Antichitatea – Partea a 4-a - Arta Greaca

Arta Greciei Antice se remarca prin ceramica, pictura pe vase de ceramica,

sculptura si arhitectura, avand cea mai mare influenta in toata istoria artelor,
raspandindu-se odata cu Alexandru cel Mare (356 – 323 i.Hr).
Roma care a fost provincie culturala elenistica, s-a inspirat si a adoptat ata de
mult arta greaca incat este dificila definirea unui stil independent al arte romane.
Marea majoritate a sculpturilor grecesti pe care le cunoastem azi sunt copii facute
de romani. Originalele sculpturilor, cele realizate de artisti greci, nu au rezistat de-
alungul timpului din cauza ca in sculptura greceasca antica, materialele folosite
erau lemnul si metalul, iar romanii le-au copiat in marmura.

Discobolul

Grecii nu au inceput sculptura in piatra decat pana la inceperea construirii

templelor cand au descoperit ca piatra e mai rezistenta si au inceput sa faca
sculpturi in piatra – cariatide „un tip arhitectural de coloana in forma de femeie”.

Cariatidele templului Atenei de pe Acropole

1
Arta greaca a avut influente orientale si egiptene, pictura pe vase de ceramica in
stilurile micenian si geometric, dezvoltate intr-o parte a perioadei arhaice (700 –
480 i.hr), prezinta cel mai bun exemplu.
Vasele grecesti se numesc kratére.
Personajele de pe vasele miceniene aveau trunchiul vazut fin fata si picioarele din
lateral, asemeni picturilor egiptene. Miscarea era doar sugerata.
Reprezentarile statuare din acea perioada numite „kore” cele feminine si
„kouros” cele masculine, precum si sfincsii au fost inspirate de egipteni. Detaliile
anatomice erau putine si personajele erau statice. Influenta zeitelor orientale ale
fertilitatii era evidenta prin sani bine conturati si mainile drepte, fiind intotdeauna
imbracate in timp ce kouros erau goi.

Kore Kouros

2
Dupa perioada arhaica a urmat perioada clasica (508 – 404 iHr.) numita si
clasicismul de aur fiind cea mai infloritoare perioada a Greciei Antice atat din
punct de vedere politic si economic cat si artistic.
Grecia si-a extins coloniile in toata zona Marii Egee, pana in Italia. In sec IX – VIII
i.Hr, inflorirea comertului a dus la primele contacte cu Orientul si cu Egiptul ceea
ce a oferit stimuli cruciali in asigurarea uni stil independent grecesc in arta si
arhitectura. La nivel organizatoric, incepand cu sec VII i.Hr., orasele stat au
inceput sa fie conduse de aristocrati.
In jurul anului 480 i.Hr. trecerea la stilul sever care caracterizeaza epoca clasica
este insotita de o mai buna intelegere a anatomiei umane si a reprezentarii
miscarii. In perioada clasica, artistii capata pentru prima oara o identitate, printre
acestia se numara Praxiteles, Fidias, Policlet, Myron si altii. Artistii incep sa fie
interesati de om, de proportiile corpului, de anatomie si de miscare. Cu plagiatul
ne intalnim de dinaintea erei noastre, astfel Policlet a fost unul dintre cei mai
copiati sculptori ai antichitatii,se spune ca opera sa era o ilustrare a „Canonului
proportiilor” – scriere intocmita de artisti greci care studiau anatomia. Tot lui,
Policlet, ii este atribuita si crearea pozitiei „contrapposto” – personajul isi sustine
toata greutatea pe un singur picior, lasandu-l pe celalalt usor indoit, in sculptura.
Praxiteles a fost cela care a reprezentat primele nuduri feminine din istoria artelor
cu lucrarea „Afrodita” sau „Venus”.
Fidias ar fi unul dintre cei care a condus realizarea frizelor, cariatidelor si a multor
altor sculpturi de pe Acropole.

3
 Afrodita Pozitia contraposto

Tot in perioada clasica s-au definit si slefuit templele grecesti asa cum le
cunoastem astazi.
Templele erau rectangulare, un element specific templului grecesc este coloana,
templele inconjurate de coloane pe toate cele 4 laturi se numesc „periptere”.
Spatiul interior al templului cuprindea o incapere centrala numita „naos” care
adapostea statuia zeitatii careia ii era inchinat templul. Templele mai mari mai
aveau o incapere in fata naosului numita „pronaos” si o alta in spate numita
„opistodom” in care se duceau ofrandele.

Plan templu grecesc

4
Din punct de vedere arhitectural, perioada arhaica aduce cu sine dezvoltarea
stilurilor „doric” si „ionic” prin coloana si antablament, slefuindu-se ulterior in
perioada clasica.
Stilul „doric”, este sever, greoi si geometric, coloana este masiva cu fusul usor
tronconic format din tamburi asezati unul peste altul iar capitalul format din 2
elemente „echina” si „abaca”.

Stilul „ionic” are coloana mai zvelta si mai subtire dand impresia de mai multa
5
gratie si armonie cu capitelul format dintr-o abaca compusa si forme de coarne de
berbec sau spirala numite „volute”.

