Sunteți pe pagina 1din 12

6

Analiza circuitelor liniare în complex

Analiza în complex a circuitelor electrice permite transformarea sistemului de


ecuaţii integro-diferenţial al circuitului într-un sistem de ecuaţii a cărui rezolvare
este mult mai simplă. Procesul de transformare a sistemului de ecuaţii integro-
diferenţiale în sistem algebric necesită asocierea unor imagini complexe aferente
mărimilor reale (tensiuni, curenţi, t.e.m.) dar şi asocierea unor impedanţe complexe
sau admitanţe complexe pentru operatorii de impedanţă respectiv de admitanţă ai
laturilor circuitului. Sintetic această transformare este redată de tabelul următor.
Mărimi reale instantanee Imagine în complex
i - curent I
u - tensiune U
e - t.e.m. E
R - rezistenţă R
L - inductanţă j L
1
C - capacitate  j
C
d
- operator de derivare j
dt
1
 dt - operator de integrare j
d 1  1 
z j  Rj  Lj   dt Z j  R j  j  L  
dt C j  C 
1 d 1
yj Gj   dt  C j Y j  G j  j(  C )
Lj dt L
Pentru analiza in complex a circuitelor se procedează astfel:
 Se redeseneaza circuitul după ce elementele de circuit au fost inlocuite cu
imaginile lor complexe (impedante sau admitante) si marimile au fost
reprezentate prin imaginile complexe asociate.
 Se alege un sens de trecere al curenţilor prin laturile circuitului şi se adoptă o
regulă de asociere a tensiunilor de la bornele laturilor fata de sensul curentului
din latura.
 Din analiza topologică a circuitului se identifica nodurile ,laturile şi buclele
independente si se alege metoda de rezolvare a circuitului. In analiza
topologică a unui circuit electric se procedează astfel:
 se desenează graful orientat ( graf ce conţine sensurile curenţilor
şi/sau tensiunilor laturilor);
 se alege un arbore principal construindu-se buclele independente şi se
alege un sens de parcurgere a fiecărei bucle, considerat sens de
referinţă.
 Se rezolva sistemul algebric de ecuaţii in complex determinându-se imaginile
mărimilor necunoscute prin metoda aleasa

123
 Cu regula de trecere inversa, se determina marimile instantanee necunoscute
Pentru a analiza circuitele in complex trebuie cunoscute :
 relatiile de dependenta dintre tensiune si curent de la bornele dipolului
 teoremele I si II Kirchhoff.

6.1. Forma complexă a ecuaţiilor de dependenta a dipolilor activi


Sa consideram o latură activa j si sa presupunem ca tensiunea la borne u j si
curentul ij sunt sinusoidali de aceeasi frecventa , cu sensurile asociate dupa regula de
la receptoare si fie Uj si Ij imaginile in complex simplificat .

Fig. 6.1
Ecuaţia de dependenta, in mărimi instantanee a tensiunilor este:
 d 1t 
e j  u j   R j  L j   dt i j .
 dt C 0 
j j j ij
Trecând în complex mărimile e j  E j  E j e u j  U j  U j e , j uj
i j  I j  I je rezulta
următoarea imagine in complex a ecuaţiei de dependenta
1
E j  U j  [ R j  j (L j  )]I j  Z j I j unde Z  R  j ( X L  X C )  Ze j , este impedanta
C j j

X L  XC
dipolului cu modulul Z R2  ( X L  X C )2 si argumentul   arctg
R
Ecuatiei in complex i se poate asocia urmatoarea schema echivalenta pe marimi
complexe

Fig. 6.2
Ej V p V s
Curentul din latura j este exprimat prin relatia Ij 
Zj Zj
Ecuaţia sursei reale de tensiune E j  U j  Z j I j se poate transforma ,
aplicand teorema de echivalenta a surselor ,in ecuatia sursei reale de curent
1
I gj  Y j  U j  I j cu Yj , iar I gj  Y j  E j careia ii corespunde schema echivalenta
Zj
din figura 5.35

