Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE INGINERIE SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR


TEHNOLOGICE

Specializarea: INGINERIA SANATATII SI SECURITATII IN MUNCA

TEME
MANAGEMENTUL STRESULUI

Masterand: GRAMA Lavinia Denisa


Profesor: Dr.ing. DASCALU Loredana

2017-2018
TEMA NR. 1: DEFINITI STRESUL IN 5 MODURI DIFERITE IN URMA
DEMERSURILOR DE DOCUMENTARE

STRESUL este definit ca termen general utilizat pentru orice factor din mediu (traumatism,
emoții, frig, căldură etc.) capabil să provoace la om și la animale o stare de tensiune și o reacție
de alarmă a organismului, determinând uneori îmbolnăviri grave. [1]

STRESUL este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu


cerinte, sarcini, situatii, care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau de mare importanta
pentru persoana respectiva (Baban, 1998). [2]

STRESUL este reactia individului fata de stimulii externi numiti factori de stres (stresori).
Stresul serveste la restabilirea echilibrului interior dereglat de soli citarile exterioare. [3]

STRESUL este sentimentul pe care îl simţi atunci când percepi o diferenţă între ceea ce ai şi
ceea ce vrei. Cu cât diferenţa este mai mare şi cu cât chestiunea este mai importantă pentru tine,
cu atât mai mare este potenţialul pentru stres. (John E. Newman) [4]

STRESUL este definit ca o stare care se traduce printr-un sindrom specific, corespunzator
tuturor modificarilor nespecifice, induse astfel într-un sistem biologic. (Hans Selye) [5]
TEMA NR. 2 FACTORI DE STRES

Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente/situatii externe sau interne, reale sau imaginare,
suficient de intense sau frecvente care solicita reactii de adaptare din partea individului. Exista o
serie de factori de stres / potentiali factori stresori: [6]

• boala fizica sau psihica,


• abuz fizic, emotional sau sexual,
• situatie financiara precara,
• probleme la locul de munca: supraincarcarea muncii, conditii proaste de lucru, lipsa de resurse,
probleme de comunicare cu colegii, cu sefii, responsabilitate prea mare, schimbari
organizationale, schimbarea locului de munca,
• familia – probleme de comunicare in familie, divortul, decesul unui membru al familiei,
conflicte cu fratii, violenta in familie, alcoolismul,
• prietenii – conflicte cu prietenii, lipsa prietenilor, lipsa suportului social,
• dezastre naturale (cutremure, inundatii) sau atacuri teroriste, razboaie civile,
• propria persoana – lipsa de incredere, nemultumire fata de aspectul fizic, deciziile luate de-a
lungul vietii etc.

Stresul este perceput in functie de doua mari categorii de factori:


1 factorii personali – cum ar fi pragul senzatiilor biologice si psihologice, inteligenta, capacitatea
verbal, etc.
2. factorii externi – cum ar fi varsta, nivelul scolar, veniturile, ocupatia profesionala, etc.
TEMA NR. 3 METODE DE COMBATERE A STESULUI ORGANIZATIONAL

Cauzele stresului ocupaţional

Stresori legaţi de cadrul organizaţional şi natura muncii

Sursele de stres ocupaţional, care pot face predicţii asupra insatisfacţiei în munca şi asupra stării
de sănătate sunt factorii intrinseci ai muncii, ambiguitatea rolului, conflictul de rol, structura şi
climatul inadecvat a organizaţiei şi problemele asociate interfeţei munca-familie. [7]

