatra-tehnică întâlnită în centrul maramureşean Săcel şi
care aminteşte de epoca dacică La Tene când tehnica lustruirii era întrebuinţată atât
pentru ceramica neagră cât şi pentru ceramica roşie.

2.Ceramica pictată
Pictarea vaselor se făcea cu culori naturale obţinute din minerale şi plante.
Din neolitic şi până azi culorile cele mai utilizate erau cele minerale, adică
„pământurile” extrase din hotarul satelor:
-caolinul – alb
-oxidul de mangan – violet, brun, negru
-oxididul de fier – roşu
-oxidul de cupru – verde
-oxidul de antimoniu – galben
-oxidul de cobalt – albastru
-oxidul de plumb – alb-gălbui
Toate culorile se prepară astfel; mai întâi sunt transformate în pulberi fine prin
măcinare, apoi sub formă de emulsie în amestec cu apă.
Piatra albă de râu, măcinată cu râşniţa, împreună cu caolinul se amestecă bine
în apă rezultând o emulsie, cunoscută sub numele de angobă. Emulsia se punea într-o
baie de lut în care era introdus vasul; după uscare vasul era lustruit după care era ars
în cuptor.
S-au conturat diferenţieri zonale în ceea ce priveşte preferinţa pentru anumite
culori: la ceramica de Suceava verde şi galben,la cea de Corund albastru, în
Maramureş dominant este brunul.

2.1.. Repertoriul ornamental


a. Ornamentele geometrice sunt preponderente-linia vălurită,linia
frântă,rombul,punctul,spirala,meandrul,cercul ,crucea.Sunt dispuse în benzi
ornamentale care înconjoară vasul.Apar şi motive stilizate,coarnele
berbecului,precum şi motive astrale geometrizate legate de cultul sorelui-
cercul,spirala.
b..Motive vegetale-pomul vieţii,vrejul cu frunze,brăduţul,flori-pe vasele
mai vechi puternic stilizate, geometrizate, pe vasele mai noi într-o interpretare mai
realistă.
c..Motive zoomorfe –pasărea apare cel mai frecvent ca simbol legat de
suflet,de fecunditate,de spor şi rodnicie-calul căruia i se atribuie puteri protectoare de
păzitor al casei.,câinele-simbol al fidelităţii,şarpele-cu multiple semnificaţii
simbolice ale nemuririi,regenerării şi fecundităţii,cunoscător al tainelor lumii
subpământene şi paznic al comorilor ascunse.
d.Motive antropomorfe-figurate pe corpul vasului sau chiar corpul vasului de
formă umană.Mai frecvente sunt reprezentările feminine aparţinând cultului Marii
Zeiţe şi ritului fertilităţii.
Dintre toate categoriile ceramice ulcioarele de nuntă sunt cu cea mai mare
încărcătură simbolică,exclusiv motive solare de sugerare a fertilităţii ,conferind nunţii

41
caracter magic şi valoare simbolică.Sunt figurate şarpele,capul de berbec,calul
înaripat,câinele cu rol protector, simbolul crucii, pomul ca simbol al axului lumii-axis
mundi-care face legătura între pământ şi cer, pasărea care apare în vârful pomului-
pasărea suflet,uneori chiar ulcioarele având formă de pasăre.Uneori pomul vieţii apare
între doi şerpi sau două păsări afrontate.

Bibliografie

1.Barbu Slătineanu şi colaboratorii,Ceramica românească ,Bucureşti ,1938


2.Ion Godea,Ceramica,Timişoara ,,1995
3.Paul Petrescu, Motive decorative celebre, Bucureşti, 1971

42
Unelte tradiționale

Meliță pentru cânepă și in Piepteni de fier pentru cânepă, in și lână

Vârtelniță vecehe pentru depănat jirebiile Urzoi cu vancină pentru urzit în casă,
fixat în grindă și podea

Sucală veche pentru umplut țevile cu fire Roată pentru umplut țevile cu fire

43
Război tradițional de țesut

Brațele vatalelor

Spată rară Tindeică

Furci de tors, porțiunile decorate prin sculptare

44