CONTRASTELE DE CALITATE

Prin contrastul de calitate se intelege gradul de puritate sau

de saturare al culorilor. Este opozitia intre o culoare saturata si luminoasa si o
culoare terna fara stralucire. O culoare poate fi rupta cu ajutorul albului.
Galbenul devine rece. Violetul da impresia de veselie. Albastru nu se schimba.
O culoare pura poate fi rupta cu ajutorul negrului. Galbenul da un verde
bolnavicios. Violetul se pierde in gol. Carminul da violetul. Albastrul isi pierde
din luminozitate. Verdele adminte mai multe modulatii decat alte culori.
O culoare pura poate fi rupta cu ajutorul griului. Culorile amestecate cu gri
devin mai mult sau mai putin neutre.
O culoare pura poate fi rupta cu ajutorul complementarei sale.

1. Contrastul culorii în sine: apare prin alăturarea unor culori curate. De

exemplu Roşu lângă Albastru. Acest contrast exprimă bucurie, optimism, viaţă.
2. Contrastul deschis-închis: se obţine prin alăturarea unor culori cu
luminozităţi diferite. Sugerează şi unele efecte impresive – de aproape, de greu
– de culori închise; de departe, uşor – de culori deschise.

3. Contrastul de cantitate: rezultă din alăturarea unor culori strălucitoare

(saturate) şi culori tulburi (stinse) dar saturate. Contrastul este evident în
funcţie de gradul egal de saturaţie. Ca şi contrastul de clar – obscur el este de
fapt un efect al luminozităţii diferite a culorilor.
4. Contrastul de calitate: se obţine prin alăturarea unor culori care acoperă
suprafeţe de mărimi diferite. Prin noţiunea de calitate a unei culori se înţelege
gradul ei de saturaţie (de puritate). Contrast de calitate numim raportul dintre
culorile saturate, strălucitoare, faţă de culorile mate şi tulburi.
5. Contrastul complementar: rezultă din alăturarea culorilor complementare
perechi. Numim culori complementare două culori care prin amestec fizic dau
un gri închis perfect(o nuanţă murdară, maro-ul). Condiţia este ca una dintre
ele să fie primară (roşu, galben, albastru), iar cealaltă secundară (oranj, verde,
violet).

6. Contrastul cald – rece: apare atunci când se alătură culorile calde cu cele
reci; efectul lui este maxim, de şoc. Culorile calde sunt roşu, oranj, galben, iar
culorile reci: violet, albastru, verde. Oranj este cea mai caldă culoare pentru că
este rezultatul amestecului între două culori calde: Roşu şi Galben.

7. Contrastul simultan şi succesiv: se manifestă atunci când o culoare curată

reclamă fiziologic culoarea ei complementară. Aceasta se bazează pe legea
complementarităţii. Fiecare culoare pură solicită complementara ei; dacă
aceasta lipseşte, atunci ochiul nostru produce, ca o compensaţie, senzaţia de
culoare complementară.