Sunteți pe pagina 1din 242

Ş.l. dr. ing.

Horaţiu POP
Conf. dr. ing. Valentin APOSTOL
Prof. dr. ing. Gheorghe POPESCU
Prof. dr. ing. Alexandru DOBROVICESCU
Conf. dr. ing. Mălina PRISECARU
As. dr. ing. Iuliana ŞORIGA
Ş.l. dr. ing. Claudia IONIȚĂ

INSTALAŢII FRIGORIFICE
ŞI
DE CLIMATIZARE
– Aplicaţii –

Editura PRINTECH
Bucureşti, 2016Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Instalaţii frigorifice şi de climatizare / Horaţiu Pop, Valentin Apostol,
Gheorghe Popescu, .... - Bucureşti : Printech, 2016
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-23-0560-4

I. Pop, Horaţiu
II. Apostol, Valentin
III. Popescu, Gheorghe

621.565:664
628.84:664

Referenţi ştiinţifici
Prof. dr. ing. Bogdan HORBANIUC – Universitatea Tehnică „Gheorghe
Asachi” din Iaşi
Conf. dr. ing. Sorin NEACŞU – Universitatea Petrol-Gaze Ploieşti
Cuvânt înainte

Instalaţii frigorifice şi de climatizare-aplicaţii, este o lucrare concepută


ca suport de aplicaţii pentru cursurile Instalaţii frigorifice şi de climatizare
predat la anii III şi IV din cadrul Facultăţii Ingineria Sistemelor Biotehnice şi
cursul Bazele tehnicii frigului I şi II, predat la anii III şi IV din cadrul Facultăţii
de Inginerie Mecanică şi Mecatronică, din Universitatea Politehnica din
Bucureşti. De asemenea, aceasta se adresează tuturor studenţilor,
tehnicienilor şi celor interesaţi să facă primii paşi spre cunoaşterea
domeniului instalaţiilor frigorifice şi de climatizare.
Lucrarea a fost gândită astfel încât să îmbine elemente de terorie, cu
aplicaţii teoretice şi practice (de laborator) pentru a permite o mai bună
înţelegere a proceselor şi echipamentelor întâlnite la nivel industrial în
domeniul instalaţiilor frigorifice şi de climatizare. Aceasta este structurată pe
15 capitole, dintre care 14 de aplicaţii iar unul de întrebări pentru verificarea
cunoştinţelor. Lucrarea este însoţită de materiale grafice prezentate în format
extins dar şi de diagramele termodinamice presiune-entalpie (p–h) pentru cei
mai utilizaţi agenţi frigorifici furnizate de programul Refrigeration Utilities.
Aplicaţiile prezentate în această lucrare au fost concepute de un
colectiv de cadre didactice din Departamentul de Termotehnică, Motoare,
Echipamente Termice şi Frigorifice, Facultatea de Inginerie Mecanică şi
Mecatronică, Universitatea Politehnica din Bucureşti, cu o bogată experienţă
didactică, ştiinţifică şi practică. Aplicaţiile propuse sunt inspirate din cazuri
practice reale şi adaptate cerinţelor didactice.
Autorii mulţumesc pe această cale colectivului de tehnicieni din
Departamentul de Termotehnică, Motoare, Echipamente Termice şi
Frigorifice care ne-au acordat sprijinul în realizarea aplicaţiilor practice.
Aducem mulţumiri, în special colegilor: Gheoldea Laurenţiu, Mitrea Ştefan şi
Stan Mariana.

Ș.l. dr. ing. Horaţiu POP


CUPRINS

Notaţii, prescurtări, simboluri.................................................................... 9

1. Aplicaţii ale frigului natural............................................................... 13


Aplicaţie – depozit de gheaţă............................................................... 13
Temă propusă...................................................................................... 18

2. Procesul de fierbere.......................................................................... 19
Transformarea de fază........................................................................ 19
Aplicaţie – Procesul de fierbere al apei…………………………………. 21
Temă propusă 1…………………………………………………………… 22
Temă propusă 2…………………………………………………………… 23

3. Diagramele agenţilor frigorifici......................................................... 25


Agenţi frigorifici. Diagrama p–h. Punctul critic…………………………..25
Presiunea şi temperatura de vaporizare, condensare………………… 27
Stări termodinamice………………………………………………………..30
Aplicaţie – determinarea unei stări termodinamice în domeniul
vaporilor saturaţi umezi…………………………………………………… 32
Temă propusă……………………………………………………………... 32
Determinarea unei stări termodinamice………………………………… 33
Aplicaţie – determinarea stărilor termodinamice în diagrama p–h…... 33
Temă propusă……………………………………………………………... 35

4. Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice…... 37


Procesul de vaporizare…………………………………………………… 37
Aplicaţie – procesul de vaporizare………………………………………. 39
Temă propusă……………………………………………………………... 40
Procesul de comprimare……………………………………………......... 41
Aplicaţie – procesul de comprimare…………………………………….. 42
Temă propusă……………………………………………………………... 44
Procesul de condensare……………………………………………......... 45
Aplicaţie – procesul de condensare…………………………………….. 47
Temă propusă……………………………………………………………... 49
Procesul de laminare……………………………………………………… 49
Aplicaţie – procesul de laminare………………………………………….50
Temă propusă………………………………………………………………52

5. Necesarul de frig………………………………………………………… 55
Aplicaţie – calculul necesarului de frig………………………………….. 55
Fluxul de căldură care pătrunde prin pereţi……………………….. 57
Fluxul de căldură care pătrunde prin podea………………………. 59
Fluxul de căldură care provine de la corpurile de iluminat………. 60
6 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fluxul de căldură care provine de la produs…………………….... 60


Calculul necesarului de frig………………………………………………. 61
Temă propusă………………………………………………………………62
Aplicaţie – timpul de răcire……………………………………………….. 63
Aplicaţie – refrigerare versus congelare………………………………… 68

6. Calculul termic al instalaţiilor frigorifice cu comprimare mecanică


de vapori într-o treaptă fără subrăcire şi supraîncălzire…………. 71
Aplicaţie – calculul termic al unei instalaţii frigorifice cu comprimare
mecanică de vapori într-o treaptă (IFV) fără subrăcire şi supraîncălzire.. 71

7. Frigiderul casnic…………………………………………………………. 81
Construcţia şi funcţionarea frigiderului………………………………….. 81
Capsula agregatului frigorific………………………………............. 83
Condensatorul………………………………………………………... 84
Filtrul…………………………………………………………………… 85
Tubul capilar………………………………………………………...... 86
Vaporizatorul………………………………………………………….. 87
Defecţiuni şi remedieri……………………………………………….. 88

8. Calculul termic al instalaţiilor frigorifice cu comprimare mecanică


de vapori într-o treaptă cu subrăcire şi supraîncălzire………….... 93
Aplicaţie – calculul termic al instalaţiilor frigorifice cu comprimare
mecanică de vapori într-o treaptă cu subrăcire şi supraîncălzire……. 93

9. Instalaţie frigorifică cu comprimare mecanică de vapori pentru


obţinerea de gheaţă sub formă de tuburi...................................... 103
Scopul lucrării…………………………………………………………….. 103
Schema instalaţiei frigorifice…………………………………………..... 103
Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice………….. 107
Parametrii funcţionali de referinţă ai agregatului frigorific…………… 108
Parametrii măsuraţi……………………………………………………… 109
Prelucrarea datelor experimentale…………………………………….. 109

10. Puterea frigorifică a compresorului cu piston……………………. 113


Aplicaţii – puterea frigorifică a compresorului cu piston……………... 113
Soluţie aplicaţia 1………………………………………………………… 114
Soluţie aplicaţia 2………………………………………………………… 119
Soluţie aplicaţia 3………………………………………………………… 123
Soluţie aplicaţia 4………………………………………………………… 127
Soluţie aplicaţia 5………………………………………………………… 113
Interpretarea rezultatelor………………………………………………... 135

11. Aerul umed. Diagrama H–x şi mărimi de stare ale aerului umed 137
Aerul umed……………………………………………………………….. 137
Cuprins 7

Diagrama H–x a aerului umed………………………………………….. 137


Determinarea mărimilor de stare ale aerului umed cu diagrama
H(I)–x……………………………………………………………………… 138
Aplicaţii – determinarea mărimilor de stare ale aerului umed
cu diagrama H–x…………………………………………………………. 143
Temă propusă……………………………………………………………. 146

12. Determinarea pe cale analitică a mărimilor de stare ale aerului


umed……………………………………………………………………… 147
Aplicaţie – determinarea pe cale analitică a mărimilor de stare
ale aerului umed…………………………………………………………. 147

13. Calculul termic al procesului de răcire a aerului umed într-o


baterie de răcire prin suprafaţă……………………………………… 153
Aplicaţie – calculul termic al procesului de răcire a aerului umed
într-o baterie de răcire prin suprafaţă (BRS)………………………….. 153
Temă propusă……………………………………………………………. 156

14. Calculul termic al procesului de încălzire a aerului umed într-o


baterie de încălzire........................................................................... 157
Scopul lucrării…………………………………………………………….. 157
Schema instalaţiei de tratare a aerului umed…………………………. 157
Procesul termodinamic din bateria de încălzire prin suprafaţă….......158
Parametrii măsuraţi……………………………………………………… 159
Prelucrarea datelor experimentale…………………………………...... 159
Verificarea calculelor cu ajutorul diagramei…………………………... 162

15. Întrebări propuse pentru sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor….. 165

Bibliografie……………………………………………………………………. 17
1

ANEXE
1……………………………………………………………………….. 173

ANEXE 2………………………………………………………………………..218
8 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
NOTAŢII, PRESCURTĂRI, SIMBOLURI

Notaţii
c – căldură specifică masică [J/(kgK)];
cp – căldură specifică masică la presiune constantă [J/(kgK)];
cv – căldură specifică masică la volum constant [J/(kgK)];
COP – coeficient de performanţă;
d – variaţie infinitezimală;
D – diametrul [m];
h – entalpie specifică [J/kg];
– ore;
H – entalpie [J];
– entalpie specifică aerului umed [kJ/kg aus];
– raport de comprimare [–];
Hi – puterea calorifică inferioară [MJ/kg];
I – intensitatea curentului electric [A];
– entalpie specifică aerului umed [kJ/kg aus];
I – număr de cilindri;
k – coeficientul global de schimb de căldură [W/(m2K)];
– exponent adiabatic [–];
K – punct critic;
l, lc – lucru mecanic specific [kJ/kg];
lt – lucru mecanic tehnic specific [kJ/kg];
L – lucru mecanic [J];
m& – debit masic [kg/s];
m – masa [kg];
nr – turaţia [rot/min];
p – presiune [Pa] [bar];
P – putere [W];
q – căldură schimbată cu exteriorul [J/kg];
– sarcină termică specifică masică [J/kg];
Q – căldură [J], [kJ];
Q& – flux de căldură [W];
r – căldura latentă de vaporizare[kJ/kg];
R – constanta gazului perfect [J/(kgK)];
Rt – rezistenţă termică [(m2K)/W];
s – entropie specifică [J/(kgK)];
S – entropie [J/K];
– suprafaţă de schimb de căldură [m2];
– cursa pistonului [m];
t – temperatură [ºC];
10 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

T – temperatură termodinamică [K];


U – energie internă [J];
– tensiune de alimentare [V];
u – energie internă specifică [J/kg]
V – volum [m3];
v – volum specific [m3/kg];
V& – debit volumic [m3/s];
w – viteză [m/s];
x – titlul vaporilor;
– conţinutul de umiditate [kg v/kg aus];
z – cotă [m];
– număr de cilindri.

Prescurtări
amb. – ambiant;
ag. – agent termodinamic;
aus. – aer uscat;
aum. – aer umed
B – indice presiune barometrică;
BRS – baterie de răcire prin suprafață;
c – indice simbolizare mărimi la nivelul condensatorului şi compresorului;
cam. – cameră;
Cd – condensator;
CE – cutie cu conexiuni electrice
Cp – compresor; comprimare;
ct. – constant;
ds. – după solidificare;
e – ieşire;
EM – electromotor;
el. – electric,
ext – exterior;
f – final;
F – filtru
IFV – instalaţie frigorifică cu comprimare mecanică de vapori;
int. – interior;
i – indice ordine; inițial; intrare;
is. – înainte de solidificare;
iz. – izolaţie;
k – coordonate punct critic;
M – indice presiune manoemtrică,
med – medie;
MC – manometru presiune condensare;
MV – manometru presiune vaporizare;
Notaţii, prescurtări, simboluri 11

n – indice simblozare parametrii nominali;


nec. – necesar;
PAC – panoul de automatizare și control;
p – perete
r – răcire;
R – rouă;
RL – rezervor de lichid;
s – saturaţie;
si – supraîncălzire;
sr – subrăcire;
TC – tub capilar;
um. – umed;
usc. – uscat;
v – vapori;
V – ventilator
VL – ventil de laminare
Vp – vaporizator;
w – umiditate;
0 – indice simbolizare mărimi la nivelul vaporizatorlui.

Simboluri din alfabetul grec


α – coeficient de convecţie [W/(m2K)];
δ – grosimea stratului de material [m];
– cantitate infinitezimală;
Δ – increment;
– variaţie;
ε – coeficientul spațiului mort [%];
φ – factor de putere;
– umiditate relativă [%];
λ – conductivitate termică [W/(mK)];
– căldură latentă de topire [kJ/kg];
– căldura de solidificare;
– coeficient de debit;
ρ – densitate [kg/m3];
τ – timp [s].
12 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
1. APLICAŢII ALE FRIGULUI NATURAL

APLICAŢIE
Depozit de gheaţă

O gheţărie cu o capacitate de 6500 kg de gheaţă construită la o


adâncime de 3 metri în pământ este căptuşită cu paie cu un coeficient
de conductivitate termică λ = 0,05 W ( m ⋅ K ) cu o grosime de
δ = 300 mm şi are dimensiunile: L=2m / l=2m / h=2,5m.
Specificaţi ce cantitate de gheaţă rămâne în depozit după 3 luni
dacă nu este scoasă gheaţa şi nu este lăsată uşa deschisă.
Temperatura pământului se consideră constantă, 15°C, iar
aint = 15 W ( m 2 ⋅ K ) , căldura latentă de topire a gheţii este
λ gh = 335 kJ kg .

SOLUŢIE
În figura 1.1 este reprezentat schematic depozitul de gheaţă. Ca
urmare a diferenţei de temperatură dintre interior şi exterior, prin pereţii
6
depozitului pătrunde un flux de căldură ∑ Q& (suma dintre fluxurile de
p ,i
i =1

căldură ce pătrund prin fiecare perete în parte). Convenţional, s-a ales


temperatura interioară ca fiind cea corespunzătoare punctului triplu al
apei, adică t cam = 0 o C [1,2].

Fig.1.1 Reprezentarea schematică a depozitului de gheaţă


14 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

6
Fluxul de căldură care pătrunde prin pereţi ( ∑ Q& p ,i ) este preluat
i =1

de gheaţă ( Q& gheata _ topita ) şi conduce în timp la topirea unei anumite


cantităţi. Ecuaţia de bilanţ energetic ce corespunde acestei situaţii
este prezentată în relaţia (1.1).
6

∑ Q&
i =1
p ,i = Q& gheata _ topita (1.1)

Pentru a calcula termenii din expresia (1.1) este necesară


cunoaşterea unor noţiuni de bază privind mecanismul de realizare al
transferului de căldură. Pentru aceasta se va porni de la un exemplu
simplu [1].

Exemplu
Se consideră recipientul din figura 1.2 în care se află un fluid
(lichid) la temperatura de 50°C. Temperatura ambiantă (a aerului din
imediata vecinătate) este de 25°C. Ca urmare a diferenţei de
temperatură dintre interiorul şi exteriorul recipientului apare schimbul
de căldură cuantificat prin fluxul de căldură Q& .

Fig.1.2 Mecanismul de realizare a transferului de căldură


prin pereţii unui recipient

Transferul de căldură se realizează prin: conducţie, convecţie şi


radiaţie. Pe scurt, conducţia se referă la schimb de căldură printr-un
mediu solid (ex: pereţi); convecţia se referă la schimbul de căldură
dintre un fluid (gaz sau lichid) şi un solid iar schimbul de căldură prin
radiaţie apare la diferenţe de temperatură mai mari de 120°C.
Aplicaţii ale frigului natural 15

În cazul exemplului prezentat în figura. 1.2 mecanismul de


realizare a schimbului de căldură este următorul: de la fluidul (lichid)
cald din interior către suprafaţa interioară a peretelui prin convecţie;
de la suprafaţa interioară a peretelui către cea exterioară prin
conducţie iar de la suprafaţa exterioară a peretelui către fluidul din
exterior (aer) prin convecţie.
În general, fluxul de căldură transferat între două fluide separate
de un mediu solid (perete), situaţie foarte des întâlnită în sistemele şi
echipamentele termice, se poate calcula folosind expresia 1.2 [1–3].
Q& = k ⋅ S ⋅ ∆ T (1.2)
Unde:
 W 
– k  2  este coeficientul global de schimb de căldură;
m K 
– S  m 2  este suprafaţa de schimb de căldură;
– ∆ T [ K ] este diferenţa de temperatură datorită căreia se
instalează schimbul de căldură.

Coeficientul global de schimb de căldură se calculează folosind


expresia 1.3.
1
k= (1.3)
1 n
δi 1
+∑ +
α int i =1 λi α ext
Termenii din expresia (1.3) reprezintă:
 W 
– α int  2  coeficientul de convecţie la interior şi
m K 
caracterizează transferul de căldură dintre fluid şi peretele interior;
– δ [ m] grosimea peretelui;
 W 
– λ coeficientul de conductivitate termică. Aceasta
 m ⋅ K 
mărime este o proprietate termo-fizică a materialelor şi caracterizează
capacitatea acestora de a transmite căldura. Un material izolator
termic este caracterizat de o valoare λ mică
(ex. poliuretan λpoliuretan = 0, 024 W ( mK ) ) iar unul care transmite bine
căldura de o valoare λ mare (ex. cupru λCu = 380 W ( mK ) ) [2].
16 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

 W 
– α ext  2  coeficientul de convecţie la exterior şi
m K 
caracterizează transferul de căldură dintre perete şi fluidul exterior;
Calculul coeficienţilor de convecţie implică o serie de cunoştinţe
mai avansate de transfer de căldură şi masă. În literatura de
specialitate se găsesc valori recomandate ale acestora pentru cele
mai întâlnite situaţii.
δ
Raportul = Rt se numeşte rezistenţa termică, iar termenul
λ
n
δi
∑λ
i =1
din expresia (1.3) sugerează faptul că un mediu solid format din
i
mai multe straturi de material va fi caracterizat de o rezistenţă termică
egală cu suma rezistenţelor termice ale straturilor de material din care
este alcătuit [1].

Pornind de la cele menţionate anterior, fluxul de căldură care


6
pătrunde prin pereţi ∑ Q& p ,i se calculează aplicând relaţiile (1.2) şi (1.3)
i =1

pentru fiecare perete în parte.

Observaţie
În cazul depozitului de gheaţă, coeficientul de convecţie la
interior şi structura pereţilor sunt identice, de unde rezultă, conform
expresiei (1.3), o valoare egală a coeficientului global de schimb de
căldură. De asemenea, diferenţa de temperatură dintre interior şi
exterior este aceeaşi.

În aceste condiţii fluxul de căldură care pătrunde prin pereţi se


calculează cu relaţia [1]:
6 6
∑ Q& p ,i = k ⋅ ∆T ⋅ ∑ Si (1.4)
i =1 i =1

Aplicând expresia (1.3) pentru situaţia depozitului de gheaţă,


rezultă:
1 1 W
k= = = 0, 165 2
1 δ 1 300 ⋅ 10 −3
m K
+ +
α int λ 15 0, 05
∆T = ( tsol + 273, 15 ) − ( tcam + 273, 15 ) = ( 15 + 273, 15 ) − ( 0 + 273, 15 ) = 15 K
Aplicaţii ale frigului natural 17

∑S
i =1
i = 2 ⋅ L ⋅ l + 2 ⋅ L ⋅ h + 2 ⋅ l ⋅ h = 2 ⋅ 2 ⋅ 2 + 2 ⋅ 2 ⋅ 2, 5 + 2 ⋅ 2 ⋅ 2, 5 = 28 m 2

Fluxul de căldură care pătrunde prin pereţi:


6 6

∑ Q& p ,i = k ⋅ ∆T ⋅ ∑ Si = 0, 165 ⋅ 15 ⋅ 28 = 69 W
i =1 i =1

Fluxul de căldură preluat de gheaţă se poate calcula cu expresia:


Qgheata _ topita mgheata _ topia ⋅ λgheata
Q& gheata _ topita = = (1.5)
τ τ
Unde:
– Q gheata _ topita [ kJ ] căldura preluată de gheaţă;
– m gheata _ topia [ kg ] este masa de gheaţă topită;
 kJ 
– λgheata   este căldura latentă de topire a gheţii;
 kg 
– τ [s] timpul în care are loc procesul de topire al gheţii.

Observaţii
1. Căldura latentă de topire a gheţii arată că pentru
transformarea unui kg de apă din stare solidă în stare lichidă se
consumă energia de 335 kJ.
 kJ 
2. A nu se confunda mărimile căldură latentă de topire λ  
 kg 
 W 
cu conductivitate termică λ  deşi notaţiile sunt identice în
 m ⋅ K 
literatura autohtonă.
3. În formule, mărimile se înlocuiesc în Sistemul Internaţional.

Din expresiile (1.1) şi (1.5) rezultă cantitatea de gheaţă topită:


6

∑ Q& p ,i ⋅τ
69 ⋅ 3 ⋅ 30 ⋅ 24 ⋅ 3600
mgheata _ topita = i =1
= = 1602 [ kg ]
λgheata 335 ⋅ 10 3

În final se poate calcula cantitatea de gheaţă rămasă în depozit


după 3 luni:
m gheata _ ramasa = m gheata − m gheata _ topita = 6500 − 1602 = 4898 [ kg ]
18 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

TEMĂ PROPUSĂ

Ce cantitate de gheaţă rămâne în depozit după 3 luni dacă se


foloseşte un strat de izolaţie mai gros δ = 400 mm . Celelalte mărimi
sunt nemodificate. Explicaţi rezultatul obţinut.
2. PROCESUL DE FIERBERE

Transformarea de fază
Pentru a explica procesele de transformare de fază în cazul
fluidelor, vom considera un experiment care implică un recipient cu
apă. În starea 1 apa se află la o temperatură de 20 de grade celsius şi
presiune atmosferică (starea de agregare: lichid). Se introduce căldură
în sistem. Din starea 1 în starea 2, apa îşi menţine starea de lichid, iar
volumul va creşte nesemnificativ (z2 ≈ z1) până când temperatura apei
va atinge valoarea de 100 de grade celsius. Aici, se declanşează
procesul de vaporizare a apei şi vom observa apariţia primelor bule de
vapori (starea 2: lichid saturat). Deoarece se introduce în continuare
căldură, apa îşi va schimba progresiv starea din lichid în vapori, cu
menţinerea temperaturii la valoarea de 100 de grade celsius (care se
numeşte temperatură de saturaţie) până când nu va mai rămâne deloc
lichid în recipient (starea 4: vapori saturaţi uscaţi). Starea 3, amestec
de lichid (z3 < z2) cu vapori, se numeşte stare de vapori saturaţi umezi.
Dacă introducem în continuare căldură, temperatura vaporilor de apă
va creşte peste temperatura de saturaţie (t5 > t4), obţinând vapori
supraîncălziţi.

Fig. 2.1 Procesul de fierbere a apei


20 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Curbele de saturaţie se obţin unind locul geometric al punctelor


care marchează începutul procesului de vaporizare (curba de lichid
saturat sau x=0), respectiv sfârşitul procesului de vaporizare sau
începutul procesului de condensare (curba de vapori saturaţi uscaţi
x=1) [1–3].

Fig. 2.2 Determinarea curbelor de saturaţie


în diagrama temperatură (t) – entropie (s)

Definiţie
Punctul critic (K) este o stare termodinamică ce se caracterizează
prin anumite valori ale presiunii (pk) şi temperaturii (tk) critice, pentru
care agentul trece instantaneu din stare lichidă în stare de vapori [1–
3].
Procesul de fierbere 21

APLICAŢIE
Procesul de fierbere al apei
Pentru apă, R718, să se determine pe diagrama T–s stările 1–4
prezentate la paragraful 2.1 (fig. 2.1). Se va considera temperatura
stării 5 egală cu 170 de grade celsius.
Metodologia de rezolvare este prezentată în figura 2.3 şi se
parcurg paşii de mai jos:
pasul 1 – se trasează izobara p=1 bar;
pasul 2 – la intersecţia dintre p=1 bar şi t=20°C se determină
starea 1, lichid; această stare este determinată cu aproximaţie
deoarece procesul izobar 1–2 este trasat orientativ;
pasul 3 – la intersecţia dintre p=1 bar şi curba de lichid saturat
se determină starea 2, lichid saturat; se observă că
temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii
atmosferice este t=100°C;
pasul 4 – starea 3 de găseşte în domeniul vaporilor saturaţi
umezi (p=1 bar si t=100°C);
pasul 5 – la intersecţia dintre p=1 bar şi curba de vapori
saturaţi uscaţi (t=100°C) se determină starea 4, vapori saturaţi
uscaţi;

Fig. 2.3 Metodologia de determinare a mărimilor în diagrama temperatură


(t) – entropie (s) [4]
22 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

pasul 6 – la intersecţia dintre p=1 bar şi t=170°C se determină


starea 5, vapori supraîncălziţi.

TEMĂ PROPUSĂ 1

Să se traseze în diagrama t–s procesul de fierbere (vaporizare)


al apei la presiunile de 0,25 bar, 4 bar şi 10 bar. Să se evidenţieze
influenţa presiunii asupra temperaturii de fierbere.

SOLUŢIE
Temperaturile de saturaţie se determină la intersecţia dintre
izobarele de 0,25, 4 şi 10 bar şi curba de lichid saturat (x=0).
Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelul 2.1 de unde se
observă că temperatura de saturaţie (fierbere) creşte cu creşterea
presiunii.

Observaţie
Citirea mărimilor de stare cu ajutorul diagramei p–h este supusă
erorilor din motive subiective. Se recomandă refacerea citirilor dacă
eroarea calculelor este mai mare de 5%.

Fig. 2.4 Metodologia de determinare a temperaturilor de fierbere (saturaţie)


pentru presiunile de 0,25, 4 şi 10 bar [4]
Procesul de fierbere 23

Tabelul 2.1 Influenţa presiunii asupra temperaturii de saturaţie


Presiunea Temperatura de saturaţie
p [bar ] Ts ( p )  oC 
0,25 65
1 100
4 143
10 180

TEMĂ PROPUSĂ 2

Într-un recipient se află o cantitate de 1 kg apă. Recipientul este


plasat pe un arzător de gaz pentru care se cunosc debitul volumic
V& = 0 , 1 m 3 h , puterea calorifică inferioară H i = 36 MJ kg şi densitatea
ρ = 0 , 8 kg m 3 . Să se determine timpul necesar fierberii apei la presiune
atmosferică (de la x=0 la x=1).

SOLUŢIE
Ecuaţia de bilanţ energetic ce caracterizează situaţia dată este
prezentată în relaţia (2.1).
Q fierbere
Q& arzator = (2.1)
τ
Unde:
– Q& arzator este fluxul de căldură furnizat prin arderea gazului la
nivelul arzătorului;
– Q fierbere este căldura necesară fierberii apei din recipient;
– τ este timpul de realizare al procesului de fierbere.
Fluxul de căldură furnizat prin arderea gazului se poate calcula
folosind relaţia:
V& ⋅ ρ 0 , 1 ⋅ 0, 8
Q& arzator = ⋅ Hi = ⋅ 36 ⋅ 10 3 = 0, 8 kW (2.2)
3600 3600
Căldura necesară realizării procesului de fierbere se calculează
cu relaţia:
kJ
( )
Q fierbere = m ⋅ h f − hi = m ⋅ rH 2O = 1 ⋅ ( 2677 − 427 ) = 2250
kg
(2.3)
24 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

În relaţia (2.3), hi reprezintă entalpia apei la începutul procesului de


fierbere, h f reprezintă entalpia apei la sfârşitul procesului de fierbere iar
diferenţa dintre cele două notată cu rH O este căldura latentă de
2

vaporizare a apei la o anumită presiune [1,2,5].


Pentru aplicaţia dată, entalpiile h f şi hi se determină din
diagrama T–s la intersecţia dintre izobara de 1 bar (fig. 2.4) şi curbele
de saturaţie x=1, respectiv x=0. Valorile obţinute sunt: h f = 2677 kJ kg
, hi = 427 kJ kg .
Din relaţiile (2.1), (2.2) şi (2.3), rezultă timpul necesar realizării
procesului de fierbere:
Q 2250
τ = & fierbere = ≅ 2813 s ≅ 0,78 h ≅ 47 min (2.4)
Q
arzator 0, 8

Observaţie
Rezultatul obţinut este valabil doar în ipoteza în care fluxul de
căldură degajat prin ardere este transmis integral apei din recipient. În
realitate, acest flux de căldură nu este transmis integral apei datorită
pierderilor de căldură.
3. DIAGRAMELE AGENŢILOR FRIGORIFICI

Agenţi frigorifici. Diagrama p–h. Punctul critic.


Agenţii frigorifici sunt agenţii termodinamici de lucru ai instalaţiilor
frigorifice. După provenienţă aceştia se pot clasifica în:
agenţi frigorifici naturali – ex: amoniac (NH3);
agenţi frigorifici sintetici – ex: freoni.
Definiţie
Freonii sunt derivaţi dublu halogenaţi ai hidrocarburilor saturate
obţinuţi prin înlocuirea totală sau parţială a atomilor de hidrogen cu
atomi de fluor, clor sau brom [1–3].
Agenţii frigorifici se notează folosind litera F sau R (cel mai
frecvent) urmată de numele acestuia. Exemplu: R12, R134a, R404a,
R717 etc.
Din punctul de vedere al proprietăţilor termodinamice, agenţii
frigorifici se mai pot clasifica în [1–3]:
Azeotropi – pentru care procesele de schimbare de fază
vaporizare–condesare au loc la p=ct şi t=ct;
Neazeotropi – pentru care procesele de schimbare de fază
vaporizare–condesare au loc la p=ct şi t≠ct ;
Pentru calculele din tehnica frigului se folosesc diagramele
presiune (p) – entalpie (h), prezentate schematic în figura 3.1 [1–3].