Ultima perioada din arta greaca este cea elenistica (404 – 32 i.Hr.) aceasta a fost o
perioada de definitivare a detaliilor tehnice, anatomia umana fiind redata intr-un
mod mai natural, miscarea era reprezentata perfect, grecii fiind responsabili de
redarea exacta a miscarii. Apar forme si expresii noi care se imbina cu cele clasice
din cauza dominatiei crescande a romei asupra tuturor teritoriilor elenistice.
In perioada elenistica, apare in arhitectura cel de-al 3-lea stil cunoscut, cel
corintic, singurul lucru care difera fata de stilul ionic este capitelul numit si acanta.
Decoratia este mult mai bogata cu motive vegetale, in special frunze de acant.

6
Tot in aceasta perioada apar cunoscutele lucrari „Venus din Milo” sau „Afrodita
din Milo”, „Laocoon si fiii sai” sau „Nike din Samotrace” pe chipurile statuilor apar
expresii, un dramatism aproape baroc. Directiile traditionaliste si inclinatia catre
expresivitate au modelat arta elenistica conducand la o proliferare fara precedent
a stilului.

Venus din Milo

Laocoon si fiii sai

7
 Nike din Samotrace

Secolul al V-lea i.e.n. in toate manifestarile vietii publice in Grecia, a fost dominat
de marea infruntare dintre persi si greci, lupta in care grecii au iesit invingatori.
Din punct de vedere literar secolul V reprezinta o continuare a secolelor
precedente. Literatura este caracterizata printr-o continuare directa si organica a
speciilor si a subspecilor genurilor din secolele VII si VI. Cu toate acestea
dezvoltarea lor este marcata de un process neobisnuit.: concentrare pe pamantul
Aticii. In secolul precedent activitatea literara si artistica la Atena nu depasise un
nivel obisnuit.

Dupa alungarea definitive a persilor din spatial mediteranian, cetatea Atenei se

transforma intr-o adevarata “capitala” a Greciei, devenind un sediu intellectual
8
care a promovat ideile liberale cele mai interesante ale timpului, favorizand un
regim de cultura invidiat de oamenii din alte parti ale Greciei.Infrumusetarea la
care a fost supusa in special in cea de-a doua jumatate a secoluilui in special sub
imboldul lui Pericle, au contribuit in mare masura la atragerea unui imens numar
de intelectuali si artisti din toate colturile Greciei.

Alaturi de reprezentatiile lirice care continua sa se organizeze in tot cursul

secolului, la Atena se statornicesc si seprezentatiile dramatice, incurajate de
politica urmarita de coducerea democratica a cetatii. Au inforit genul oratoric si
istoric si s-au intensificat scrierile filosofice si stiintfice.

Nasterea filosofiei grecesti este plasata in secolul 7 i.e.n., fiind considerata o

adevarata minune, pentru ca un popor de dimensiunile populatiei unei capitale
eruropene mai mari, a reusit sa dea omenirii o cultura care a servit infiriparii
dogmaticii crestine si gandirii moderne.

Cultura greaca se deosebeste esential de culturile orientale, mai vechi decat ea;
fiind o cultura de sine statatoare si o cultura rationala, stiintifica, deosebita de
cultura religiosa si pur tehnica a Orientului.

Stiinta s-a nascut o data cu gandirea greaca, iar filosofia s-a nascut in momentul in
care s-a desprins de sub autoritatea religiei, disparand in momentul in care s-a
contopit din nou cu religia (sec 3-6 e.n.)

“Miracolul grec” se explica in buna masura, prin insusirile specifice ale populatiei
eline si prin conditiile naturale, istorico-geografice ale existentei sale. Situata in
acea parte din sudul Europei care se apropia cel mai mult de vechiile culturi
orientale, dispunand de o punte naturala intre Europa si Asia mica (insulele din
Marea Egee), Grecia era inconjurata de mare, era brazdata de munti care
impiedicau extinderea agriculturii, fapt care de timpuriu, i-a silit pe vechii greci sa
invete arta navighatiei inlantuind monopolul fenician asupra comertului
mediteranian. Paralel are loc un amplu proces de colonizare, desfasurat in rasarit,
pe (coastele Asiei mici) si Apus (in sudul Italiei, sudul Frantei si nordul Africii)
Dintre toate coloniile grecesti, cele mai infloritoare au fost coloniile asiatice,
alcatuite din emigrantii ionieni, recunoscuti pentru inteligenta si spiritual lor lor
intreprinzator. In aceste colonii, aflate in stransa legatura cu culturile orientale,
apar legendarul Homer, precum si primele manifestari de filosofie.

Filosofia a aparut datorita calitatilor inascute ale poporului grec: inteligenta,

9
dorinta de liberatate, simtul armoniei. Grecii imprumuta multe cunostiinte de la
orientali (cunostiinte matematice de la egipteni, cunostiinte astronomice de la
mesopotamieni) pe care insa le sintetizeaza si le organizeaza in stiinte rationale
(geometria, astronomia).

