Sunteți pe pagina 1din 12

Frezarea suprafeţelor complexe BGS 5

FREZAREA SUPRAFEŢELOR COMPLEXE

1. Scopul şi conţinutul lucrării


 Cunoaşterea metodelor de generare prin frezare a suprafeţelor complexe.
 Însuşirea procedeelor de prelucrare prin frezare a suprafeţelor complexe.
 Familiarizarea studentului cu cinematica şi structura maşinilor de frezat.
 Prezentarea principalelor accesorii ale maşinilor de frezat universale: dispozitive port-piesă
şi port-sculă.

2. Consideraţii generale
Frezarea este o operaţie de mare productivitate realizată cu ajutorul unor scule
prevăzute cu mai mulţi dinţi distribuiţi pe suprafeţe de revoluţie, caracterizată prin prezenţa
unei mişcări principale de rotaţie a sculei în jurul axei proprii şi a unei mişcări continue de
avans – rectilinie sau circulară, efectuată de semifabricat sau de către sculă – după o direcţie
perpendiculară pe axa de rotaţie.
Prin frezare se generează suprafeţe plane, suprafeţe profilate, canale, filete, danturi ale
roţilor cilindrice şi conice etc.
Caracteristicile operaţiei de frezare sunt:
 intrarea şi ieşirea din aşchiere a dinţilor se face cu intermitenţă, unghiul de contact ψ dintre
dinte şi semifabricat fiind de maximum 180º;
 aşchia rezultată are secţiunea variabilă;
 intrarea şi ieşirea dinţilor în material se face cu şoc (îndeosebi la frezarea în sensul
avansului), efect diminuat prin dispunerea elicoidală a dinţilor.

2.1. Generarea suprafeţelor complexe prin frezare


Generarea prin frezare are la bază două scheme principale de generare, în funcţie de
modul de participare la proces a tăişurilor dispuse pe suprafaţa periferică de revoluţie sau pe
suprafaţa frontală a corpului sculei. În ambele cazuri curba directoare Δ rezultă cinematic, ca
înfăşurătoare a unei curbe cicloidale C, rezultată prin combinarea mişcării principale de
rotaţie a punctului generator M de pe vârful dintelui cu mişcarea continuă de avans (v. fig.
4.2, din BGS 4). Directoarea Δ este o curbă plană situată în planul director [D], normal la axa
frezei.
 La utilizarea tăişurilor frezei de pe suprafaţa periferică de revoluţie – numită frezare
cilindrică – generatoarea Γ este materializată de muchia aşchietoare (la sculele cu dinţii
drepţi) sau de urma muchiei în planul generator (pentru dinţii elicoidali) şi poate fi un segment
de dreaptă – paralel cu axa de rotaţie (cazul frezelor cilindrice) sau înclinat (cazul frezelor

BGS 05  mart. 2016 1


BGS 5 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

conice), ori poate fi o curbă plană – formată din segmente de dreaptă şi/sau arce ale unor
curbe plane (analitice sau neanalitice).
 În mod frecvent curba directoare Δ este rectilinie, impusă de mişcarea rectilinie, continuă,
de avans. Când curba generatoare Γ este rectilinie se generează o suprafaţă plană (v. fig. 4.3
a)1. Dacă curba Γ este compusă sau este o curbă complexă (fig. 5.1) se generează un profil
plan, caz întâlnit la prelucrarea cu joc (set) de freze, ori la utilizarea unei freze profilate.

a b
Fig. 5.1. Frezarea profilelor plane: (a) – frezarea cu joc (set) de freze; (b) – frezarea cu freza disc
profilată 