Fig. 3.1 Diagrama presiune (p) – entalpie (h)


26 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Definiţie
Aşa cum a fost specificat anterior, punctul critic (K) este o stare
termodinamică ce se caracterizează prin anumite valori ale presiunii
(pk) şi temperaturii (tk) critice pentru care agentul frigorific trece
instantaneu din stare lichidă în stare de vapori [1-3]. Semnificaţia
acestei stări este aceeaşi şi pentru diagrama T–s şi pentru p–h şi
reprezintă intersecţia curbelor de lichid saturat şi vapori saturaţi (x=0
∩ x=1).

Exemplu
Freonul R134a este caracterizat de: p KR134 a ≅ 40 bar ;
t KR134 a ≅ 102 oC ;
Freonul R404a este caracterizat de: pKR 404 a ≅ 37 bar ; t K404 a ≅ 72 oC ;
Apa este caracterizată de: p KH O ≅ 216 bar ; t KH O ≅ 370 oC ;
2 2

Metodologia de stabilire a presiunilor şi temperaturilor critice


pentru cei doi agenţi frigorifici este prezentată în figura 3.2 şi figura 3.3
[1,4].

Fig. 3.2 Stabilirea presiunii şi temperaturii critice pentru freonul R134a


Diagramele agenţilor frigorifici 27

Fig. 3.3 Stabilirea presiunii şi temperaturii critice pentru freonul R404a

După cum se observă din exemplul de mai sus, presiunea şi


temperatura critică au valori diferite pentru fiecare agent frigorific.

Presiunea şi temperatura de vaporizare, condensare


Curbele de saturaţie reprezintă locul geometric al punctelor care
marchează începutul procesului de vaporizare sau sfârşitul procesului
de condensare (curba de lichid saturat sau x=0), respectiv sfârşitul
procesului de vaporizare sau începutul procesului de condensare
(curba de vapori saturaţi uscaţi x=1).
Temperatura de vaporizare se notează în general cu to şi reprezintă
temperatura de saturaţie (pentru care începe procesul de vaporizare) la o
anumită presiune de vaporizare (care se notează cu p0 ), adică t0 = t s ( p0 )
.
Temperatura de condensare se notează în general cu tc şi
reprezintă temperatura de saturaţie (pentru care începe procesul de
condensare) la o anumită presiune de condensare (care se notează
cu pc ), adică tc = t s ( pc ) [1,2,5].
Tabelul 3.1 prezintă valorile temperaturii de vaporizare to pentru
agenţii frigorifici R134a, R404a, amoniac (R717) şi apă la presiunea
de vaporizare p0 = 1 bar .
28 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Tabelul 3.1 Temperaturile de vaporizare la p0=1 bar


Agentul frigorific p0 [bar ] t0 [ C]
o

R134a 1 –26
R404a 1 –47
R717 1 –33
H2O 1 100

Tabelul 3.2 prezintă valorile temperaturii de condensare tc


pentru agenţii frigorifici R134a, R404a, amoniac (R717) şi apă la
presiunea de condensare pc = 10 bar .

Tabelul 3.2 Temperaturile de condensare la pc=10 bar


Agentul frigorific pc [bar ] [ ]
t c oC
R134a 10 39
R404a 10 16,5
R717 10 25
H2O 10 180

După cum se observă din tabelul 3.1 şi tabelul 3.2, pentru


aceeaşi presiune de vaporizare sau condensare, temperatura de
vaporizare sau condensare este funcţie de natura agentului frigorific.

Metodologia de determinare a temperaturilor de vaporizare şi


condensare din tabelul 3.1 şi tabelul 3.2 este prezentată pentru agenţii
frigorifici R134a, R404a şi R717 în figurile 3.4, 3.5 şi 3.6 [4]. În aceste
figuri se observă că temperatura de vaporizare se stabileşte la
intersecţia dintre izobară (linia marcată cu verde) şi curba de lichid
saturat (x=0), respectiv vapori saturaţi uscaţi (x=1).

Tabelul 3.3 Temperaturile de vaporizare la diferite presiuni pentru R134a


Agentul frigorific p0 [bar ] t0 [ C]
o

1 –26
2 –10
R134a
4 9
10 39
Diagramele agenţilor frigorifici 29

Creşterea presiunii de vaporizare conduce la creşterea


temperaturii de vaporizare după cum se observă din tabelul 3.3 şi
figura 3.7 [4]. Această observaţie este valabilă şi în cazul procesului
de condensare pentru care creşterea presiunii conduce la creşterea
temperaturii de condensare.

Fig. 3.4 Stabilirea t0 şi tc la p0 = 1 bar şi pc = 10 bar


pentru freonul R134a

Fig. 3.5 Stabilirea t0 şi tc la p0 = 1 bar şi pc = 10 bar


pentru freonul R404a
30 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 3.6 Stabilirea t0 şi tc la p0 = 1 bar şi pc = 10 bar


pentru freonul R717

Fig. 3.7 Stabilirea temperaturii de vaporizare la diferite presiuni pentru


freonul R134a

Stări termodinamice
În apropierea stărilor de saturaţie şi în zona de lichid, ecuaţiile ce
caracterizează gazele perfecte nu mai sunt valabile [5]:
– Ecuaţia termică de stare: p ⋅V ≠ m ⋅ R ⋅ T ;
Diagramele agenţilor frigorifici 31

V
– Legea Guy-Lussac: ≠ ct ;
T
– Legea Boyle-Mariotte: p ⋅V ≠ ct ;
p
– Lega lui Charles: ≠ ct ;
T
– Ecuaţia lui Poisson: p ⋅V k ≠ ct .

Singurele ecuaţii care se pot utiliza sunt expresiile matematice


ale primului şi celui de-al doilea principiu al termodinamicii [5].

Principiul I: δ q = dh + δ lt ; δ u = dh + δ l ;
Principiul II: δ q = T ⋅ ds ;

Cu ajutorul diagramelor se pot determina mărimile


termodinamice de stare şi se pot urmări procesele termice ce se
defăşoară în maşinile şi instalaţiile cu vapori [1].
Mărimile termodinamice de stare ce pot fi citite din diagrama p–h
sunt prezentate în figura 3.8 [1–4].

Fig. 3.8 Mărimile termodinamice de stare din diagrama p–h

t=ct p=ct h=ct v=ct s=ct x=ct

Legendă: Temperatura presiune entalpie volum entropie titlul


specific vaporilor
[°C] [bar] [kJ/kg] [m3/kg] [kJ/(kgK)] [–]
32 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Definiţie
mv masa de vapori saturati uscati
Titlul vaporilor este [1,3,5]: x = = .
mag masa de agent
Pe curba de lichid saturat: mv = 0 ⇒ x = 0;
Pe curba de vapori saturaţi uscaţi: mv = m ag ⇒ x = 1;

Parametrii sau mărimile de stare pe curba de lichid saturat (x=0)


se notează cu indicele (') iar cele de pe curba de vapori saturaţi uscaţi
cu indicele ('').
x = 0 ⇒ h′; v ', s′, ρ ′, u′;
x = 1 ⇒ h′′; v′′, s′′, ρ ′′, u′′;
Dacă se doreşte calcularea proprietăţilor agentului în domeniul
vaporilor saturaţi umezi se utilizează expresiile [1,5]:
h = h′ + x ⋅ ( h′′ − h′) (3.1)
s = s′ + x ⋅ ( s′′ − s′) (3.2)
v = v′ + x ⋅ ( v′′ − v′) (3.3)

APLICAŢIE – determinarea unei stări termodinamice în


domeniul vaporilor saturaţi umezi

Pentru agentul frigorific R134a, să se determine entalpia


corespunzătoare stării termodinamice caracterizate de x=0,1 şi p=1 bar.
Metodologia de rezolvare este prezentată în figura 3.9 [4] şi se
parcurg paşii de mai jos:
pasul 1 – se trasează izobara p=1 bar;
pasul 2 – la intersecţia dintre p=1 bar şi x=0 se determină
h′ ≅ 166 kJ kg ;
pasul 3 – la intersecţia dintre p=1 bar si x=1 se determină
h′′ ≅ 382 kJ kg ;
pasul 4 – se aplică expresia 3.1 şi rezultă:
h = 166 + 0, 1 ⋅ ( 382 − 166 ) ≅ 188 kJ kg

TEMĂ PROPUSĂ

Să se refacă aplicaţia de mai sus pentru p=2 bar şi x=0,7.


Diagramele agenţilor frigorifici 33

Fig. 3.9 Metodologia de determinare a entalpiei în domeniul vaporilor


saturaţi umezi

Determinarea unei stări termodinamice


O stare termodinamică în diagrama p–h se determină la
intersecţia a două curbe ce exprimă după caz, mărimi de stare
(h,v,s,p,t şi x) pentru agentul frigorific respectiv.

APLICAŢIE – determinarea stărilor termodinamice în


diagrama p–h

Printr-o conductă curge agentul frigorific R134a având


temperatura de 70°C şi presiunea de 7 bar. Să se fixeze starea
termodinamică a agentului frigorific în diagrama p–h şi să se citească
mărimile de stare v,h,s şi x corespunzătoare.

SOLUŢIE
Metodologia de rezolvare a acestei aplicaţii este prezentată în
figura 3.10 şi figura 3.11 [4] fiind necesară parcurgerea următorilor
paşi:
pasul 1 – se trasează izobara p=7 bar;
pasul 2 – se trasează izoterma t=70°C;
34 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

La intersecţia celor două curbe ce exprimă mărimi de stare se


obţine starea termodinamică A de vapori supraîncălziţi.
pasul 3 – se citesc pe rând mărimile de stare ce corespund
stării A (fig. 3.11)
sA ≅ 1, 85 kJ ( kgK ) ; hA ≅ 457 kJ kg ; v A ≅ 0 , 036 m 3 kg ;
Titlul vaporilor nu poate fi determinat şi nu are sens în domeniul
vaporilor supraîncălziţi.

Fig. 3.10 Determinarea unei stări termodinamice în domeniul vaporilor


supraîncălziţi

Fig. 3.11 Determinarea mărimilor de stare h, s, v


Diagramele agenţilor frigorifici 35

TEMĂ PROPUSĂ

Pentru agentul frigorific R134a:


1. Să se fixeze în diagrama p–h starea termodinamică pentru
care se cunosc t=90°C şi p=10 bar. Să se citească toate mărimile de
stare.
2. Să se fixeze în diagrama p–h starea termodinamică pentru
care se cunosc p =10 bar şi x=0,5. Să se citească toate mărimile de
stare.
3. Să se fixeze în diagrama p–h starea termodinamică pentru
care se cunosc h=400 kJ/kg şi p=1 bar. Să se citească toate mărimile
de stare.
4. Să se fixeze în diagrama p–h starea termodinamică pentru
care se cunosc v=0,06 m3/kg şi p=2 bar. Să se citească toate mărimile
de stare.
5. Să se fixeze în diagrama p–h starea termodinamică pentru
care se cunosc t=90°C şi p=20 bar. Să se citească toate mărimile de
stare.
6. Să se fixeze în diagrama p–h starea termodinamică pentru
care se cunosc t=–10°C şi x=0. Să se citească toate mărimile de stare.
7. Să se fixeze în diagrama p–h starea termodinamică pentru
care se cunosc t =–20°C şi x=1. Să se citească toate mărimile de
stare.
36 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
4. PROCESE TERMODINAMICE
CARACTERISTICE INSTALAŢIILOR
FRIGORIFICE

Procesele termodinamice care stau la baza funcţionării


sistemelor frigorifice cu comprimare mecanică de vapori sunt
vaporizarea, comprimarea, condensarea şi laminarea. În continuare
se propune o analiză succintă a fiecăruia [1].

Procesul de vaporizare
Definiţie
Vaporizarea completă este un proces termodinamic de schimbare de
fază, în timpul căruia, agentul termodinamic trece din stare de lichid
saturat (x=0) în stare de vapori saturaţi uscaţi (x=1), trecând prin stări
intermediare de vapori saturaţi umezi [1,2,5]. În instalaţiile frigorifice
procesul de vaporizare are loc la presiune constantă.

Observaţii
1. Un proces de vaporizare poate să pornească de la valori x>0
şi să se finalizeze la valori x≤1 în funcţie de situaţia reală întâlnită în
practică.
2. Procesul de vaporizare se realizează pe seama unui flux de
căldură furnizat din exterior (preluat de la sursa rece – mediul sau
corpul răcit).
3. În instalaţiile şi sistemele frigorifice, procesul de vaporizare se
desfăşoară în schimbătoare de căldură numite vaporizatoare care au
rolul de a prelua căldura de la sursa rece (mediul sau corpul răcit).
Una dintre reprezentările schematice ale vaporizatoarelor este cea
din figura 4.1 [1,2].
4. Din punctul de vedere al montajului, intrarea agentului frigorific
se realizează prin partea de jos a vaporizatorului iar ieşirea prin partea
de sus [1,2].
38 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 4.1 Reprezentarea schematică a vaporizatorului

Figura 4.2 şi figura 4.3 prezintă o serie de imagini cu


vaporizatoare întâlnite în practică [6,7].

Fig. 4.2 Vaporizatorul unui frigider casnic

Fig. 4.3 Diferite tipuri de vaporizatoare industriale


Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 39

APLICAŢIE
Procesul de vaporizare

Cât este fluxul de căldură preluat de agentul frigorific R134a


pentru care se cunoaşte debitul masic m& = 0, 01 kg s , într-un proces
complet de vaporizare (de la x=0 la x=1) la presiunea de 1 bar. Să se
reprezinte procesul (1'–1'') în diagrama p–h şi să se citească mărimile
de stare în punctele de început şi sfârşit ale procesului.

SOLUŢIE
Aplicaţia de mai sus va fi rezolvată pentru agentul frigorific R134a
şi se vor parcurge paşii de mai jos. Pentru agenţii R404a şi R717 se
procedează similar.

Pasul 1 – se trasează procesul de vaporizare 1'–1'' în


diagrama p–h după cum este prezentat în figura 4.4 [4].

Fig. 4.4 Procesul de vaporizare pentru R134a la p=1 bar

Pasul 2 – se citesc mărimile termodinamice de stare în


punctele 1' şi 1''. Rezultatele citirilor sunt prezentate în tabelul
4.1.
40 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Tabelul 4.1 Mărimile termodinamice de stare în punctele 1' şi 1''


Mărimea Punctul 1' Punctul 1''
p [bar] 1 1
[ ]
t oC –26 –26
h [kJ kg ] 166 382
s [kJ (kgK )] 0,873 1,74
Nu se poate citi din
[
v m3 kg ] diagrama p–h pe curba x=0
0,193
x [−] 0 1

Pasul 3 – se aplică procesului 1'–1'' expresia matematică a


Primului principiu al termodinamicii pentru sisteme deschise
[5].

δ q = dh + δ lt

δ lt = −v ⋅ dp ⇒ δ q = dh → q1′−1′′ =
 dp = 0 (4.1)

1′′ kJ
= ∫ dh = h1′′ − h1′ = 382 − 166 = 216
1′ kg

Diferenţa q1′−1′′ = h1′′ − h1′ = rR134 a reprezintă căldura latentă de


vaporizare a freonului R134a la presiunea de 1 bar. Dacă se compară
rR134a cu rH O = 2250 kJ kg (vezi laboratorul fierberea apei) se constată
2

că într-un proces de vaporizare la p=1 bar, apa are o capacitate de a


prelua căldură de peste 10 ori mai mare decât cea a freonului R134a.

Pasul 4 – se calculează fluxul de căldură preluat.


Q& 1′ −1′′ = m& ⋅ q1′− 1′′ = 0 , 01 ⋅ 216 = 2 , 16 kW (4.2)

TEMĂ PROPUSĂ

Să se refacă aplicaţia pentru agenţii R404a, R717 şi să se


prezinte comparativ rezultatele conform tabelului 4.2 de mai jos.
Comentaţi rezultatele.
Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 41

Tabelul 4.2 Prezentarea rezultatelor pentru procesul de vaporizare 1' şi 1''


R404a R717
Mărimea
Punctul 1' Punctul 1'' Punctul 1' Punctul 1''
p [bar]
[ ]
t oC
h [kJ kg ]
s [kJ (kgK )]
[
v m3 kg ]
x [−]
r [kJ kg ]
Q&1′ −1′′ [kW ]

Procesul de comprimare

Definiţie
Procesul de comprimare este un proces termodinamic în timpul căruia
presiunea gazelor sau vaporilor creşte [1,2,5].

Observaţii
1. Procesul de comprimare se realizează consumând energie.
2. În instalaţiile şi sistemele frigorifice cu comprimare mecanică
de vapori, procesul de comprimare se realizează cu ajutorul
compresoarelor [1–3].

Una dintre reprezentările schematice ale compresoarelor este


cea din figura 4.5 [1,2].

Fig. 4.5 Reprezentarea schematică a compresoarelor


42 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Figura 4.6 [8] şi figura 4.7 [9,10] prezintă o serie de imagini cu


compresoare întâlnite în practică.

Fig. 4.6 Compresoare frigorifice Bitzer

Fig. 4.7 Compresor frigorific ermetic

APLICAŢIE
Procesul de comprimare

Cât este puterea necesară comprimării adiabate (s=ct) a


agentului frigorific R134a pentru care se cunoaşte debitul masic
m& = 0, 01 kg s de la paspiratie=1 bar la prefulare=10 bar. Să se reprezinte
procesul (1''–2) în diagrama p–h şi să se citească mărimile de stare în
punctele de început şi sfârşit ale procesului.
Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 43

SOLUŢIE
Aplicaţia de mai sus va fi rezolvată parcurgând paşii de mai jos.
Pasul 1 – se trasează procesul de comprimare 1''–2 în
diagrama p–h după cum este prezentat în figura 4.8 [4].

Fig. 4.8 Procesul de comprimare pentru R134a


de la p=1 bar şi x=1 la p=10 bar

Pasul 2 – se citesc mărimile termodinamice de stare în punctele


1'' şi 2. Rezultatele citirilor sunt prezentate în tabelul 4.3.

Tabelul 4.3 Mărimile termodinamice de stare în punctele 1'' şi 2


Mărimea Punctul 1'' Punctul 2
p [bar] 1 10
[ ]
t oC –26 48
h [kJ kg ] 382 429
s [kJ (kgK )] 1,74 1,74
[
v m3 kg ] 0,193 0,0217
Nu are
x [−] 1
sens

Pasul 3 – se aplică procesului 1''–2 expresiile matematice ale


Primului şi celui de-al doilea principiu al termodinamicii pentru
sisteme deschise [5].
44 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

 I : δ q = dh + δ lt

 II : δ q = T ⋅ ds ⇒ dh = −δ lt → δ lt = −dh → lt1′′−2 =
 s = ct ⇒ ds = 0 (4.3)

2 kJ
= − ∫ dh = − ( h2 − h1′′ ) = − ( 429 − 382 ) = −47
1′′ kg
În relaţiile (4.3), − ( h2 − h1′′ ) = lt 1′′− 2 reprezintă lucrul mecanic
specific necesar realizării procesului de comprimare, iar semnul (–)
arată că este consumat.
Lucrul mecanic specific necesar realizării procesului de
comprimare se poate scrie:
kJ
lt1′′−2 = h2 − h1′′ = 47 (4.4)
kg
Pasul 4 – se calculează puterea necesară realizării
comprimării.
P1′′−2 = m& ⋅ lt1′′−2 = 0, 01 ⋅ 47 = 0, 47 kW (4.5)

TEMĂ PROPUSĂ

Să se refacă aplicaţia pentru agenţii R404a, R717 şi să se


prezinte comparativ rezultatele conform tabelului 4.4 de mai jos.
Comentaţi rezultatele.

Tabelul 4.4 Prezentarea rezultatelor pentru


procesul de vaporizare 1'' şi 2
R404a R717
Mărimea
Punctul 1'' Punctul 2 Punctul 1'' Punctul 2
p [bar]
[ ]
t oC
h [kJ kg ]
s [kJ (kgK )]
[
v m3 kg ]
x [−]
lt 1′′− 2 [kJ kg ]
P1′′−2 [kW ]
Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 45

Procesul de condensare

Definiţie
Condensarea completă este un proces termodinamic de schimbare de
fază, în timpul căruia, agentul termodinamic trece din stare de vapori
saturaţi uscaţi (x=1) în stare de lichid saturat (x=0), trecând prin stări
intermediare de vapori saturaţi umezi. În instalaţiile frigorifice procesul
de condensare are loc la presiune constantă [1,2,5].

Observaţii
1. Procesul de condensare se realizează pe seama unui flux de
căldură cedat sursei calde (aer, apă sau alt mediu de răcire).
2. În instalaţiile şi sistemele frigorifice, procesul de condensare
se desfăşoară în schimbătoare de căldură numite condensatoare care
au rolul de a ceda sursei calde căldura preluată de la sursa rece şi
puterea necesară antrenării compresorului. Una dintre reprezentările
schematice ale condensatoarelor este cea din figura 4.9 [1,2].
3. Din punctul de vedere al montajului, intrarea agentului frigorific
se realizează prin partea de sus a condensatorului iar ieşirea prin
partea de jos.
4. În timpul funcţionării instalaţiilor frigorifice cu comprimare
mecanică de vapori, procesul de condensare este precedat de un
proces de răcire a vaporilor refulaţi de compresor până la saturaţie
(x=1) [1–3].

Fig. 4.9 Reprezentarea schematică a condensatorului


46 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Figurile 4.10 [6], 4.11 [10], 4.12 [8] şi 4.13 [7] prezintă o serie de
imagini cu condensatoare întâlnite în practică.

Fig. 4.10 Condensator de frigider Fig. 4.11 Agregat frigorific

Fig. 4.12 Condensator răcit cu apă Fig. 4.13 Condensator răcit cu aer
Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 47

APLICAŢIE
Procesul de condensare

Cât este fluxul de căldură cedat la nivelul condensatorului unei


instalaţii frigorifice prin care circulă agentul frigorific R134a pentru care
se cunoaşte debitul masic m& = 0, 01 kg s , în timpul procesului
caracterizat de starea de început 2 (din aplicaţia precedentă) şi cea de
sfârşit 3'. Să se reprezinte procesul (2–3') în diagrama p–h şi să se
citească mărimile de stare în punctele de început şi sfârşit ale
procesului.

SOLUŢIE
Aplicaţia de mai sus va fi rezolvată parcurgând paşii de mai jos.

Pasul 1 – se trasează procesul de condensare 2–3' în


diagrama p–h după cum este prezentat în figura 4.14 [4].

Fig. 4.14 Procesul de condensare 2–3' pentru R134a

Pasul 2 – se citesc mărimile termodinamice de stare în


punctele 2 şi 3'. Rezultatele citirilor sunt prezentate în
tabelul 4.5.
48 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Tabelul 4.5 Mărimile termodinamice de stare în punctele 2 şi 3'


Mărimea Punctul 2 Punctul 3'
p [bar] 10 10
[ ]
t oC 48 39
h [kJ kg ] 429 256
s [kJ (kgK )] 1,74 1,19
Nu se poate citi din
[
v m3 kg ] 0,0217
diagrama p–h pe curba x=0
x [−] Nu are sens 0

Pasul 3 – se aplică procesului 2–3' expresia matematică a


Primului principiu al termodinamicii pentru sisteme deschise [5].
δ q = dh + δ lt
 3′
δ lt = −v ⋅ dp ⇒ δ q = dh → q2 −3′ = ∫2 dh = h3′ − h2 =
 dp = 0 (4.6)

kJ
= 256 − 429 = −173
kg
În relaţiile (4.6), diferenţa q2 −3′′ = h3′ − h2 = qc se numeşte sarcină
termică specifică a condensatorului, iar semnul (–) arată că este
căldură cedată [5].
Sarcina termică specifică a condensatorului se poate scrie:
kJ
qc = h2 − h3′ = 173 (4.7)
kg
Pasul 4 – se calculează fluxul de căldură cedat la nivelul
condensatorului:
Q& c = m& ⋅ qc = 0, 01 ⋅ 173 = 1, 73 kW (4.8)

Observaţii
1. După cum se observă din figura 4.14, în condensatorul
instalaţiilor frigorifice au loc două procese succesive: 2–3'' numit
proces de răcire până la saturaţie (x=1) urmat de procesul 3''–3' de
condensare efectivă (de la x=1 la x=0).
2. Dintre cele două procese, se observă că în cel de condensare
efectivă se cedează cea mai mare cantitate de căldură.
Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 49

TEMĂ PROPUSĂ

Să se refacă aplicaţia pentru agenţii R404a, R717 şi să se


prezinte comparativ rezultatele conform tabelului 4.6 de mai jos.
Comentaţi rezultatele.

Tabelul 4.6 Prezentarea rezultatelor pentru procesul


din condensator 2–3'
R404a R717
Mărimea
Punctul 2 Punctul 3' Punctul 2 Punctul 3'
p [bar]
[ ]
t oC
h [kJ kg ]
s [kJ (kgK )]
[
v m3 kg ]
x [−]
qc [kJ kg]
Q& c [kW ]

Procesul de laminare

Definiţie
Procesul de laminare este un proces termodinamic ireversibil de
scădere a presiunii. În cazul fluidelor frigorifice, scăderea de presiune
este însoţită şi de scădere de temperatură [1–3].

Observaţii
1. Procesul de laminare are loc la entalpie constantă.
2. Procesul de laminare se desfăşoară în dispozitive numite ventil
de laminare sau tub capilar. Reprezentările schematice ale ventilelor de
laminare şi tubului capilar sunt prezentate în figura 4.15 [1,2].
50 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 4.15 Reprezentarea schematică a ventilului de laminare


şi tubului capilar

Figurile 4.16 [11] şi 4.17 [6] prezintă o serie de imagini pentru


ventilul de laminare şi tubul capilar.

Fig. 4.16 Ventil de laminare Fig. 4.17 Tub capilar

APLICAŢIE
Procesul de laminare

Să se reprezinte în diagrama p–h procesul de laminare care


începe în starea termodinamică 3' (aplicaţia precedentă) şi se
sfârşeşte la nivelul presiunii de vaporizare p=1 bar (prima aplicaţie).

SOLUŢIE
Aplicaţia de mai sus va fi rezolvată parcurgând paşii de mai jos.
Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 51

Pasul 1 – se trasează procesul de laminare 3'–4 în diagrama


p–h după cum este prezentat în figura 4.18 [4].

Fig. 4.18 Procesul de laminare 3'– 4 pentru R134a

Pasul 2 – se citesc mărimile termodinamice de stare în


punctele 3'–4. Rezultatele citirilor sunt prezentate în tabelul
4.7.

Tabelul 4.7 Mărimile termodinamice de stare în punctele 3' şi 4


Mărimea Punctul 3' Punctul 4
p [bar] 10 1
[ ]
t oC 39 –26
h [kJ kg ] 256 256
s [kJ (kgK )] 1,19 1,24
Nu se poate citi din diagrama
[
v m3 kg ] p–h pe curba x=0
0,079
x [−] 0 0,42

Pasul 3 – se aplică procesului 3'–4 expresia matematică a


Primului principiu al termodinamicii pentru sisteme deschise
[1,5].
52 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

δ q = dh + δ lt + wdw + gdz
δ q = 0;

δ lt = 0 ⇒ dh = 0 ⇒ h = ct (4.9)
 dw = 0

 dz = 0

Observaţie
Din expresia (4.9) se observă că în timpul procesului de laminare
schimbul de energie cu exteriorul este neglijat ceea ce înseamnă că
acest proces nu intervine în bilanţul energetic al sistemelor frigorifice.

TEMĂ PROPUSĂ

Să se refacă aplicaţia pentru agenţii R404a, R717 şi să se


prezinte comparativ rezultatele conform tabelului 4.8 de mai jos.
Comentaţi rezultatele.

Tabelul 4.8 Prezentarea rezultatelor pentru procesul de laminare 3'–4


R404a R717
Mărimea
Punctul 3' Punctul 4 Punctul 3' Punctul 4
p [bar]
[ ]
t oC
h [kJ kg ]
s [kJ (kgK )]
[
v m3 kg ]
x [−]

Observaţii
Procesele termodinamice ce stau la baza funcţionării sistemelor
frigorifice cu comprimare mecanică de vapori sunt vaporizarea,
comprimarea, condensarea şi laminarea. Aceste procese se
desfăşoară corespunzător în vaporizator, compresor, condensator şi
ventil de laminare sau tub capilar.
Procese termodinamice caracteristice instalaţiilor frigorifice 53

După cum este prezentat în figura 4.19 [4,7,8,12], succesiunea


de procese marcate cu roşu 4–1'' (vaporizare) → 1''–2 (comprimare)
→ 2–3'' (răcire până la saturaţie) urmat de 3''–3' (condensare efectivă)
→ 3'–4 (laminare) formează ciclul termodinamic de funcţionare al
sistemelor frigorifice cu comprimare mecanică de vapori (IFV) într-o
treaptă.
Echipamentele în care se desfăşoară procesele menţionate,
vaporizator → compresor → condensator → ventil de laminare,
formează instalaţia frigorifică cu comprimare mecanică de vapori într-o
treaptă.

Fig. 4.19 Ciclul termodinamic al IFV într-o treaptă


54 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
5. NECESARUL DE FRIG

APLICAŢIE
Calculul necesarului de frig
O cameră frigorifică realizată din panouri de poliuretan cu grosimea
δ iz = 80 mm este utilizată pentru refrigerarea fructelor de pădure.
Dimensiunile camerei sunt: lungime L=3m, lăţime l=3m şi înălţime h=2,5m.
Camera este amplasată într-o hală în care temperatura ambiantă este
tamb = 28°C . Cantitatea de produse ce urmează a fi refrigerată (m) este de
500 kg coacăze cu temperatura iniţială ti = 25°C . Temperatura finală la care
trebuie adus produsul este t f = 6 °C . Camera este prevăzută cu două
corpuri de iluminat ( nlampa = 2 ) având fiecare puterea ( Q& lampa ) de 75W.
1. Să se determine puterea frigorifică necesară instalaţiei
frigorifice pentru a realiza procesul de refrigerare în 6 ore, respectiv 12
ore ştiind:
– căldura specifică a coacăzelor înainte de solidificare
c=3,852 kJ/(kgK) [12];
– coeficientul de conductivitate termică al poliuretanului
λiz=0,025 W/(mK) [1];
– temperatura medie a solului tsol=15°C;
– temperatura interioară tint se consideră egală cu temperatura
finală a produsului tf;
– podeaua este neizolată fiind realizată din beton cu grosimea
δbeton=150 mm şi un coeficient de conductivitate termică
λbeton=0,59 W/(mK) [13];
– coeficientul de convecţie la interiorul camerei αint=80 W/(m2K) [2];
– coeficientul de convecţie la exteriorul camerei
αext=30 W/(m2K) [2];
2. Cât ar trebui să fie grosimea pereţilor, dacă ar fi confecţionaţi
din beton, pentru a avea aceeaşi rezistenţă termică?