Intemeietorul filosofiei grecesti a fost considerat Thales din Milet. Thales(624 –

546 ien).Nici una dintre scrierile lui nu a fost nu s-a pastrat. A fost fondatorul
filozofiei grecesti si al Scolii Milesiene a cosmologistilor. Considerat unul din Cei
Sapte Intelepti ai Antichitatii, tatal stiintelor in Grecia a fost primul ganditor care a
reusit sa desparta gandirea stiintifica si filosofica de religie si mitologie.

Pentru ca nu cauta intotdeauna raspunsuri la probleme practice, Thales era vazut

de unii oameni ca un om inţelept dar imprudent: o scriere a lui Platon ni-l prezintă
cazand intr-o fantana pentru ca era prea ocupat sa studieze stelele. Totusi,
aceasta aparent imprudenta observare a stelelor a condus la aplicaţii practice în
navigaţie:a studiat miscarea stelelor din Carul Mic după care navigau fenicienii, si
a fost primul om care a descoperit sfericitatea pamantului (pe care pur
speculativa). In plus, a demonstrat caracterul practic al filozofiei sale cand si-a
folosit cunoştinţele ca sa prezica o recolta bogata de masline si sa puna monopol
pe presele de ulei de masline.

Thales a calatorit foarte mult fiind implicat si in comert. In timpul calatoriilor a

adunat o multime de cunostinte pe care le-a dat lumii grecesti. De exemplu,
Herodot povesteşte cum a prezis eclipsa de soare din 585îen folosind cercetarile
şi cunostintele dobandite de la preotii babilonieni.

Thales a fost primul filozof grec care a introdus notiunea de „element primordial”
al tuturor lucrurilor si fenomenelor cosmice si pe care l-a identificat ca fiind apa.
Importanţa apei în viaţă si in natură a fost, probabil, principalul motiv care l-a
condus pe Thales la această concluzie. In Teologia Orphica este precizat ca „apa
exista de la inceputuri şi ea este materia din care s-a solidificat pamantul”.
Orphic Mythology and Theology based on Damascius notes

Hieronymus din Rhodos ne povesteste cum a măsurat Thales piramidele din Egipt
folosind umbrele (a determinat momentul zilei în care umbra noastra este egala
cu inaltimea). Calatoriile in Egipt l-au determinat pe Thales să aprofundeze studiul
geometriei. Teoremele geometrice elaborate de el au constituit temelia
matematicii greceşti.

10
Thales a demonstrat ca:

1) un cerc este impartit in doua parti egale de diametru;

2) unghiurile bazei unui triunghi isoscel sunt egale;
3) unghiurile opuse la varf sunt egale;
4) unghiurile corespunzatoare intr-un triunghi au laturi proportionale. Utilizarea
acestor patru teoreme a făcut posibila estimarea distantelor.

Diogenius Laertius, in „Vietile şi opiniile marilor filozofi” afirma :„Thales a fost

primul care a determinat cursa soarelui de la un solstiţiu la celalalt si a declarat ca
marimea soarelui ar fi a 720 – a parte din cercul solar, şi marimea lunii ar fi
aceeaşi fractie din cercul lunar. Se spune ca el a descoperit cele patru anotimpuri
ale anului si l-a impartit în 365 de zile”.Thales a fost unul dintre cei mai importanţi
oameni ai timpului sau, atat ca filozof si om de stinta cat si ca om de stat si
legiuitor prin maximele şi zicerile sale. Ca drept dovada a acestui lucru sta
marturie Plutarch care povesteşte ca niste pescari au gasit un tripod care ar fi
apartinut Elenei din Troia. Mergand la templul din Delphi, preoteasa pythiana a lui
Apollo le-a spus pescarilor sa dea tripodul celui mai intelept om. Acestia I-au dat
tripodul lui Thales.

Thales a murit la o varsta inaintata in timpul unor manifestări sportive datorita

caldurii excesive.Pe mormantul sau a fost inscriptionat: „Aici, într-un mormant
stramt zace marele Thales; totusi renumita sa intelepciune a ajuns la ceruri”.

Grecii au dispus de o mare libertate religioasa, neintalnita la nici un alt popor al

antichitatii. Religia elina nu a ost niciodata prea riguroasa sau cu divinitati
monstruoase ca cele asiatice (poemele lui Homer si Hesoid ne prezinta divinitati
asemanatoare oamenilor, mereu schimbatoare) sau pazita de o tagma preoteasca
rigida (ca in Egipt, India sau Iudeea).

Filosofia greaca clasica (sec 5-4 i.e.n.) este o reflectie crticica, menita sa dea
conceptiilor trecute unitate si intemeiere sigura. Este interesata de natura,adevar
si bine. Filosofia se manifesta din ratiuni teoretice indeosebi.
Reprezentanti:

Pythagoras din Samos (aproximativ 580-490 I.E.N.) este originar din Samos, insula
ioniana aflata in apropierea Asiei Mici.Legenda spune ca a calatorit mult,
indeosebi in Egipt (de unde a preluat bogate cunostiinte matematice) dar si in
Mesopotamia, Persia si India.
11
Pitagora a fost filosof, matematician, astronom si moralist, si s-a bucurat de un
foarte mare prestigiu in fata discipolilor sai; autoritatea sa era adesea invocata
drept un argument de necontestat. El face trecerea de la perioada preclasica la
cea clasica, in unele lucrari nefiind incadrat in nici o perioada, fiind condiderat o
“epoca” de sine statatoare” probabil datorita personalitatii sale multilaterale.