 Pe baza aceleiaşi scheme de generare, dar


utilizând o curbă generatoare compusă, se
prelucrează canalele unghiulare (fig. 5.2).
Metoda se aplică îndeosebi la prelucrarea
canalelor dintre dinţii viitoarelor scule de
rotaţie (freze, tarozi) şi utilizează în special
frezele disc unghiulare. Prelucrarea se
realizează gol-cu-gol, drept pentru care este
necesară o mişcare suplimentară III, de
divizare (împărţire circulară intermitentă),
executată după îndepărtarea sculei de piesă.
 Un caz particular de frezare cilindrică
are în vedere avansul circular al
semifabricatului, care determină forma
circulară a curbei directoarea Δ (fig. 5.3). Fig. 5.2. Frezarea canalelor unghiulare la
Prin acest procedeu se generează suprafeţe sculele aşchietoare:
cilindrice (fig. 5.3 a) sau conice (fig. 5.3 b), (a) ‒ cu freza biconică; (b) ‒ cu freza conică
cu generatoare cinematică, ori suprafeţe de revoluţie profilate – cu generatoare materializată
(fig. 5.3 c). În schemele de frezare din figura 5.3 mişcarea principală I de rotaţie a frezei şi
avansul circular II al semifabricatului generează directoarea circulară Δ. Mişcarea III de avans
în lungul curbei Γ determină obţinerea pe cale cinematică a generatoarei (v. fig. 5.2 a şi b), în

1
Cazul a fost dezvoltat în cadrul lucrării de laborator BGS 4.

2 Iulian ROMANESCU
Frezarea suprafeţelor complexe BGS 5
timp ce avansul radial III – în cazul frezării profilate (v. fig. 5.2 c) – nu are rol de generare, Γ
fiind materializată de muchia aşchietoare a frezei.

Fig. 5.3. Frezarea circulară a suprafeţelor cilindrice (a), conice (b) şi profilate (c)

 La frezarea cu tăişurile dispuse pe suprafaţa frontală a frezei – numită frezare frontală (v.
schema de generare din fig. 4.3 b) – se respectă aceleaşi condiţii de generare cinematică a
curbei directoare Δ (ca înfăşurătoare a curbei cicloidale C), generatoarea Γ fiind materializată
de muchia aşchietoare a sculei. Frecvent, directoarea Δ este rectilinie, iar generatoarea Γ este,
de asemenea, rectilinie şi perpendiculară pe axa frezei, ceea ce conduce la generarea unei
suprafeţe plane. Dacă însă generatoarea rectilinie nu mai este normală la axa de rotaţie, ori nu
mai este rectilinie, se va genera o suprafaţă profilată.
 La utilizarea simultană a tăişurilor de la
periferia frezei şi de pe suprafaţa frontală,
numită frezare cilindro-frontală, schema de
generare este una combinată (v. fig. 4.3 c).
 Frezarea cilindro-frontală se aplică şi la
utilizarea frezelor disc cu trei tăişuri (fig. 5.4),
la care cele 3 suprafeţe plane sunt generate de
tăişurile de pe suprafaţa de revoluţie şi de pe
suprafeţele laterale ale sculei. Schema de
generare din figura 5.4 îşi găseşte aplicabilitate
la:
 frezarea canalelor deschise cu freza disc (fig.
5.5 b);
 crestarea cu freza ferăstrău (fig. 5.5 c);
 frezarea cu freza disc a canalelor pentru pene
longitudinale (fig. 5.6 b);
 profilarea canalelor în T sau în coadă de Fig. 5.4. Generarea canalelor deschise cu
freza disc
rândunică (fig. 5.7).
 Un caz unic de generare în care curba directoare cinematică Δ nu este obţinută ca
înfăşurătoare, ci ca traiectorie directă a unui punct (fig. 5.8) se întâlneşte la frezarea canalelor
pentru penele disc; unii cercetători consideră chiar că ar fi vorba de o curbă directoare
materializată de curba de profil a sculei.

BGS 05  mart. 2016 3


BGS 5 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

Fig. 5.5. Frezarea canalelor deschise şi semideschise, cu secţiune dreptunghiulară:


(a) ‒ cu freza cilindro-frontală; (b) ‒ cu freza disc cu 3 tăişuri; (c) ‒ cu freza ferăstrău;

Fig. 5.6. Frezarea canalelor de pană: locaş pentru pană longitudinală prelucrat cu freza cilindro-
frontală (a) sau cu freza disc (b); locaş prelucrat cu freza disc, pentru pene disc (c).