SOLUŢIE – PUNCTUL 1
Definiţie
Necesarul de frig reprezintă fluxul total de căldură ce trebuie extras
din spaţiul frigorific sau mediul răcit a cărui temperatură trebuie
menţinută sub valoarea temperaturii ambiante [1–3].
56 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Pentru a răspunde la întrebările de mai sus, se porneşte de la


schema propusă în figura 5.1.

a) secţiune frontală

b) secţiune transversală
Fig. 5.1 Schema camerei frigorifice

Conform figurii 5.1 şi a definiţiei de mai sus, necesarul de frig se


poate scrie:
Q& nec = Q& pereti + Q& podea + Q& iluminat + Q& produs (5.1)
Unde:
– Q& pereti reprezintă fluxul de căldură care pătrunde prin pereţi;
Necesarul de frig 57

– Q& podea reprezintă fluxul de căldură care pătrunde prin podea;


– Q& iluminat reprezintă fluxul de căldură provenit de la corpurile de
iluminat;
– Q& produs reprezintă fluxul de căldură provenit de la produs.

În continuare, se va calcula fiecare termen din expresia (5.1).

Fluxul de căldură care pătrunde prin pereţi


Fluxul de căldură care pătrunde prin pereţi se calculează
conform relaţiei (5.2), care arată că acesta este suma dintre fluxurile
de căldură ce pătrund prin fiecare perete.
5
Q& pereti = ∑ Q& p ,i (5.2)
i =1
După cum s-a prezentat în primul laborator, fluxul de căldură
schimbat de două medii separate de un perete se calculează cu relaţia
(5.3) [1–3].
Q& = k ⋅ S ⋅ ∆T (5.3)
Unde:
 W 
– k  2  este coeficientul global de schimb de căldură;
m K 
– S  m 2  este suprafaţa de schimb de căldură;
– ∆ T [ K ] este diferenţa de temperatură datorită căreia se
instalează schimbul de căldură.
Coeficientul global de schimb de căldură se calculează folosind
expresia (5.4).
1
k= (5.4)
1 n
δi 1
+∑ +
α int i =1 λi α ext

Termenii din expresia (5.4) reprezintă:


 W 
– α int  2  coeficientul de convecţie la interior şi
m K 
caracterizează transferul de căldură dintre fluidul interior (în acest caz,
aer) şi peretele interior;
– δ [ m ] grosimea peretelui;
58 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

 W 
– λ coeficientul de conductivitate termică;
 m ⋅ K 
 W 
– α ext  2  coeficientul de convecţie la exterior şi
m K 
caracterizează transferul de căldură dintre perete şi fluidul exterior (în
acest caz, aer).
Fluxul de căldură care pătrunde prin pereţi se calculează
aplicând expresiile (5.3) şi (5.4) pentru fiecare perete.
Peretele nordic
1 1 W
knord = = = 0, 309 2
1 δ iz 1 1 80 ⋅ 10 −3
1 m K
+ + + +
α int λiz α ext 80 0, 025 30
∆Tnord = ( t amb + 273, 15 ) − ( tint + 273, 15 ) = 22 K

S nord = L ⋅ h = 3 ⋅ 2, 5 = 7 , 5 m 2

Q& nord = knord ⋅ S nord ⋅ ∆Tnord = 0, 309 ⋅ 22 ⋅ 7 , 5 ≅ 51W

Peretele sudic
1 1 W
ksud = = = 0, 309 2
1 δ iz 1 1 80 ⋅ 10 −3
1 m K
+ + + +
α int λiz α ext 80 0, 025 30
∆ Tsud = ( t amb + 273, 15 ) − ( tint + 273, 15 ) = 22 K

S sud = L ⋅ h = 3 ⋅ 2, 5 = 7 , 5 m 2

Q& sud = k sud ⋅ S sud ⋅ ∆Tsud = 0, 309 ⋅ 22 ⋅ 7 , 5 ≅ 51W

Peretele estic
1 1 W
kest = = = 0, 309 2
1 δ 1 1 80 ⋅ 10 −3
1 m K
+ iz + + +
α int λiz α ext 80 0, 025 30
∆Test = ( t amb + 273, 15 ) − ( tint + 273, 15 ) = 22 K

Sest = l ⋅ h = 3 ⋅ 2, 5 = 7 , 5 m 2

Q& est = kest ⋅ S est ⋅ ∆Test = 0, 309 ⋅ 22 ⋅ 7 , 5 ≅ 51W


Necesarul de frig 59

Peretele vestic
1 1 W
kvest = = = 0, 309 2
1 δ iz 1 1 80 ⋅ 10 −3
1 m K
+ + + +
α int λiz α ext 80 0, 025 30
∆ Tvest = ( t amb + 273, 15 ) − ( tint + 273, 15 ) = 22 K
Svest = l ⋅ h = 3 ⋅ 2, 5 = 7 , 5 m 2
Q& vest = kvest ⋅ Svest ⋅ ∆Tvest = 0, 309 ⋅ 22 ⋅ 7 , 5 ≅ 51W

Plafon
1 1 W
k plafon = = = 0, 309 2
1 δ iz 1 1 80 ⋅ 10 −3
1 m K
+ + + +
α int λiz α ext 80 0, 025 30
∆ T plafon = ( t amb + 273, 15 ) − ( tint + 273, 15 ) = 22 K
S plafon = L ⋅ l = 3 ⋅ 3 = 9 m 2
Q& plafon = k plafon ⋅ S plafon ⋅ ∆ T plafon = 0 , 309 ⋅ 22 ⋅ 9 ≅ 62 W
Folosind relaţia (5.2), rezultă fluxul de căldură care pătrunde prin
pereţi:
5
Q& pereti = ∑ Q& p ,i = Q& nord + Q& sud + Q& est + Q& vest + Q& plafon ≅
i =1

≅ 51 + 51 + 51 + 51 + 62 ≅ 266 W ≅ 0, 27 kW

Fluxul de căldură care pătrunde prin podea


Fluxul de căldură care pătrunde prin podea se obţine folosind
expresiile (5.3) şi (5.4) cu observaţia că în această situaţie, nu se mai
consideră transferul de căldură prin convecţie la exterior, deoarece
podeaua din beton este în contact direct cu pământul. În consecinţă,
nu există un fluid la exteriorul acesteia.
1 1 W
k podea = = ≅ 3,71 2
1 δ beton 1 150 ⋅ 10 −3
m K
+ +
αint λbeton 80 0, 59
∆T podea = ( t sol + 273, 15 ) − ( tint + 273, 15 ) = 9 K
S podea = L ⋅ l = 3 ⋅ 3 = 9 m 2
Q& podea = k podea ⋅ S podea ⋅ ∆ T podea = 3, 71 ⋅ 9 ⋅ 9 ≅ 300 W = 0 , 3 kW
60 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fluxul de căldură care provine de la corpurile de iluminat


Fluxul de căldură care provine de la corpurile de iluminat se
poate calcula folosind relaţia:
Q&iluminat = ∑ nlampa ⋅ Q&lampa
( ) (5.5)
Unde:
– nlampa este numărul corpurilor de iluminat;
– Q& lampa [ kW ] este fluxul de căldură provenit de la corpul de
iluminat care se consideră de regulă egal cu puterea electrică a
acestuia.
Folosind expresia (5.5) pentru aplicaţia dată, rezultă:
Q& iluminat = 2 ⋅ 75 = 150 W = 0, 15 kW

Fluxul de căldură care provine de la produs


Fluxul de căldură care provine de la produs se calculează cu
expresia de mai jos:
Qprodus
Q& produs = (5.6)
τ
Unde:
– Qprodus [ kJ ] reprezintă căldura extrasă în procesul de răcire;
– τ [ s ] timpul de realizare al procesului de răcire.
Căldura extrasă în timpul procesului de răcire se calculează
folosind expresia:
( )
Qprodus = Hi − H f = m ⋅ c ⋅ Ti − m ⋅ c ⋅ Tf = m ⋅ c ⋅ Ti − Tf (5.7)
Unde H i [ kJ ] este entalpia iniţială a produsului, iar H f [ kJ ] cea finală.
Aplicând relaţiile (5.6) şi (5.7) pentru situaţia dată şi transformând
mărimile ce intervin în unităţi SI se obţine fluxul de căldură provenit de
la produs corespunzător răcirii în 6 ore şi 12 ore.
Q produs 500 ⋅ 3, 852 ⋅ ( 25 − 6 ) 36595
Q& 6h
produs = = = ≅ 1, 69kW
τ6h 6 ⋅ 3600 21600

Q produs 500 ⋅ 3, 852 ⋅ ( 25 − 6 ) 36595


Q& 12h
produs = = = ≅ 0 , 85kW
τ 12 h 12 ⋅ 3600 43200
Necesarul de frig 61

Calculul necesarului de frig

Folosind expresia (5.1), se poate determina necesarul de frig ce


corespunde celor două situaţii propuse (răcire în 6 ore sau 12 ore):
Q& nec
6h
= Q& pereti + Q& podea + Q& ilu min at + Q& 6h
produs ≅

0, 27 + 0, 3 + 0, 15 + 1, 69 ≅ 2, 41 kW

Q& nec
12h
= Q& pereti + Q& podea + Q& ilu min at + Q& 12h
produs ≅

0, 27 + 0, 3 + 0, 15 + 0, 85 ≅ 1, 57 kW

Fig. 5.2 Diagrama de tip Sankey a necesarului de frig


pentru cazul răcirii în 6 ore

După cum se observă din figura 5.2 cea mai mare pondere
corespunde Q& 6h
produs 70 %, urmată de Q podea 12,5 %, Q pereti 11,2 % şi
& &

6.3 % Q& . De asemenea, se observă că prin pereţi pătrunde un


ilu min at

flux de căldură mai mic decât cel care pătrunde prin podea, de unde
rezultă posibilitatea izolării termice a podelei. Această investiţie va
conduce la scăderea necesarului de frig şi în final a consumului de
energie pentru realizarea efectului util.
62 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

SOLUŢIE – PUNCTUL 2
Grosimea pereţilor confecţionaţi din beton care ar conduce la
aceeaşi rezistenţă termică cu cea a pereţilor realizaţi din poliuretan se
determină folosind relaţia de mai jos:
perete
δ beton δ
Rtperete beton = Rtperete poliuretan ⇔ = poliuretan ⇒
λbeton λ poliuretan
λbeton ⋅ δ poliuretan 0, 59 ⋅ 80 ⋅ 10 −3
⇒ δ beton
perete
= = = 1, 888 m
λ poliuretan 0, 025

TEMĂ PROPUSĂ

Să se refacă aplicaţia de mai sus pentru refrigerarea unei


cantităţi de 700 kg:
– fragi
– portocale
– piersici
– cireşe
– banane
– cartofi
– roşii
– ceapă
– mazăre boabe
– varză
– carne vită slabă
– carne oaie grasă
– carne pasăre
– carne porc grasă
şi o grosime a izolaţiei de 100 mm. Temperatura finală la care
trebuie adus produsul şi căldura specifică masică depind de natura
produsului şi vor fi căutate în literatura de specialitate de către
studenţi. Celelalte date rămân neschimbate.
Necesarul de frig 63

APLICAŢIE
Timpul de răcire
1. Se consideră o instalaţie frigorifică cu comprimare mecanică
de vapori cu puterea frigorifică de Q& 0 = 10 kW utilizată pentru răcirea a
mcarne _ porc = 300 kg carne de porc grasă. Temperatura iniţială a cărnii
de porc este ti = 40 oC . Să se determine timpul de răcire, dacă
temperatura finală la care trebuie adus produsul variază în intervalul
t f = 35 ÷ − 30 oC .

Se cunosc:
– căldura specifică masică a cărnii de porc grase înainte de
kJ
solidificare: ciscarne_porc = 2, 135 ;
kgK
– căldura specifică masică a cărnii de porc grase după
kJ
solidificare: cdscarne_porc = 1, 340 ;
kgK
kJ
– căldura de solidificare a cărnii de porc: λsolidificare
carne _ porc
= 141 ;
kg
– temperatura de solidificare a cărnii de porc: t solidificare
carne _ porc
= −2 oC ;

2. Să se refacă aplicaţia de la punctul 1 considerând o putere


frigorifică Q& 0 = 5 kW şi Q& 0 = 15 kW . Să se compare şi să se
interpreteze rezultatele.

SOLUŢIE
Determinarea timpului de răcire se face în ipoteza că puterea
frigorifică a instalaţieie este utilizată numai pentru răcirea cărnii de
porc. Aporturile de căldură prin pereţi, podea şi de la corpurile de
iluminat se neglijează.
În aceste condiţii, timpul de răcire rezultă din expresia (5.6)
adaptată aplicaţiei de faţă:
Qcarne- porc Qcarne- porc
Q&0 = ⇒ τ racire = (5.8)
τ racire Q&0
Unde: – Q& 0 reprezintă puterea frigorifică a instalaţiei ( Q& 0 = 10 kW );
64 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

– Qcarne- porc este căldura preluată de la carnea de porc grasă (de


la produs) în timpul procesului de răcire;
– τ racire este timpul de răcire.

Căldura preluată de la carnea de porc (produs) se calculează în


funcţie de tipul procesului de răcire după cum este prezentat mai jos.
– pentru proces de refrigerare:
refrigerare
Qcarne_porc = Qcarne- carne_porc
porc = mcarne _ porc ⋅ cis ⋅ ( ti − t f ) (5.9)

Observaţie
În cazul procesului de refrigerare, temperatura finală a produsului
( t f ) trebuie să fie mai mare decât temperatura de solidificare
corespunzătoare acestuia ( t solidificare
produs
).

– pentru proces de congelare:


congelare
Qcarne_porc = Qcarne- porc = Qr + Qsolidificare + Qa
(5.10)

Termenii prezenţi în relaţia (5.10) reprezintă:


Qr – este căldura extrasă de la produs pentru răcirea acestuia
de la temperatura iniţială t i până la temperatura de solidificare
(congelare) t solidificare
carne _ porc
şi se calculează cu relaţia:
(
Qr = mcarne _ porc ⋅ ciscarne_porc ⋅ ti − tsolidificare
carne _ porc
) (5.11)

Qsolidificare – este căldura extrasă de la produs în timpul procesului


de solidificare şi se calculează cu expresia:
carne _ porc
Qsolidificare = mcarne _ porc ⋅ λsolidificare (5.12)

Qa – este căldura extrasă de la produs în timpul procesului de


răcire de la temperatura de solidificare (congelare) t solidifica re până la
carne _ porc

temperatura finală t f şi se calculează cu expresia:


(
Qa = mcarne _ porc ⋅ cdscarne_porc ⋅ tsolidificare
carne _ porc
−tf ) (5.13)

Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelele 5.1 – 5.3.


Necesarul de frig 65

Tabelul 5.1 Rezultatele obţinute pentru timpul de răcire Q& 0 = 10 kW


Q& 0 tf Qcarne - porc τ racire
[kW] o
[ C] [kJ] [min]
35,00 3202,50 5,34
30,00 6405,00 10,68
25,00 9607,50 16,01
20,00 12810,00 21,35
15,00 16012,50 26,69
10,00 19215,00 32,03
5,00 22417,50 37,36
10 0,00 25620,00 42,70
–2,00 69201,00 115,34
–5,00 70407,00 117,35
–10,00 72417,00 120,70
–15,00 74427,00 124,05
–20,00 76437,00 127,40
–25,00 78447,00 130,75
–30,00 80457,00 134,10

Tabelul 5.2 Rezultatele obţinute pentru timpul de răcire Q& 0 = 5 kW


Q& 0 tf Qcarne - porc τ racire
[kW] [oC] [kJ] [min]
35,00 3202,50 10,68
30,00 6405,00 21,35
25,00 9607,50 32,03
20,00 12810,00 42,70
15,00 16012,50 53,38
10,00 19215,00 64,05
5,00 22417,50 74,73
5 0,00 25620,00 85,40
–2,00 69201,00 230,67
–5,00 70407,00 234,69
–10,00 72417,00 241,39
–15,00 74427,00 248,09
–20,00 76437,00 254,79
–25,00 78447,00 261,49
–30,00 80457,00 268,19
66 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Tabelul 5.3 Rezultatele obţinute pentru timpul de răcire Q& 0 = 15 kW

Q& 0 tf Qcarne- porc τ racire


[kW] o
[ C] [kJ] [min]
35,00 3202,50 3,56
30,00 6405,00 7,12
25,00 9607,50 10,68
20,00 12810,00 14,23
15,00 16012,50 17,79
10,00 19215,00 21,35
5,00 22417,50 24,91
15 0,00 25620,00 28,47
–2,00 69201,00 76,89
–5,00 70407,00 78,23
–10,00 72417,00 80,46
–15,00 74427,00 82,70
–20,00 76437,00 84,93
–25,00 78447,00 87,16
–30,00 80457,00 89,40

Rezultatele prezentate în tabelele 5.2 şi 5.3 sunt obţinute


aplicând relaţiile (5.8) – (5.13) în funcţie de temperatura finală:
– dacă t f > t solidificare
carne _ porc
, se aplică expresiile (5.8) şi (5.9);

– dacă t f < t solidificare


carne _ porc
, se aplică expresiile (5.8) şi (5.10) – (5.13);

– dacă t f = t solidificare
carne _ porc
, se aplică expresiile (5.8) şi (5.10) – (5.12),
cu observaţia că, în această situaţie expresia (5.10) se va utiliza fără
componenta Q a .

Observaţie
După cum se observă din tabelele 5.2 şi 5.3, căldura extrasă de
la carnea de porc (produs) Qcarne - porc este aceeaşi, timpul de răcire fiind
influenţat direct de puterea frigorifică a instalaţiei.

Pentru a compara şi interpreta rezultatele mai uşor, se recurge


la reprezentarea lor grafică (fig. 5.3).
Necesarul de frig 67

Fig. 5.3 Timpul de răcire în funcţie de temperatura finală pentru diferite


valori ale puterii frigorifice

Analizând datele din figura 5.3 se pot desprinde următoarele


concluzii:
– scăderea temperaturii finale ( t f ) la care trebuie adus produsul
(carne de porc grasă, în aplicaţia de faţă) determină, indiferent de
valoarea puterii frigorifice, creşterea timpului de răcire (τ racire );
– pentru aceeaşi temperatură finală la care trebuie adus
produsul ( t f ), creşterea puterii frigorifice determină scăderea timpului
de răcire (τ racire );
– la atingerea punctului de solidificare ( t solidificare
carne _ porc
) se constată o
creştere bruscă a timpului de răcire indiferent de valoarea puterii
frigorifice. Acest lucru se explică prin faptul că la atingerea punctului
de solidificare, căldura extrasă de la produs înglobează şi căldura
extrasă în timpul procesului de solidificare (expresia (5.12)).
68 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

APLICAŢIE
Refrigerare versus congelare

Se consideră următoarele situaţii:


a) cantitatea de 300 kg carne de porc grasă este introdusă într-o
cameră frigorifică echipată cu o instalaţie având puterea frigorifică
Q& 0 = 10 kW . Produsul este intodus în camera frigorifică cu
temperatura iniţială tia = 30 oC şi trebuie adus la temperatura finală
t af = 0 oC .
b) cantitatea de 300 kg carne de porc grasă este introdusă într-o
cameră frigorifică echipată cu o instalaţie având puterea frigorifică
Q& 0 = 10 kW . Produsul intră în camera frigorifică cu temperatura iniţială
tib = −5 oC şi trebuie adus la temperatura finală t bf = − 35 oC .

Să se calculeze:
1. pentru care dintre cele două situaţii căldura extrasă de la
produs este mai mare;
2. ce se întâmplă cu timpul de răcire în cele două situaţii.

Se cunosc:
– căldura specifică masică a cărnii de porc grase înainte de
kJ
solidificare: ciscarne_porc = 2, 135 ;
kgK
– căldura specifică masică a cărnii de porc grase după
kJ
solidificare: cdscarne_porc = 1, 340 .
kgK

SOLUŢIE
Soluţie punctul a)
Pentru a calcula căldura extrasă de la produs, se aplică expresia
(5.9):
a
Q carne_porc ( )
= m carne _ porc ⋅ c iscarne_porc ⋅ t ia − t af = 300 ⋅ 2 ,135 ⋅ (30 − 0 ) = 19215 kJ
Pentru a determina timpul de răcire, se aplică expresia:
a
a
Qcarne_porc 19215
τ racire = & = = 1921, 5 s ≅ 32 min
Q0 10
Soluţie punctul b)
Necesarul de frig 69

Pentru a calcula căldura extrasă de la produs, se aplică


expresiile (5.10) şi (5.13) cu observaţia că termenii Qr şi Qsolidificare sunt
nuli.
b
Qcarne_porc ( )
= Qa = mcarne _ porc ⋅ cdscarne_porc ⋅ tib − t bf =
= 300 ⋅ 1, 340 ⋅ ( −5 + 35 ) = 12060 kJ
Pentru a determina timpul de răcire, se aplică expresia
QB 12060
B
τ racire = carne_porc
& = = 1206 s ≅ 20 min
Q0 10

Concluzie
Căldura extrasă de la produs în timpul răcirii acestuia în stare
proaspătă (refrigerare) este mai mare decât în cazul răcirii în stare
congelată. Această diferenţă este dată de valorile căldurii specifice
masice înainte şi după solidificare. Timpul de răcire este mai mare în
situaţia a) decât în b) dacă se consideră aceeaşi putere frigorifică.
70 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
6. CALCULUL TERMIC AL INSTALAŢIILOR
FRIGORIFICE CU COMPRIMARE MECANICĂ DE
VAPORI ÎNTR-O TREAPTĂ FĂRĂ SUBRĂCIRE
ŞI SUPRAÎNCĂLZIRE

APLICAŢIE
Calculul termic al unei instalaţii frigorifice cu comprimare
mecanică de vapori într-o treaptă (IFV) fără subrăcire şi
supraîncălzire
Să se realizeze calculul termic al unei instalaţii frigorifice cu
comprimare mecanică de vapori într-o treaptă (IFV) fără subrăcire şi
supraîncălzire ce echipează camera frigorifică destinată refrigerării fructelor
de pădure analizată în laboratorul “Necesarul de frig”. Se cunosc:
– agentul frigorific utilizat freon R134a;
– puterea frigorifică necesară răcirii în 6 ore Q& 0 = Q& nec
6h
≅ 2, 41 kW ;
– condensatorul instalaţiei frigorifice este răcit cu aer având
temperatura tamb=28°C.

SOLUŢIE
Pentru a realiza calculul termic al IFV într-o treaptă fără subrăcire
şi supraîncălzire, se porneşte de la schema propusă în figura 6.1. şi
este necesară parcurgerea paşilor de mai jos [1–3].

Fig. 6.1 Schema camerei şi a instalaţiei frigorifice


72 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Pasul 1 – stabilirea temperaturilor de vaporizare şi


condensare.

Temperatura de vaporizare – se stabileşte folosind diagrama


de variaţie a temperaturilor la nivelul vaporizatorului din figura 6.2 şi
relaţia (6.1)
vp
t0 = t aer vp
, i − ∆ t aer − ∆ t vp
(6.1)
Unde:
– t0 este temperatura de vaporizare;
– vp
t aer ,i
este temperatura aerului la intrare în vaporizator şi este
egală cu temperatura din camera frigorifică ( tint = 6 oC ).
– ∆taer
vp
este diferenţa de temperatură dintre intrarea şi ieşirea
aerului din vaporizator ( ∆ t aer
vp vp
= t aer vp
, i − t aer , e
). Valoarea acesteia se
adoptă din literatura de specialitate în limitele ∆taer
vp
= ( 3 ÷ 5 ) oC .
Alegând ∆t aer vp
= 3 oC se obţine temperatura aerului la ieşire din
vaporizator t aer
vp o
,e = 3 C
;
– ∆tvp este diferenţa de temperatură minimă necesară realizării
schimbului de căldură. Valoarea acesteia se adoptă din literatura de
specialitate în limitele ∆tvp = ( 3 ÷ 8 ) oC .

Fig. 6.2 Diagrama de variaţie a temperaturilor la nivelul vaporizatorului


Calculul termic al IFV într-o treaptă fără subrăcire şi supraîncălzire 73

Folosind expresia (6.1) şi ∆tvp = 8 oC rezultă valoarea


temperaturii de vaporizare:
t0 = 6 − 3 − 8 = −5 oC
Temperatura de condensare se stabileşte folosind diagrama de
variaţie a temperaturilor la nivelul condensatorului din figura 6.3 şi
relaţia (6.2).

Fig. 6.3 Diagrama de variaţie a temperaturilor la nivelul condensatorului

cd
tc = taer cd
,i + ∆t aer + ∆tCd (6.2)
Unde:
– tc este temperatura de condensare;
– t aercd
,i este temperatura aerului la intrare în condensator.
Pentru aplicaţia dată este egală cu temperatura ambiantă
,i = t amb = 28 C ;
cd o
taer
– cd
∆taer este diferenţa de temperatură dintre ieşirea şi intrarea
în condensator a aerului ( ∆taer
cd cd
= taer ,e − t aer ,i ). Valoarea acesteia se
cd

adoptă din literatura de specialitate în limitele ∆t aer cd


= ( 6 ÷ 12 ) o C .
Alegând ∆taer
cd
= 8 o C se obţine temperatura aerului la ieşire din
condensator t aer
cd
,e = 36 C ;
o
74 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

– ∆tCd este diferenţa de temperatură minimă necesară realizării


schimbului de căldură. Valoarea acesteia se adoptă din literatura de
specialitate în limitele ∆tCd = ( 3 ÷ 8 ) o C .
Folosind expresia (6.2) şi alegând ∆tCd = 4 o C rezultă valoarea
temperaturii de condensare:
tC = 28 + 8 + 4 = 40 o C

Pasul 2 – stabilirea presiunilor de vaporizare şi condensare.

Presiunea de vaporizare se stabileşte ca presiune de


saturaţie corespunzătoare temperaturii de vaporizare p0 = ps ( t0 ) (la
intersecţia dintre izoterma t0 = −5 o C şi curba de titlu x = 0 ) după
cum se prezintă în figura 6.4 [4]. Valoarea obţinută este: p0 ≅ 2,4 bar
.
Presiunea de condensare se stabileşte ca presiune de
saturaţie corespunzătoare temperaturii de condensare pC = ps ( tC )
(la intersecţia dintre izoterma tC = 40 o C şi curba de titlu x = 1 ) după
cum se prezintă în figura 6.4 [4]. Valoarea obţinută este: pC ≅ 10 bar
.

Fig. 6.4 Stabilirea presiunilor de vaporizare şi condensare


Calculul termic al IFV într-o treaptă fără subrăcire şi supraîncălzire 75

Pasul 3 – reprezentarea ciclului termodinamic de funcţionare în


diagrama p–h

Pentru reprezentarea ciclului termodinamic în diagrama p–h sunt


necesare următoarele ipoteze de lucru:
– starea termodinamică a agentului frigorific la ieşirea din
vaporizator este de vapori saturaţi uscaţi;
– procesul de comprimare este adiabat (s=ct);
– starea termodinamică a agentului frigorific la ieşirea din
condensator este de lichid saturat.

Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice cu


comprimare mecanică de vapori (IFV) într-o treaptă ce echipează
camera frigorifică este reprezentat în figura 6.5 [4].

Fig. 6.5 Ciclul termodinamic de funcţionare IFV într-o treaptă fără subrăcire
şi supraîncălzire

Metodologia de reprezentare a ciclului termodinamic pentru


situaţia dată este următoarea:
– se fixează starea termodinamică 1'' la intersecţia dintre
presiunea de vaporizare (aspiraţie în compresor) p0 ≅ 2,4 bar şi curba
de vapori saturaţi uscaţi ( x = 1 );
– se trasează curba de entropie constantă care trece prin
punctul 1''– s1′′ ≅ 1,72 kJ ( kgK ) ;
76 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

– se fixează starea termodinamică 2 la intersecţia dintre curba


de entropie constantă s1′′ ≅ 1,72 kJ ( kgK ) şi presiunea de condensare
(presiunea de refulare din compresor) pC ≅ 10 bar ;
– se trasează procesul de comprimare 1''–2;
– se fixează starea termodinamică 3' la intersecţia dintre curba
de lichid saturat x = 0 şi presiunea de condensare pC ≅ 10 bar ;
– se trasează succesiunea de procese 2–3''–3' care se
desfăşoară în condensator;
– se fixează starea termodinamică 4 la intersecţia dintre
presiunea de vaporizare p0 ≅ 2,4 bar şi dreapta de entalpie constantă
h3′ ≅ 256 kJ kg ;
– se trasează procesul de laminare 3'–4;
– se trasează procesul de vaporizare 4–1''.

Pasul 4 – determinarea mărimilor termodinamice de stare în


punctele caracteristice ale ciclului termodinamic
Mărimile de stare corespunzătoare punctelor caracteristice (1'',
2, 3' şi 4) ale ciclului termodinamic sunt prezentate în tabelul 6.1.