Fig. 6.3

124
6.2. Teoremele Kirchhoff în formă complexă
Teoremele generale ale circuitelor sunt valabile pe imagini complexe ataşate
mărimilor instantanee. Teorema I Kirchhoff are următorul enunţ :
Suma algebrică a imaginilor în complex ale curenţilor din laturilor
concurente unui nod este nulă. j( k ) I j  0
Teorema II Kirchhoff are următorul enunţ în complex:
Suma algebrică a imaginilor în complex a tensiunilor la bornele laturilor ce
aparţin unui ochi este nulă. j( m) U j  0

6.3. Metode de analiza a circuitelor in complex


Metodele de analiza ale circuitelor electrice sunt similare celor din curent
continuu si se obţin din combinarea teoremelor Kirchhoff si a relatiilor de
dependenta dintre mărimi, la bornele elementelor de circuit. Metodele de rezolvare
implică înlocuirea variabilelor reale (curenţii din laturi sau tensiuni la borne) cu
variabilele independente (curenţii de buclă sau potentiale ale nodurilor) in sistemul
de ecuaţii al circuitului. Daca se rezolva numai sistemul de ecuatii obtinut din
aplicarea teoremei I Kirchhoff metoda se numeşte a potenţialelor independente , iar
daca se rezolva i sistemul de ecuaţii obţinut din aplicarea teoremei II Kirchhoff
metoda se numeste a curenţilor independenţi. In acest capitol metodele de analiza
vor fi aplicate in funcţie de tipul surselor .
A. Analiza în complex a circuitelor ce conţin surse independente
a.1 Metoda potenţialelor nodale
Având circuitul din figura 5.51 si curentul sursei i g (t )  5 2 sin(1000t ) A, sa se
determine tensiunea de la bornele bobinei prin metoda potenţialelor nodale.
Imaginea in domeniul frecventa (planul complex) a curentului sursei este I g  5e j 0

fig.6.4
Imaginea in domeniul frecventa (planul complex) a circuitului se obţine prin
reprezentarea mărimilor si a elementelor de circuit in planul complex .Reamintim ca
 j
bobinei ii corespunde reactanţa jX L  jL iar condensatorului reactanţa  jX C 
C
.Valorile reactanţelor pentru circuitul din figura sunt jX L  j103  10  10 3  j10 ,
 j
 jX C    j 20 
10 50  10 6
3

Notând V1 si V2 imaginile in complex ale potenţialelor nodurilor , sistemul de


ecuaţii prin metoda potenţialelor nodale se obţine din aplicarea teoremei I Kirchhoff
in cele doua noduri :

125
V1  0 V1 V 2
Nodul 1 :  5   0
30 10
V 2 V1 V 2  0 V 2  0
Nodul 2 :   0
10  j 20 10  j10
Sistem echivalent cu :
1 1 1
V 1(  ) V 2( )  5
30 10 10
1 1 1 1
 V 1( )  V 2 (   )0
10 10  j 20 10  j10
sau
4 1
V 1( ) V 2( )  5
30 10
1 2 j 1 j
 V 1( )  V 2 (   )0
10 20 20 20
Aducând la acelaşi numitor si simplificând rezulta
4V1-3V2=150
-2V1+3V2=0
Însumând relaţiile determinam V1=75 iar V2=2V1/3=50
Tensiunea de la bornele bobinei se determina aplicand formula divizorului de
j10 j10(1  j )
tensiune V o V 2  50  25 2e j 45 V.
10  j10 20
Valoarea instantanee a tensiunii este vo (t )  50 sin(1000t  45o ) V.

a.2 Metoda curenţilor independenţi


Acelaşi circuit electric poate fi rezolvat si prin metoda curenţilor
independenţi . In primul rând se aleg buclele independente din analiza topologica a
circuitului. Rezulta astfel doi curenţi independenţi necunoscuţi, sursa independenta
de curent impunad curentul in bucla 1. Sistemul de ecuaţii se obţine din aplicarea
teoremei II Kirchhoff pe buclele necunoscute in care curenţii reali sunt inlocuiti din
relaţiile de dependenta cu cei independenti.
30 (I1-I2)+10 I2 -j20(I2 -I3)=0
-j20(I2 -I3) +10I3+j10 I3=0

fig.6.5
Sistemul de ecuaţii ordonat după curenţi independenţi este:
I1=5
-30 I1+I2(30+10-j20)-(-j20) I3=0
0 I1-(-j20)I2+(10+j10-j20) I3=0