Mişcarea principală I de rotaţie a frezei generează curba directoare cinematică Δ.


Generatoarea Γ este o curbă complexă, compusă din două segmente de dreaptă realizate
cinematic (datorate avansului vertical II) – corespunzătoare suprafeţelor plane, laterale
canalului (fig. 5.6 c) – şi un segment de dreaptă obţinut prin materializare de către tăişul de
vârf al frezei – corespunzător suprafeţei cilindrice de fund; este o generatoare mixtă.
 Directoarea Δ poate fi şi o curbă spaţială, în mod frecvent o elice cilindrică sau conică, caz
în care generatoarea Γ este materializată de muchia aşchietoare a dinţilor frezei.

2.2. Structura maşinilor de frezat


Maşinile de frezat sunt destinate prelucrării suprafeţelor plane şi profilate, canalelor deschise
şi suprafeţelor complexe, cu diferite forme ale curbelor directoare şi generatoare.

4 Iulian ROMANESCU
Frezarea suprafeţelor complexe BGS 5

Fig. 5.7. Profilarea prin frezare a canalelor în T Fig. 5.8. Generarea canalelor pentru pene disc
(a) şi a canalelor în coadă de rândunică (b).

Procesul de aşchiere are loc prin compunerea mişcării principale (rotaţia sculei) cu una sau
două mişcări de avans, executate de semifabricat şi/sau de sculă.
Variantele de lucru cu două mişcări coordonate de avans se utilizează pentru generarea
suprafeţelor elicoidale sau pentru conturarea suprafeţelor complexe, prin comandă după
şablon sau prin comandă cu sisteme numerice. În afară de mişcările de generare (de lucru),
sunt necesare şi diferite mişcări auxiliare, de poziţionare reciprocă sculă-semifabricat.
Poziţionarea se realizează prin mişcări de translaţie şi de rotaţie ale elementelor sistemului
tehnologic, utilizând lanţurile cinematice de avans mecanic rapid (pentru curse mai mari) sau
avansul manual.
Marea diversitate a maşinilor de frezat a făcut să se contureze mai multe criterii de
clasificare:  după destinaţie;  după structura sistemului de lucru;  după numărul şi poziţia
arborilor principali;  după forma şi dimensiunile mesei;  după traiectoria mişcării de avans.
Maşinile de frezat cu consolă formează categoria de bază a maşinilor de frezat clasice
şi au drept caracteristică definitorie consola care susţine masa de lucru (fig. 5.9).
Datorită acestui sistem de rezemare a mesei ‒ care asigură o rigiditate limitată –
maşinile de frezat cu consolă sunt destinate prelucrării pieselor de dimensiuni mici şi mijlocii,
dar care necesită o gamă largă de operaţii.
După poziţia arborelui principal, aceste maşini pot fi orizontale (fig. 5.9 a), verticale
(fig. 5.9 b) şi universale. Practic, maşinile de frezat orizontale la care se poate monta şi un
cap vertical de frezare au primit titulatura de maşini de frezat universale. În plus, mai au în
dotare numeroase accesorii, precum: cap pentru mortezare, masă divizoare sau cap divizor,
cap pentru rectificare etc. La toate tipurile de maşini de frezat cu consolă, subansamblurile
maşinii sunt în mare parte asemănătoare.
 Maşina de frezat orizontală (v. fig. 5.9 a) se compune din placa de bază 1, pe care este
aşezat montantul (corpul maşinii) 2. Pe partea din faţă a montantului sunt prevăzute ghidaje
verticale cu profil în coadă de rândunică, în lungul cărora se deplasează consola 7. Acţionarea
consolei pentru deplasarea verticală se face prin intermediul şurubului conducător SC3,
acţionat de motorul M2 sau manual – de la manivela m3.