Tabelul 6.1 Mărimile termodinamice de stare în punctele 1'', 2, 3' şi 4


Starea termodinamică
Mărimea 1'' 2 3' 4
p [bar] 2,4 10 10 2,4
t oC[ ] –5 44 40 –5
h [kJ kg] 395 424 256 256
s [kJ (kgK)] 1,72 1,72 1,18 1,21
Nu se poate citi din
[
v m3 kg ] 0,083 0,021
diagrama p–h pe curba x=0
0,028
x [−] 1 – 0 0,31

Pasul 5 – determinarea schimburilor energetice specifice


Schimburile energetice specifice se determină aplicând pentru
fiecare proces termodinamic (fig. 6.5) expresiile matematice ale
Principiului I şi II pentru sisteme deschise.
Calculul termic al IFV într-o treaptă fără subrăcire şi supraîncălzire 77

Procesul de comprimare 1"–2:


δ q = dh + δ lt
 0 = dh + δ lt
δ q = T ⋅ ds ⇒ ⇒ δ lt = − dh ⇒ lt =
 s = s ⇒ ds = 0 δ q = 0
 1'' 2
2
= ∫ ( −dh ) = − ( h
1''
2 − h1'' ) < 0

Semnul „< 0” arată că lucrul mecanic tehnic specific este


consumat, iar acesta se mai poate scrie sub forma de mai jos având
în acelaşi timp, pentru aplicaţia dată, valoarea:
kJ
lt = lc = h2 − h1'' = 424 − 395 = 29
kg

Procesul 2–3' din condensator:


δ q = dh + δ lt
 δ q = dh + δ lt
δ lt = −v ⋅ dp ⇒ ⇒ δ q = dh ⇒ q23' =
 p = ct ⇒ dp = 0 δ lt = 0

3'
= ∫ dh = h3' − h2 < 0
2

Semnul „< 0” arată că în timpul procesului 2–3', agentul frigorific


cedează căldură mediului ambiant. Căldura cedată se numeşte sarcina
termică specifică a condensatorului (Cd) şi se poate scrie sub forma de
mai jos având în acelaşi timp, pentru aplicaţia dată, valoarea:
kJ
q23' = qc = h2 − h3' = 424 − 256 = 168
kg

Procesul de laminare 3'–4:

δ q = dh + δ lt
δ l = 0
 t

h = ct ⇒ dh = 0
δ q = 0
Acest proces nu intervine în bilanţul energetic al instalaţiei
frigorifice.
78 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Procesul de vaporizare 4–1":


δ q = dh + δ lt
 δ q = dh + δ lt
δ lt = −v ⋅ dp ⇒ ⇒ δ q = dh ⇒ q41'' =
 p = ct ⇒ dp = 0 δ lt = 0

1''
= ∫ dh = h1'' − h4 > 0
4

Semnul „> 0” arată că în timpul procesului 4–1", agentul frigorific


primeşte căldură din mediul răcit. Căldura primită se numeşte puterea
frigorifică specifică şi se poate scrie sub forma de mai jos având în
acelaşi timp, pentru aplicaţia dată, valoarea:
kJ
q1'' 4 = q0 = h1'' − h4 = 395 − 256 = 139
kg

Pasul 6 – determinarea debitului masic de agent frigorific


vehiculat prin instalaţie

Debitul masic de agent frigorific se determină folosind relaţia:


Q& 2,41 kg
& =m
Q & ⋅ q0 ⇒ m
& = 0= ≅ 0,0173
0
q0 139 s

Pasul 7 – determinarea schimburilor energetice din sistem


Fluxul de căldură cedat mediului de răcire la nivelul
condensatorului:
& =m
Q & ⋅ ( h2 − h3' ) = 0,0173 ⋅ 168 ≅ 2,91 kW
& ⋅ qc = m
c

Puterea mecanică necesară realizării procesului de comprimare


Pc = m & ⋅ ( h2 − h1'' ) = 0 ,0173 ⋅ 29 ≅ 0 ,5 kW
& ⋅ lc = m

Pasul 8 – verificarea calculelor - bilanţul energetic al instalaţiei


& =Q
Q & + P ⇔ 2,91 = 2,41 + 0,5 ⇔ 2,91 kW = 2,91 kW
c 0 c

După cum se observă, citirile de pe diagramă şi calculele


respectă ecuaţia de bilanţ energetic, ceea ce înseamnă că au fost
efectuate corect.
Pasul 9 – calculul coeficientului de performanţă
Calculul termic al IFV într-o treaptă fără subrăcire şi supraîncălzire 79

Performanţa instalaţiei frigorifice se apreciază prin intermediul


coeficientului de performanţă (COP).
&
Q 2,41
COP = 0 = = 4.82 [ −]
Pc 0,5
80 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
7. FRIGIDERUL CASNIC

Construcţia şi funcţionarea frigiderului


Frigiderul supus analizei în cadrul acestui laborator este produs
de compania ARCTIC la Găeşti, şi este echipat cu o instalaţie
frigorifică cu comprimare mecanică de vapori de freon într-o treaptă a
cărui schemă este prezentată în figura 7.1 [2].

Fig. 7.1 Schema instalaţiei frigorifice ce echipează frigiderului Arctic

Notaţiile utilizate în figura 7.1 sunt:


1 - capsulă agregat frigorific cu: EM – electromotor, Cp –
compresor frigorific;
2 - colectorul de aspiraţie;
2' - racord de umplere;
3 - colector de refulare;
4 - condensator;
5 - filtru de impurităţi şi deshidrator;
82 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

6 - tub capilar;
7 - subrăcitor regenerativ;
8 - vaporizator.

După cum se poate observa din figura 7.1 [2], grupul


electrocompresor (EM şi Cp) este montat într-o carcasă etanşă,
capsula agregatului frigorific, poziţia 1. Pentru a face posibilă
montarea electrocompresorului capsula se realizează din două
componente: carcasa superioară, capacul capsulei şi carcasa
inferioară, baia de ulei a agregatului frigorific.
Aparatele schimbătoare de căldură ale instalaţiei: condensatorul,
poziţia 4 şi vaporizatorul, poziţia 8, sunt racordate la capsula
agregatului frigorific prin lipire, cu alamă sau cu argint, prin intermediul
colectoarelor de aspiraţie, poziţia 2 şi respectiv de refulare, poziţia 3.
Pentru umplerea agregatului cu ulei şi agent frigorific, pe capsulă
este prevăzut un racord special, poziţia 2’. Laminarea agentului
frigorific se realizează folosind o ţeavă cu un diametru interior de mici
dimensiuni, numit tub capilar, poziţia 6.
Pentru evitarea obturării tubului capilar cu particule antrenate
mecanic sau prin formarea de dopuri de gheaţă, între serpentina
condensatorului şi tubul capilar se montează un filtru de impurităţi şi
deshidrator, poziţia 5.
Pentru creşterea performanţei instalaţiei frigorifice se
procedează la subrăcirea agentului frigorific, la trecerea lui prin tubul
capilar, subrăcire ce are loc în subrăcitorul regenerativ, poziţia 7,
realizat prin montarea tubului capilar prin interiorul ţevii de aspiraţie
(fig. 7.1).
Până în 1990, în instalaţia frigorifică a frigiderului Arctic s-a folosit
ca agent frigorific freonul R12, iar în ultimii ani, conform convenţiilor
internaţionale privind folosirea unor agenţi frigorifici mai ecologici, se
foloseşte freonul R134a.
Figura 7.2 [6] prezintă o imagine a frigiderului ARCTIC din cadrul
Departamentului TMETF în care se pot observa unele dintre
elementele componente descrise în figura 7.1.
În continuare vor fi analizate constructiv şi funcţional principalele
părţi componente ale instalaţiei frigorifice ce echipează acest frigider
casnic [2].
Frigiderul casnic 83

2
3

Fig. 7.2 Elemente componente ale frigiderului Arctic

Capsula agregatului frigorific


Compresorul frigorific (Cp) aspiră un amestec de vapori de agent
frigorific cu picături de ulei din interiorul capsulei şi îl refulează pe
colectorul de refulare (3). Acest colector, fiind singura legătură rigidă
a ansamblului electrocompresor cu capsula agregatului, pentru a
atenua vibraţiile electrocompresorului ce se transmit prin el, se
realizează sub forma unei serpentine arcuite (litera „M”). Tot pentru a
atenua vibraţiile ce se transmit instalaţiei, electrocompresorul se
fixează pe baia de ulei prin intermediul a trei arcuri elicoidale,
echidistante, cu rol de şuruburi elastice, iar capsula agregatului
84 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

frigorific este fixată pe rama metalică a frigiderului prin intermediul a


patru suporţi de cauciuc, cu şuruburi.
Pentru a evita pătrunderea aerului umed şi respectiv pierderile
de agent frigorific şi de ulei capsula agregatului frigorific este etanşă.
Etanşarea ermetică a capsulei se face prin asamblarea
nedemontabilă, prin sudare pe contur a carcaselor capsulei
agregatului frigorific, după ce în prealabil a fost montat
electrocompresorul pe baia de ulei. Alimentarea cu energie electrică a
electrocompresorului, în condiţiile asigurării etanşării capsulei, se face
folosind contacte de trecere ermetice, montate în peretele băii de ulei
[2].
Figura 7.3 [6] prezintă o imagine a capsulei agregatului frigorific
(compresor frigorific ermetic) în care se pot observa colectorul de
aspiraţie (2), colectorul de refulare (3), racordul de umplere (2') şi
elementele de fixare pe rama metalică (9)

3 2'

Fig. 7.3 Capsula agregatului frigorific (compresor frigorific ermetic)

Condensatorul
Condensatorul instalaţiei frigorifice a frigiderului casnic este un
schimbător de căldură prin suprafaţă care asigură răcirea şi
condensarea vaporilor fierbinţi de agent frigorific refulaţi de
compresor, folosind ca agent de răcire aerul ambiant, în circulaţie
liberă. El se află amplasat în spatele frigiderului şi este vopsit în negru
pentru a asigura evacuarea căldurii prin radiaţie [2].
Datorită regimului ridicat al solicitărilor termice şi mecanice la
care este supus în funcţionare condensatorul frigiderului casnic Arctic
- Găeşti (temperaturi interioare între 50 şi 70ºC, ceea ce, pentru freonii
R12 şi R134a, corespunde unor presiuni de saturaţie între 12 şi 21
bar, la care se adaugă şi vibraţiile ce se transmit de la capsula
Frigiderul casnic 85

agregatului frigorific), pentru fabricarea acestuia s-a adoptat o soluţie


mult mai rezistentă, dar cu performanţe termice mai scăzute şi
respectiv cu o suprafaţă de transfer termic mai mare, prin utilizarea
unui schimbător de căldură cu serpentina din ţeavă de oţel şi suprafaţă
suplimentară de răcire din tablă de fier, sertizată – fixată prin
deformare. Figura 7.4. [6] prezintă o imagine de detaliu a
condensatorului frigiderului ARCTIC unde 1 – reprezintă serpentina
din ţeavă de oţel, iar 2 – suprafaţa suplimentară de răcire [2].

2 1

Fig. 7.4 Condensatorul frigiderului Arctic

Filtrul
Filtru instalaţiei frigorifice a frigiderului casnic are rolul de a
separa impurităţile mecanice care pot proveni din rodajul
electrocompresorului sau din impurităţile (grafit etc.) existente în
schimbătoarele de căldură la momentul montajului. De asemenea, are
rolul să absoarbă umiditatea ajunsă în agregat datorită penetrării
aerului atmosferic în partea de joasă presiune a instalaţiei
(vaporizator), protejând împotriva formării dopului de gheaţă [2].
Filtrul cu care este echipat frigiderul Arctic – Găeşti, a cărui
schemă constructivă este prezentată în figura 7.5 [6], este capabil să
oprească impurităţile mecanice cu dimensiuni de la 0,5 mm, având la
86 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

intrare o sită grosieră, poziţia 2, până la 0,5 µm, având la ieşire o sită
fină, realizată prin sinterizare, poziţia 3. Pentru absorbirea umidităţii,
el este încărcat cu granule de silicagel [2].

Fig. 7.5 Schema constructivă a filtrului frigiderului Arctic – Găeşti [2]


1. corp filtru; 2. sită grosieră; 3. sită fină;
4. racord dinspre condensator; 5. racord spre tubul capilar; 6. silicagel.

Figura 7.6 [6] prezintă o imagine a filtrului frigiderului ARCTIC în


care sunt evidenţiate racordul dinspre condensator (4) şi racordul spre
tubul capilar (5).
5

Fig. 7.6 Filtrul frigiderului Arctic – Găeşti

Tubul capilar
Tubul capilar are rolul de a lamina agentul frigorific astfel încât
să se realizeze efectul Joulle – Thomson pozitiv , respectiv de a
asigura scăderea temperaturii odată cu cea a presiunii.
Frigiderul casnic Arctic – Găeşti este echipat cu un tub capilar cu
diametrul interior de 0,6 până la 0,7 mm, diametrul exterior de 2 mm
şi o lungime variabilă în funcţie de puterea frigorifică a instalaţiei şi
respectiv de debitul de agent ce trebuie asigurat. Astfel, pentru
frigiderul cu capacitatea de 240 l, lungimea tubului capilar este l = 2300
mm, asigurând un debit de 5,5 ± 0,5 l/min, iar pentru frigiderul cu
capacitatea de 180 l, lungimea tubului capilar este l = 2200 mm,
asigurând un debit de 3,9 ± 0,4 l/ min.
Tuburile capilare, având în vedere forma şi regimul de funcţionare,
se realizează (se trag) din cupru. Acest material, având o conductivitate
Frigiderul casnic 87

termică ridicată, rezolvă foarte bine şi problemele de transfer de căldură


din zona subrăcitorului regenerativ, de tip ţeavă în ţeavă, de pe
colectorul de aspiraţie, poziţia 7 (fig. 7.1 şi fig. 7.2) [2].
Figura 7.7 [6] prezintă o imagine a tubului capilar (1) montat pe
frigiderul Arctic. În această figură sunt de asemenea vizibile filtrul (2),
colectroul de aspiraţie (3) şi subrăcitorul regenerativ (4) .

Fig. 7.7 Tubul capilar al frigiderului Arctic

Vaporizatorul
Vaporizatorul instalaţiei frigorifice este un schimbător de căldură
prin suprafaţă, care asigură răcirea aerului din interiorul frigiderului şi,
respectiv prin convecţie naturală, a produselor alimentare aflate aici,
precum şi pătrunderile de căldură prin carcasa izolatoare a frigiderului.
Pentru a absorbi cât mai bine căldura, minimizând radiaţia termică,
vaporizatorul se vopseşte întotdeauna în alb. Aici agentul frigorific se
vaporizează, preluând căldură.
Pentru a asigura amorsarea circulaţie naturale a aerului din
incinta frigiderului şi respectiv o uniformizare cât mai bună a
temperaturii în spaţiul răcit, el este montat în partea superioară a
spaţiului frigorific, iar rafturile din interiorul frigiderului sunt sub formă
de grătar.
Datorită condiţiilor sale specifice de funcţionare, regimul
solicitărilor termice şi mecanice în vaporizator (temperaturi între –15 şi
–25°C, ceea ce, pentru agenţii frigorifici folosiţi, corespunde unor
88 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

presiuni de saturaţie de 1,1 până la 1,8 bar) este mult mai mic decât
în cazul condensatorului.
Figura 7.8 [6] prezintă o imagine a vaporizatorului frigiderului
Arctic.

Fig. 7.8 Vaporizatorul frigiderului Arctic

Defecţiuni şi remedieri
În continuare vor fi prezentate cele mai întâlnite defecţiuni şi
remedieri pentru frigiderul ARCTIC.
A. La temperaturi mai mari de 120ºC, în zona capsulei
agregatului frigorific releul de protecţie termică întrerupe alimentarea
cu curent a electromotorului agregatului frigorific şi deci, comandă
oprirea frigiderului. Atingerea unor astfel de temperaturi, peste
temperatura normală de funcţionare în zona respectivă, este posibilă
atunci când:
– Frigiderului este amplasat în zone fără circulaţie de aer (nişe,
boxe) sau în apropierea unor surse de căldură (în bucătărie, lângă
aragaz sau calorifer), ceea ce determină o evacuare dificilă a fluxului
termic al condensatorului şi deci condensarea incompletă a agentului
frigorific; remedierea se realizează prin amplasarea corectă a
frigiderului.
– Datorită uzurii prea mari a lagărelor electrocompresorului sau
chiar a unor defecte mecanice în această zonă, intensitatea curentului
de alimentare a bobinei principale a electromotorului creşte mult peste
valoarea sa nominală şi astfel releul de demaraj va alimenta în
permanenţă bobina secundară, iar rezistenţa de nichelină a releului de
protecţie termică va dezvolta şi ea, prin efect Joule, o cantitate
suplimentară de căldură; remedierea se face prin repararea sau
schimbarea electrocompresorului.
– Datorită pornirii accidentale a electrocompresorului în
sarcină. De obicei compresorul agregatului frigorific funcţionează în
Frigiderul casnic 89

regim automat de reglare poziţională (ON/OFF). În regim normal de


funcţionare, atunci când acesta este oprit, prin tubul capilar, datorită
curgerii agentului frigorific, are loc egalizarea presiunilor din conducta
de refulare şi cea de aspiraţie. Dacă în mod accidental, după pornirea
electrocompresorului frigiderului, se opreşte şi se porneşte brusc, în
colectorul de aspiraţie se creează o suprapresiune mult prea mare;
ceea ce are ca efect creşterea intensităţii curentului electric din
electromotor şi din rezistenţa de nichelină a releului termic, respectiv,
degajarea prin efect Joule a unei cantităţi mari de căldură; remedierea
se realizează prin decuplarea frigiderului de la reţeaua electrică şi
recuplarea sa după un anumit interval de timp, necesar egalizării
presiunilor [2].
B. Atunci când frigiderul funcţionează continuu, fără oprire
intermitentă, în funcţie de realizarea sau nu a efectului frigorific, pot
apărea defecţiuni prezentate mai jos.
1) Dacă se realizează efectul frigorific, funcţionarea fără oprire
intermitentă poate fi cauzată de:
– Spargerea trenului termostatic al termostatului, din cauza
unor manevre greşite de curăţare, în faza de topire a gheţii; remediere
prin schimbarea termostatului.
– Spargerea capsulei elastice a termostatului, datorită
funcţionării sale îndelungate; remediere prin schimbarea
termostatului.
– Stratul de zăpadă depus pe vaporizator, datorită condensării
umidităţii din spaţiul frigorific, este prea gros şi, comportându-se ca o
izolaţie, împiedică preluarea sarcinii frigorifice de către vaporizator;
remedierea se realizează în primul rând prin topirea periodică a gheţii
(folosind un sistem automat sau decuplând frigiderul de la reţeaua
electrică prin extragerea ştecărului din priză), la o grosime totală a
stratului de zăpadă mai mare de un centimetru, precum şi prin luarea
măsurilor necesare pentru a micşora viteza de depunere a zăpezii
(deschiderea mai rară şi de scurtă durată a uşii frigiderului, evitarea
introducerii de mâncăruri calde, păstrarea în condiţii etanşe a
alimentelor, în deosebi a lichidelor şi verificarea etanşării uşii
frigiderului).
– La decongelare, când apa s-a scurs de pe vaporizator, o
picătură a căzut pe plăcuţele contactului termostatului şi datorită
tensiunii superficiale mari, această picătură de apă rămâne între
plăcuţele contactului, închizându-l, chiar şi după distanţarea acestora;
remedierea se obţine prin desprinderea picăturii de apă de pe
90 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

contactul termostatului aplicând un mic şoc mecanic, printr-o lovitură


uşoară de pumn, în corpul frigiderului, în zona termostatului.
– Datorită uzurii avansate a garniturii uşii frigiderului (care are
bandă magnetică doar pe trei laturi), sau a unui reglaj incorect a
balamalelor acesteia (acolo unde garnitura nu are bandă magnetică),
nu se asigură închiderea etanşă a spaţiului frigorific şi astfel, frigiderul
stând practic cu uşa deschisă, vaporizatorul nu poate realiza frigul
necesar; verificarea garniturii se poate face folosind un „spion” dintr-o
foaie de hârtie: dacă după închiderea uşii peste aceasta, el va putea
fi extras uşor, este necesar reglajul balamalelor sau chiar înlocuirea
garniturii.
– Datorită existenţei unui strat gros de praf pe condensator, sau
datorită acoperirii acestuia cu cârpe puse la uscat apare
imposibilitatea evacuării fluxului termic necesar condensării agentului
frigorific înainte de intrarea sa în tubul capilar; remedierea se
realizează prin curăţarea suprafeţei condensatorului.
– Pe timpul verii, când datorită temperaturilor ridicate ale
aerului ambiant, agregatul frigorific, deşi funcţionează corect, nu face
faţă pătrunderilor suplimentare de căldură prin izolaţia termică, caz în
care alimentele, mai ales cele perisabile, de tipul laptelui, se alterează
foarte repede; pentru a remedia acest neajuns agregatul frigorific
trebuie ajutat prin montarea în serie cu bobina principală a
electromotorului a unui ventilator electric care să asigure răcirea
suplimentară a condensatorului prin convecţie forţată [2].

2) În condiţiile în care nu se realizează efectul frigorific,


funcţionarea fără oprire intermitentă poate fi cauzată de:
– Pierderea de agent frigorific datorită spargerii circuitului de
agent, care, în majoritatea cazurilor, apare pe partea de înaltă
presiune (conducta de refulare şi condensator); zona neetanşării se
depistează relativ uşor pentru că odată cu agentul frigorific ies şi
picături de ulei care sunt uşor de observat.
– Ruperea datorită vibraţiilor a colectorului de refulare, realizat
în formă de „M”, din interiorul capsulei; remedierea se face prin lipire,
după ce în prealabil s-a desfăcut capsula agregatului frigorific.
– Formarea dopului de gheaţă, care se produce la pătrunderea
de aer umed din atmosferă, datorită spargerii circuitului de agent
frigorific pe partea de joasă presiune (vaporizator şi ţeava de
aspiraţie). Dopul de gheaţă se formează acolo unde agentul frigorific
are temperatura cea mai scăzută, respectiv la ieşirea din tubul capilar,
zonă unde el este sertizat pe vaporizator. Spargerea vaporizatorului
Frigiderul casnic 91

se poate produce printr-una din următoarele proceduri de exploatare


necorespunzătoare:
Produsele alimentare sunt puse la congelat, fără a fi ambalate,
direct pe suprafaţa vaporizatorului; în acest caz ele se lipesc
foarte puternic de suprafaţa acestuia, iar în momentul
desprinderii lor forţate poate avea loc şi desprinderea celor
două table de aluminiu ale vaporizatorului, sudate prin
presare;
Atunci când dejivrarea nu se efectuează la timp, unele persoane,
în intenţia de a asigura buna închidere a uşii congelatorului,
înlătură zăpada folosind obiecte tari (lamă de cuţit, vârf de
şurubelniţă etc.), acest procedeu necorespunzător poate
conduce la spargerea vaporizatorului;
În intenţia de a reduce durata dejivrării vaporizatorului, unele
persoane, după ce au decuplat frigiderul de la reţeaua de
curent electric, pun în vaporizator vase cu apă caldă, sau chiar
fierbinte. Acest aport important de căldură produce vaporizarea
rapidă a agentului frigorific lichid aflat în vaporizator, respectiv
creşterea bruscă a presiunii din acesta, ceea ce conduce la
umflarea, sau chiar la spargerea lui [2].

Observaţie
Împotriva formării dopului de gheaţă acţionează de obicei filtrul
deshidrator, care are rolul să absoarbă umiditatea din agentul frigorific;
însă, în cazul spargerii circuitului de agent frigorific pe partea de joasă
presiune, aspiraţia în mod continuu de umiditate va conduce la saturarea
substanţei higroscopice şi, respectiv, la formarea dopului de gheaţă.
Remedierea spargerii circuitului de agent frigorific pe partea de joasă
presiune se face prin sudarea sau lipirea, vaporizatorului după ce în
prealabil a fost localizată zona prin probare cu gaz (aer) – în apă [2].

– Înfundarea filtrului deshidrator sau a tubului capilar cu


depuneri şi impurităţi mecanice provenite din uzura agregatului
frigorific, în urma unei perioade îndelungate de folosire; în acest caz,
înainte de înfundarea completă, în zonele strangulate apare efectul
frigorific datorat laminări locale a agentului frigorific; de obicei,
remedierea acestei defecţiuni se realizează doar prin înlocuirea
filtrului, respectiv a tubului capilar (subansamblul vaporizator –
colector de aspiraţie – tub capilar), livrate ca piesă de schimb.
92 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

C. Principalele cauze ale nivelului ridicat de zgomot produs la


funcţionarea frigiderului sunt:
– Şuruburile de fixare ale capsulei agregatului frigorific sunt
strânse prea tare sau lipsesc şi astfel amortizoarele de cauciuc ale
acestuia nu mai funcţionează; remediere prin reglarea şuruburilor de
fixare astfel încât să se reducă nivelul vibraţiilor.
– Condensatorul agregatului nu este bine fixat pe carcasa
frigiderului; remediere prin fixarea corectă, a condensatorului pe
corpul frigiderului, eventual prin alte găuri.
– Frigiderul nu este bine poziţionat la orizontală; remedierea se
face prin punere „la boloboc” cu ajutorul picioarelor cu înălţime reglabilă.
– Zgomotele metalice, ce se aud mai ales la oprirea agregatului
frigorific, se pot datora defectării sistemul de amortizare a vibraţiilor prin
ruperea şuruburilor – arc care fixează electrocompresorul pe carcasa
capsulei, sau prin ruperea colectorului de refulare din interiorul capsulei
[2].
8. CALCULUL TERMIC AL INSTALAŢIILOR
FRIGORIFICE CU COMPRIMARE MECANICĂ DE
VAPORI ÎNTR-O TREAPTĂ CU SUBRĂCIRE ŞI
SUPRAÎNCĂLZIRE

APLICAŢIE
Calculul termic al instalaţiilor frigorifice cu comprimare
mecanică de vapori într-o treaptă cu subrăcire şi
supraîncălzire
Să se precizeze cu cât se modifică debitul masic de agent
frigorific şi coeficientul de performanţă al instalaţiei frigorifice faţă de
situaţia prezentată în laboratorul 6 dacă se practică procesele
termodinamice de subrăcire şi supraîncălzire. Se cunosc:
– gradul de subrăcire ∆tsr = 7 o C ;
– gradul de supraîncălzire ∆t si = 5 o C .
Celelalte date sunt nemodificate (vezi laboratorul 6).

SOLUŢIE
Pentru a realiza calculul termic al IFV într-o treaptă cu subrăcire
şi supraîncălzire, se porneşte de la schema propusă în figura 8.1. şi
este necesară parcurgerea paşilor de mai jos [1–3,13,14].

Fig. 8.1 Schema camerei şi a instalaţiei frigorifice


94 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Pasul 1 – stabilirea temperaturilor de vaporizare şi condensare.


Pentru a realiza comparaţia din prezenta aplicaţie se vor
considera aceleaşi valori ale temperaturilor de vaporizare şi
condensare (laborator 6). În consecinţă:
temperatura de vaporizare – t0 = −5 o C ;
temperatura de condensare – tC = 40 o C .
Pasul 2 – stabilirea presiunilor de vaporizare şi condensare.
Pentru temperatura de vaporizare t0 = −5 o C se obţine din
diagrama p–h, presiunea de vaporizare p0 ≅ 2,4 bar , după cum este
prezentat în figura 8.2.
Pentru temperatura de condensare tC = 40 o C se obţine din
diagrama p–h, presiunea de condensare pC ≅ 10 bar , după cum este
prezentat în figura 8.2.
Pasul 3 – reprezentarea ciclului termodinamic de funcţionare în
diagrama p–h
Pentru reprezentarea ciclului termodinamic în diagrama p–h sunt
necesare următoarele ipoteze de lucru:
– starea termodinamică a agentului frigorific la ieşirea din
vaporizator este de vapori saturaţi uscaţi;
– procesul de comprimare este adiabat (s=ct);
– starea termodinamică a agentului frigorific la ieşirea din
condensator este de lichid;
– procesul de supraîncălzire se desfăşoară în vaporizator. Se
neglijează procesul de supraîncălzire pe conducta de legătură dintre
vaporizator şi compresor dar şi cel din compresorul frigorific;
– procesul de subrăcire se desfăşoară în condensator. Se
neglijează procesul de subrăcire de pe conducta de legătură dintre
condensator şi ventilul de laminare.

Observaţie
Temperatura agentului frigorific la ieşirea din vaporizator (la
finalul procesului de supraîncălzire t1 ) trebuie să fie mai mică decât
temperatura din camera frigorifică ( tint ). Supraîncălzirea în vaporizator
se realizează prin creşterea suprafeţei de schimb de căldură a
vaporizatorului şi este un proces foarte important în practică, deorece
conduce la evitarea pătrunderii agentului frigorific lichid în compresor.
Gradul se supraîncălzire în vaporizator este cuprins în intervalul
∆tsi = 3 ÷ 10 o C .
Calculul termic al IFV într-o treaptă cu subrăcire şi supraîncălzire 95

Temperatura agentului frigorific la ieşirea din condensator (la


sfârşitul procesului de subrăcire t3 ) este limitată de temperatura
agentului de răcire a condensatorului. În practică, subrăcirea în
condesator se asigură prin creşterea suprafeţei de schimb de căldură
şi conduce în final la creşterea puterii frigorifice specifice şi a
performanţei sistemului frigorific. Valoarea acesteia trebuie să fie mai
mare decât valoarea temperaturii agentului de răcire ( tamb pentru
aplicaţia de faţă). Gradul se subrăcire în condensator este cuprins în
intervalul ∆tsr = 5 ÷ 15 o C .

Ciclul termodinamic de funcţionare al IFV într-o treaptă cu


supraîncălzire şi subrăcire ce echipează camera frigorifică este
reprezentat în figura 8.2 [4].
Metodologia de reprezentare a ciclului termodinamic pentru
situaţia dată este următoarea [1–3]:
– se fixează starea termodinamică 1'' la intersecţia dintre
presiunea de vaporizare (aspiraţie în compresor) p0 ≅ 2,4 bar şi curba
de vapori saturaţi uscaţi ( x = 1 );
– se fixează starea termodinamică 1 la intersecţia dintre
temperatura t1 ≅ t1′′ + ∆tsi = −5 + 5 = 0 o C şi presiunea de vaporizare
(aspiraţie în compresor) p0 ≅ 2,4 bar ;
– se trasează curba de entropie constantă care trece prin
punctul 1, s1 ≅ 1,74 kJ ( kgK ) ;
– se fixează starea termodinamică 2 la intersecţia dintre curba
de entropie constantă s1 ≅ 1,74 kJ ( kgK ) şi presiunea de condensare
(presiunea de refulare din compresor) pC ≅ 10 bar
– se trasează procesul de comprimare 1–2;
– se fixează starea termodinamică 3' la intersecţia dintre curba
de lichid saturat x = 0 şi presiunea de condensare pC ≅ 10 bar ;
– se trasează succesiunea de procese 2–3''–3' care se
desfăşoară în condensator;
– se fixează starea termodinamică 3 la intersecţia dintre
temperatura t3 ≅ t3′ − ∆tsr = 40 − 7 = 33 o C şi presiunea de condensare
pC ≅ 10 bar ;
– se fixează starea termodinamică 4 la intersecţia dintre
presiunea de vaporizare p0 ≅ 2,4 bar şi dreapta de entalpie constantă
h3 ≅ 241 kJ kg ;
96 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

– se trasează procesul de laminare 3–4;


– se trasează procesul de vaporizare 4–1''.