Nici o lucrare a lui Pitagora nu s-a pastrat, de aceea este dificil sa deosebim ce
apartine lui Pitagora de ceea ce apartine elevilor sai, din conceptia pitagoreica.

Filosofia

Interesat de misterele orfice pitagora a intemeiat un ordin politico-filosofic si

etico-religios (asemanator ordinelor calugaresti), care ducea o “viata pitagoreica”,
adica o viata curata inchinata studiului si innobilarii morale (orfismul credea in
metempsihoza si in efectul pangaritor al trupui asupra sufletului). Reprezentand
interesele partidei aristocratice (conservatoire), Pitagora este alungat din Samos,
refugiindu-se in colonia ionaniana Crotona (Italia), unde este bine-primit, el si
Ordinul pitagoreic (chiar daca in timp Ordinul este prigonit el va supravietui, in
forme latente, pana la finele lumii antice, reinviind pe la anul 100 i.e.n., cand a dat
nastere curentului numit neopitagoreism).

Scoala filosofica pitagoreica este singura care a supravietuit mai multa vreme, iar
explicatia consta in conceptia pe care o promoveaza, socotind sufletul o carcera a
trupului, pitagoreicii pretindeau nu numai o viata cumpatata, inchinata binelui si
dreptatii, dar si cunoasterea adevarata a lumii, care nu se poate realize decat prin
filosofie= “iubire de intelepciune”.

Pitagoreicii au pretuit muzica si armonia ei, ca mijloc de inaltare sufleteasca,

ajungand astfel la prima cercetare stiitifica asupra muzicii.

Matematica-este “un compromise intre lumea fizica si lumea metafizica”

Teorema lui Pitagora: “Intr-un tringhi dreptunghic suma patratelor catetelor este
egala cu patratul ipotenuzei”( AB²+AC²=BC²)

Pitagora a facut posibila aplicarea aritmeticii la geometrie (fapt care a facut

posibila aplicarea in epoca moderna, de catre Rene Descartes a algebrei la
geometrie). Tot el a descoperit sistemul zecimal si cifrele arabe.
A cautat legi matematice ale armoniei coardelor lirei, ajungand astfel sa
12
descopere legi matematice ale armoniei universului.

Astronomia

Pitagora a enuntat ideea dublei miscari a pamantului (in jurul propriei axe si in
jurul “focului central”), a explicat eclipsele lunii prin interpunerea Pamantului si
fazele Lunii prin lumia reflectata a Soarelui.

Plecand de la ideea ca armonia muzicala se explica prin raporturile spatiale ale

coardelor lirei, pitagoreicii considera ca fiecare planeta este incrustata intr-o sfera
(asa cum diametrul este incrustat intr-un inel), care se invarteste si scoate un
sunet muzical. Din raportul de distanta dintre sferele sunatoare iese “armonia
sferelor”, pe care nu o mai percepem pentru ca o auzim neincetat, de la nastere.
Pentru a explica structura si ordinea universului pitagoreicii pornesc de la cifra
desavarsita 10 (baza sistemului zecimail), in functie de care cauta sa descopere
cele 10 sfere ceresti purtatoare de astere. Pe aceasta cale pitagoreicii ajung la o
conceptie astronomica originala potrivit careia:

• In mijlocul universului se afla “focul central”(nu pamantul)

• In jurul focului central se invartesc 10 sfere, purtand 10 corpuri ceresti:
Pamantul, Luna, Soarele, cele 5 planete (Mercur, venus, Marte, Jupiter, Saturn) si
sfera stelelor fixe. "Cifra magica 10 cerea 10 planete, insa pitagoreicii cunoasteau
numai noua; negasind-o pe a 10-a ei o inventeaza si o numesc “contra-pamant”
(antichthon), planeta invizibila pentru ca este opusa Pamantului dincolo de “focul
central"

N.B. > noutatea acestei conceptii consta in afirmarea pozitiei centrale a “focului
central” nu a pamantului, cum sustinea geocentrismul), indee prin care
pitagoreicii se apropie de Aristarh din Samos( sec IV i.e.n.) si de Nicolaus Copernic
de la inceputul epocii moderne.

Geocentrismul= conceptie potrivit careia Pamantul se afla in centrul Universului;

Heliocentrismul= conceptie potrivit careia Soarele (Helios) se afla in centru
sistemului nostrum solar

Teoria numarului

Vorbind despre scoala pitagoreica, Aristotel, in lucrarea sa “Metafizica”, afirma ca

ea este prima care s-a ocupat cu matematica, considerand ca principiile
13
matematicii sunt principiile intregii existente. Observand raporturile si legile
armoniei muzicale se pot reda prin numere, ca celelalte lucruri sunt facute dupa
asemanarea cu numerele, pitagoreicii ajung la concluzia ca intrgul univers se
reduce la numar si la armonie.
Deci, principiul fundamental, primordial al lumii este numarul (arithmòs).
Numarul cuprinde in sine numai adevar, nimic nu este mai strain naturii
numarului decat minciuna, deci fara numar nimic nu putem cunoaste despre
lucruri si raporturile dintre ele.
Conform gand
irii pitagoreice numarul abstract putea fi temeiul lumii materiale:
> ei gandeau ca numerele sunt inchise in spatiu, adica: 1= punct; 2= linie dreapta,
3= triunghi, etc. Deoarece din punctul in miscare ies toate figurile geometrice,
putem spune ca unul este principiul tuturor lucrurilor.