BGS 05  mart. 2016 5


BGS 5 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

Pe consolă sunt prevăzute nişte ghidaje orizontale în lungul cărora se deplasează sania
transversală 6, iar pe aceasta din urmă se deplasează, pe direcţie longitudinală, masa de lucru
5. Prin ghidajele verticale de pe montant şi cele două perechi de ghidaje în cruce de pe consolă
şi de pe sania transversală, se asigură mesei de lucru mişcări în trei direcţii perpendiculare.
Mişcarea principală de aşchiere I(v,n) este executată de scula aşchietoare montată pe un dorn
şi este asigurată de lanţul cinematic principal, cu motorul principal de acţionare M1. Dornul
portfreză este montat pe axul principal 4 (prevăzut cu un con interior) şi sprijinit suplimentar
la celălalt capăt pe un lagăr 8, montat în suportul 9 – reglabil pe ghidajul braţului pentru
rigidizare 3. Corespunzător celor trei direcţii posibile de avans mecanic există trei lanţuri
cinematice de lucru, ce au un motor de acţionare M2 – independent de mişcarea principală –
şi un traseu comun, format din conexiunea i3, cutia de avansuri CA şi cuplajul C1. După
cuplajul C2 traseele lanţurilor cinematice de avans de lucru se bifurcă. Pe structura acestora,
dar prin «păşirea» cutiei de avansuri CA (închiderea cuplajului Cr produce decuplarea
automată a lui C1) rezultă trei lanţuri cinematice de avans rapid, prin care viteza de deplasare
a mesei (pe cele trei direcţii perpendiculare) este mai mare decât viteza maximă asigurată de
cutia de avansuri CA.
 Maşina de frezat verticală (v. fig. 5.9 b) are o structură foarte asemănătoare cu cea
orizontală, atât din punct de vedere constructiv cât şi din punct de vedere cinematic.
Deosebirea principală dintre ele constă în modul de orientare a axului principal (pe verticală
în ultimul caz), ceea ce a condus la modificarea părţii superioare a batiului sub forma capului
de frezare 3, în vederea montării arborelui port-sculă 4.

a b
Fig. 5.9. Structura cinematică a maşinii de frezat orizontală (a) şi verticală (b)

Maşina are în structură un lanţ cinematic principal, trei lanţuri cinematice de avans de
lucru şi trei de avans rapid, dar un singur motor de acţionare. Cu toate acestea, mişcarea
principală este independentă de mişcările de avans.

6 Iulian ROMANESCU
Frezarea suprafeţelor complexe BGS 5

2.3. Accesoriile speciale ale maşinii de frezat


Accesoriile maşinii de frezat se împart în două categorii:
 accesorii universale (normale), ce echipează orice maşină de frezat cu consolă. Ele cuprind:
 dispozitivele divizoare;
 capul de frezat universal (la maşinile de sculărie);
 capul de frezat vertical;
 dispozitivele universale pentru prinderea semifabricatului;
 accesorii speciale se referă la:
 capul de mortezat;
 masa sau platoul circular divizor;
 capul pentru rectificarea unor suprafeţe etc.
 Capul divizor este un dispozitiv cu ajutorul căruia se pot imprima unei piese rotiri
fracţionare repetate, egale sau neegale, cu o precizie ridicată.
Operaţiile tipice executate pe maşinile de frezat cu ajutorul capului divizor, sunt:
 frezarea danturilor roţilor dinţate;
 frezarea canalelor elicoidale;
 tăierea dinţilor la cuplaje;
 frezarea laturilor unei piese cu profil
poligonal;
 frezarea danturii cremalierelor.
Capul divizor se compune dintr-un
corp 1 de formă cilindrică (fig. 5.10), în
interiorul căruia se află un angrenaj melc-
roată melcată cu raportul de transfer k/zm.
Corpul 1 se reazemă prin capetele sale în
lagărele suportului 2, permiţând rotirea
acestuia şi orientarea axului principal 3 sub
un unghi cuprins între –10 şi 100° faţă de
planul mesei. Piesa de divizat se fixează
Fig. 5.10. Construcţia capului divizor
într-un dispozitiv universal de prindere
(nereprezentat în figură) montat pe axul principal 3. La divizare pe poate utiliza discul 4 sau
discul divizor 7.
 Masa divizoare rotativă (fig. 5.11) poate fi antrenată manual sau mecanic şi serveşte la
frezarea canalelor circulare sau a suprafeţelor circulare, precum şi la divizarea pieselor care
nu pot fi fixate în dispozitivul universal de prindere al capului divizor.
Corpul (placa de bază) 1 în
care se află montat (în poziţie
laterală) şurubul melc 2 şi pivotul
central 3 se poziţionează pe masa
maşinii de frezat prin intermediul
unor pene 4 (pentru canalele în T ale
mesei maşinii-unelte) şi se fixează
cu ajutorul unor bride 5. Masa 6 are
Fig. 5.11. Masa divizoare rotativă
practicate canale în T pentru fixarea