Fig. 8.2 Ciclul termodinamic de funcţionare IFV într-o treaptă cu subrăcire


şi supraîncălzire

Pasul 4 – determinarea mărimilor termodinamice de stare în


punctele caracteristice ale ciclului termodinamic
Mărimile de stare corespunzătoare punctelor caracteristice (1'', 1,
2, 3', 3 şi 4) ale ciclului termodinamic sunt prezentate în tabelul 8.1.

Tabelul 8.1 Mărimile termodinamice de stare în punctele 1'', 1, 2, 3', 3 şi 4


Starea termodinamică
Mărimea 1'' 1 2 3' 3 4
p [bar] 2,4 2,4 10 10 10 2,4
t oC[ ] –5 0 49 40 33 –5
h [kJ kg] 395 399 429 256 246 246
s [kJ (kgK)] 1,72 1,74 1,74 1,18 1,15 1,17
Nu se
Nu se
poate citi
poate citi
din
[
v m3 kg ] 0,083 0,086 0,0215
diagrama
din 0,0214
diagrama
p–h pe
p–h
curba x=0
x [−] 1 – – 0 – 0,26
Calculul termic al IFV într-o treaptă cu subrăcire şi supraîncălzire 97

Pasul 5 – determinarea schimburilor energetice specifice


Schimburile energetice specifice se determină aplicând pentru
fiecare proces termodinamic (fig. 8.2) expresiile matematice ale
Principiului I şi II pentru sisteme deschise.
Procesul de comprimare 1–2:
δ q = dh + δ lt
 0 = dh + δ lt
δ q = T ⋅ ds ⇒ ⇒ δ lt = − dh ⇒ lt =
 s = s ⇒ ds = 0 δ q = 0
 1 2
2
= ∫ ( − dh ) = − ( h2 − h1 ) < 0
1
Semnul „< 0” arată că lucrul mecanic tehnic specific este
consumat, iar acesta se mai poate scrie sub forma de mai jos având
în acelaşi timp, pentru aplicaţia dată, valoarea:
kJ
lt = lc = h2 − h1 = 429 − 399 = 30
kg
Procesul 2–3' din condensator:
δ q = dh + δ lt
 δ q = dh + δ lt 3'
δ
 tl = − v ⋅ dp ⇒ 
δ l = 0
⇒ δ q = dh ⇒ q 23' = ∫2 dh = h3' − h2 < 0
 p = ct ⇒ dp = 0 t

Semnul „< 0” arată că în timpul procesului 2–3', agentul frigorific
cedează căldură mediului ambiant. Căldura cedată se numeşte sarcina
termică specifică a condensatorului (Cd) şi se poate scrie sub forma de
mai jos având în acelaşi timp, pentru aplicaţia dată, valoarea:
kJ
q23' = qc = h2 − h3' = 429 − 256 = 173
kg
Procesul 3' – 3 de subrăcire:
δ q = dh + δ lt
 δ q = dh + δ lt 3'

δ lt = −v ⋅ dp ⇒ ⇒ δ q = dh ⇒ q3' 3 = ∫ dh = h3 − h3' < 0


 p = ct ⇒ dp = 0 δ lt = 0 3

Semnul „< 0” arată că în timpul procesului 3'–3, agentul frigorific
cedează căldură mediului ambiant. Căldura cedată în procesul de
subrăcire se poate scrie sub forma de mai jos având în acelaşi timp,
pentru aplicaţia dată, valoarea:
kJ
q3' 3 = qsr = h3' − h3 = 256 − 246 = 10
kg
98 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Observaţie
În practică, procesele de condensare şi subrăcire au loc în
condensatorul instalaţiei, unde agentul frigorific mai întâi se răceşte
până la saturaţie (2–3''), condensează (3''–3') şi se subrăceşte (3'–3
datorită căldurii cedate mediului de răcire. În consecinţă, căldura
cedată de agentul frigorific mediului de răcire la nivelul
condensatorului se calculează cu relaţia de mai jos:
kJ
qcCd = qc + qsr = h2 − h3' + h3' − h3 = h2 − h3 = 429 − 246 = 183
kg

Procesul de laminare 3'–4:


δ q = dh + δ lt
δ l = 0
 t

h = ct ⇒ dh = 0
δ q = 0
Acest proces nu intervine în bilanţul energetic al instalaţiei
frigorifice.

Procesul de vaporizare 4–1":


δ q = dh + δ lt
 δ q = dh + δ lt 1''
δ
 tl = − v ⋅ dp ⇒  ⇒ δ q = dh ⇒ q 41'' = ∫4 dh = h1'' − h4 > 0
 p = ct ⇒ dp = 0 δ lt = 0

Semnul „> 0” arată că în timpul procesului 4–1", agentul frigorific
primeşte căldură din mediul răcit. Căldura primită se numeşte puterea
frigorifică specifică şi se poate scrie sub forma de mai jos având în
acelaşi timp, pentru aplicaţia dată, valoarea:
kJ
q1'' 4 = q0 = h1'' − h4 = 395 − 246 = 149
kg

Procesul de supraîncălzire 1"–1:


δ q = dh + δ lt
 δ q = dh + δ lt 1

δ lt = −v ⋅ dp ⇒ ⇒ δ q = dh ⇒ q1'' 1 = ∫ dh = h1 − h1'' > 0


 p = ct ⇒ dp = 0 δ lt = 0 1''

Semnul „> 0” arată că în timpul procesului 1"–1, agentul frigorific
primeşte căldură. Căldura primită în procesul de supraîncălzire se
Calculul termic al IFV într-o treaptă cu subrăcire şi supraîncălzire 99

poate scrie sub forma de mai jos având în acelaşi timp, pentru aplicaţia
dată, valoarea:
kJ
q1'' 1 = qsi = h1 − h1'' = 399 − 395 = 4
kg

Observaţie
În practică procesele de vaporizare şi supraîncălzire au loc în
vaporizatorul instalaţiei, unde agentul frigorific mai întâi vaporizează
apoi se supraîncălzeşte datorită căldurii preluate din spaţiul răcit. În
consecinţă, căldura preluată de agentul frigorific din spaţiul răcit la
nivelul vaporizatorului se calculează cu relaţia de mai jos:
kJ
q0vp = q0 + qsi = h1 − h4 + h1 − h1'' = h1 − h4 = 399 − 246 = 153
kg

Pasul 6 – determinarea debitului masic de agent frigorific


vehiculat prin instalaţie
Debitul masic de agent frigorific se determină în folosind relaţia:
&
Q 2,41 kg
& =m
Q & ⋅ q vp
⇒ &
m = 0
= ≅ 0,0157
0 0 vp
q0 153 s

Pasul 7 – determinarea schimburilor energetice din sistem


Puterea mecanică necesară realizării procesului de comprimare
Pc = m & ⋅ ( h2 − h1 ) = 0,0157 ⋅ 30 ≅ 0,47 kW
& ⋅ lc = m

Fluxul de căldură cedat mediului de răcire la nivelul


condensatorului:
& =m
Q & ⋅ ( h2 − h3' ) = 0,0157 ⋅ 183 ≅ 2,87 kW
& ⋅ qcCd = m
c

Pasul 8 – verificarea calculelor - bilanţul energetic al instalaţiei


& =Q
Q & + P ⇔ 2,87 = 2,41 + 0,47 ⇔ 2,87 kW ≅ 2,88 kW
c 0 c

După cum se observă, citirile de pe diagramă şi calculele


respectă ecuaţia de bilanţ energetic, ceea ce înseamnă că au fost
efectuate corect.
100 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Pasul 9 – calculul coeficientului de performanţă


Performanţa instalaţiei frigorifice se apreciază prin intermediul
coeficientului de performanţă (COP).
&
Q 2,41
COP = 0
= = 5.12 [ −]
Pc 0,47
Tabelul 8.2 prezintă comparativ rezultatele obţinute în laboratorul
6 cu cele obţinute în aplicaţia de faţă.

Tabelul 8.2 Rezultate


IFV fără subrăcire şi IFV cu subrăcire şi
Mărimea
supraîncălzire supraîncălzire
 kJ 
q0   139 153
 kg 
 kJ 
lc   29 30
 kg 
&  
kg
m 0,0173 0,0157
 s 
COP [ − ] 4,82 5,12

După cum se observă din tabelul 8.2, procesul de subrăcire


 kJ 
conduce la creşterea puterii frigorifice specifice q0   şi la scăderea
 kg 
&   . În schimb, procesul de
kg
debitului masic de agent frigorific m
 s 
supraîncălzire determină creşterea lucrului mecanic specific necesar
 kg 
antrenării compresorului m   . Faţă de aplicaţia din laboratorul 6,
 s 
coeficientul de perfoamnţă creşte COP [ − ] . În cazul acestei aplicaţii
creşterea COP nu este semnificativă, dar prin practicarea subrăcirii se
echilibrează efectul negativ al supraîncălzirii asupra eficienţei.
Procesul de subrăcire este necesar pentru evitarea “loviturii de
berbec” la nivelul compresorului şi caracterizează funcţionarea în
condiţii reale a sistemelor frigorifice cu comprimare mecanică de
vapori.
Calculul termic al IFV într-o treaptă cu subrăcire şi supraîncălzire 101

Pentru o mai bună înţelegere a diferenţei dintre cele două tipuri


de instalaţii frigorifice (IFV într-o treaptă cu şi fără supraîncălzire şi
subrăcire), figura 8.3 [4] prezintă comparativ (suprapuse) ciclurile
termodinamice de funcţionare ale acestora.

Fig. 8.3 Ciclurile termodinamice de funcţionare ale IFV într-o treaptă cu şi


fără subrăcire şi supraîncălzire

4 –1''–2 – 3'– 4 – ciclul IFV fără subrăcire şi supraîncălzire


4 – 1''– 1 – 2 – 3'– 3 – 4 – ciclul IFV cu subrăcire şi supraîncălzire
102 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
9. INSTALAŢIE FRIGORIFICĂ CU COMPRIMARE
MECANICĂ DE VAPORI PENTRU OBŢINEREA
DE GHEAŢĂ SUB FORMĂ DE TUBURI

Scopul lucrării
Determinarea puterii frigorifice şi a coeficienţilor de performanţă
teoretic şi real al unei instalaţii frigorifice cu comprimare mecanică de
vapori (IFV) utilizată pentru obţinerea de gheaţă sub formă de tuburi.
Instalaţia frigorifică funcţionează cu freonul R134a.

Schema instalaţiei frigorifice


Schema instalaţiei este prezentată în figura 9.1.

Fig. 9.1 Schema IFV pentru obţinerea de gheaţă sub formă de tuburi

În figura 9.1 sunt prezentate următoarele echipamente:


Vaporizatorul (Vp) – schimbător de căldură de tip ţeavă în
ţeavă. Ţeava interioară este umplută cu apă care îngheaţă iar în
exteriorul acesteia vaporizează agentul frigorific. Vaporizatorul este
izolat termic pentru a reduce aportul de căldură din mediul ambiant.
Compresorul (Cp) – compresor ermetic cu piston antrenat de
un motor electric.
104 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Condensatorul (Cd) – schimbător de căldură răcit cu aer,


realizat din ţevi de cupru în serpentină cu aripioare exterioare din
aluminiu. Condensatorul este prevăzut cu un ventilator (V) pentru a
asigura circulaţia forţată a aerului.
Rezervorul de lichid (RL) – rezervor de lichid utilizat pentru
stocarea agentului frigorific.
Filtru (F) – filtru cu rol de reţinere a impurităţilor şi a umidităţii din
agentul frigorific fiind prevăzut cu un cartuş de silicagel.
Vizor – pentru vizualizarea curgerii agentului frigorific având în
acelaşi timp rol de indicator al prezenţei umidităţii în instalaţie.
Ventil de laminare (VL) – ventil de laminare termostatic ce
permite reglarea debitului de agent frigorific pe seama nivelului de
supraîncălzire din vaporizator. Acest lucru face obligatorie prezenţa în
schema instalaţiei a rezervorului de lichid (RL).

Echipamentele prezentate în figura 9.1 [6] sunt evidenţiate în


figurile 9.2 şi 9.3. [6] care prezintă o imagine de ansamblu a instalaţiei
frigorifice, respectiv o imagine a agregatului frigorific.

De asemena, în figura 9.2 sunt vizibile următoarele elemente:


Vaporizatorul de rezervă;
PAC – panoul de automatizare şi control, care pe lângă funcţiile
de bază permite citirea temperaturii t1 şi a parametrilor U, I şi cos φ ;
CE – cutia cu conexiuni electrice necesare funcţionării agregatului
frigorific;
Conducta de aspiraţie – care face legătura dintre vaporizator şi
compresor;
Conducta de refulare – care face legătura dintre compresor şi
ventilul de laminare termostatic.
IFV pentru obţinerea de gheaţă sub formă de tuburi 105

t1

Vp Vp de rezervă

Conductă
aspiraţie
(spre Cp)

U,I, cos ϕ

VL

PAC
Citire t1

Vizor MV
MC

RL

Ţeavă
interioară
(apă)

F
Conductă Cd
CE
refulare
(spre VL)

Fig. 9.2 Imagine de ansamblu a IFV pentru obţinerea de gheaţă sub formă
de tuburi
106 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Vizor MC

MV

Cp
Spre Vp Spre Cp RL
t2

t3

Cd

Fig. 9.3 Imagine de ansamblu a agregatului frigorific

Observaţie
Pentru instalaţiile frigorifice cu comprimare mecanică de vapori
de puteri mici şi medii, ansamblul format din compresor, condensator,
ventilatorul condensatorului, rezervor de lichid, cutie cu conexiuni
electrice, unele elemente de automatizare şi ţevi de legătură (montate
pe acelaşi suport metalic) poartă denumirea de agregat frigorific.
După cum se poate observa din figurile 9.1, 9.2 şi 9.3, instalaţia
frigorifică este prevăzută cu următoarele instrumente de măsură:
– termometru pentru măsurarea temperaturii agentului frigorific la
ieşirea din vaporizator sau pe conducta de aspiraţie în compresor t1 ;
IFV pentru obţinerea de gheaţă sub formă de tuburi 107

– termometru pentru măsurarea temperaturii agentului frigorific


pe conducta de refulare t2;
– termometru pentru măsurarea temperaturii agentului frigorific
pe conducta de ieşire din condensator t3;
– manometru pentru măsurarea presiunii de vaporizare MV;
– manometru pentru măsurarea presiunii de condensare MC;
– barometru pentru măsurarea presiunii atmosferice;
– parametrii curentului electric absorbit din reţea U,I şi cos φ .

Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei


frigorifice
Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice este
prezentat în figura 9.4.

Fig. 9.4 Ciclul termodinamic de funcţionare al IFV pentru obţinerea de


gheaţă sub formă de tuburi

Procesele termodinamice prezentate în figura 9.4 sunt


următoarele:
4–1'' – proces de vaporizare a agentului frigorific ce se
desfăşoară în vaporizatorul Vp la presiunea de vaporizare p0 şi
temperatura de vaporizare t0 ;
1''–1 – proces de supraîncălzire a agentului frigorific în
vaporizatorul Vp;
1–1a – proces cumulat de supraîncălzire a agentului frigorific pe
conducta de legătură dintre vaporizator şi compresor la care se
108 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

adaugă şi procesul de supraîncălzire din compresorul ermetic (datorat


răcirii electromotorului de antrenare);
1a–2s – proces de comprimare adiabat a agentului frigorific care
se desfăşoară în compresorul Cp;
2s–2 – proces de răcire a vaporilor de agent frigorific pe
conducta de refulare a compresorului până în zona unde este montat
termometrul t2 ;
2–3'' – proces de răcire până la saturaţie care se desfăşoară în
condensatorul Cd;
2–3' – proces de condensare care se desfăşoară tot în
condensator la presiunea de condensare p c şi temperatura de
condensare t c de la x=1 la x=0;
3'–3 – proces de subrăcire care se desfăşoară în condensator;
3–4 – proces de laminare care se defăşoară în ventilul de la
minare termostatic (VL).

Parametrii funcţionali de referinţă ai agregatului


frigorific
Agregatul frigorific ce echipează instalaţia frigorifică este de tip
ACT 8,1 produs în Bulgaria. Pentru acest agregat frigorific,
producătorul furnizează următoarele date tehnice:
– puterea electrică nominală absorbită din reţea pentru
antrenarea compresoului şi a ventilatorului cu care este echipat
condensatorul - Pn = 1100 W ;
– puterea frigorifică nominală –
Q& = 1300 kcal h = 1300 ⋅ 4,186 ≅ 1,52 kW ;
0n
3600
– intensitatea curentului electric absorbit din reţea - I n = 2,35 A
;
– tensiunea electrică de alimentare nominală - U n = 380 V ;
– diametrul cilindrului compresorului - D = 50 mm ;
– cursa pistonului compresorului - S = 24 mm ;
– numărul de cilindri ai compresorului - z = 1 cilindru ;
– turaţia compresorului - nr = 2850 rot min .
IFV pentru obţinerea de gheaţă sub formă de tuburi 109

Parametrii măsuraţi
Folosind instrumentele de măsură se citesc şi se notează
parametrii funcţionali de mai jos:
– presiunea barometrică p B =
– presiunea manometrică de vaporizare pMo =
– presiunea manometrică de condensare pMc =
– temperatura pe conducta de aspiraţie în compresor t1 =
– temperatura pe conducta de refulare a compresorului t2 =
– temperatura pe conducta de ieşire din condensator t3 =
– intensitatea curentului electric absorbit din reţea I =
– tensiunea curentului electric absorbit din reţea U =
– cos φ =

Prelucrarea datelor experimentale


Metodologia de prelucrare a datelor experimentale este prezentă
mai jos şi necesită parcurgerea paşilor:
Pasul 1 – determinarea presiunilor principale din ciclul
frigorific
– presiunea de vaporizare: p0 = pB ± pMo =
– presiunea de condensare: pc = p B + pMc =
Pasul 2 – determinarea temperaturilor principale din ciclul
frigorific
– temperatura de vaporizare: t0 = ts ( p0 ) =
– temperatura de condensare: tc = ts ( pc ) =
Pasul 3 – determinarea parametrilor termodinamici de stare
în punctele caracteristice ale ciclului termodinamic
Pentru fixarea punctelor caracteristice ale ciclului termodinamic
(1'', 1, 1a, 2s, 2, 3'', 3', 3 şi 4 din Fig. 9.4) şi determinarea paramterilor
termodinamici de stare se procedează în felul următor:
Punctul 1'' → ( p0 ) ∩ ( x = 1) - se citeşte h1′′ =
Punctul 1→ ( p0 ) ∩ ( t = t1 ) - se citeşte h1 =
Punctul 1a → ( p0 ) ∩ ( t = t 1a ) . Temperatura t 1a cu relaţia:
t 1a = t1 + ∆ t Capsula Cp
si . Se aproximează gradul de supraîncălzire din
110 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

capsula compresorului ca fiind ∆t siCapsula Cp = 10 K sau o C . În acest punct


de citesc: h1a =
s1a =
v1a =
Punctul 2s → ( pc ) ∩ ( s = s 1a ) - se citesc h2 s =
t2 s =
Punctul 2 → ( pc ) ∩ ( t = t 2 ) - se citeşte h2 =
Punctul 3' → ( pc ) ∩ ( x = 0 ) - se citeşte h3′ =
Punctul 3 → ( pc ) ∩ ( t = t3 ) - se citeşte h3 =
Punctul 4 → ( p0 ) ∩ ( h = h4 ) - se citeşte x4 =

Pasul 4 – se calculează:
– puterea frigorifică specifică: q0 = h1′′ − h4 =
– căldura preluată în procesul de supraîncălzire din
vaporizator: q Vpsi = h1 − h1′′ =
– gradul se supraîncălzire din vaporizator: ∆tsiVp = t1 − t1′′ =
– căldura preluată în procesul de supraîncălzire din capsula
compresorului: q Capsula Cpsi = h1a − h1 =
– lucrul mecanic specific de comprimare: lc = h2 s − h1a =
– debitul volumic de agent frigorific aspirat de compresor ştiind
π ⋅ D2 n
coeficientul de debit λ = 0,7 : V& a = λ ⋅ ⋅S ⋅ r ⋅z =
4 60
– debitul masic de agent frigorific vehiculat de compresor:
&Va
& = =
m
v1a
– puterea frigorifică a instalaţiei: Q& o = m& ⋅ (q0 + qVpsi ) =
– puterea mecanică necesară antrenării compresorului:
PCp = m
& ⋅ lc =
– coeficientul de performanţă al ciclului termodinamic:
Q&
COPciclu = 0 =
PCp
IFV pentru obţinerea de gheaţă sub formă de tuburi 111

– puterea electrică necesară funcţionării instalaţiei:


3 ⋅ U ⋅ I ⋅ cos φ
Pel = =
1000
&
Q
– coeficientul de performanţă global al instalaţiei: COP = 0
=
Pel

Observaţie
Puterea electrică necesară funcţionării instalaţiei Pel ţine cont de
puterea necesară antrenării compresorului, a ventilatorului
condensatorului şi a altor echipamente auxiliare ce fac posibilă
funcţionarea sistemului frigorific.

Să se comenteze rezultatele obţinute.


112 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
10. PUTEREA FRIGORIFICĂ A
COMPRESORULUI CU PISTON

APLICAŢII
Puterea frigorifică a compresorului cu piston
1. Să se determine puterea frigorifică a unui compresor care are
z = 6 cilindri , turaţia nr = 1500 rot min , diametrul cilindrului D = 32 mm
, cursa pistonului S = 32 mm şi un coeficient al spaţiului mort ε 0 = 0,05
ştiind că funcţionează într-o instalaţie frigorifică într-o treaptă fără
subrăcire şi supraîncălzire, caracterizată de temperatura de
vaporizare t0 = −10 o C şi o temperatură de condensare tc = 32 o C .
Agentul frigorific utilizat este freon R134a.
2. Să se determine puterea frigorifică a compresorului în aceleaşi
condiţii de temperatură dacă instalaţia funcţionează cu R404a. Să se
comenteze rezultatul.
3. Să se evidenţieze influenţa temperaturii de vaporizare asupra
puterii frigorifice a compresorului dacă aceasta scade de la
t0 = −10 o C la t0 = −20 o C în cazul funcţionării instalaţiei cu freonul
R134a. Temperatura de condensare este tc = 32 o C .
4. Să se evidenţieze influenţa temperaturii de condensare asupra
puterii frigorifice a compresorului dacă aceasta creşte de la tc = 32 o C
la tc = 48 o C în cazul funcţionării instalaţiei cu freonul R134a.
Temperatura de vaporizare este t0 = −10 o C .
5. Să se evidenţieze influenţa supraîncălzirii asupra puterii
frigorifice a compresorului dacă t0 = −10 o C şi t c = 32 o C . Gradul de
supraîncălzire considerat este ∆t si = 10 o C .

Pentru rezolvarea aplicaţiei se consideră următoarele valori


pentru coeficienţii de debit:
λ p = 0,95 – coeficient de reducere a debitului datorită pierderilor
de presiune din sistemul de distribuţie al compresorului;
λ t = 0,94 – coeficient de reducere a debitului datorită
supraîncălzirii vaporilor de agent frigorific la contactul cu pereţii calzi
ai cilindrului compresorului [1–3];
114 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

λ e = 0 ,97 – coeficient de reducere a debitului datorită


neetanşeităţii supapelor;
k v = 1,08 – exponentul adiabatic de destindere a agentului
frigorific rezidual din spaţiul mort.

SOLUŢIE APLICAŢIA 1
Pentru rezolvarea aplicaţiei este necesară parcurgerea paşilor
de mai jos şi se porneşte de la schema şi ciclul termodinamic de
funcţionare al instalaţiei, prezentate în figura 10.1.

Fig. 10.1 Schema şi ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei


frigorifice

Pasul 1 – determinarea presiunilor de vaporizare, condensare


şi a raportului de comprimare
Presiunile de vaporizare şi condensare se determină folosind
diagrama p–h corespunzătoare freonului R134a, după cum este
prezentat în figura 10.2 [4], rezultând:
Puterea frigorifică a compresorului cu piston 115

– presiunea de vaporizare: p0 = ps ( t0 ) ≅ 2 bar


– presiunea de condensare: pc = ps ( tc ) ≅ 8,2 bar
p 8,2
– raportul de comprimare: H c = c ≅ ≅ 4,1
p0 2

Fig. 10.2 Determinarea presiunilor de vaporizare şi condensare (R134a) –


aplicaţia 1

Pasul 2 – reprezentarea ciclului termodinamic de funcţionare


Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice cu
comprimare mecanică de vapori ce corespunde datelor problemei este
reprezentat în figura 10.3 [4].

Fig. 10.3 Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice (R134a)


– aplicaţia 1
116 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Pasul 3 – determinarea mărimilor termodinamice de stare în


punctele caracteristice ale ciclului termodinamic
Mărimile de stare în punctele caracterisitce ale ciclului
termodinamic sunt prezentate în tabelul 10.1.
Tabelul 10.1 Mărimile termodinamice de stare în punctele 1'', 2, 3' şi 4 –
aplicaţia 1
Starea termodinamică
Mărimea 1'' 2 3' 4
p [bar] 2 8,2 8,2 2
t C [ ]
o
–10 37 32 –10
h [kJ kg] 392 420 245 245
s [kJ (kgK)] 1,73 1,73 1,15 1,17
Nu se poate citi din
[
v m3 kg ] 0,1017 0,0257
diagrama p–h pe curba x=0
0,0292
x [−] 1 – 0 0,28

Pasul 4 – determinarea puterii frigorifice specifice


kJ
q0 = h1'' − h4 = 392 − 243 = 149
kg

Pasul 5 – determinarea puterii frigorifrice a compresorului


Puterea frigorifică a compresorului ( Q& 0 ) se determină folosind
relaţia de mai jos.
& =m
Q & ⋅ q0
0

În continuare, se determină debitul masic de agent frigorific ( m


&)
vehiculat de compresor folosind caracteristicile constructive ale
acestuia. Debitul masic de agent frigorific se poate scrie în funcţie de
debitul volumic real al compresorului ( V& ) şi densitatea ( ρ 1′′ ) sau
volumul specific ( v1′′ ) al agentului frigorific la aspiraţie.
1
& = V& ⋅ ρ1′′ = V& ⋅
m
v1′′
Debitul volumic real al compresorului se determină pornind de la
debitul volumic teoretic ( V& t ) şi coeficientul de debit ( λ ).
V& = λ ⋅ V&
t
Puterea frigorifică a compresorului cu piston 117

Observaţie
Recurgând la studiul compresoarelor, procesul de comprimare
1''–2 din figura 10.3 poate fi defalcat la rândul său în succesiunea de
procese prezentate în figura 10.4, procese care alcătuiesc diagrama
de funcţionare a compresorului cu piston. Aceste procese sunt:
– a → b - proces de comprimare adiabat;
– b → c - proces de refulare în timpul căruia cantitatea de gaz
sau vapori din cilindru scade ( dm < 0 );
– c → d - proces adiabat de destindere a gazului rezidual sau
a vaporilor din volumul mort ( V0 );
– d → a - proces de aspiraţie în timpul căruia cantitatea de gaz
sau vapori din cilindru creşte ( dm > 0 ).

Fig. 10.4 Diagrama de funcţionare a compresorului cu piston

Compresorul funcţionează după o diagramă şi nu după un


ciclu termodinamic, deoarece cantitatea de gaz sau vapori care
parcurge diagrama variază în timpul proceselor de aspiraţie
( dm > 0 ) şi refulare ( dm < 0 ) [1–3,17,19,21-25].
Datorită unor particularităţi constructive ale compresoarelor cu
piston, la sfârşitul procesului de refulare, o parte din cantitatea de gaz
rămâne în cilindru şi ocupă volumul “mort” V0 . Acest volum se numeşte
mort, deoarece cantitatea de gaz sau vapori prezentă în acest volum,
va conduce în procesul de aspiraţie următor, la diminuarea cantităţii
de gaz sau vapori care pătrunde în cilindru şi în consecinţă a debitului
masic. În cazul aplicaţiei de faţă, volumul mort este apreciat prin
intermediul coeficientului spaţiului mort ε 0 = 0,05 [1-3,21-25].
118 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Debitul volumic teoretic al compresorului se poate determina


pornind de la numărul de cilindri ( i ) şi debitul volumic al cursei
pistonului ( V& s ) (debitul volumic vehiculat de un cilindru).
V& = i ⋅ V&
t s

Debitul volumic al cursei pistonului ( V& s ) se determină cu relaţia


de mai jos, în care sunt utilizate diametrul cilindrului D , cursa
pistonului S şi turaţia nr .
π ⋅ D2
nr
V& s = ⋅S ⋅
4 60
În aceste condiţii, debitul volumic teoretic devine:
−3 2
π ⋅ D2 n π ⋅ ( 32 ⋅ 10 ) 1500 m3
V& t = i ⋅ ⋅S ⋅ r = 6 ⋅ ⋅ ( 32 ⋅ 10 −3 ) ⋅ = 3,86 ⋅ 10 −3
4 60 4 60 s
În continuare se va determina coeficientul de debit λ folosind
expresia:
λ = λ p ⋅ λ t ⋅λe ⋅ λ0
Unde:
λ p = 0,95 – coeficient de reducere a debitului datorită pierderilor
de presiune din sistemul de distribuţie al compresorului;
λt = 0,94 – coeficient de reducere a debitului datorită
supraîncălzirii vaporilor de agent frigorific la contactul cu pereţii calzi
ai cilindrului compresorului;
λe = 0,97 – coeficient de reducere a debitului datorită
neetanşeităţii supapelor;
λ0 – este coeficientul de reducere a debitului datorită existenţei
spaţiului mort şi se calculează cu expresia:
 1
  1

λ0 = 1 − ε 0 ⋅ ( H c ) k − 1 = 1 − 0,05 ⋅  4,11,08 − 1 = 0,87
   
Valoarea coeficientului de debit este:
λ = λ p ⋅ λ t ⋅λe ⋅ λ0 = 0,95 ⋅ 0,94 ⋅ 0,97 ⋅ 0,87 = 0,75
Folosind valorile obţinute pentru coeficientul de debit ( λ ) şi
debitul volumic teoretic ( V& t ), se determină valoarea debitului volumic
real:
m3
V& = λ ⋅ V& t = 0,75 ⋅ 3,86 ⋅ 10 −3 = 2,89 ⋅ 10 −3
s
Puterea frigorifică a compresorului cu piston 119

Cu valorile debitului volumic real şi a volumului specific la


aspiraţie se determină valoarea debitului masic de agent frigorific:
1 1 kg
& = V& ⋅ ρ 1′′ = V& ⋅ = 2,89 ⋅ 10 −3 ⋅
m = 0,028
v1′′ 0,1017 s

Pasul 6 – determinarea puterii frigorifice a compresorului cu


piston
În final, rezultă valoarea puterii frigorifice a compresorului cu
piston:
& =m
Q & ⋅ q0 = 0,028 ⋅ 149 = 4,17 kW
0

SOLUŢIE APLICAŢIA 2
Aplicaţia de la punctul 2 se rezolvă urmând paşii de mai jos.
Pasul 1 – determinarea presiunilor de vaporizare, condensare
şi a raportului de comprimare
Presiunile de vaporizare şi condensare se determină folosind
diagrama p–h corespunzătoare freonului R404A, după cum este
prezentat în figura 10.5 [4], rezultând:
– presiunea de vaporizare: p0 = ps ( t0 ) ≅ 4,4 bar
– presiunea de condensare: pc = ps ( tc ) ≅ 15 bar
p 15
– raportul de comprimare: H c = c ≅ = 3,4
p 0 4,4

Fig. 10.5 Determinarea presiunilor de vaporizare şi condensare (R404A) –


aplicaţia 2
120 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Pasul 2 – reprezentarea ciclului termodinamic de funcţionare


Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice cu
comprimare mecanică de vapori ce corespunde datelor problemei de
la punctul 2 este reprezentat în figura 10.6 [4].