Factorii intrinseci ai muncii

Factorii intrinseci ai muncii cuprind condiţii de muncă necorespunzătoare, desfăşurarea


activităţii în schimburi de muncă, supraîncărcarea postului, subîncărcarea postului şi pericolele
fizice, condiţii de muncă necorespunzătoare. [7]
O atenţie deosebită s-a acordat zgomotului, constatându-se ca faţă de zgomotele de pe stradă, din
locuinţe sau din vehiculele de transport, care sunt suportate puţin timp, zgomotul industrial
suportat continuu în cursul orelor de muncă, are o acţiune mult mai puternică asupra
organismului şi efectele lui pot provoca boli profesionale. Zgomotul industrial are atât consecinţe
dăunătoare atât asupra sănătăţii muncitorului cât şi asupra organizaţiei (scăderea performanţei
absentism, fluctuaţie). Consecinţele dăunătoare ale zgomotului sunt cu atât mai mari cu cât
zgomotul e mai puternic şi cu cât acţiunea lui e de mai lungă durată. [7]
Dacă zgomotul depăşeşte un anumit nivel 70-80 dB poate conduce la cefalee, ameţeală, stări de
enervare, tulburări cardiovasculare, digestive si nevrotice. În general zgomotele produc o
oboseala nervoasă, care duce la o reducere a rapidităţii preciziei şi calităţii psihomotorii şi
intelectuale, o creştere a erorilor şi a numărului şi gravidităţii accidentelor de muncă. Expunerea
în cursul a câtorva ani, la un zgomot puternic, ca în atelierele de cazangerie, nituire sau încercare
de motoare poate duce la pierderea totală sau parţială a auzului. În acelaşi timp, zgomotul
industrial afectează moralul muncitorului. Pentru a suprima zgomotul la originea sa, trebuie
introduse modificări în construcţia maşinilor. [7]
Vibraţiile generează de asemenea tulburări cardiovasculare şi efecte asupra coordonării
senzorilor motorii. [7]
În condiţiile de iluminare deficitară, angajaţii acuză cefalee, ameţeala şi prezintă un risc crescut
la accidente. Lipsa uniformităţii, datorită unor amplasări nejudicioase ale corpurilor de iluminat,
contribuie la creşterea oboselii vizuale. Nici o excesivă uniformizare a luminii nu e iarăşi de
dorit, din cauza efectului emoţional asupra muncitorului. O astfel de iluminare poate produce
somnolenţă şi plictiseală. Pentru creşterea moralului muncitorului s-au folosit în cadrul
întreprinderilor culorile funcţionale. În întreprinderile în care s-au introdus culorile funcţionale
numărul accidentelor au scăzut, productivitatea a crescut cu 10-15% , iar rebuturile s-au redus la
jumătate. Iluminarea adecvată are o importanţă deosebită atât pentru creşterea productivităţii şi
micşorarea numărului de accidente cât şi pentru creşterea moralului muncitorului. [7]
Un alt factor de stres ocupaţional poate fi poziţia incomodă de lucru. Poziţia de lucru forţată, care
nu permite variaţii, menţinută mai mult timp devine un factor nociv pentru sănătate. Munca
desfăşurată ani în şir într-o poziţie neconfortabilă poate avea repercusiuni patologice asupra
organismului, cauzând afecţiuni vasculare, deformări ale aparatului osteoarticular şi alte boli
profesionale. Poziţiile incomode (poziţia ortostatică prelungită şi poziţia şezând îndelungată)
provoacă anumite modificări în activitatea organelor şi aparatelor (respirator, circulator şi
osteoarticular), cât şi o influenţă negativă asupra psihicului angajaţilor declanşând stări de
agitaţie, nemulţumire sau apatie, care frânează bunul mers al muncii. Soluţionarea acestor
probleme se realizează prin întreruperea muncii prin pauze speciale. În cazul muncii în poziţie
ortostatică, pentru a asigura destinderea organismului în aceste pauze angajaţii trebuie să aibă la
dispoziţie scaune sau şezlonguri confortabile. Odihna în poziţie schimbată poate asigura în
relativ puţin timp destinderea organismului, pregătirea pentru reluarea muncii cu forţe reînnoite
şi bună dispoziţie. [7]
Anumite condiţii ale locului de muncă ca: zgomotul de fond, monoton, de lungă durată,
iluminatul slab, lipsa posibilităţii de mişcare în afara mişcărilor cerute de muncă întăresc efectele
activităţii monotone. Unele din soluţiile propuse pentru combaterea efectelor activităţilor
monotone: introducerea de pauze periodice suplimentare; exerciţii uşoare de gimnastică; pauze
speciale pentru conversaţie; crearea unui climat social optim. Pauzele au mai ales un efect
psihologic, făcând să crească interesul imediat premergător pauzei, căci scurtează durata
aparentă a muncii. [7]