> pitagoreicii aplicau, naiv si exagerat, nmerele si raporturile dintre ele, nu numai
lumii materale, dar si ideilor si sentimenteleor, ajungandu-se astfel la o mistica a
numerelor:
* Dreptatea era 9= 3x3
* Barbatul este 2
*Femeia este 3
*Casatoria este 5=2+3, etc

Din principiul numarului, pitagoreicii au dedus 10 opozitii, care se intalnesc

pretutindeni in lume: limitat-nelimitat, lumina-intuneric, bine-rau, patrat-
dreptunghi etc. Primul termen are intotdeauna semnificatie pozitiva (pentru ca
exprima ceva “mai perfect” decat cel de-al doilea), al doilea termen este negativ;
dar in pofida acestor opozitii in univers domneste ordinea si armonia intrucat
principiul lumii este numarul. Deoarece armonia domneste pretutindeni,
pitagoreicii numesc universul (prima oara) cosmos (gr. Kosmos= ordine, armonie,
in opozitie cu Chaos=haos, dezordine)

Coneptia pitagoreica reprezinta un progress fata de conceptiile anterioare sau din

vremea sa pentru ca, in locul principiului-substanta cu determinari calitative (apa
la Thales, àpeiron-ul la Anaximandros, focul sau Heraclit sau aerul la Anaximenes)
pitagoreicii propun un Principiu cu determinari cantitative, masurabile=> numarul
estenta tuturor lucrurilor, forma si esenta lumii sensibile.

Sustinand ca materia nu are decat proprietati matematice si geometrice, Pitagora

si adeptii lui au formulat o teza idealista, ajungand la multe exagerari.
14
Anaxagoras Clazomerai (cca 500-428 i.e.n.) s-a nascut pe coasta Asiei mici, in
ioania, fiind un om rece. Pe la 40 de ani pleaca la Atena (condusa atunci de
Pericles, cu care devine bun prieten). Dupa moartea lui Pericle se construieste un
curent ostil in jurul lui, este acuzat de ateism si sacrilegiu si revine in Asia mica,
unde moare la batranete fiind cinstit de ceilalti.

Lucrarea lui Anaxagoras “Depre natura” pare a fi fost prima opera stiintifica
ilustrata, insa a starnit controverse in cercurile consevatoare. Este o lucrare cu
idei materialiste.

Filosofia sa imprumuta din ideile lui Parmenide si ale scolii eleate si pune accent
pe primatul spiritului asupra ratinunii.

In ontologie, Anaxagoras sustine ca estista un numar infinir de elemente (pe care

le numeste “semintele” lucrurilor sau homeomerii parti la fel cu intregul
corespunzatoare fiecarui element sensibil). Elementele primordiale sunt
neschimbatoare si invizibile si ele dau nastere elementelor vizibile similare din
lucruri. Initial homeomerii alcatuiau un tot, un haos solid nemiscat. Miscarea
patrunde in haosul imobil din afara, principiul miscarii ( ratiunea, intelectul= nous)
fiind inteligent, pentru ca numai asa putem explica armonia lumii. Nous este un
principiu material, dintr-o materie fina, ganditoare, atotputernica si atotstiutoare.
Anaxagoras inlocuieste monismul cu dualismul: alaturi de material oarba exista o
ratiuneodonatoare care guverneaza lumea potrivit unor scpuri (este un dualism
finalist, care admite cause inteligente)

In astronomia Anaxagoras formuleaza o teorie ciudata privind originea astrelor:

astrele sun bucati rupte din Pamant, devenite incandescente. Aceata teorie a fost
socotita un sacrilegiu deoarece reducea nobletea soarelui, considerat zeu (pe
aceasta baza va fi acza de ateism).

Un discipol al lui Anaxagoras este Archelaos din Atena, despre care se spune ca a
fost dascalul li Socrate (ceea ce ar explica interesul lui Socrate pentru ratiune-nu
ratiunea cosmica a lui Anaxagoras ci ratiunea unama ca obiect al filosofiei).
Socrate a fost cea mai reprezintativa figura a retoricii antice. Operele sale-
adevarate capodopere ale discursului- s-au pastrat prin intemediul elevilor si
continuatorilor sai, cele mai cunoscute fiind Dialogurile lui Platon.