Fig. 10.6 Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice (R404A)


– aplicaţia 2

Pasul 3 – determinarea mărimilor termodinamice de stare în


punctele caracteristice ale ciclului termodinamic
Mărimile de stare în punctele caracterisitce ale ciclului
termodinamic sunt prezentate în tabelul 10.2.

Tabelul 10.2 Mărimile termodinamice de stare în punctele 1'', 2, 3' şi 4 –


aplicaţia 2
Starea termodinamică
Mărimea 1'' 2 3' 4
p [bar] 4,4 15 15 4,4
[ ]
t oC –10 36 32 –10
h [kJ kg] 363 387 249 249
s [kJ (kgK)] 1,62 1,62 1,17 1,19
Nu se poate citi din
[
v m3 kg ] 0,0460 0,0131 diagrama p–h pe curba 0,0172
x=0
x [−] 1 – 0 0,36
Puterea frigorifică a compresorului cu piston 121

Pasul 4 – determinarea puterii frigorifice specifice


kJ
q0 = h1'' − h4 = 363 − 249 == 114
kg
Pasul 5 – determinarea puterii frigorifrice a compresorului
Puterea frigorifică a compresoului ( Q & ) se determină folosind
0

relaţia de mai jos.


& =m
Q & ⋅ q0
0

În continuare, se determină debitul masic de agent frigorific ( m &)


vehiculat de compresor folosind caracterisitcile constructive ale
acestuia. Debitul masic de agent frigorific se poate scrie în funcţie de
debitul volumic real al compresorului ( V& ) şi densitatea ( ρ 1′′ ) sau
volumul specific ( v1′′ ) al agentului frigorific la aspiraţie.
1
& = V& ⋅ ρ1′′ = V& ⋅
m
v1′′
Debitul volumic real al compresorului se determină pornind de la
debitul volumic teoretic ( V& t ) şi coeficientul de debit ( λ ).
Debitul volumic teoretic al compresorului se poate determina
pornind de la numărul de cilindri ( i ) şi debitul volumic al cursei
pistonului ( V& s ) (debitul volumic vehiculat de un cilindru)
V& = i ⋅ V&
t s

Debitul volumic al cursei pistonului ( V& s ) se determină cu relaţia


de mai jos, în care sunt utilizate diametrul cilindrului D , cursa
pistonului S şi turaţia nr .
π ⋅ D2 n
V&s = ⋅S ⋅ r
4 60
În aceste condiţii, debitul volumic teoretic devine:
−3 2
π ⋅ D2 n π ⋅ ( 32 ⋅ 10 ) 1500 m3
V& t = i ⋅ ⋅S ⋅ r = 6 ⋅ ⋅ ( 32 ⋅ 10 −3 ) ⋅ = 3,86 ⋅ 10 −3
4 60 4 60 s
În continuare se va determina coeficientul de debit λ folosind
expresia:
λ = λ p ⋅ λ t ⋅λe ⋅ λ0
Unde:
λ p = 0,95 – coeficient de reducere a debitului datorită pierderilor
de presiune din sistemul de distribuţie al compresorului;
122 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

λt = 0,94 – coeficient de reducere a debitului datorită


supraîncălzirii vaporilor de agent frigorific la contactul cu pereţii calzi
ai cilindrului compresorului;
λe = 0,97 – coeficient de reducere a debitului datorită
neetanşeităţii supapelor;
λ0 – este coeficientul de reducere a debitului datorită existenţei
spaţiului mort şi se calculează cu expresia:
 1
  1,08 1

λ0 = 1 − ε 0 ⋅ ( H c ) − 1 = 1 − 0,05 ⋅  3,4 − 1 = 0,89
k
   
Valoarea coeficientului de debit este:
λ = λ p ⋅λ t ⋅λe ⋅ λ0 = 0 ,95 ⋅ 0 ,94 ⋅ 0 ,97 ⋅ 0 ,89 = 0 ,77
Folosind valorile obţinute pentru coeficientul de debit ( λ ) şi debitul
volumic teoretic ( V&t ), se determină valoarea debitului volumic real:
m3
V& = λ ⋅ V& t = 0,77 ⋅ 3,86 ⋅ 10 −3 = 2,97 ⋅ 10 −3
s
Cu valorile debitului volumic real şi a volumului specific la
aspiraţie se determină valoarea debitului masic de agent frigorific:
1 1 kg
& = V& ⋅ ρ1′′ = V& ⋅ = 2,97 ⋅ 10 −3 ⋅
m = 0,064
v1′′ 0,046 s

Pasul 6 – determinarea puterii frigorifice a compresorului cu


piston
În final, rezultă valoarea puterii frigorifice a compresorului cu piston:
& =m
Q & ⋅ q0 = 0,064 ⋅ 114 = 7 ,3 kW
0

Observaţie
Schimbarea agentului frigorific condunce la modificarea puterii
frigorifrice specifice ( q0 ), a volumului specific la aspiraţia agentului
frigorific în compresor ( v1′′ ), a presiunilor de vaporizare ( p0 ) şi
condensare ( pc ), care determină pentru un compresor dat
modificarea raportului de comprimare ( H c ) → modificarea
coeficientului de reducere a debitului datorat spaţiului mort ( λ0 ) →
& ) → modificarea debitului masic (
modificarea debitului volumic real ( V
& .
& ) şi în cele din urmă, modificarea puterii frigorifice Q
m 0
SOLUŢIE APLICAŢIA 3
Puterea frigorifică a compresorului cu piston 123

Aplicaţia de la punctul 3 se rezolvă conform paşilor de mai jos.


Pasul 1 – determinarea presiunilor de vaporizare, condensare
şi a raportului de comprimare
Presiunile de vaporizare şi condensare se determină folosind
diagrama p–h corespunzătoare freonului R134a, după cum este
prezentat în figura 10.7 [4], rezultând:
– presiunea de vaporizare:
p0 = p s ( t0 ) ≅ 1,3 bar
– presiunea de condensare:
pc = ps ( t c ) ≅ 8,2 bar
– raportul de comprimare:
p 8,2
Hc = c ≅ ≅ 6 ,3
p 0 1,3

Fig. 10.7 Determinarea presiunilor de vaporizare şi condensare (R134a) –


aplicaţia 3

Pasul 2 – reprezentarea ciclului termodinamic de funcţionare


Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice cu
comprimare mecanică de vapori ce corespunde datelor problemei de
la punctul 3 este reprezentat în figura 10.8 [4].
124 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 10.8 Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice (R134a)


– aplicaţia 3

Pasul 3 – determinarea mărimilor termodinamice de stare în


punctele caracteristice ale ciclului termodinamic
Mărimile de stare în punctele caracteristice ale ciclului
termodinamic sunt prezentate în tabelul 10.3.

Tabelul 10.3 Mărimile termodinamice de stare în punctele 1'', 2, 3' şi 4 –


aplicaţia 3
Starea termodinamică
Mărimea 1'' 2 3' 4
p [bar] 1,3 8,2 8,2 1,3
t oC[ ] –20 39 32 –20
h [kJ kg] 385 423 245 245
s [kJ (kgK)] 1,73 1,73 1,15 1,18
Nu se poate citi din
[
v m3 kg ] 0,1474 0,0261
diagrama p–h pe curba x=0
0,0544
x [−] 1 – 0 0,33

Pasul 4 – determinarea puterii frigorifice specifice


kJ
q0 = h1'' − h4 = 385 − 245 = 140
kg
Puterea frigorifică a compresorului cu piston 125

Pasul 5 – determinarea puterii frigorifice a compresorului


Puterea frigorifică a compresorului ( Q & ) se determină folosind
0

relaţia de mai jos.


& =m
Q & ⋅ q0
0

În continuare, se determină debitul masic de agent frigorific ( m &)


vehiculat de compresor folosind caracteristicile constructive ale
acestuia. Debitul masic de agent frigorific se poate scrie în funcţie de
debitul voluic real al compresorului ( V& ) şi densitatea ( ρ 1′′ ) sau volumul
specific ( v1′′ ) al agentului frigorific la aspiraţie.
1
& = V& ⋅ ρ 1′′ = V& ⋅
m
v1′′
Debitul volumic real al compresorului se determină pornind de la
debitul volumic teoretic ( V& t ) şi coeficientul de debit ( λ ).
Debitul volumic teoretic al compresorului se poate determina
pornind de la numărul de cilindri ( i ) şi debitul volumic al cursei
pistonului ( V&s ) (debitul volumic vehiculat de un cilindru)
V& = i ⋅ V&
t s

Debitul volumic al cursei pistonului ( V& s ) se determină cu relaţia


de mai jos, în care sunt utilizate diametrul cilindrului D , cursa
pistonului S şi turaţia nr .
2
π ⋅D n
V& s = ⋅S ⋅ r
4 60
În aceste condiţii, debitul volumic teoretic devine:
2
π ⋅ D2 nr π ⋅ ( 32 ⋅ 10 −3 ) 1500 m3
&Vt = i ⋅ ⋅S ⋅ =6⋅ ⋅ ( 32 ⋅ 10 −3 ) ⋅ = 3,86 ⋅ 10 −3
4 60 4 60 s
În continuare se va determina coeficientul de debit λ folosind
expresia:
λ = λ p ⋅ λ t ⋅λe ⋅ λ0
Unde:
λ p = 0,95 – coeficient de reducere a debitului datorită pierderilor
de presiune din sistemul de distribuţie al compresorului;
λt = 0,94 – coeficient de reducere a debitului datorită
supraîncălzirii vaporilor de agent frigorific la contactul cu pereţii calzi
ai cilindrului compresorului;
126 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

λe = 0,97 – coeficient de reducere a debitului datorită


neetanşeităţii supapelor;
λ0 – este coeficientul de reducere a debitului datorită existenţei
spaţiului mort şi se calculează cu expresia:
 1
  1

λ0 = 1 − ε 0 ⋅ ( H c ) k − 1 = 1 − 0,05 ⋅ 6 ,3 1,08 − 1 = 0,78
   
Valoarea coeficientului de debit este:
λ = λ p ⋅ λ t ⋅λe ⋅ λ0 = 0,95 ⋅ 0,94 ⋅ 0,97 ⋅ 0,78 = 0,68
Folosind valorile obţinute pentru coeficientul de debit ( λ ) şi
debitul volumic teoretic ( V& t ), se determină valoarea debitului volumic
real:
m3
V& = λ ⋅ V& t = 0,68 ⋅ 3,86 ⋅ 10 −3 = 2,62 ⋅ 10 −3
s
Cu valorile debitului volumic real şi a volumului specific la
aspiraţie se determină valoarea debitului masic de agent frigorific:
1 1 kg
& = V& ⋅ ρ1′′ = V& ⋅ = 2,62 ⋅ 10 −3 ⋅
m = 0,018
v1′′ 0,1474 s

Pasul 6 – determinarea puterii frigorifice a compresorului cu


piston
În final, rezultă valoare puterii frigorifice a compresorului cu
piston:
& =m
Q & ⋅ q0 = 0,018 ⋅ 140 = 2,52 kW
0

Observaţie
Scăderea temperaturii de vaporizare (în condiţiile menţinerii
constante a celei de condensare) conduce la modificarea puterii
frigorifice specifice ( q0 ), a volumului specific la aspiraţia agentului
frigorific în compresor ( v1′′ ), a presiunii de vaporizare ( p0 ) care
determină pentru un compresor dat modificarea raportului de
comprimare ( H c ) → modificarea coeficientului de reducere a debitului
datorat spaţiului mort ( λ0 ) → modificarea debitului volumic real ( V& )→
modificarea debitului masic ( m & ) şi în cele din urmă, modificarea puterii
&
frigorifice Q0 .
Puterea frigorifică a compresorului cu piston 127

SOLUŢIE APLICAŢIA 4
Pentru a evidenţia influenţa temperaturii de condensare asupra
puterii frigorifice a compresorului şi a compara rezultatele cu cele din
aplicaţiile 1 şi 3, se va considera acelaşi raport de comprimare cu cel din
aplicaţia 3, H c = 6 ,3 . În continuare se vor parcurge paşii de mai jos:

Pasul 1 – determinarea presiunilor de vaporizare şi condensare


Presiunea de vaporizare şi temperatura de condensare se
determină folosind diagrama p–h corespunzătoare freonului R134a,
după cum este prezentat în figura 10.9 [4].
– presiunea de vaporizare:
p0 = ps ( t0 ) ≅ 2 bar
– presiunea de condensare se determină pornind de la raportul
de comprimare:
p
H c = c ⇒ pc = p0 ⋅ H c = 2 ⋅ 6 ,3 = 12,6 bar
p0
– temperatura de condensare:
tc = ts ( p p ) ≅ 48 o C

Fig. 10.9 Determinarea presiunilor de vaporizare şi condensare (R134a) –


aplicaţia 4

Pasul 2 – reprezentarea ciclului termodinamic de funcţionare


Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice cu
comprimare mecanică de vapori ce corespunde datelor problemei de
la punctul 4 este reprezentat în figura 10.10 [4].
128 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 10.10 Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice


(R134a) – aplicaţia 4

Pasul 3 – determinarea mărimilor termodinamice de stare în


punctele caracteristice ale ciclului termodinamic
Mărimile de stare în punctele caracteristice ale ciclului
termodinamic sunt prezentate în tabelul 10.4.

Tabelul 10.4 Mărimile termodinamice de stare în punctele 1'', 2, 3' şi 4 –


aplicaţia 4
Starea termodinamică
Mărimea 1'' 2 3' 4
p [bar] 2 12,6 12,6 2
[ ]
t C o
–10 55 48 –10
h [kJ kg] 392 430 269 269
s [kJ (kgK)] 1,73 1,73 1,23 1,26
Nu se poate citi din diagrama
[
v m3 kg ] 0,1017 0,0167
p–h pe curba x=0
0,040
x [−] 1 – 0 0,4

Pasul 4 – determinarea puterii frigorifice specifice


kJ
q0 = h1'' − h4 = 392 − 269 = 123
kg
Puterea frigorifică a compresorului cu piston 129

Pasul 5 – determinarea puterii frigorifice a compresorului


Puterea frigorifică a compresorului ( Q & ) se determină folosind
0

relaţia de mai jos.


Q& =m & ⋅ q0
0

În continuare, se determină debitul masic de agent frigorific ( m &)


vehiculat de compresor folosind caracteristicile constructive ale
acestuia. Debitul masic de agent frigorific se poate scrie în funcţie de
debitul volumic real al compresorului ( V& ) şi densitatea ( ρ 1′′ ) sau
volumul specific ( v1′′ ) al agentului frigorific la aspiraţie.
1
& = V& ⋅ ρ 1′′ = V& ⋅
m
v1′′
Debitul volumic real al compresorului se determină pornind de la
debitul volumic teoretic ( V& t ) şi coeficientul de debit ( λ ).
Debitul volumic teoretic al compresorului se poate determina
pornind de la numărul de cilindri ( i ) şi debitul volumic al cursei
pistonului ( V& s ) (debitul volumic vehiculat de un cilindru)
V& = i ⋅ V&
t s

Debitul volumic al cursei pistonului ( V& s ) se determină cu relaţia


de mai jos, în care sunt utilizate diametrul cilindrului D , cursa
pistonului S şi turaţia nr .
π ⋅ D2
nr
V& s = ⋅S ⋅
4 60
În aceste condiţii, debitul volumic teoretic devine:
2
2
π ⋅D n π ⋅ ( 32 ⋅ 10 −3 )
1500 m3
V& t = i ⋅ ⋅S ⋅ r = 6 ⋅ ⋅ ( 32 ⋅ 10 −3 ) ⋅
= 3,86 ⋅ 10 −3
4 60 4 60 s
În continuare se va determina coeficientul de debit λ folosind
expresia:
λ = λ p ⋅ λ t ⋅λe ⋅ λ0
Unde:
λ p = 0,95 – coeficient de reducere a debitului datorită pierderilor
de presiune din sistemul de distribuţie al compresorului;
λt = 0,94 – coeficient de reducere a debitului datorită
supraîncălzirii vaporilor de agent frigorific la contactul cu pereţii calzi
ai cilindrului compresorului;
130 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

λe = 0,97 – coeficient de reducere a debitului datorită


neetanşeităţii supapelor;
λ0 – este coeficientul de reducere a debitului datorită existenţei
spaţiului mort şi se calculează cu expresia:
 1
  1

λ0 = 1 − ε 0 ⋅ ( H c ) k − 1 = 1 − 0,05 ⋅ 6 ,3 1,08 − 1 = 0,78
   
Valoarea coeficientului de debit este:
λ = λ p ⋅ λ t ⋅λe ⋅ λ0 = 0,95 ⋅ 0,94 ⋅ 0,97 ⋅ 0,78 = 0,68
Folosind valorile obţinute pentru coeficientul de debit ( λ ) şi
debitul volumic teoretic ( V&t ), se determină valoarea debitului volumic
real:
m3
V& = λ ⋅ V& t = 0,68 ⋅ 3,86 ⋅ 10 −3 = 2,62 ⋅ 10 −3
s
Cu valorile debitului volumic real şi a volumului specific la
aspiraţie se determină valoarea debitului masic de agent frigorific:
1 1 kg
& = V& ⋅ ρ1′′ = V& ⋅ = 2,62 ⋅ 10 −3 ⋅
m = 0,025
v1′′ 0,1017 s

Pasul 6 – determinarea puterii frigorifice a compresorului cu


piston
În final, rezultă valoarea puterii frigorifice a compresorului cu
piston:
Q& =m& ⋅ q0 = 0,025 ⋅ 123 = 3,08 kW
0

Observaţie
Creşterea temperaturii de condensare (în condiţiile menţinerii
constante a celei de vaporizare) conduce la modificarea puterii
& . Datorită
frigorifice specifice ( q0 ) şi în consecinţă a puterii frigorifice Q0

menţinerii raportului de comprimare H c = 6 ,3 , coeficientul de reducere


a debitului ( λ ) are aceeaşi valoare. În aceste condiţii, debitul masic de
agent frigorific este influenţat doar de valoarea volumului specific la
aspiraţie ( v1′′ ), influenţat la rândul său de valoarea temperaturii de
vaporizare.
Puterea frigorifică a compresorului cu piston 131

SOLUŢIE APLICAŢIA 5
Pentru rezolvarea acestei aplicaţii se consideră că procesul de
supraîncălzire se desfăşoară în vaporizator şi este necesară
parcurgerea paşilor de mai jos.

Pasul 1 – determinarea presiunilor de vaporizare, condensare


şi a raportului de comprimare
Presiunile de vaporizare şi condensare se determină folosind
diagrama p–h corespunzătoare freonului R134a, după cum este
prezentat în figura 10.11 [4], rezultând:
– presiunea de vaporizare:
p0 = ps ( t0 ) ≅ 2 bar
– presiunea de condensare:
pc = ps ( t c ) ≅ 8,2 bar
– raportul de comprimare:
p 8,2
Hc = c ≅ ≅ 4,1
p0 2

Fig. 10.11 Determinarea presiunilor de vaporizare şi condensare (R134a) –


aplicaţia 5

Pasul 2 – reprezentarea ciclului termodinamic de funcţionare


Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice cu
comprimare mecanică de vapori ce corespunde datelor problemei de
la punctul 5 este reprezentat în figura 10.12 [4].
132 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 10.12 Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice


(R134a) – aplicaţia 5

Pasul 3 – determinarea mărimilor termodinamice de stare în


punctele caracteristice ale ciclului termodinamic
Mărimile de stare în punctele caracteristice ale ciclului
termodinamic sunt prezentate în tabelul 10.5.

Tabelul 10.5 Mărimile termodinamice de stare în punctele 1'', 1, 2, 3' şi 4 –


aplicaţia 5
Starea termodinamică
Mărimea 1'' 1 2 3' 4
p [bar] 2 2 8,2 8,2 2
[ ]
t C o
–10 0 46 32 –10
h [kJ kg] 392 400 430 245 245
s [kJ (kgK)] 1,73 1,76 1,76 1,15 1,17
Nu se poate citi
[
v m3 kg ] 0,1017 0,1047 0,0276 din diagrama p– 0,0292
h pe curba x=0
x [−] 1 – – 0 0,28

Pasul 4 – determinarea puterii frigorifice specifice, a căldurii


preluate în procesul de supraîncălzire şi a căldurii preluate la
nivelul vaporizatorului
– determinarea puterii frigorifice specifice:
Puterea frigorifică a compresorului cu piston 133

kJ
q0 = h1'' − h4 = 392 − 245 = 147
kg
– determinarea căldurii preluate în procesul de supraîncălzire:
kJ
qsi = h1 − h1'' = 400 − 392 = 8
kg
– determinarea căldurii preluate la nivelul vaporizatorului:
kJ
q0Vp = q0 + qsi = h1′′ − h4 + h1 − h1′′ = h1 − h4 = 400 − 245 = 155
kg

Pasul 5 – determinarea puterii frigorifrice a compresorului


Puterea frigorifică a compresoului ( Q & ) se determină folosind
0

relaţia de mai jos.


Q& =m & ⋅ q0
0

În continuare, se determină debitul masic de agent frigorific ( m &)


vehiculat de compresor folosind caracteristicile constructive ale
acestuia. Debitul masic de agent frigorific se poate scrie în funcţie de
debitul volumic real al compresorului ( V& ) şi densitatea ( ρ 1′′ ) sau
volumul specific ( v1′′ ) al agentului frigorific la aspiraţie.
1
& = V& ⋅ ρ 1′′ = V& ⋅
m
v1′′
Debitul volumic real al compresorului se determină pornind de la
debitul volumic teoretic ( V& t ) şi coeficientul de debit ( λ ).
Debitul volumic teoretic al compresorului se poate determina
pornind de la numărul de cilindri ( i ) şi debitul volumic al cursei
pistonului ( V& s ) (debitul volumic vehiculat de un cilindru)
V& = i ⋅ V&
t s

Debitul volumic al cursei pistonului ( V& s ) se determină cu relaţia


de mai jos, în care sunt utilizate diametrul cilindrului D , cursa
pistonului S şi turaţia nr .
2
π ⋅D n
V& s = ⋅S ⋅ r
4 60
În aceste condiţii, debitul volumic teoretic devine:
−3 2
π ⋅ D2 n π ⋅ ( 32 ⋅ 10 ) 1500 m3
V& t = i ⋅ ⋅S ⋅ r = 6 ⋅ ⋅ ( 32 ⋅ 10 −3 ) ⋅ = 3,86 ⋅ 10 −3
4 60 4 60 s
134 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

În continuare se va determina coeficientul de debit λ folosind


expresia:
λ = λ p ⋅ λ t ⋅λe ⋅ λ0
Unde:
λ p = 0,95 – coeficient de reducere a debitului datorită pierderilor
de presiune din sistemul de distribuţie al compresorului;
λt = 0,94 – coeficient de reducere a debitului datorită
supraîncălzirii vaporilor de agent frigorific la contactul cu pereţii calzi
ai cilindrului compresorului;
λe = 0,97 – coeficient de reducere a debitului datorită
neetanşeităţii supapelor;
λ0 – este coeficientul de reducere a debitului datorită existenţei
spaţiului mort şi se calculează cu expresia:
 1
  1,08
1

λ0 = 1 − ε 0 ⋅ ( H c ) − 1 = 1 − 0,05 ⋅  4,1 − 1 = 0,87
k
   
Valoarea coeficientului de debit este:
λ = λ p ⋅ λ t ⋅λe ⋅ λ0 = 0,95 ⋅ 0,94 ⋅ 0,97 ⋅ 0,87 = 0,75
Folosind valorile obţinute pentru coeficientul de debit ( λ ) şi
debitul volumic teoretic ( V& t ), se determină valoarea debitului volumic
real:
m3
V& = λ ⋅ V& t = 0,68 ⋅ 3,86 ⋅ 10 −3 = 2,62 ⋅ 10 −3
s
Cu valorile debitului volumic real şi a volumului specific la
aspiraţie se determină valoarea debitului masic de agent frigorific:
1 1 kg
& = V& ⋅ ρ1′′ = V& ⋅ = 2,62 ⋅ 10 −3 ⋅
m = 0,025
v1′′ 0,1047 s

Pasul 6 – determinarea puterii frigorifice a compresorului cu


piston
În final, rezultă valoarea puterii frigorifice a compresorului cu
piston:
& =m
Q & ⋅ q0Vp = 0,025 ⋅ 155 = 3,88 kW
0
Puterea frigorifică a compresorului cu piston 135

Interpretarea rezultatelor
Tabelul 10.6 prezintă comparativ rezultatele obţinute în aplicaţiile
de mai sus.

Tabel 10.6 Tabel de prezentare comparativă a rezultatelor

Aplicaţie
Agent t0 tc p0 pc Hc λ m& Q& 0 ∆tsi
frigorific [ C]

[ C]

[bar] [bar] [–] [–] [kg/s] [kW] [◦C]
1 R134a –10 32 2 8,2 4,1 0,75 0,028 4,17 0
2 R404A –10 32 4,4 15 3,4 0,77 0,064 7,3 0
3 R134a –20 32 1,3 8,2 6,3 0,68 0,018 2,52 0
4 R134a –10 48 2 12,6 6,3 0,68 0,025 3,08 0
5 R134a –10 32 2 8,2 4,1 0,75 0,025 3,88 10

Pe baza Tabelului 10.6 se pot contura mai clar răspunsurile


solicitate în aplicaţiile de mai sus şi se pot trage următoarele concluzii:
– Pentru o instalaţie frigorifică cu comprimare mecanică de
vapori echipată cu un anumit compresor cu piston, schimbarea
agentului frigorific determină modificarea puterii frigorifice în sensul
creşterii sau scăderii. Dacă se compară rezultatele obţinute in
aplicaţia 2 cu cele obţinute în aplicaţia 1, se constată că înlocuirea
agentului frigorific R134a cu R404A conduce la creşterea
semnificativă a puterii frigorifice de la 4,17 kW (aplicaţia 1) la 7,3 kW
(aplicaţia 2), în condiţiile menţinerii temperaturilor de vaporizare
( t0 = −10 o C ) şi condensare ( tc = 32 o C ).
– Comparând rezultatele obţinute în aplicaţia 3 cu cele obţinute
în aplicaţia 1 se poate afirma, că scăderea temperaturii de vaporizare
de la t0 = −10 o C la tc = −20 o C în condiţiile menţinerii temperaturii de
condensare tc = 32 o C , determină scăderea puterii frigorifice de la
4,17 kW (aplicaţia 1) la 2,52 kW (aplicaţia 3).
– Dacă se compară rezultatele obţinute în aplicaţia 4 cu cele
obţinute în aplicaţia 1, se observă o scădere a puterii frigorifice de la
4,17 kW (aplicaţia 1) la 3,08 kW (aplicaţia 4) ca urmare a creşterii
temperaturii de condensare de la tc = 32 o C tc = 48 o C , în condiţiile
menţinerii temperaturii de vaporizare t0 = −10 o C .
– Analizând rezultatele obţinute în aplicaţia 3 cu cele obţinute
în aplicaţia 4, se constată o influenţă mai puternică a scăderii
temperaturii de vaporizare (de la t0 = −10 o C la tc = −20 o C ) asupra
136 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

scăderii puterii frigorifice (de la 4,17 kW în aplicaţia 1, la 2,52 kW în


aplicaţia 3 şi la 3,08 kW în aplicaţia 4) decât în cazul creşterii
temperaturii de condensare de la tc = 32 o C la tc = 48 o C . Această
analiză a fost efectuată în condiţiile menţinerii raportului de
comprimare H c = 6 ,3 .
– Comparând rezultatele obţinute în aplicaţia 5 cu cele obţinute
în aplicaţia 1 se constată scăderea puterii frigorifice de la 4,17 kW
(aplicaţia 1) la 3,88 kW (aplicaţia 5) cu creşterea gradului de
supraîncălzire de la ∆t si = 0 o C la ∆t si = 10 o C .

Observaţie
În condiţiile teoretice, valoarea puterii frigoririce rezultate din
calculul necesarului de frig trebuie să fie egală cu cea
corespunzătoare compresorului. În practică, valorile parametrilor
funcţionali ai instalaţiei frigorifice variază (diferă faţă de valorile fixe din
etapa de proiectare), ceea ce conduce la modificarea puterii frigorifice
a compresorului (aşa cum se demonstrează în acest laborator),
valoare, care devine de fapt, noua putere frigorifică a instalaţiei.
11. AERUL UMED. DIAGRAMA H–x ŞI MĂRIMI
DE STARE ALE AERULUI UMED

Aerul umed
Aerul uscat este amestecul format din componentele aerului care
pot fi considerate gaze perfecte (N2, O2, CO2, Ar, Ne, He, CO şi altele).
Aerul umed este format în cea mai mare parte din N2, O2, CO2,
Ar, Ne, He, CO şi apă.
Aerul atmosferic este amestecul dintre aerul umed şi particulele
solide în suspensie [15,16,18].