BGS 05  mart. 2016 7


BGS 5 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

piesei prin intermediul bridelor. Ea se sprijină pe corpul 1 şi este rotită de roata melcată 7, în
angrenare cu şurubul melc 2. Pe partea laterală a mesei sunt prevăzute gradaţii şi un canal
pentru fixarea unor limitatoare 8.

2.4. Sisteme de poziţionare-fixare a sculelor pe maşina de frezat


 La maşinile de frezat orizontale (fig. 5.12) freza cu alezaj se montează pe un dorn portfreză
orizontal 1, de lungime mare – centrat prin coada conică 2 în conul interior al axul principal
3 al maşinii. Fixarea dornului se face prin tragere pe con cu un tirant central 6. Capătul liber
al dornului se montează într-un lagăr suplimentar din suportul 4 de pe braţul-suport 5.
Sprijinirea suplimentară pe lagărul din suportul 4 este obligatorie mai ales în cazurile în care
distanţa dintre freză şi axul principal al maşinii este mare sau când regimurile de aşchiere sunt
intense. Distanţa de la sculă la conul de fixare al dornului se stabileşte prin adăugarea unor
bucşe distanţier 7.
Preluarea momentului de rotaţie de la dornul port-freză la arborele principal se
realizează prin penele frontale 8, iar transmiterea momentului de la dorn la scula aşchietoare
se face prin pene frontale sau printr-o pană longitudinală (poziţia 9 în fig. 5.12), în funcţie de
tipul constructiv al frezei.

Fig. 5.12. Montarea frezelor cu alezaj pe dornul port-freză

 Frezele frontale (utilizate în special pe maşinile de frezat cu cap vertical) se fixează direct
pe axul principal, ori prin intermediul unui dorn port-freză scurt (fig. 5.13).
 Frezele frontale de diametru mic
sunt fabricate monobloc cu conul
de prindere, iar fixarea acestora pe
arborele principal se face printr-un
tirant central, interior. Momentul
este preluat cu ajutorul a două pene
frontale (fixate cu şurub în canale
pe partea frontală a capătului
arborelui principal) ‒ jumătate din
înălţimea penelor intră în canalul de
pe arborele principal, iar jumătate
Fig. 5.13. Montarea frezelor frontale cu alezaj pe arborele
întră în canalul frontal de pe corpul
principal: (a) – fixare directă; (b) – fixare indirectă.
frezei.

8 Iulian ROMANESCU
Frezarea suprafeţelor complexe BGS 5
 Frezele frontale de diametru mai mare sunt cu alezaj de centrare (fig. 5.13).
Montarea directă a acestora (fig. 5.13 a) presupune centrarea lor pe suprafaţa cilindrică a
unui dorn 1, fixat anterior pe conul arborelui principal 2 printr-un tirant 3 şi strângerea
corpului 4 al sculei cu şuruburile frontale 5. Antrenarea în mişcare de rotaţie este asigurată de
penele frontale 6.
 Fixarea indirectă a frezelor frontale (fig. 5.13 b) se face prin intermediul unui dorn port-
freză 1, fixat prin tirantul 3 şi antrenat în mişcare de rotaţie prin penele frontale 6. Freza 4
este centrată pe dornul 1 prin gulerul cilindric 7, fixată cu un şurub special 8 şi antrenată
printr-o pană longitudinală 9.