Desfăşurarea muncii în schimburi de muncă

Una din problemele tot mai importante ale industriei moderne e cea a adaptării la munca în
schimburi, formă frecventă utilizată din cauza extinderii procesului de producţie continuă. Sub
raport fiziologic şi psihologic, munca în schimburi afectează ritmul nicteral, temperatura
corporală, rata metabolismului, nivelul glucozei, motivaţia în muncă, eficienţă mintală, tulburări
care în timp t condiţionează apariţia unor boli legate de stres. Motivul principal care împiedică
adaptarea la munca de noapte e incapacitatea unei odihne suficiente în timpul zilei. Modificările
menţionate anterior sunt urmarea reducerii duratei de somn, ori somnul intervine în refacerea
lentă a neuronilor de asociaţie şi a sinapselor solicitate în cursul activităţii umane. Privaţiunea de
somn are nu numai un efect stresant direct ci şi unul sensibilizat la acţiunea stresurilor din mediu,
accentuându-le efectul. Desfăşurarea activităţii în schimburi de muncă implică o activare
artificială cu cost de energie. [7]
Seyle consideră că munca în schimburi devine mai puţin stresantă din punct de vedere fizic când
indivizii se adaptează, însă Holt (1982) susţine că până la 20% dintre muncitorii solicitaţi să
lucreze în schimburi alternante nu se pot adapta şi părăsesc acest gen de activitate. Sunt
incriminate şi numeroase tulburări subiective în urma muncii de noapte, cum sunt reducerea
confortului, insatisfacţia şi influenţele negative asupra vieţii de familie şi respectiv a activităţilor
pe plan social. Există însă persoane ce suportă mai bine munca de noapte, tipul vesperal. Durata
lungă a perioadei de adaptare la munca în schimburi a făcut ca numeroşi cercetători să susţină
necesitatea rotaţiei schimburilor la perioade cât mai lungi sau chiar să se recomande schimburi
fixe (cel mai răspândit mod de rotaţie este cel săptămânal). Codul muncii prevede pentru munca
de noapte un regim mai redus de 7 ore. [7]

Supraîncărcarea sau subîncărcarea postului


Supraîncărcarea postului determină diferite efecte negative asupra individului ca de exemplu:
inabilitatea de coping la stres; conflicte între viaţa de familie şi muncă, consumul crescut de
cafea, nemulţumiri legate de salarizare . [7]
Senzaţia de supraîncărcare apare atunci când munca se desfăşoară într-un ritm impropriu şi e în
contradicţie cu bioritmul natural al angajatului. De aceea limita aceea ce e supraîncărcare nu e
identică pentru toţi indivizii şi nici pentru acelaşi om în momente diferite. Se disting două tipuri
de supraîncărcare: supraîncărcarea cantitativă (care apare în situaţiile în care li se cere oamenilor
să muncească mai mult decât pot să presteze într-o perioadă de timp dată) şi supraîncărcarea
calitativă (care apare atunci când angajaţii sunt convinşi că le lipsesc abilităţile cerute pentru a
obţine performanţe în slujbele lor). [7]
Subîncărcarea postului apare atunci când angajaţii au prea puţine de făcut şi apare plictiseala
(subîncărcarea cantitativă) sau când oamenii sunt solicitaţi sub posibilităţile lor mentale şi a
pregătirii lor profesionale, ajungându-se la diferite rutine (subîncărcarea calitativă). Solicitarea
suboptimală duce la plictiseală, rutină, la perceperea muncii ca nestimulativă (Smith, C. şi Stone,
E. F. 1992). Aceste efecte reduc răspunsul optim în condiţiile de alarmă şi cresc riscul la
accidentele de muncă.