Observaţii
Aerul vehiculat în instalaţiile de condiţionare şi climatizare nu
este aer uscat ci este aer atmosferic.
Ţinând cont că particulele solide în suspensie nu influenţează în
mod semnificativ proprietăţile termodinamice ale aerului atmosferic
putem considera că acesta este similar cu aerul umed. În plus,
majoritatea sistemelor de climatizare şi condiţionare sunt prevăzute cu
sisteme de filtrare cu rolul de a reţine impurităţile.
Apa din compoziţia aerului umed modifică în mod substanţial
proprietăţile sale termodinamice deşi ponderea ei este foarte mică.

În funcţie de cantitatea de apă conţinută, aerul umed poate fi:


– aer umed nesaturat – conţine apă în stare de vapori
supraîncălziţi;
– aer umed saturat – conţine cantitatea maximă de apă în
stare de vapori saturaţi uscaţi;
– aer umed suprasaturat – conţine o cantitate de apă ce
depăşeşte starea de saturaţie, caz în care se formează ceaţa
(particule foarte fine de apă din compoziţia aerului) [18,20].

Diagrama H–x a aerului umed


Cea mai utilizată diagramă pentru calculele din domeniul
condiţionării şi climatizării aerului este diagrama H–x. Această
diagramă a fost elaborată de Richard Mollier în anul 1923 şi este
utilizată pe scară largă în Europa şi Rusia [26,27].
138 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

În continuare se va prezenta o formă simplificată a acestei


diagrame şi se vor evidenţia principalele mărimi de stare ale aerului
umed care se pot determina cu ajutorul acesteia [26].

Observaţii
În diagrama H–x, H [kJ/kg aus] reprezintă entalpia aerului umed,
iar x [kgv/kg aus] este conţinutul de umiditate.
În unele diagrame, cum este cea din exemplele următoare,
entalpia aerului umed se notează cu I.
În figura 11.1 este prezentată o variantă simplificată a diagramei
H(I)–x a aerului umed [4].

Fig. 11.1 Diagrama H(I)–x a aerului umed

În figura 11.1 au fost evidenţiate următoarele elemente ce


exprimă mărimi de stare:
Linii de temperatură constantă (izoterme – t=ct)
Linii de entalpie constantă (izentalpe – H=ct)
Curbe de umiditate relativă constantă – ( ϕ = ct )
Linii de conţinut de umiditate constant – (x=ct)

Determinarea mărimilor de stare ale aerului umed


cu diagrama H(I)–x
Metodologia de utilizare a diagramei H–x este similară cu cea
prezentată pentru diagrama p–h, cu observaţia că, liniile de entalpie
constantă sunt înclinate cu 45º faţă de verticală [26].
Aerul umed. Diagrama H-x şi mărimi de stare ale aerului umed 139

O stare termodinamică a aerului umed poate fi fixată (precizată)


în diagrama H–x la interesecţia dintre două curbe (sau linii) ce
exprimă mărimi de stare.
În continuare sunt prezentate principalele mărimi de stare ale
aerului umed ce pot fi determinate folosind diagrama H–x. Pentru o
mai bună fixare şi înţelegere a acestora se va apela şi la o scurtă
definiţie [26,27].

Temperatura termometrului uscat


Notaţie: tusc sau t  o C 
Definiţie
Temperatura aerului măsurată cu un termometru obişnuit, protejat
împotriva radiaţiilor termice [26].

Temperatura termometrului umed


Notaţie: tum sau t ′  o C 
Definiţie
Temperatura indicată de un termometru obişnuit, al cărui bulb este
înfăşurat într–un tifon îmbibat cu apă. Această temperatură poartă
denumirea de temperatură de saturaţie adiabatică a aerului umed,
deoarece căldura de evaporare a apei este luată din aer ca unică
sursă de căldură [26].

Temperatura de rouă
Notaţie: tR sau t ′′  o C 
Definiţie
Temperatura pentru care presiunea parţială a vaporilor de apă din
aerul umed, răcit izobar, devine egală cu presiunea de saturaţie sau
temperatura la care începe condensarea vaporilor de apă la răcirea
izobară a aerului umed, caracterizată de un anumit conţinut de
umiditate [26].

Conţinutul de umiditate
Notaţie: x sau d [ kg v kg aus]
Definiţie
Mărimea fizică ce exprimă masa de umiditate conţinută în aerul umed
raportată la masa de aer uscat: x = mv maus [ kg v kg aus ] [26].
140 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Conţinutul maxim de umiditate


Notaţie: x s
Definiţie
Conţinutul de umiditate al aerului la saturaţie sau conţinutul maxim de
umiditate [26].

Entalpia aerului umed


h
Notaţie: 1+ x sau H [ kJ kg aus ]
Definiţie
În evaluarea entalpiei aerului umed se iau în considerare entalpiile
componentelor (aer uscat şi vapori de apă):
H = H aus + H v = maus ⋅ haus + mv ⋅ hv .
Observaţii:
Entalpia specifică se notează cu h1+x sau H pentru a evidenţia
faptul că mărimea specifică este raportată la 1 kg de aer uscat şi nu la
1 kg de aer umed şi se poate determina cu expresia:
H
h1+ x = H = = haus + x ⋅ hv [ kJ kg aus ]
maus

În toate diagramele aerului umed, entalpia H şi conţinutul de umiditate


x sunt raportate la 1 kgaer uscat [26].

Umiditatea relativă
Notaţie: φ sau e [ −][%]
Definiţie
Umiditatea relativă exprimă gradul de saturare a aerului în vapori de
apă şi evidenţiază cât de departe este aerul de starea de saturaţie, în
procente [26].

În continuare, se va explica metodologia de determinare a


principalelor mărimi de stare ale aerului umed prezentate mai sus. Se
va porni de la o stare termodinamică A aleasă în mod aleatoriu.
Pornind de la starea termodinamică a aerului umed A, în figura
11.2 [4] se prezintă modul de citire în diagrama H–x a temperaturii
termometrului uscat ( t A ), a conţinutului de umiditate ( xA ), a entalpiei
( H A ) şi umidităţii relative ( φ A ) [26,27].
Aerul umed. Diagrama H-x şi mărimi de stare ale aerului umed 141

Fig. 11.2 Determinarea mărimilor de stare t A , xA , H A şi φ A


pentru starea A

Pentru starea termodinamică A, din diagrama H–x se citesc


următoarele valori ale mărimilor de stare:
– temperatura termometrului uscat: t A = 10 o C ;
kg v
– conţinutul de umiditate: x A = 0,00534 ;
kg aus
kJ
– entalpia: H A = 23,5 ;
kg aus
– umiditatea relativă: φA = 70 % .
Figurile 11.3, 11.4 şi 11.5 [4] prezintă metodologia de
determinare a temperaturii termometrului umed t Aum , a temperaturii de
rouă t AR şi a conţinutului maxim de umiditate xSA pentru aceeaşi stare
termodinamică A.
După cum se observă din figura 11.3 [4], temperatura termometrului
umed ( t Aum ), se determină la intersecţia dintre entalpia corespunzătoare
stării termodinamice A ( H A ) şi curba de saturaţie (corespunzătoare
φ = 100 % ) – starea Aum. Valoarea rezultată este t Aum = 7 ,3 o C .
Conform figurii 11.4 [4], temperatura de rouă ( t AR ) se determină
la intersecţia dintre conţinutul de umiditate corespunzător stării
termodinamice A ( x A ) şi curba de saturaţie ( φ = 100 % ) – starea AR.
Valoarea rezultată este t AR = 4,7 o C .
142 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 11.3 Determinarea temperaturii termometrului umed pentru starea A

Fig. 11.4 Determinarea temperaturii de rouă pentru starea A

Fig. 11.5 Determinarea conţinutului maxim de umiditate pentru starea A


Aerul umed. Diagrama H-x şi mărimi de stare ale aerului umed 143

După cum se observă din figura 11.5 [4], conţinutul maxim de


umiditate ( xAS ), se determină la intersecţia dintre temperatura
termometrului uscat corespunzătoare stării termodinamice A ( t A ) şi
curba de saturaţie ( φ = 100 % ) – starea AS. Valoarea rezultată este
xAS = 0,00765 kg v kg aus .

Aplicaţii – determinarea mărimilor de stare ale


aerului umed cu diagrama H–x
APLICAŢIA 1
Într-o sală de curs se măsoară o umiditate relativă a aerului umed
φB = 30 % şi o temperatură t B = 20 o C . Să se fixeze în diagrama H–x
starea termodinamică B corespunzătoare şi să se determine valorile
pentru conţinutul de umiditate ( xB ), entalpie ( H B ), temperatura
termometrului umed ( tBum ), temperatura de rouă ( tBR ) şi conţinutul
maxim de umiditate ( xSB ).

Fig. 11.6 Starea termodinamică B şi determinarea mărimilor de stare


corespunzătoare

SOLUŢIE APLICAŢIA 1
Starea termodinamică B se fixează în diagrama H–x la
intersecţia dintre curba corspunzătoare φB = 30 % şi izoterma
t B = 20 o C , conform figurii 11.6 [4].
144 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

După fixarea stării termodinamice B, conform metodologiei


prezentate anterior, se determină:
– conţinutul de umiditate: xB = 0,00437 kg v kg aus ;
– entalpie: H B = 31,2 kJ kg aus ;
– temperatura termometrului umed: t Bum = 10,7 o C ;
– temperatura de rouă: t BR = 1,7 o C ;
– conţinutul maxim de umiditate: xSB = 0,01471 kg v kg aus .

APLICAŢIA 2
Într-o sală de curs se măsoară o umiditate relativă a aerului umed
φC = 50 % şi o temperatură tC = 17,5 o C . Să se fixeze în diagrama H–x
starea termodinamică C corespunzătoare şi să se determine valorile
pentru conţinutul de umiditate ( xC ), entalpie ( H C ), temperatura
termometrului umed ( tCum ), temperatura de rouă ( tCR ) şi conţinutul
maxim de umiditate ( xSC ).

Fig. 11.7 Starea termodinamică C şi determinarea mărimilor de stare


corespunzătoare

SOLUŢIE APLICAŢIA 2
Starea termodinamică C se fixează în diagrama H–x la
intersecţia dintre curba corspunzătoare φC = 50 % şi izoterma
tC = 17,5 o C , conform figurii 11.7 [4].
Aerul umed. Diagrama H-x şi mărimi de stare ale aerului umed 145

După fixarea stării termodinamice C, conform metodologiei


prezentate anterior, se determină:
– conţinutul de umiditate: xC = 0,00623 kg v kg aus ;
– entalpie: H C = 33,3 kJ kg aus ;
– temperatura termometrului umed: tCum = 11,6 o C ;
– temperatura de rouă: tCR = 6 ,9 o C ;
– conţinutul maxim de umiditate: xSC = 0,01258 kg v kg aus .

APLICAŢIA 3
Într-o sală se măsoară o umiditate relativă a aerului umed
ϕD = 70 % şi o temperatură t D = 15 oC . Să se fixeze în diagrama H–x
starea termodinamică D corespunzătoare şi să se determine valorile
pentru conţinutul de umiditate ( xD ), entalpie ( H D ), temperatura
termometrului umed ( t Dum ), temperatura de rouă ( t DR ) şi conţinutul
maxim de umiditate ( xSD ).

Fig. 11.8 Starea termodinamică D şi determinarea mărimilor de stare


corespunzătoare

SOLUŢIE APLICAŢIA 3
Starea termodinamică D se fixează în diagrama H–x la
intersecţia dintre curba corspunzătoare ϕD = 70 % şi izoterma
t D = 15 oC , conform figurii 11.8[4].
146 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

După fixarea stării termodinamice D, conform metodologiei


prezentate anterior, se determină:
– conţinutul de umiditate: xD = 0,00747 kg v kg aus ;
– entalpie: H D = 34 kJ kg aus ;
– temperatura termometrului umed: t Dum = 12 o C ;
– temperatura de rouă: t DR = 9,6 o C ;
– conţinutul maxim de umiditate: xSD = 0,01071 kg v kg aus .

TEMĂ PROPUSĂ

Să se fixeze în diagrama H–x stările termodinamice ale aerului


umed caracterizate de:
– E - φE = 40 % şi izoterma t E = 15 o C ;
– F - φF = 45 % şi izoterma t F = 17 o C ;
– G - φG = 50 % şi izoterma tG = 12 o C ;
– H - φH = 55 % şi izoterma t H = 10 o C ;
Pentru aceste stări termodinamice ale aerului umed, să se
determine mărimile de stare:
– conţinutul de umiditate: x [ kg v kg aus ] ;
– entalpie: H [ kJ kg aus ] ;
– temperatura termometrului umed: tum  o C  ;
– temperatura de rouă: tR  o C  ;
– conţinutul maxim de umiditate: x D [ kg v kg aus ] .
12. DETERMINAREA PE CALE ANALITICĂ A
MĂRIMILOR DE STARE ALE AERULUI UMED

APLICAŢIE
Determinarea pe cale analitică a mărimilor de stare ale
aerului umed
Să se determine pe cale analitică mărimile de stare ce
caracterizează aerul umed dintr-un depozit de fructe în care
temperatura indicată de termometrul umed este t Aum = 2,5 o C , iar cea
indicată de termometrul uscat este t A = 4 o C . Presiunea atmosferică
este pB = 101325 N m 2 .
SOLUŢIE
În Fig. 12.1 este prezentată o schemă a depozitului de fructe.

Fig. 12.1 Schema depozitului de fructe

Pentru rezolvarea acestei aplicaţii se porneşte de la entalpia


aerului saturat (starea Aum ) ce determină temperatura termometrului
umed t Aum = 2,5 o C . Starea Aum este caracterizată de φ = 100 % şi
t Aum = 2,5 o C , iar entalpia corespunzătoare acesteia se determină cu
relaţia de mai jos [26]:
H Aum = 1,006 ⋅ t Aum + x Aum ⋅ ( 1,86 ⋅ t Aum + 2500 ) (12.1)
148 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Conţinutul de umiditate xAum din expresia (12.1), corespunzător


stării aerului umed saturat Aum , se calculează folosind expresia de mai
jos, ce corespunde conţinutului maxim de umiditate:
psAum
x Aum = 0,622 ⋅ (12.2)
pB − psAum
Presiunea de saturaţie a vaporilor de apă psAum
(corespunzătoare stării Aum ) din expresia (12.2) se calculează cu
expresia (12.3), în care, temperatura aerului umed considerată este
de fapt temperatura termometrului umed t Aum .
 7 ,625⋅t Aum   7 ,625⋅2 ,5 
 2 ,7877 +   2,7877 + 
241+ t Aum 
psAum = 10
= 10 241+ 2 ,5 
= 10 2,866 = 734,51 Pa (12.3)
Cu această valoare a presiunii de saturaţie a vaporilor de apă
psAum , se determină conţinutul de umiditate xAum din expresia (12.2):
psAum 734,51
xAum = 0,622 ⋅ = 0,622 ⋅ = 0,00454 kg v kg aus
pB − psAum 101325 − 734,51
În final, se poate calcula entalpia aerului saturat (starea Aum ) din
expresia (12.1):
H Aum = 1,006 ⋅ t Aum + xAum ⋅ ( 1,86 ⋅ t Aum + 2500 ) =
kJ
= 1,006 ⋅ 2,5 + 0,00454 ⋅ ( 1,86 ⋅ 2,5 + 2500 ) = 13,89
kg aus
Entalpia aerului umed corespunzătoare stării A , pentru care se
cunoaşte t A = 4 o C se determină cu expresia de mai jos:
H A = 1,006 ⋅ t A + x A ⋅ ( 1,86 ⋅ t A + 2500 ) (12.4)
Conţinutul de umiditate xA din expresia (12.4), corespunzător
stării aerului umed A , se determină pornind de la egalitatea:
H Aum = H A ⇔ 1,006 ⋅ t Aum + xAum ⋅ ( 1,86 ⋅ t Aum + 2500 ) =
H Aum − 1,006 ⋅ t A
= 1,006 ⋅ t A + xA ⋅ ( 1,86 ⋅ t A + 2500 ) ⇒ xA = =
1,86 ⋅ t A + 2500
13,89 − 1,006 ⋅ 4
= = 0,00393 kg v kg aus
1,86 ⋅ 4 + 2500
În continuare se vor determina umiditatea relativă pentru ( φ A ),
conţinutul maxim de umiditate ( xSA ) şi temperatura de rouă ( tRA )
corespunzătoare stării termodinamice A [26].
Umiditatea relativă se determină folosind expresia:
Determinarea pe cale analitică a mărimilor de stare ale aerului umed 149

φ A ⋅ psA x A ⋅ pB
xA = 0,622 ⋅ ⇒ φA = (12.5)
pB − φ A ⋅ psA psA ⋅ ( 0,622 + x A )
Presiunea de saturaţie a vaporilor de apă psA (corespunzătoare
stării A ) din expresia (12.5) se calculează cu expresia (12.6), în care,
temperatura aerului umed considerată este temperatura termometrului
uscat t A .
 7 ,625⋅t A   7 ,625⋅4 
 2 ,7877 +   2 ,7877 + 
241+ t A 
psA = 10 
= 10 = 10 2,91 = 812,83 Pa (12.6)
 241+ 4 

Cu această valoare a presiunii de saturaţie a vaporilor de apă


psA , se determină umiditatea relativă ϕ A din expresia (12.5):
x A ⋅ pB 0,00393 ⋅ 101325
φA = = = 0,78 = 78 %
psA ⋅ ( 0,622 + psA ) 816,94 ⋅ ( 0,622 + 0,00393 )
Conţinutul maxim de umiditate se determină cu relaţia:
psA 812,83
xSA = 0,622 ⋅ = 0,622 ⋅ = 0,00503 kg v kg aus
pB − psA 101325 − 812,83
Temperatura de rouă se determină considerând conţinutul de
umiditatea din starea A ( x A ) ca fiind egal cu conţinutul maxim de
umiditate corespunzător temperaturii de rouă. În aceste condiţii se
poate scrie:
psAR
xA = xSR = 0,622 ⋅ (12.7)
pB − psAR
În expresia (12.7), xSR reprezintă conţinutul maxim de umiditate,
iar psAR este presiunea de saturaţie a vaporilor de apă ce corespund
temperaturii de rouă t SR .
Din expresia (12.7) rezultă valoarea psAR :
xA ⋅ pB 0,00393 ⋅ 101325
psAR = = = 636,19 Pa (12.8)
0,622 + xA 0,622 + 0,00393
Considerând expresia de calcul pentru psAR şi valoarea obţinută
anterior, se poate scrie:
 7 ,625⋅t AR 
 2,7877 + 
241+ t AR 
psAR = 10 
= 636 ,19 Pa (12.9)
Din ecuaţia (12.9), după o succesiune de prelucrări matematice,
rezultă valoarea temperaturii de rouă [26]:
150 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE


 2,7877 +
7 ,625⋅t AR 
   2,7877 +7 ,625⋅tAR  
⇔ ln ( psAR ) = ln  10 ⇔
 241+ t AR  241+ t AR 
psAR = 10
 
 
 7,625 ⋅ t AR 
⇔ ln ( psAR ) =  2,7877 +  ⋅ ln ( 10 ) ⇔
 241 + t AR 

⇔ ln ( psAR ) ⋅ ( 241 + t AR ) =  2,7877 ⋅ ( 241 + t AR ) + 7,625 ⋅ t AR  ⋅ ln ( 10 ) ⇔


⇔ ln ( 636,19 ) ⋅ ( 241 + t AR ) =  2,7877 ⋅ ( 241 + t AR ) + 7,625 ⋅ t AR  ⋅ ln (10 ) ⇔
⇔ 6,455 ⋅ ( 241 + t AR ) =  2,7877 ⋅ ( 241 + t AR ) + 7,625 ⋅ t AR  ⋅ 2,302 ⇔
⇔ 1555,655 + 6,455 ⋅ t AR = 1546,565 + 6,417 ⋅ t AR + 17,552 ⋅ t AR ⇔
⇔ 1555,655 − 1546,565 = 6,417 ⋅ t AR + 17,552 ⋅ t AR − 6,455 ⋅ t AR ⇔
⇔ 9,09 = 17,507 ⋅ t AR ⇒ t AR = 0,52 o C

Verificarea calculelor
Verificarea calculelor se poate face rezolvând aplicaţia de mai
sus cu ajutorul diagramei H–x a aerului umed. Pentru aceasta este
necesară parcurgerea paşilor de mai jos:

Pasul 1 – trasarea în diagrama H–x a izotermelor


corespunzătoare temperaturii termometrului umed
t Aum = 2,5 C şi a temperaturii termometrului uscat t A = 4 o C ,
o

după cum se prezintă în figura 12.2 [4].

Fig. 12.2 Trasarea în diagrama H–x a izotermelor t Aum = 2,5 o C şi t A = 4 o C


Determinarea pe cale analitică a mărimilor de stare ale aerului umed 151

La intersecţia dintre izoterma t Aum = 2,5 o C şi curba


corespunzătoare φ = 100 % se determină starea termodinamică Aum şi
se citesc mărimile de stare:
– H Aum = 13,95 kJ kg aus ;
– xAum = 0,00457 kg v kg aus .

Pasul 2 – fixarea în diagramă a stării termodinamice A ce


corespunde aerului umed din depozitul de fructe, după cum se
prezintă în figura 12.3 [4].

Fig. 12.3 Fixarea în diagrama H–x a stării termodinamice A

Starea termodinamică A se fixează la intersecţia dintre entalpia


aerului saturat ce corespunde stării Aum ( H Aum = H A ) şi izoterma
t A = 4 o C (temperatura aerului umed din depozitul de fructe măsurată
cu termometrul uscat).
În starea termodinamică A se citesc:
– H Aum = H A = 13,95 kJ kg aus ;
– xA = 0,00401 kg v kg aus ;
– φ A = 80 % ;

Pasul 3 – determinarea temperaturii de rouă, conform figurii


12.4 [4].
Starea termodinamică AR, se determină la intersecţia dintre
conţinutul de umiditate ce corespunde stării A ( x A ) şi curba de
152 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

saturaţie ϕ = 100 % . În această stare termodinamică se citeşte


valoarea temperaturii de rouă t AR = 0 ,6 oC .

Fig. 12.4 Determinarea temperaturii de rouă t AR

În final, tabelul 12.1 prezintă comparativ rezultatele obţinute pe


cale analitică cu cele obţinute folosind diagrama H–x a aerului umed.

Tabelul 12.1 Compararea rezultatelor


Starea Mărimea de stare
termodinamică H [kJ/kg aus] x [kg v/kg aus] φ [%] t [oC]
Determinate pe cale analitică
Aum 13,89 0,00454 – –
A 13,89 0,00393 78 –
AR – 0,00393 – 0,52
Determinate folosind diagrama H–x
Aum 13,95 0,00457 – –
A 13,95 0,00401 80 –
AR – 0,00401 – 0,6

După cum se observă din tabelul 12.1, rezultatele obţinute pe


cale analitică sunt foarte apropiate de cele obţinute folosind diagrama
H–x, ceea ce demonstrează corectitudinea calculelor efectuate.
13. CALCULUL TERMIC AL PROCESULUI DE
RĂCIRE A AERULUI UMED ÎNTR-O BATERIE DE
RĂCIRE PRIN SUPRAFAŢĂ

APLICAŢIE
Calculul termic al procesului de răcire a aerului umed într-o
baterie de răcire prin suprafaţă (BRS)
Să se determine cantitatea de condens (apă) ce trebuie eliminată
dintr-o instalaţie de condiţionare (răcire) a aerului de tip “split” montată
într-o incintă pentru care se cunosc:
– parametrii climatici interiori de confort ai aerului umed –
temperatura interioară ti = 20 o C şi umiditatea relativă φi = 50 % ;
– temperatura aerului umed la ieşirea din unitatea de
condiţionare de tip “split” te = 15 o C ;
– temperatura suprafeţei bateriei de răcire prin suprafaţă (BRS)
din unitatea de condiţionare de tip „split” t BRS = 5 o C ;
– debitul volumic de aer umed vehiculat de unitatea de
m3
condiţionare de tip „split” V& = 1500 .
h
SOLUŢIE
Pentru rezolvarea aplicaţiei se va porni de la reprezentarea în
diagrama H–x, a procesului de răcire a aerului umed în unitatea de
condiţionare de tip „split”, figura 13.1 [4].

Fig. 13.1 Procesul de răcire a aerului umed în unitatea de tip „split”


154 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Pentru trasarea procesului de răcire i–e al aerului umed în


unitatea de condiţionare de tip „split” se parcurg următorii paşi [26]:
Pasul 1 – fixarea în diagrama H–x a stării termodinamice i, ce
corespunde parametrilor climatici interiori ai aerului umed, la
intersecţia dintre izoterma ti = 20 o C şi curba de umiditate
relativă φi = 50 % .
Pentru starea i se citesc din diagrama H–x mărimile:
– entalpia: H i = 38,6 kJ kg aus ;
– conţinutul de umiditate: xi = 0,00732 kg v kg aus .
Pasul 2 – fixarea stării termodinamice S la intersecţia dintre
temperatura suprafeţei BRS t BRS = 5 o C şi curba de saturaţie
φ = 100 % . Această situaţie corespunde apariţiei condensului
atunci când aerul umed din cameră întâlneşte suprafaţa rece
a BRS.
Pentru starea S se citesc din diagrama H–x mărimile:
– entalpia: H S = 18,7 kJ kg aus ;
– conţinutul de umiditate: xS = 0,00544 kg v kg aus .
Pasul 3 – stabilirea stării termodinamice R ce conduce la
determinarea temperaturii de rouă ce corespunde parametrilor
climatici interiori ai aerului umed. Starea R se fixează la
intersecţia dintre conţinutul de umiditate aferent stării i ( xi ) şi
curba de saturaţie ϕ = 100 % .
Pentru starea R se citesc din diagrama H–x mărimile:
– temperatura de rouă: tR = 9,2 kJ kg ;
– entalpia: H R = 27 ,7 kJ kg aus ;
– conţinutul de umiditate: xR = xi = 0,00732 kg v kg aus .

Observaţii:
– bateria de răcire prin suprafaţă (BRS) din unitatea de
condiţionare a aerului de tip “split”, reprezintă de fapt, vaporizatorul unei
instalaţii frigorifice cu comprimare mecanică de vapori într-o treaptă;
– datorită faptului că temperatura suprafeţei BRS, t BRS = 5 o C
este mai mică decât temperatura de rouă t R = 9,2 o C , procesul de
răcire al erului umed va conduce la scăderea conţinutului de umiditate
(apariţia condensului).
Calculul termic al procesului de răcire a aerului umed într-o BRS 155

Pasul 4 – fixarea stării termodinamice e, ce corespunde


aerului umed la ieşirea din unitatea de condiţionare de tip
„split”, la intersecţia dintre segmentul i–s şi izoterma te = 15 o C
. Segmentul i–s reprezintă direcţia de realizare a procesului
de răcire a aerului umed.
Pentru starea e se citesc din diagrama H–x mărimile:
– entalpia: H e = 32 kJ kg aus ;
– conţinutul de umiditate: xe = 0,00670 kg v kg aus ;
– umiditatea relativă: φe = 63 % .
Pentru a determina cantitatea de condens (apă), ce trebuie
eliminată, se porneşte de la calculul căldurii cedate de aer în timpul
procesului de răcire, conform expresiei (13.1):
Qi −e = H i − H e = 38,6 − 32 = 6 ,6 kJ kg aus (13.1)
Cu ajutorul relaţiei (13.2) se determină variaţia conţinutului de
umiditate în timpul procesului de răcire i-e.
∆ xi −e = xi − xe = 0,00732 − 0,00670 = 0,00062 kg v kg aus (13.2)
În continuare se va determina debitul masic de aer umed
vehiculat de unitatea de condiţionare de tip „split”:
& aum = V& aum ⋅ ρ aum
m (13.3)
unde: m& aum - este debitul masic de aer umed;
ρ aum - este densitatea aerului umed.
Considerând o valoare a densității aerului umed ρ aum = 1,2 kg m 3 ,
se determină debitul masic de aer umed vehiculat:
1500
& aum = V& aum ⋅ ρaum =
m ⋅ 1,2 = 0,5 kg / s
3600
Cantitatea de apă ce trebuie eliminată din instalaţia de
condiţionare a aerului de tip „split” se determină folosind expresia:
&
m
& w =m
m & aus ⋅ ∆ xi −e = aum ⋅ ∆ xi −e =
1 + xi
(13.4)
0,5
= ⋅ 0,00062 = 0,00031 kg / s
1 + 0,00732
Rezultatul obţinut pentru m & w se mai poate scrie:
& w = 0,00031 ⋅ 3600 = 1,11 kg h = 1,11 ⋅ 24 = 26 ,64 kg 24 h
m
156 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

În final se poate calcula fluxul de căldură cedat de aer în procesul


de răcire i-e:
& =m
Q & aum ⋅ ∆ H i −e = 0,5 ⋅ 6 ,6 = 3,3 kW
i−e

TEMĂ PROPUSĂ

Plecând de la aplicaţia anterioară să se refacă calculul termic în


condiţiile în care temperatura bateriei de răcire prin suprafaţă creşte
de la t BRS = 5 o C la t BRS = 11 o C .
14. CALCULUL TERMIC AL PROCESULUI DE
ÎNCĂLZIRE A AERULUI UMED ÎNTR-O BATERIE
DE ÎNCĂLZIRE

Scopul lucrării
Obiectivul acestui experiment este de a analiza schimbarea de
stare a aerului umed la trecerea acestuia peste o baterie cu rezistenţă
electrică, proces care este caracteristic pentru aplicaţiile de climatizare
sau condiţionarea aerului. Pe baza măsurătorilor şi a calculelor
efectuate ulterior se poate estima fluxul termic preluat de aer în
procesul studiat.

Schema instalaţiei de tratare a aerului umed


În figura 14.1 este prezentată schema instalaţiei experimentale.

Fig. 14.1 Schema instalaţiei experimentale

Sunt evidenţiate următoarele componente: V – ventilator; S –


şiber; B – baterie de încălzire prin suprafaţă cu rezistenţă electrică; D1
158 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

– diafragmă; CT – camera de tratare a aerului; P – pompă; C1 –


clapetă. În cameră este plasat un barometru ce indică presiunea p1 a
aerului umed la starea 1 (egală cu presiunea atmosferică) şi
psicrometrul (PSI) care are în componenţa sa un termometru uscat ce
indică temperatura t1 şi un termometru umed (înfăşurat într-un tifon
umed) ce indică temperatura t1um . De asemenea, pe instalaţie mai sunt
montate două termometre uscate şi două termometre umede care
indică temperatura în stările 2 şi 3.
.
Debitul m aum de aer umed aflat la starea 1 este aspirat din cameră
de ventilatorul V şi forţat să treacă peste bateria B, unde preia căldură.
La ieşirea din zona bateriei aerul cu starea 2 pătrunde în camera de
tratare CT unde, prin aport de umiditate, poate suferi o umidificare sau
o dezumidificare, în funcţie de condiţiile din camera de tratare. Aerul
va părăsi camera de tratare cu starea 3.