2.5. Modalităţi de fixare a semifabricatelor pe maşina de frezat


Fixarea piesei supuse prelucrării pe maşina de frezat se poate face direct pe masă, ori
prin intermediul unor dispozitive universale sau speciale.
 Fixarea directă a piesei pe masa maşinii are în vedere poziţionarea acesteia cu ştifturi sau
pene (montate în canalele T) şi strângerea cu bride şi şuruburi (speciale pentru canale T). În
partea opusă contactului cu semifabricatul, bridele se sprijină pe suporţi speciali (fig. 5.14).
 Fixarea indirectă a piesei
presupune utilizarea unui
dispozitiv de fixare, care este
centrat (prin pene longitudinale)
şi blocat pe masa maşinii.
Dispozitivele pentru
fixarea indirectă sunt grupate în Fig. 5.14. Sistemul de fixare a semifabricatului cu bride
dispozitive obişnuite (menghina,
mandrina, colţarul) şi dispozitive speciale.
 Menghina este un dispozitiv
de fixare indirectă, nelipsit din
accesoriile unei maşini de
frezat (fig. 5.15). Menghinile
pot fi fixe (fig. 5.15 a) şi
orientabile (sau înclinabile)
într-un plan (fig. 5.15 b) sau în
două plane perpendiculare. Pot
fi cu strângere manuală,
pneumatică, hidraulică sau a b
hidro-pneumatică. Fig. 5.15. Menghina fixă (a) şi menghina orientabilă în plan
orizontal (b)
 Colţarul fix (fig. 5.16 a) şi
cel rabatabil (fig. 5.16 b) permit fixarea piesei pe una dintre laturi cu ajutorul bridelor. Cealaltă
latură a colţarului se poziţionează pe masa maşinii prin pene şi se fixează cu ajutorul
şuruburilor cu cap în T.
 Unele maşini de frezat sunt echipate cu mese circulare (fig. 5.17), care pot fi fixe (fig. 5.17
a) sau rotative (fig. 5.17 b).

BGS 05  mart. 2016 9


BGS 5 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

a b a b
Fig. 5.17. Mese circulare:
Fig. 5.16. Colţar fix (a) şi rabatabil (b)
(a) – rigide; (b) – rotative (divizoare)

3. Materiale şi utilaje necesare desfăşurării lucrării practice


 Freze de diferite tipuri: cilindrice, cilindro-frontale, frontale, unghiulare, profilate, disc,
ferăstrău.
 Piese prelucrate prin frezare.
 Desene de execuţie pentru repere prelucrabile prin frezare.
 Maşina de frezat FU 32 şi maşina de frezat pentru sculărie FUS 250.
 Postere cu structura şi cinematica maşinilor de frezat.
 Accesorii ale maşinilor de frezat: menghine, colţare, capete divizoare, mese rigide şi
divizoare.

4. Metodologia desfăşurării lucrării practice.


 Se studiază schemele de prelucrare şi se identifică forma şi poziţia curbelor Γ şi Δ pe
schemele de generare corespunzătoare, la frezarea următoarelor tipuri de suprafeţe:
 profile plane;
 canale unghiulare;
 suprafeţe de revoluţie (obţinute prin frezare circulară);
 canale deschise;
 canale de pană;
 profile în coadă de rândunică şi în T.
 Se identifică tipurile de freze utilizate şi modul de poziţionare-fixare pe axul principal al
maşinii de frezat.
 Se prelucrează pe maşina de frezat o suprafaţă profilată şi se fac observaţii asupra tipului
de freză, asupra mişcărilor de lucru şi a formei curbelor Γ şi Δ, precum şi asupra modului de
orientare-fixare pe masa maşinii.
 Se studiază mişcările de lucru şi de reglare şi se identifică în structura maşinii-unelte
lanţurile cinematice şi modul de obţinere a mişcărilor la elementele finale (freza şi
semifabricatul).
 Se reproduc schemele de aşchiere pentru reperul impus de conducătorul lucrării practice,
după modelul schemelor prezentate în lucrare.