Pericolele de muncă

Există anumite posturi care prezintă un grad mare de risc fizic, ca de exemplu: aviatori,
pompieri, poliţişti, mineri, soldaţi. Stresul indus de condiţiile fizice periculoase este substanţial
redus când operatorii sunt bine instruiţi. [7]
În privinţa cauzelor accidentelor de muncă persistă însă împărţirea în factori tehnici de producţie
şi factori umani. [7]
a. Factorii tehnici de producţie care duc la producerea accidentelor sunt
suprasolicitarea muncii, viteza producţiei, deficienţele în organizarea muncii şi deficienţele
proceselor tehnologice. S-a constatat o creştere a frecvenţei accidentelor în condiţii
necorespunzătoare de muncă (temperaturi prea scăzute sau prea înalte, iluminat deficitar al
maşinilor de lucru, încărcarea aerului cu gaze toxice şi praf şi lipsa de organizare a locului de
muncă). [7]
b. Reducerea pericolelor fizice se realizează prin existenţa unei bune instruiri a angajaţilor şi a
unui echipament adecvat pentru a face faţă situaţiilor de urgenţă, dotarea maşinilor, utilajelor
periculoase cu dispozitive şi ecrane de siguranţă, amenajarea condiţiilor de muncă.
c. Cei mai importanţi factorii umani care pot duce la producerea accidentelor sunt starea
generală de confort individual, oboseala şi unele trăsături de personalitate ca: emotivitatea.
Oboseala influenţează producerea accidentelor. Oboseala produce un fenomen de regresiune, se
anulează deprinderile cele mai recent câştigate şi pot apărea din nou metode de lucru greşite sau
periculoase. [7]
Emotivitatea este o condiţie favorabilă pentru producerea accidentelor în inter-relaţie cu factori
situaţionali.
Multe accidente sunt cauzate de oameni care lucrează în timp ce au băut, s-au drogat sau cu
preocupări mentale. Consumul de alcool contribuie la provocarea accidentelor, deoarece are
efect dezorganizator asupra activităţii motrice şi asupra atenţiei, prelungeşte timpul de reacţie şi
creează o stare de încredere exagerată în forţele proprii care duce la imprudenţe. Drept cauze ale
accidentelor apar uneori deficienţele de sănătate (senzoriale).
Stresorii care ţin de organizarea muncii

Stresorii, care ţin de organizarea muncii sunt ambiguitatea rolului, conflictul de rol, structura şi
climatul organizaţiei.
Ambiguitatea rolului
Ambiguitatea rolului apare atunci când oamenii sunt nesiguri în legătură cu anumite probleme
legate de slujba lor, cu scopul responsabilităţilor lor, cu ceea ce aşteaptă alţii (supervizor, colegi,
subordonaţi şi alţii, cu care vin în contact) de la ei şi la modul în care să-şi împartă timpul între
îndatorii. Incertitudinea felului în care este evaluată munca, incertitudinea legată de expectanţele
altora privind propria performanţă sporesc ambiguitatea rolului. Ambiguitatea se referă la lipsa
de claritate şi mesajele date de membrii rolului. Pearce notează că ambiguitatea rolului se
datorează informaţiei deficitară şi insuficientă. Absenţa clarităţii în definirea rolului creează atât
individului cât şi celorlalţi insecuritate, neîncredere, sau chiar mânie. Ambiguitatea influenţează
negativ satisfacţia muncii, motivaţia pentru muncă, reduce stima de sine, duce la apariţia intenţiei
de a părăsi munca. [7]

Conflictul de rol

Stresul este generat de cerinţe conflictuale. Oamenii îndeplinesc mai multe roluri în viaţa lor şi
foarte frecvent cerinţele unuia din roluri sunt în conflict cu cerinţele altor roluri. Conflictul de rol
apare atunci când persoana nu ştie căreia din expectanţe să răspundă mai bine (Fred Luthans
1981). Cel mai perturbator conflict este conflictul între cerinţele rolului de angajat şi cele de
părinte. Astfel de conflicte de rol sunt o cauză majoră a stresului pentru mulţi indivizi şi în
special pentru femei. Conflictul de rol determină insatisfacţie în dezvoltarea carierei, frica de
inutilitate, neangajare şi pensionare timpurie.
Conflictul de rol şi ambiguitatea rolului pot produce la fluctuaţie, stări depresive, anxietate şi
acuze somatice. [7]