Socrate nu a scris nimic niciodata, insa a avut o influenta considerabila asupra

15
intregii dezvoltari a retoricii si filosofiei eline. Aceasta influenta se datoreaza nu
viziunii sale idealiste, religioase asupra naturii universului si a omului, viziune care
nu aducea aproape nimic nou, ci rascolitorului sau apel adresat oamenilor de a-si
concentra gandurile asupra propriului lor spirit, asupra valorilor pe care le poate
construi personalitatea umana, cand dobandeste constiinta de sine. Maxima
delfica “Cunoste-te pe tine insuti” e insusita de Socrate care i-a dat o profunda
semnificatie, legata de un dublu obiectiv: cunoasterea “functiilor logice si etice ale
eu-lui”(L.Blaga). Angajadu-se in studiul acestor functii, Socrate ofera logicii ideile
sale asupra conceptului si inductiei, iar istoriei eticii convingerea in posibilitatea
introducerii unei stiinte a comportarii mrale.

Ideile sale politice mergeau in directia unui aristocratism moderat si reformat,dar

nu a fost niciodata intelese nici de democrati si nici de aristocratii vremii. Socrate
urmarea in primul rand redresarea morala a acelora care pierdusera credinta in
valorile umane si in semenii lor, incercand sa dezvaluie frumusetile nebanuite ale
sufletului omenesc, si sa valorifice capacitatea umana de a infaptui Binele.

El a murit victima a vestitului proces ce i s-a inscenat in 399 i.e.n. de catre

autoritatile de stat. In lucrare intitulata “Apologia lui Socrate” Platon incearca
reabilitarea lui Socrate, relatand acest fals proces care a adus sfarsitul lui Socrate.
Socrate a lasat o impresionanta mostenire culturala, iar elevii sai au intemeiat
scolile “socratice” care iau continuat teoriile.

Democrit din Abdera ( cca 460-370 i.e.n.) s-a nascut in Abdera (colonie greaca din
Tracia), a cutreierat toata lumea pentru a se instrui, dupa care revine la Abdera si
deschide o scoala care va dura 100 de ani.

Mare ganditor, savant si enciclopedist, Democrit a fost admirat chiar si de

adversarii sai; “ a gandit deasupra tuturor lucrurilor”, spunea Aristotel despre el.
Operele sale destul de numeroase au fost distruse mai tarziu de adversarii pagani
si crestini.

Ontologia

Democrit sustine doua adevaruri: nu exista decat spatiul gol (nonexistenta

eleatilor) si plinul (format din atomi- particule materiale in numar infinit,
invizibile, indivizibile, indestructibile, care se misca in vid printr-o miscare inerenta
naturii lor). Toate lucrurile sensibile sunt formate din atomi, uniti laolalta prin
agregarea si dezagregarea atomilor. Atomii, ca forma, pot fi rotunzi, incovoiati, cu
16
carlige iar ca intindere sunt intotdeauna mai mici decat lumea vizibila. Unirea si
separarea atomilor constituie un dans, mechanic necesar, dar orb, fara un scop
constient. Initial atomii se miscau in linie dreapta dar, din ciocnirea laterala a
acestora, s-a produs o miscare de rotatie sau vartej, care a crescut devenind un
vartej universal. In aceasta miscare de roatie, atomii de aceeasi marime si forma
s-au unit, formand materii de aceeasi natura (mai intai cele 4 elemente: apa, aer,
foc, pamant, din care au aparut apoi corpurile si lumile).

Psihologia si Gnoseologia

Democrit sustine ca sufletul este alcatuit din atomi fini de foc, rotunzi, netezi,
imprastiati in corp. Respiratia este manifestarea fundamentala a vietii si chiar zeii
(daca ar exista) ar fi compusi din atomi. => Democrit pune bazele unui
materialism consecvent.

Lumea poate fi cunoscuta pe calea contractului sufletului cu mici imagini (eidola)

care se desprind prin lucruri, plutesc in aer si in suflet pe canalul simturilor.
Calitatile lucrurilor sunt:

* calitati primare (intindere, forma, miscare), ele fiind obiective;

* calitati secundare (culorile, sunetele, mirosurile, gusturile etc), ele fiind
subiective. Calitatile secundare nu exista in realitate, “in natura”, ci sunt aparente
subiective, “conventii”, exista in corpul nostru, exprima natura noastra, nu a
lucrurilor (exista numai datorita simturilor noastre) =>aceasta solutie geniala a lui
Democrit a fost reinviata de filosofia moderna, (Galilei, Descartes, Locke etc.),
ramanad un bun castigat pana astazi.

Etica

Democrit este printre cei dintai filosofi care au scris opere de morala, pastrate
pana in vremea lui Seneca si Plutarh.
Scopul vietii este fericirea (eudaimonia), obtinuta prin linistea sufleteasca
(ataraxia) si prin lipsa de teama (athambia)
Democrit purta mereu pe buze un suras senin, ceea ce i-a atras porecla de
“Filosoful care rade” (spre deosebire de Heraclit, numit “Flilosoful care plange”)

Hippocrate (cca 460 i.e.n.-370 i.e.n.) s-a nascut in insula Cos, si a fost crescut intr-
o familie religioasa, adepta a cultului lui Aschleipos, zeul grec al medicinei. A
invatat elemente de baza ale medicinei si astronimiei de la tatal sau, Heraclid.
17
Insula natala, Cos, nu i-a oferit prea multe perspective de cercetare, asa ca
Hippocrate calatoreste in toata lumea pentru a invata medicina. Devenit medic
itinerant, el dobadeste o reputatie exceptionala de practician. Se intoarce in Cos,
unde fondeaza prima scoala de medicina in 420 i.e.n. Mai tarziu va fonda o noua
scoala de medicina in Tessailie, unde va muri in 370 i.e.n.