5. Conţinutul referatului
 Ca parte teoretică, referatul va trebui să conţină următoarele puncte:
 Schemele de prelucrare reprezentative pentru frezarea cilindrică:
 frezarea profilelor plane cu set de freze (fig. 5.1 a);

10 Iulian ROMANESCU
Frezarea suprafeţelor complexe BGS 5
 frezarea canalelor unghiulare (fig. 5.2 a sau 5.2 b);
 frezarea circulară (fig. 5.3 a, b sau c);
 Schemele reprezentative pentru frezarea cilindro-frontală:
 frezarea canalelor deschise cu freza disc (fig. 5.4 şi 5.5 b sau c);
 frezarea canalelor pentru pană longitudinală (fig. 5.6 b) şi pentru pană disc (fig. 5.6 c şi
fig. 5.8);
 frezarea canalelor în T (fig. 5.7 a) sau a celor cu profil în coadă de rândunică (fig. 5.7 b).
 Ca parte practică, referatul trebuie să cuprindă:
 Date referitoare la operaţiile de frezare executate practic pe maşina de frezat: (turaţia frezei,
viteza de avans, adâncimea de aşchiere, lăţimea de frezare).
 Gama de turaţii şi de avansuri corespunzătoare maşinii-unelte utilizate.
 Desenul reperului impus de conducătorul lucrării şi schemele de aşchiere (după modelul
celor din referat) pentru suprafeţele indicate. Acolo unde este necesar (pentru figurarea
mişcărilor şi a parametrilor regimului de aşchiere), schema va fi reprezentată în două vederi.

6. Referinţe bibliografice
1. Constantinescu, C. – Teoria aşchierii în mecanica fină. Iaşi, Universitatea Tehnică „Gh.
Asachi” Iaşi, 1998.
<pag. 296 ÷ 307>
2. Cozmîncă, M. – Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor, vol.II. Iaşi, Tipografia Institutului
Politehnic, 1980.
<pag. 153 ÷ 158>
3. Cozmîncă, M., Panait, S., Constantinescu, C. – Bazele aşchierii. Iaşi, Editura «Gh. Asachi»,
1995
<pag. 320 ÷ 324>
4. Duca, Z. – Bazele teoretice ale prelucrărilor pe maşini-unelte. Bucureşti, Editura Didactică
şi Pedagogică, 1969.
<pag. 32 ÷ 36>
5. Gheghea, V., Plahteanu, B., Mitoşeriu, C., Ghionea, A. – Maşini-unelte şi agregate. Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1983.
<pag. 276 ÷ 290>
6. Oprean, A., Sandu, I.Gh., Minciu, C., Deacu, L., Giurgiuman, H., Oancea, N. – Bazele
aşchierii şi generării suprafeţelor. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1981.
<pag. 356 ÷ 372>
7. Panait, S. – Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor. Iaşi: Tipografia Institutului Politehnic,
1992.
<pag. 441 ÷ 458>

7. Verificaţi-vă cunoştinţele
 Prezentaţi schemele de prelucrare şi schemele de generare corespunzătoare pentru tipurile
de suprafeţe tratate în lucrare.

8. Subiecte de examen
S. Frezarea cilindrică a profilelor plane {schema de generare şi schemele de prelucrare}.

BGS 05  mart. 2016 11


BGS 5 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

S. Frezarea cilindrică a canalelor unghiulare {schema de generare şi schemele de


prelucrare}.
S. Frezarea circulară a suprafeţelor cilindrice, conice şi profilate {schemele de prelucrare}.
S. Frezarea canalelor deschise {schemele de generare şi schemele de prelucrare}.
S. Frezarea canalelor de pană (cilindrică şi disc) {schemele de generare şi de prelucrare}.
S. Frezarea canalelor profilate (canale T şi în coadă de rândunică) {schemele de
prelucrare}.

12 Iulian ROMANESCU