Structura şi climatul organizaţional

Structura si climatul organizaţional, ca surse de stres se referă la împovărarea cu


responsabilitatea pentru alţii, lipsa suportului social si lipsa participării la luarea deciziilor.
a. Indivizii responsabili faţă de alţii (adică ei îi motivează, îi pedepsesc sau recompensează,
comunică cu ei) trăiesc nivele crescute ale stresului. Responsabilitatea faţă de alţii duce la
anxietate, tensiune, acuze somatice, hipertensiune şi creşterea consumului de cafea.
b. Kaplan a găsit că existenţa unui suport social scăzut corelează cu efecte obiectivate prin
nivelul tensiunii arteriale, al glicemiei, al numărului de ţigări fumate.
Suportul social înseamnă pregătirea pentru confort, grijă, stimă şi ajutor din partea altor persoane
sau grupuri sociale. Suportul social reprezintă potenţialitatea folosită în resursele de coping ce
provine de la alţii. Când există suport şi prietenie abilitatea de a face faţă efectelor adverse ale
stresului creşte, deoarece prietenii pot sugera adesea strategiile utile pentru atitudinea faţă de
sursele stresului şi pot ajuta la reducerea sentimentelor negative, ce apar în urma expunerii la
evenimente negative. Suportul social poate include de asemenea pe lângă contactele sociale
suportive şi timp, bani şi muncă. [7]
c. Lipsa participării la luarea deciziilor
Majoritatea oamenilor consideră că ei sunt cei care îşi cunosc cel mai bine munca. Atunci când
angajaţii nu sunt consultaţi în luarea deciziilor, ei se simt îndepărtaţi şi incapabili să-şi controleze
rezultatele proprii şi trăiesc un stres considerabil. Mangan 1983 afirmă că tocmai posibilităţile
alegerilor minore pot reduce distresul psihic. Având paternuri cu informaţie preparatorie sau cu
posibilităţi de a alege modul de a realiza o anumită activitate, ei vor putea creşte sentimentul de
control, motivaţia şi creşterea atenţiei. (Mathews 1982).

Interfaţa munca/familie

Din perspectiva interfeţei munca/familie se percepe presiunea muncii, conflictele, iar în general
familia este un refugiu, în raport cu munca, prin confortul şi suportul pe care-l oferă. Negăsirea
unui sprijin din partea familiei duce la creşterea tensiunilor acumulate la serviciu, la creşterea
stresului. Relaţia muncă-familie poate fi o sursă de stres, ce poate duce la fluctuaţie de la locul de
muncă, depresie şi consum de alcool.
În dezvoltarea în carieră Cooper numeşte ca surse de stres ocupaţional: suprapromovarea,
subpromovare, statut incongruent, lipsa securităţii, lipsa sprijinului în aspiraţii şi în special
pentru femei, discriminarea pe sexe în promovare şi pregătirea deficitară în raport cu bărbaţii. [7]

Consecinţele stresului ocupaţional

Consecinţele stresului ocupaţional se observă atât prin efectele asupra individului cât şi efectele
asupra organizaţiei. Efectele stresului ocupaţional asupra individului sunt: acuze psihosomatice
şi mentale; insatisfacţie în muncă (faţă de realizare-valoare, munca însăşi, structura
organizaţională, relaţiile interpersonale din organizaţie, procese interne ale organizaţiei). Efectele
asupra organizaţiei sunt interesul scăzut exprimat prin absentism; performanţe scăzute,
ineficienţa, destabilizarea condiţiilor, dificultăţi în relaţiile de muncă şi chiar fluctuaţia braţelor
de muncă. [7]
Ca şi consecinţe a acţionării stresului ocupaţional mai sunt accidentele de muncă şi
comportamentele dezadaptative ca: fumatul excesiv, alcoolism, adiţia de droguri, abuzul de
cafea, abuzul de alimente şi obiceiurile orale distructive (mestecarea gumei, aţe, scobitori). [7]