Lui Hippocrate i-au fost atribuite mai multe texte de medicina, insa nu se stie cu
certitudine care ii apartin lui, si care elevilor sai. Un singur lucru este cert despre
Hippocrate: afost cel mai mare medic al antichitatii. Plecand de la o medicina
primitiva, bazata pe misticism si pe superstitii, el a reusit sa faca observatii
sistematice ale faptelor, inainte de a-si enunta ipotezele. Este primul care observa
influenta unor factori precum: varsta, clima, regimul alimentar asupra
organismului.

Hippocrate descopera compozitia sangelui: globule albe si negre care plutesc intr-
o “flegma”. Dezechilibru dintre aceste celule poate provoca boli grave si chiar
moartea.

Tot Hippocrate a descoperit un tratament contra durerilor provocate de luxatii si

fracturi.

Contributia lui Hippocrate asupra medicinei grecesti a fost considerabila, el fiind

considerat astazi “parintele medicinei”

Juramanul lui Hippocrate:

“Jur pe Apollo, pe Ascleopios, pe Higeea si Panaceea, pe toti zeii si zeitele, luandu-

I ca martori ca voi indeplini, pe cat ma vor ajuta puterile si priceperea, juramantul
si legamantul care urmeaza.
Pe invatatorul meu intr-ale medicinii il voi socoti deopotriva cu cei care m-au adus
pe lume,voi imparti cu el averea mea si, daca vor dori sa devina medici, ii voi
invata fara plata si fara sa le cer vreun legamant.
Perceptele, lectiile orale si tot restulinvataturii le vor impartasi fiilor mei, fiilor
invatatorului meu si ucenicilor uniti printr-o fagaduiala si printr-un juramant,
potrivit legii medicale, dar nimanui altcuiva.
Le voi indruma ingrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cat ma vor ajuta puterile si
mintea , si ma voi feri sa le fac orice rau si orice nedreptate.
Nu voi incredinta nimanui otravuri, daca imi va cere, sin u voi indemna la asa
ceva, tot astfel nu voi incredinta nici unei femei leacuri care sa o ajute sa lepede.
18
Imi voi petrece viata si voi indeplini mestesugul in nevinovatie si curatie.
Nu voi practica operatia scoaterii pietrelor din basica udului, lasand-o in seama
celor ce se ocupa cu aceasta.
In orice casa as intra, voi intra spre folosul bolnavilor, pazindu-ma de orice fapta
rea si stricatoare comisa cu bunastiinta, mai ales de ademenirea femeilor si
tinerilor liberi sau sclavi.
Orice as vedea si as auzi in timp ce imi fac meseria sau chiar in afara de aceasta,
nu voi vorbi despre ceea ce nu-I nici o voie sa fie destainuit, socotind ca in
asemenea impreajurari pastrarea tainei este o datorie.
Daca voi respecta acest legamnt fara sa-l calc, fie sa ma bucur pe deplin de viata si
de meseria mea, pururi cinstit de ceilalti, iar daca il voi nesocoti si voi fi un
sperjur, menit sa am soarta dimpotriva”

Curiozități despre Grecia Antică

Grecia Antică a avut un rol vital în dezvoltarea culturală, spirituală și politică a

societății actuale. Poporul grec este cel care a implementat formele superioare de
organizare politică. Iată câteva lucrurile interesante despre Grecia Antică:

1. Se crede că primele civilizații antice grecești s-au format în urmă cu aproape

4000 de ani (aproximativ anul 1600 î.Hr.). Imperiul antic grec s-a răspândit
din Grecia în Europa, iar în anul 800 î.Hr. grecii au început să dividă teritoriul
în orașe-state cu propriile sale legi, obiceiuri și conducători.
2. Grecii aveau unele superstiții stranii despre alimente – unii dintre ei nu
consumau fasole, considerând că în boabele de fasole se regăsesc sufletele
morților.
3. Grecii și-au creat o mulțime de povești despre trecutul lor, care să-i ajute să
transmită istoria lor mai departe. În aceste povești erau prezentați diverși
monștri și zeități mitologice.
4. Evenimentele de la Jocurile Olimpice grecești includeau: lupte, sărituri în
lungime, cursele cu carul. Cei care participau la Olimpiadă trebuiau să fie cât
mai duri, iar regulile erau minime.
5. Grecii construiau statui ale zeilor în interiorul unor temple. Cel mai faimos
templu din Grecia este Parthenonul. Acesta a fost construit în cinstea zeiței
Athena, protectoarea orașului Atena.
6. Conform legendei celebre, în 1180 î.Hr. grecii au cucerit cetatea Troia cu
ajutorul unui cal imens de lemn. Calul era gol în interior, fiind umplut cu
soldați. Când troienii au crezut că războiul a luat sfârșit, s-au bucurat și au dus
calul în interiorul cetății. Se spune că soldații ascunși în interiorul calului au
cucerit cetatea Troia.
7. Grecii antici sunt cei care au inventat teatrul. Aceștia erau mari iubitori de
piese de teatru, majoritatea orașelor grecești dețineau un teatru. Doar