Procesul termodinamic din bateria de încălzire prin


suprafaţă
Procesul de la starea 1 de intrare în bateria de încălzire la starea
2 de ieşire din bateria de încălzire se numeşte “proces de încălzire
uscată” deoarece conţinutul de umiditate al aerului nu se modifică, aşa
cum se poate observa şi în figura 14.2.

Fig. 14.2 Procesul de la starea 1 la starea 2

Pe durata procesului de la 1 la 2, fluxul de căldură preluat de aer


poate fi calculat cu următoarea formulă:
Calculul termic al procesului de încălzire a aerului umed într-o BI 159

. . .
Q12 = m aus ⋅ ( h2 − h1 ) = m aus ⋅ ∆h12 W (14.1)
.
unde, maus reprezintă debitul de aer uscat, h1 este entalpia specifică în
starea 1, înainte de baterie, iar h2 entalpia specifică în starea 2, după
ieşirea din baterie.

Parametrii măsuraţi
După pornirea şi intrarea în regim a instalaţiei se vor efectua citiri
repetate ale temperaturii uscată şi umedă la starea 1 cu ajutorul
psicrometrului din cameră şi temperaturii uscată indicată de
termometrul plasat după bateria B, respectiv pentru starea 2. Toate
citirile se vor scrie în tabelul 14.1 de mai jos.

Tabelul 14.1 Datele măsurate experimental


Mărimea de stare citită
Nr.crt.
t1 [oC] t1um [oC] t2 [oC]
1
2
3
Media

Prelucrarea datelor experimentale


.
În figura 14.3 este redată variaţia debitului de aer m01 cu diferenţa
de presiune ∆ p dintre presiunea aerului înainte şi după diafragma D1.
Deoarece curba caracteristică a diafragmei D1 a fost trasată în
urma măsurătorilor efectuate în condiţiile t0 = 20 o C şi p0 = 760 mmHg ,
. .
se impune calcularea debitului de aer umed, m 1 în funcţie de debitul m01
indicat de diafragmă la t0 şi p0 , de temperatura t 2 şi presiunea p1 citite,
cu următoarea formulă:
. . . T p
maum = m1 = m01 0 ⋅ 1 kg / h (14.2)
T2 p0
160 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 14.3 Debitul de aer la p0 şi t0 indicat de diafragma D1

.
Debitul de aer uscat maus se calculează cu formula de mai jos în
funcţie de debitul de aer umed şi de conţinutul de umiditate:
.
m aum
.
m aus = kg / h (14.3)
1 + x1
Pentru a calcula entalpia aerului în starea 1 se porneşte de la
entalpia aerului saturat (starea 1um ) ce determină temperatura
termometrului umed t1um citită. Starea 1um este caracterizată de
ϕ = 100 % şi t1um , iar entalpia corespunzătoare acesteia se determină
cu relaţia de mai jos:
h1um = 1,006 ⋅ t1um + x1um ⋅ ( 1,86 ⋅ t1um + 2500 ) kJ / kg aus (14.4)
Conţinutul de umiditate x1um din expresia (14.4), corespunzător
stării aerului umed saturat 1um , se calculează folosind expresia de mai
jos, ce corespunde conţinutului maxim de umiditate:
ps1um
x1um = 0,622 ⋅ kg v kg aus (14.5)
pB − ps1um
Presiunea de saturaţie a vaporilor de apă ps1um (corespunzătoare
stării 1um ) din expresia (14.5) se calculează cu expresia (14.6):
 7 ,625⋅t1um 
 2,7877 + 
 241+t1um 
ps1um = 10 (14.6)
Calculul termic al procesului de încălzire a aerului umed într-o BI 161

Cu valoarea obţinută a presiunii de saturaţie a vaporilor de apă


ps1um , se determină conţinutul de umiditate x1um din expresia (14.5), iar
în final, se poate calcula entalpia aerului saturat (starea 1um ) din
expresia (14.4).
Entalpia aerului umed corespunzătoare stării 1 , pentru care se
cunoaşte t1 se determină cu expresia de mai jos:
h1 = 1,006 ⋅ t1 + x1 ⋅ ( 1,86 ⋅ t1 + 2500 ) kJ / kg aus (14.7)
Conţinutul de umiditate x1 din expresia (14.7), corespunzător
stării aerului umed 1 , se determină pornind de la egalitatea:
h1um = h1 ⇔ 1,006 ⋅ t1um + x1um ⋅ ( 1,86 ⋅ t1um + 2500 ) =
= 1,006 ⋅ t1 + x1 ⋅ ( 1,86 ⋅ t1 + 2500 ) ⇒
h1um − 1,006 ⋅ t1
⇒ x1 = kg v kg aus
1,86 ⋅ t1 + 2500
În continuare se poate calcula debitul de aer uscat folosind
expresia (14.3).
Umiditatea relativă se determină folosind expresia:

φ1 ⋅ ps1 x1 ⋅ pB
x1 = 0,622 ⋅ ⇒ φ1 = % (14.8)
pB − φ1 ⋅ ps1 ps1 ⋅ ( 0,622 + x1 )
Presiunea de saturaţie a vaporilor de apă ps1 (corespunzătoare
stării 1 ) din expresia (14.8) se calculează cu expresia (14.9), în care,
temperatura aerului umed considerată este temperatura termometrului
uscat t1 .
 7 ,625⋅t1 
 2,7877 + 
 241+ t1 
ps1 = 10 (14.9)
Cu valoarea presiunii de saturaţie a vaporilor de apă p s1 , se
determină umiditatea relativă φ1 din expresia (14.8).
Deoarece procesul de la 1 la 2 reprezintă o încălzire uscată în
care conţinutul de umiditate al aerului nu se modifică, se poate calcula
entalpia aerului umed corespunzătoare stării 2 , pentru care se
cunoaşte t 2 şi x2 = x1 , cu expresia de mai jos:
h2 = 1,006 ⋅ t 2 + x2 ⋅ ( 1,86 ⋅ t 2 + 2500 ) kJ / kg aus (14.10)
În final, s-au obţinut toate datele necesare aplicării expresiei
(14.1) în vederea calculării fluxului preluat de aer în procesul de
încălzire uscată 1–2 la trecerea peste bateria B.
162 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Verificarea calculelor cu ajutorul diagramei


Pentru a verifica rezultatele obţinute analitic, se vor citi de pe
diagrama h–x a aerului umed (ANEXA) toate mărimile ce
caracterizează cele două stări, 1 şi 2. Valorile citite se vor scrie în
tabelul 14.2 împreună cu valorile calculate.

Procedura de citire de pe diagramă este următoarea:


Pasul 1 – trasarea în diagrama h–x a izotermelor
corespunzătoare temperaturii termometrului umed t1um şi a
temperaturii termometrului uscat t1 .
La intersecţia dintre izoterma t1um şi curba corespunzătoare
ϕ = 100 % se determină starea termodinamică 1um şi se citeşte
valoarea entalpiei:
– h1um kJ kg aus .
Pasul 2 – fixarea în diagramă a stării termodinamice 1 ce
corespunde aerului umed, la intersecţia dintre entalpia aerului
saturat ce corespunde stării 1um ( h1um = h1 ) şi izoterma t1 .
În starea termodinamică 1 se citesc:
– x1 kg v kg aus .
– φ1 % ;
Pasul 3 – fixarea în diagramă a stării termodinamice 2 ce
corespunde aerului umed, la intersecţia dintre conţinutul de
umiditate ce caracterizează starea 1 ( x2 = x1 ) şi izoterma t 2 .
În starea termodinamică 2 se citesc:
– h2 kJ kg aus ;
– φ2 % .

Tabelul 14.2 Compararea rezultatelor


Starea Mărimea de stare
termodinamică h [kJ/kg aus] x [kg v/kg aus] φ [%]
Determinate pe cale analitică
1
2
Determinate folosind diagrama h–x
1
2
Calculul termic al procesului de încălzire a aerului umed într-o BI 163
164 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
15. ÎNTREBĂRI PROPUSE PENTRU
SISTEMATIZAREA ŞI FIXAREA
CUNOŞTINŢELOR

1. Ce reprezintă agenţii frigorifici neazeotropi:


a agenţii care nu conţin clor;
b agenţii pentru care procesul izobar de schimbare de fază este
caracterizat de t=ct;
c agenţii pentru care procesul izobar de schimbare de fază este
caracterizat de t≠ct.

2. Care din următoarele metode, din punct de vedere practic,


determină reducerea necesarului de frig pentru o cameră frigorifică:
a se utilizează un strat de izolaţie termică gros;
b se utilizează un strat de izolaţie subţire;
c se montează un geam pentru a asigura o aerisire bună.

3. Ce reprezintă grupa agenţilor frigorifici HFC:


a derivaţi halogenaţi, freoni hidroflorocarbonaţi;
b derivaţi halogenaţi, agenţi naturali hidroflorocarbonaţi;
c hidrocarburi saturate.

4. Laminarea este procesul termodinamic în care presiunea scade şi


a entalpia rămâne constantă;
b entropia rămâne constantă;
c energia internă rămâne constantă.

5. În ce stare se află agentul frigorific la ieşirea din compresor:


a vapori supraîncălziţi;
b lichid saturat;
c vapori saturaţi umezi.

6. Care din următoarele metode determină îmbunătăţirea


performanţelor instalaţiei frigorifice:
a mărirea suprafeţei de schimb de căldură la condensator pentru a
obţine o subrăcire mai puternică a lichidului;
b mărirea secţiunii ventilului de laminare pentru a răci vaporii aspiraţi de
compresor;
c micşorarea vaporizatorului pentru a reduce entalpia gazelor aspirate
de compresor.
7. Ce rol are condensatorul într-o IFV:
166 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

a alimentează cu lichid vaporizatorul;


b elimină fluxul de căldură preluat de ventilul de laminare;
c elimină fluxul de căldură preluat de vaporizator şi puterea necesară
comprimării.

8. Care din următorele elemente fac parte dintr-un compresor cu


piston:
a ventilul de laminare;
b vaporizatorul;
c pistonul.

9. Ce reprezintă agenţii frigorifici azeotropi:


a agenţii care nu contin clor;
b agenţii pentru care procesul izobar de schimbare de fază este
caracterizat şi de t=ct;
c agenţii pentru care procesul izobar de schimbare de fază este
caracterizat şi de t≠ct.

10. Care din următoarele metode, din punct de vedere practic,


determină reducerea necesarului de frig pentru o cameră frigorifică:
a se amplasează lângă o altă cameră frigorifică;
b se amplasează astfel încât să aibe cât mai mulţi pereţi exteriori;
c se montează faianţă la interior.

11. Care din următoarele tipuri de energie reprezintă energie


stocabilă:
a căldura;
b energia chimică;
c energia eoliană.

12. Care din următoarele expresii caracterizează un proces


adiabatic pentru gazele perfecte:
a ∂q = dh ;
b p ⋅ V k = ct ;
c ∂lt = ∂l .

13. În ce stare se află agentul frigorific la ieşirea din vaporizator


pentru o IFV fără supraîncălzire:
a vapori supraîncălziţi;
b vapori saturaţi uscaţi;
c vapori saturaţi umezi.
Întrebări propuse pentru sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor 167

14. Pentru care din următorii agenţi frigorifici este restricţionată


utilizarea supraîncălzirii ca metodă de îmbunătăţire a performanţelor
unei IFV:
a freoni;
b amoniac;
c apă.

15. Ce rol are vaporizatorul într-o IFV:


a să realizeze laminarea agentului frigorific;
b să preia căldura din spaţiul frigorific;
c să antreneze compresorul cu piston al instalaţiei.

16. Care din următoarele componente intră în structura unui


compresor cu piston:
a bolţul;
b schimbătorul de căldură;
c arborele cotit.

17. Ce reprezintă agenţii frigorifici neecologici care atacă stratul de


ozon:
a agenţi care conţin clor;
b agenţi care conţin flor;
c agenţi care conţin dioxid de carbon.

18. Prin ce se caracterizează un material bun izolator termic:


a conţine cât mai mult aer în alveole mici care nu comunică;
b să aibe densitate foarte mare;
c să aibe culoarea neagră pentru a nu absorbi radiaţia termică.

19. Este o instalaţie frigorifică care funcţionează cu freon ecologic


un echipament care prin funcţionare aduce prejudicii mediului
ambiant:
a da, pentru că determină încălzirea mediului ambiant;
b nu, pentru că utilizează agent frigorific ecologic;
c nu, pentru că este utilă pentru conservarea produselor alimentare.

20. Ce se înţelege printr-o instalaţie frigorifică:


a un sistem termic care ia căldura de la sursa caldă o cedează sursei
reci şi consumă lucru mecanic;
b un sistem termic care ia căldura de la sursa rece o cedează sursei
calde şi consumă lucru mecanic;
c un sistem termic care ia căldura de la sursa caldă o cedează sursei
reci şi produce lucru mecanic.
168 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

21. În ce stare se află agentul frigorific la ieşirea din ventilul de laminare:


a vapori supraîncălziţi;
b vapori saturaţi umezi;
c solid.

22. Pentru care din următorii agenţi frigorifici este interzisă utilizarea
metodei de subrăcire:
a freoni;
b amoniac;
c se poate aplica la orice agent frigorific al IFV.

23. Ce dezavantaj are utilizarea NH3 (amoniacului) ca agent


frigorific:
a are putere frigorifică specifică mică;
b explozibil, toxic şi inflamabil;
c nici nu se utilizează ca agent frigorific.

24. Care din următoarele grupuri de elemente sunt combustibile:


a C2;
b O2;
c H2.

25. În ce grupă se încadrează NH3 ca agent frigorific:


a HFC;
b HCFC;
c agent natural.

26.. Care din următoarele materiale este cel mai bun izolator termic:
a BCA-ul;
b lâna;
c betonul.

27. Care din următoarele relaţii sunt valabile pentru un proces izobar
p=ct care are loc în domeniul vaporilor saturaţi umezi:
a V T = ct ;
b ∂q = dh ;
c p ⋅V k = ct .

28. Cum definiţi curba de vapori saturaţi uscaţi:


a locul geometric al stărilor de început de vaporizare;
b locul geometric al stărilor de sfârşit de vaporizare;
c locul geometric al stărilor în care agentul este saturat în entalpie.
29. Ce se înţelege prin sublimare:
Întrebări propuse pentru sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor 169

a un proces termo-fizic în care vaporii se transformă în solid;


b un proces termo-fizic în care vaporii sunt preluaţi de un solid;
c un proces termo-fizic în care o substanţă solidă se transforma în
vapori.

30. De ce tip este pierderea de presiune în ventilul de laminare:


a distribuită pe lungime;
b locală datorată modificării secţiunii de curgere;
c Incrucişată.

31. În ce relaţie trebuie să fie puterea instalaţiei frigorifice faţă de


necesarul de frig:
a mai mică;
b egală;
c dublă.

32. Este o instalaţie frigorifică care funcţionează cu un agent natural


un echipament care prin funcţionare aduce prejudicii mediului
ambiant:
a da, pentru că este consumatoare de energie;
b nu, pentru că utilizează agent frigorific natural;
c nu, pentru că este utilă pentru conservarea produselor alimentare.

33. Care din următoarele mărimi fizice pot fi considerate mărimi


fizice intensive:
a căldura;
b temperatura;
c entalpia.

34. Cum variază temperatura într-un spaţiu în care funcţionează un


frigider a cărui uşă este deschisă:
a temperatura scade;
b temperatura creşte;
c temperatura rămâne constantă.

35. Care este deosebirea între o instalaţie frigorifică şi un motor cu


ardere internă:
a ambele sunt echipamente termice, prima consumă energie mecanică
al doilea o produce;
b ambele sunt echipamente termice, prima produce energie mecanică
al doilea o consumă;
c ambele sunt echipamente termice, nu este nici o deosebire
funcţională.
170 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

36. Eficienţa frigorifică sau coeficientul de performanţă al unei


instalaţii frigorifice reprezintă:
a raportul între puterea frigorifică şi puterea termică evacuată la
condensator;
b raportul între puterea frigorifică şi puterea de comprimare;
c raportul între puterea frigorifică şi puterea mecanică de laminare.

37. Cum trebuie să fie fluxul termic la condensator:


a egal cu puterea frigorifică;
b egal cu suma între puterea frigorifică şi puterea mecanică de
comprimare;
c dublu faţă de puterea mecanică de comprimare.

38. În ce corelaţie se află temperatura de condensare a agentului


frigorific în raport cu temperatura aerului ambiant în cazul unui
condensator răcit cu aer:
a temperatura ambiantă este mai mare decât cea de condensare;
b temperatura ambiantă este mai mică decât cea de condensare;
c temperatura ambiantă este egală cu cea de condensare.

39. Care din următoarele relaţii sunt valabile pentru un proces


adiabat reversibil sau izentropic care are loc în domeniul vaporilor
saturaţi umezi:
a V T = ct ;
b δ lt = − dh ;
c p ⋅V k = ct .

40. În ce situaţie vaporii de agent frigorific sunt mai reci decât


lichidul:
a când presiunea acestora este egală;
b când lichidul se află la presiune mai mică decât vaporii;
c când lichidul se află la presiune mai mare decât vaporii.
BIBLIOGRAFIE

1. Valentin Apostol – Bazele tehnicii frigului I, curs anul III, Facultatea de


Inginerie Mecanică şi Mecatronică, specializarea Sisteme şi
Echipamente Termice.
2. Gh. Popescu, S. Porneală, E. Vasilescu, V. Apostol, ş.a. – Echipamente
şi instalaţii frigorifice, Edit. Printech, Bucureşti, 2005.
3. Gheorghe Popescu – Bazele tehncii frigului II, curs anul IV, Facultatea
de Inginerie Mecanică şi Mecatronică, specializarea Sisteme şi
Echipamente Termice.
4. Programul CoolPack, Modulul Refrigeration Utilities, versiunea 2.85, 2001,
Universitatea Tehnică din Danemarca, Departamentul de Energetică.
5. Valentin Apostol – Termodinamică Tehnică, curs anul II, Facultatea de
Ingineria Sistemelor Biotehnice.
6. Fotografii din portofoliul Laboratorului de Tehnica Frigului,
Departamentul de Termotehnică, Motoare, Echipamente Termice şi
Frigorifice, Facultatea de Inginerie Mecanică şi Mecatronică,
Universitatea Politehnică din Bucureşti, 2015.
7. <http://www.luve.it>, 26.10.2015.
8. <http://www.bitzer.de>, 26.10.2015.
9. <http://www.emersonclimate.com>, 26.10.2015.
10. <http://www.tecumseh.com>, 26.10.2015.
11. <http://www.danfoss.ro>, 26.10.2015.
12. Kuzman Raznjevic – Tabele şi diagrame termodinamice, Ed. Tehnică,
1978.
13. ASHRAE Handbook, Fundamentals, Ediţia SI, 2013.
14. ASHRAE Handbook, Refrigeration, Ediţia SI, 2014.
15. S. K. Wang – Handbook of Air Conditioning and Refrigeration (2nd
Edition), McGraw–Hill, 2000.
16. A. de Notbeck – Manual de conditionnent d’air, Paris, 1991.
17. Fl. Chiriac – Instalaţii frigorifice, Bucureşti, 1981.
18. A. Christea, N. Niculescu – Ventilarea şi condiţionarea aerului,
Bucureşti, 1971.
19. M. Grigoriu – Construcţia şi calculul instalaţiilor frigorifice, Bucureşti,
1985.
20. C. Mihăilă, M. Marinescu, ş.a. – Procese şi instalaţii industriale de
uscare, Bucureşti, Editura Tehnică, 1983.
21. S. Trifan, ş.a. – Termotehnică, maşini şi instalaţii termice în agricultură,
Bucureşti, 1989.
22. M. Grigoriu – Construcţia şi calculul instalaţiilor frigorifice, vol. I şi II,
Litografia I. P. B., 1985.
23. V. Radcenco, S. Porneală, Al. Dobrovicescu – Procese în instalaţii
frigorifice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
24. V. Radcenco – Generatoare turbionare de frig şi căldură, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1990.
172 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

25. C. Stamatescu – Tehnica frigului, vol. II, Editura Tehnică, Bucureşti, 1979.
26. V. Apostol, M. Grigoriu, A. Alexandru – Instalaţii de condiţionare a
aerului, 90 pag., 50 diag., Editura Printech, ISBN 978-606-521-230-1,
Bucureşti, cod CNCSIS 54, 2009.
27. Bogdan Horbaniuc – Instalaţii frigorifice şi de condiţionare în industria
alimentară, vol. I, Termodinamică. Teoria frigului şi climatizării, Editura
Cermi, Iaşi, 2006.
28. International Institute of Refrigeration IIR, Classification of refrigerants.
<http://www.iifiir.org/userfiles/file/webfiles/summaries/Refrigerant_class
ification_EN.pdf>, 2014.07.23.
29. AMERICAN SOCIETY OF HEATING, REFRIGERATING AND AIR-
CONDITIONING ENGINEERS, INC., BSR/ASHRAE Addendum z to
ANSI/ASHRAE Standard 34-2007, septembrie 2008.
30. Bitzer Kuhlmaschinenbau GmbH, Refrigerant Report 17, 09.2012.
31. Le Treut, H., R. Somerville, U. Cubasch, Y. Ding, C. Mauritzen, A.
Mokssit, T. Peterson and M. Prather, 2007: Historical Overview of
Climate Change. In: Climate Change 2007: The Physical Science Basis.
Contribution of Working Group I to the Fourth Assessment Report of the
Intergovernmental Panel on Climate Change [Solomon, S., D. Qin, M.
Manning, Z. Chen, M. Marquis, K.B. Averyt, M. Tignor and H.L. Miller
(Eds.)]. Cambridge University Press, Cambridge, United Kingdom and
New York, NY, USA.
32. IPCC, 2007: Climate Change 2007: Synthesis Report. Contribution of
Working Groups I, II and III to the Fourth Assessment Report of the
Intergovernmental Panel on Climate Change [Core Writing Team, Pachauri,
R.K. and Reisinger, A. (eds.)], IPCC, Geneva, Switzerland, 104pp.
33. V. Ramaswamy, O. Boucher, J. Haigh, D. Hauglustaine, J. Haywood, G.
Myhre, T. Nakajima, G.Y. Shi, S. Solomon, 2001: Radiative Forcing of
Climate Change. In: Climate Change 2001: The Scientific Basis.
Contribution of Working Group I to the Third Assessment Report of the
Intergovernmental Panel on Climate Change [Houghton, J.T.,Y. Ding,
D.J. Griggs, M. Noguer, P.J. van der Linden, X. Dai, K. Maskell, and C.A.
Johnson (eds.)]. Cambridge University Press, Cambridge, United
Kingdom and New York, NY, USA, 881pp.
34. Pool, R. The elusive replacements for CFCs. Science 242 (1989) 666-
68. <http://www.ciesin.org/docs/011-490/011-490.html>, 2014.08.19.
35. Pyle, J. A., S. Solomon, D. Wuebbles, and S. Zvenigorodsky. 1992.
Chapter 6: Ozone depletion and chlorine loading potentials, Scientific
assessment of ozone depletion: 1991, World Meteorological
Organization Global Ozone Research and Monitoring Project-Report nr.
25, Geneva: World Meteorological Organization.
<http://www.ciesin.org/docs/011-551/011-551.html>, 2014.08.22.
36. The Center for International Earth Science Information Network
(CIESIN), Earth Institute at Columbia University, Ozone-Depletion and
Chlorine-Loading Potential of Chlorofluorocarbon Alternatives.
<http://www.ciesin.org/TG/OZ/odp.html>, 2014.08.22.
ANEXE 1
174 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 2.3 Metodologia de determinare a mărimilor în diagrama temperatură


(t) – entropie (s) [4]
Anexe 1 175

Fig. 2.4 Metodologia de determinare a temperaturilor de fierbere (saturaţie)


pentru presiunile de 0,25, 4 şi 10 bar [4]
176 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 3.2 Stabilirea presiunii şi temperaturii critice pentru freonul R134a


Anexe 1 177

Fig. 3.3 Stabilirea presiunii şi temperaturii critice pentru freonul R404a


178 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 3.4 Stabilirea t0 şi tc la p0 = 1 bar şi pc = 10 bar


pentru freonul R134a
Anexe 1 179

Fig. 3.5 Stabilirea t0 şi tc la p0 = 1 bar şi pc = 10 bar


pentru freonul R404a
180 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 3.6 Stabilirea t0 şi tc la p0 = 1 bar şi pc = 10 bar


pentru freonul R717
Anexe 1 181

Fig. 3.7 Stabilirea temperaturii de vaporizare la diferite presiuni pentru


freonul R134a
INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 3.8 Mărimile termodinamice de stare din diagrama p–h


t=ct p=ct h=ct v=ct s=ct x=ct
Legendă: temperatura presiune entalpie volum entropie titlul
specific vaporilor
182

[°C] [bar] [kJ/kg] [m3/kg] [kJ/(kgK)] [–]


Anexe 1 183

Fig. 3.9 Metodologia de determinare a entalpiei în domeniul vaporilor


saturaţi umezi
184 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 3.10 Determinarea unei stări termodinamice în domeniul vaporilor


supraîncălziţi
Anexe 1 185

Fig. 3.11 Determinarea mărimilor de stare h,s,v


186 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 4.4 Procesul de vaporizare pentru R134a la p=1 bar


Anexe 1 187

Fig. 4.8 Procesul de comprimare pentru R134a


de la p=1 bar şi x=1 la p=10 bar
188 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 4.14 Procesul de condensare 2–3' pentru R134a


Anexe 1 189

Fig. 4.18 Procesul de laminare 3'– 4 pentru R134a


190 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 4.19 Ciclul termodinamic al IFV într-o treaptă


Anexe 1 191

Fig. 5.3 Timpul de răcire în funcţie de temperatura finală pentru diferite


valori ale puterii frigorifice
192 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 6.4 Stabilirea presiunilor de vaporizare şi condensare


Anexe 1 193

Fig. 6.5 Ciclul termodinamic de funcţionare IFV într-o treaptă fără subrăcire
şi supraîncălzire
194 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 8.2 Ciclul termodinamic de funcţionare IFV într-o treaptă cu subrăcire


şi supraîncălzire
Anexe 1 195

Fig. 8.3 Ciclurile termodinamice de funcţionare ale IFV într-o treaptă cu şi


fără subrăcire şi supraîncălzire
196 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 10.2 Determinarea presiunilor de vaporizare şi condensare (R134a) –


aplicaţia 1
Anexe 1 197

Fig. 10.3 Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice (R134a)


– aplicaţia 1
198 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 10.5 Determinarea presiunilor de vaporizare şi condensare (R404A) –


aplicaţia 2
Anexe 1 199

Fig. 10.6 Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice (R404A)


– aplicaţia 2
200 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 10.7 Determinarea presiunilor de vaporizare şi condensare (R134a) –


aplicaţia 3
Anexe 1 201

Fig. 10.8 Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice (R134a)


– aplicaţia 3
202 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 10.9 Determinarea presiunilor de vaporizare şi condensare (R134a) –


aplicaţia 4
Anexe 1 203

Fig. 10.10 Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice


(R134a) – aplicaţia 4
204 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 10.11 Determinarea presiunilor de vaporizare şi condensare (R134a) –


aplicaţia 5
Anexe 1 205

Fig. 10.12 Ciclul termodinamic de funcţionare al instalaţiei frigorifice


(R134a) – aplicaţia 5
INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 11.1 Diagrama H(I)–x a aerului umed


În figura 11.1 au fost evidenţiate următoarele elemente ce exprimă mărimi de stare:
Linii de temperatură constantă (izoterme – t=ct)
Linii de entalpie constantă (izentalpe – H=ct)
Curbe de umiditate relativă constantă – ( )
206

Linii de conţinut de umiditate constant – (x=ct)


Anexe 1 207

Fig. 11.2 Determinarea mărimilor de stare t A , xA , H A şi φ A


pentru starea A
208 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 11.3 Determinarea temperaturii termometrului umed pentru starea A


Anexe 1 209

Fig. 11.4 Determinarea temperaturii de rouă pentru starea A


210 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 11.5 Determinarea conţinutului maxim de umiditate pentru starea A


Anexe 1 211

Fig. 11.6 Starea termodinamică B şi determinarea mărimilor de stare


corespunzătoare
212 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 11.7 Starea termodinamică C şi determinarea mărimilor de stare


corespunzătoare
Anexe 1 213

Fig. 11.8 Starea termodinamică D şi determinarea mărimilor de stare


corespunzătoare
214 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 12.2 Trasarea în diagrama H–x a izotermelor t Aum = 2,5 o C şi t A = 4 o C


Anexe 1 215

Fig. 12.3 Fixarea în diagrama H–x a stării termodinamice A


216 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Fig. 12.4 Determinarea temperaturii de rouă t AR


Anexe 1 217

Fig. 13.1 Procesul de răcire a aerului umed în unitatea de tip “split”


218 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
ANEXE 2
220 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Diagrama p-h pentru R12


Anexe 2 221

Diagrama p-h pentru R1270


222 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Diagrama p-h pentru R13


Anexe 2 223

Diagrama p-h pentru R134a


224 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Diagrama p-h pentru R152a


Anexe 2 225

Diagrama p-h pentru R170


226 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Diagrama p-h pentru R22


Anexe 2 227

Diagrama p-h pentru R23


228 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Diagrama p-h pentru R404a


Anexe 2 229

Diagrama p-h pentru R407C


230 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Diagrama p-h pentru R410A


Anexe 2 231

Diagrama p-h pentru R500


232 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Diagrama p-h pentru R502


Anexe 2 233

Diagrama p-h pentru R507


234 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Diagrama p-h pentru R508A


Anexe 2 235

Diagrama p-h pentru R290


236 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Diagrama p-h pentru R600


Anexe 2 237

Diagrama p-h pentru R600a


238 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Diagrama p-h pentru R718


Anexe 2 239

Diagrama p-h pentru R728


240 INSTALAŢII FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE

Diagrama p-h pentru R744


Anexe 2 241

Diagrama p-h pentru R717