Consecinţele stresului ocupaţional asupra individului

Cele mai importante simptomele ale stresului ocupaţional reprezentate prin acuzele
psihosomatice sunt: migrenele, ulcerele, durerile de gât şi de umăr, durerile de spate,
tromboflebite, astm, atacurile de cord, iar cele reprezentate prin acuzele mentale sunt stările de
nelinişte, stările de anxietate, depresie, anorexie nervoasă si obezitate.
Migrenele sunt unele din acuzele cele mai frecvente ca urmare a acţionării a stresului
ocupaţional. Cei mai mulţi dintre pacienţii durerilor de cap sunt femeile. Excesul de băuturi
alcoolice şi ciocolată poate precipita apariţia migrenelor. Pentru prevenirea şi tratarea migrenelor
se încearcă să se descopere situaţiile stresante; metode de relaxare, masaje şi medicamentaţie
(important să nu devină dependent de ele). [7]
Deşi sunt si alţi factori implicaţi, ca ereditatea şi dieta, stresul este fără îndoială important în
dezvoltarea ulcerelor. Experimentele pe şoareci au arătat ca au fost găsite mai multe ulcere în
cazul stresorilor intermitenţi, decât continuu. O altă observaţie a fost că şocurile impredictibile
cauzează mai multe ulcere decât cele predictibile. La oameni, ulcerele peptice se găsesc deseori
la cei care suferă repetat stresori psihologici ca: vină, nemulţumire, ură, frustrare şi ostilitate.
Ulcerele pot fi vindecate prin regim alimentar, chirurgical şi metode de relaxare. Dar cel mai bun
sfat este reducerea stresului, evitarea disputelor, scăderea conflictelor, medicamentaţia şi
autohipnoza. [7]
Durerile de gât şi de umăr sunt rezultatul stresorilor psihici cronici, manifestându-se prin
contracţie parţială a muşchilor ce se poate întinde de la cap şi maxilare spre gât şi umeri, cauzând
intense dureri. Tratamentul se face prin terapii de relaxare. [7]
Durerile de spate pot fi cauzate de poziţiile deficitare, dar deseori sunt introduse de stresori
psihologici repetitivi. Mulţi indivizi care au dureri de spate tind să fie supăraţi, nemulţumiţi şi
temători. Tratamentul se face prin terapii de relaxare, exerciţii, masaj şi tratament ortopedic.
Tromboflebitele sunt inflamaţii ale venelor ce predispun spre cheaguri de sânge, deseori se
găsesc la picioare. Stresul poate fi un factor în dezvoltarea tromboflebitelor. Formarea directă a
cheagurilor poate fi indusă de catecolamine, ce sunt eliberate in timpul stresului. Tromboflebitele
sunt mai frecvente la femei decât la bărbaţi. Pentru control se evită folosirea pe termen lung a
anticoncepţionalelor şi de asemenea situaţiile producătoare de anxietate şi se recomandă să nu se
stea pe perioade lungi de timp în picioare, fără exerciţii pentru picioare. [7]
Astmul are o componenta genetică, dar sunt determinate prin expunerea la alergeni (praf,
bacterii, mâncare). Stresul este bineînţeles un factor pentru reacţiile emoţionale ce aduc atacuri
severe. Astmul este pus în evidenţă de adrenalină şi cortizon, substanţe care sunt produse în stres.
Un factor determinant al bolilor de cord este stresul. Persoanele cu tip A de comportament sunt
mult mai vulnerabili, predispuşi la bolile de inimă. [7]
Situaţiile stresante determină nelinişte şi creşterea stărilor de anxietate. Testarea anxietăţii se face
prin aplicarea înainte de muncă şi după muncă a testelor de anxietate. Subiecţii anxioşi sunt cei
care nu văd decât ce grea le este munca, sau că nu se pot trata de bolile pe care le au, sau văd
doar sărăcia lor, disperarea lor. [7]
Unele motive ce pot determina depresia sunt datorate faptului că femeile căsătorite care lucrează
au şi muncile casnice şi se simt vinovate că lasă copiii singuri acasă. Posibile moduri de a
preveni şi trata depresia sunt: să ceară drepturi egale cu bărbaţii la angajare; având soţi, să le
ceară ca o parte din muncile casnice şi sarcinile în familie să fie preluate de ei; să înceapă terapie
cu terapeuţi feminini care pot empatiza cu problemele speciale; să nu devină dependente de
metode de coping ca: fumatul, băutul, luarea de droguri, abuz de alimente; folosirea de metode
de coping pozitive ca: medicamentaţia, alergatul şi luarea de vacanţe. [7]
Anorexia nervoasă este o tulburare indusă psihologic. Stresorii sociali care determină anorexia
nervoasă sunt de obicei legaţi de familie: supraprotecţie; rigiditatea; inabilitatea de a negocia un
conflict; frustrarea. Anorexia nervoasă este frecventă la femei. Tratamentul ei se face prin
terapie. [7]
Obezitatea este o problema principală de sănătate. Obezitatea este determinată genetic, sau
determinată de mecanismele din centrul reglator de apetit din hipotalamus şi determinată de
stres. Atenuarea obezităţii se realizează prin exerciţii aerobice şi mâncare slabă, plus reducerea
stresului. În schimb mâncând reduci stresul. Există şi alte forme negative de reducerea stresului:
comportamente dezadaptative (rumegarea tabacului şi scobitorilor, femeile au preferinţa pentru
agrafe; roaderea unghiilor). Aceste comportamente au aspecte negative pentru sănătate (stricarea
dinţilor) şi pentru că este inestetic. Din cauza motivelor estetice femeile se limitează la
mestecarea mâncării. [7]