19
 persoanele de gen masculin aveau profesia de actor și aceștia purtau măști
care exprimau bucuria sau tristețea.
8. Poporul grec organiza numeroase festivaluri în onoarea zeilor lor. Pentru
sărbătorirea zeului grec Zeus, s-au organizat primele Jocuri Olimpice grecești.
Acestea au avut loc în orașul Olympia în 776 î.Hr. și se crede că ele au inspirat
Jocurile Olimpice care se organizează în zilele noastre.
9. Înainte de organizarea fiecărei ediții de Jocuri Olimpice se semnau armistiții
între orașele-state care deseori erau în război. Acest armistițiu garanta
desfășurarea Jocurilor Olimpice în condiții de siguranță.

Grecia antică
Istoria Europei începe cu Grecia antică. Ea este prima ce moşteneşte cultura
Mesopotamiei, experienţa fenicienilor şi înţelepciunea Egiptului.

Ca nimeni alţi, grecii au ştiut să îmbogăţească ceea ce au împrumutat de la

celelalte popoare, astfel încât au ajuns să creeze cea mai strălucitoare civilizaţie a
lumii antice, model de isteţime şi frumuseţe până în zilele noastre.

Grecia face parte din peninsula Balcanică.

Trei au fost bogăţiile cele mai răspândite ale grecilor: argila, marmura şi
frumuseţile peisajului. Ele au făcut din grecii antici artişti neîntrecuţi:
ceramişti, constructori, sculptori şi poeţi.

Clima Greciei este mediteraneană, cu veri lungi, calde, secetoase şi ierni

ploioase. Apa, cel mai adesea, lipsea.

Împărţirea Greciei
Ca întindere, Grecia antică cuprindea o Grecie continentală, una insulară şi una
asiatică.

Grecia continentală era şi ea formată din 3 părţi principale: Grecia de nord,

Grecia de mijloc şi Grecia de sud.

Grecia de nord

Grecia de nord este străbătută de M-ţii Pindului şi adăposteşte Vârful Olimp

(Casa zeilor veşnic înconjurată de nori), precum şi localitatea religioasă Dodona,
unde grecii credeau că se afla dumbrava sfântă a lui Zeus.

În Tessalia se află una dintre puţinele câmpii mai întinse ale grecilor.
20
Grecia de mijloc

Grecia de mijloc începe de la strâmtoarea Termopile şi se întinde până la istmul

Corint.

În această regiune se află Muntele Parnas, la poalele căruia este clădit faimosul
templu din Delfi. Grecii credeau că Parnasul este centrul Pământului, singurul
munte pe care nu l-au ajuns apele Potopului.

Este regiunea cu cele mai importante oraşe precum Atena, Teba, Cheroneea,
Plateea şi celebrul port Pireu.

Grecia de sud

Grecia de sud sau Pelopones alcătuia a treia regiune continentală. Ea cuprindea

oraşele Sparta şi Corint precum şi localitatea religioasă Olimpia.

Creta şi Micene
Pe la 1600 î.H. se naşte o strălucitoare civilizaţie greacă, cea miceniană, creată de
ahei, un trib al elenilor.

Conducătorii lor aveau mari palate-fortăreţe, apărate de ziduri ciclopice, aşa

cum au fost descoperite la Micene, Tirint, Pilos.

21
În paralel cu această civilizaţie, dar apărută mult mai devreme, în insula Creta se
dezvoltă civilizaţia cretană. Ea nu aparţine însă grecilor, ci probabil egeenilor.

Cretanii şi-au extins influenţa şi în celelalte insule, formând un adevărat imperiu

maritim comercial. Flota puternică şi bogăţia regilor cretani au trezit însă
invidia aheilor, astfel încât aceştia au luat în stăpânire insula.

Puţin timp după aceea (1400 î.H.) civilizaţia cretană dispare în împrejurări
neclarificate încă.

Războiul troian
O ultimă expediţie glorioasă a aheilor a fost războiul pentru cucerirea cetăţii
Troia, numită în epocă şi Ilion sau Cetatea Soarelui, vestită prin bogăţia şi
strălucirea palatelor ei.

Peste ani, grecii îşi vor aminti de aceste războinice vremuri. Ei vor crea minunatele
legende ale mitologiei greceşti pline de eroi cu puteri uriaşe ce se aventurează în
expediţii îndrăzneţe şi săvârşesc fapte de vitejie miraculoase.

Astfel de eroi sunt Prometeu şi fiul său Deucalion, Heracles, Teseu sau
Bellerofon.

O parte din aceste legende vor fi, mai târziu, reunite de primul mare poet al
grecilor, Homer, în cele două poeme, Iliada şi Odiseea.

Anii întunecaţi
În jurul anului 1200 î.H. Micene şi Pilos, la rândul lor, sunt distruse. Tăbliţele de
lut păstrează urmele unui incendiu dezastruos.

Istoricii au stabilit că invadatorii au fost dorienii, cei mai războinici şi mai

distrugători dintre toţi elenii. Perioada migraţiei lor este numită şi anii
întunecaţi.

22