Consecinţele stresului ocupaţional asupra organizaţiei


Stresul determină accidente de muncă care implică maşini. Multe accidente sunt cauzate de
oameni care conduc în timp ce au băut, drogat sau cu probleme mentale. Mulţi oameni sub stres
iau alcool, ţigări sau droguri. (Williamson 1988). Când oamenii beau, fumează sau iau droguri, îi
face să se simtă mai bine în situaţiile stresante. Abuzul de substanţe nu rezolvă problema şi de
obicei o face să fie mai rău. Adiţia de droguri se face pentru plăcere, pentru reducerea anxietăţii,
depresiei, pentru reducerea stresului şi la femei este frecventă decât la bărbaţi. Reducerea
stresului prin băutura, fumat este majoră, dar şi cea mai periculoasă (cancer, boli de inimă, la
femeile gravide - efecte negative resimţite asupra copiilor). [7]
Pentru prevenirea acestor obiceiuri (fumat, adiţie de droguri, alcool) oamenii au nevoie de alte
metode de coping care le dă posibilitatea să spună “nu’’. Aceste obiceiuri determină pentru timp
scurt uşurare de stres. Astfel Baum (1984) prezintă programe de prevenţie a fumatului la tineri,
copii, tehnici în egală măsură de constrângere şi refuz de oferire a ţigărilor. Tratarea
alcoolismului şi a fumatului se face prin modificări comportamentale şi hipnoza.
Alte efecte negative ale stresului ocupaţional asupra organizaţiei amintim pierderi materiale
(scăderea productivităţii, creşterea numărului rebuturilor, scăderea eficienţei serviciilor, calităţii
acestora, plătirea concediilor, spitalizării angajaţilor), dar şi pierderi umane (creşterea numărului
de transferări, absenteism, demisii). [7]
BIBLIOGRAFIE
[1] https://dexonline.ro/definitie/stres
[2] http://herlife.ro/totul-despre-stres-definitie-cauze-factori-de-stres-si-metode-de-combatere/
[3] https://gopgulliver.ro/wp-content/uploads/2011/01/Stresul.pdf
[4] http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=stres
[5] https://biblioteca.regielive.ro/referate/psihologie/stresul-35577.html
[6]http://www.csid.ro/boli-afectiuni/psihiatrie/stresul-definitie-cauze-factori-de-stres-si-metode-
de-combatere-13763206/
[7] https://referat-referate.blogspot.ro/2015/01/stresul-ocupational.html