126
Dupa inlocuirea curentului I1 sistemul de ecuatii devine :
I2(40-j20)+j20 I3=150
j20 I2+(10-j10) I3=0
j 20 o

Din ultima ecuaţie se determina I3  I 2  (1  j ) I 2  2e  j 45 I 2 expresie pe care


10  j10
o înlocuim in a doua ecuaţie I2(40-j20)+j20(1-j) I2=150, din care determinam
I2=150/60=2,5 A
Tensiunea la bornele bobinei este Vo=j10I3=j10 2e  j 45 2,5=25 2e j 45 .
o o

Valoarea instantanee a tensiunii este vo (t )  50 sin(1000t  45o )V .

B Analiza circuitelor ce conţin surse dependente


b.1 Metoda potenţialelor nodale
Se considera circuitul din figura 6.6 in care actioneaza o sursa de tensiune
independenta e(t )  10 2 cos(1000t ) volti . Sa se determine tensiunea de la bornele
rezistorului de 30 Ohmi.
Primul pas in rezolvarea acestui circuit il constituie redesenarea circuitului in
planul complex , urmare a reprezentării elementelor de circuit in complex.
Considerand toate marimile circuitului exprimate in cosinus sursa independenta de
tensiune are urmatoarea imagine E  10e j 0 Volti. Sursa dependentă este controlată de
o mărime instantanee din circuit, iar imaginea in complex ataşată sursei dependente
este imaginea în complex a mărimii ce o controlează. In cazul circuitului avem o
sursa de curent controlata in curent a carei imagine este 4Ix amperi.
Bobinei i se asociaza reactanta jL  j103  10  10 3  j10 iar condensatorului
1 1
reactanta  j j 3   j 20 . Circuitul in complex are urmatoarea
C 10 50  10 6
configuratie:

Din analiza topologica a circuitului rezulta doua potentiale necunoscute notate


V1 si V2.Sistemul de ecuatii al circuitului se obtine din aplicarea teoremei I Kirchhoff
in cele doua noduri si relatia de dependenta
10  V 1 V 1 V 1  V 2
Nodul 1  20

20

 j 20
0

V V V
Nodul 2  1 j 202  4 I x  30  2j10  0
V1
Completat cu relaţia de dependenta I x 
20
Ordonând sistemul după necunoscutele V1 si V2 obţinem in
1 1 1 1 10
Nodul 1 V 1(   ) V 2( )
 j 20 20 20  j 20 20
1 4 1 1
Nodul 2  V 1(  ) V 2(  )0 echivalent cu
 j 20 20  j 20 30  j10
(2+j)V1+jV2=10
-V1(-4+j)+V2(0,6+0,8j)=0
0,6  0,8 j
Din a doua ecuatie se determina V1  V2 ce se inlocuieste in prima ecuatie
4 j
( 2  j )(0,6  j 0,8) 170
obtinand V 2  jV 2  10 din care se determina V 2  0,6 
4 j j 26,2

127
Tensiunea de la bornele rezistorului se determina din divizorul de tensiune
30
V0  V 2  6,15e j 70
30  j10

b.2 Metoda curentilor independenti


Considerand circuitul din figura 6.6 urmărim sa determinam tensiunea la bornele
rezistorului de 30 Ohmi prin metoda curenţilor independenţi.In primul rand se
reprezinta in complex marimile si parametrii elementelor de circuit obtinand
reprezentarea din figura 6.7.
Din analiza topologica a acestui circuit rezulta doua bucle independente parcurse de
curentii necunoscuti Ib1 si Ib2. Configuratia initiala a circuitului se obtine prin
suprapunerea topologica a buclei in care actioneaza sursa de curent 4Ix ce a fost
tratata ca o sursa independenta.Sistemul de ecuatii prin metoda curentilor
independenti se obtine din aplicarea teoremei II Kirchhoff pe cele doua bucle
independente , completat cu relatia de dependenta introdusa de sursa comandata.
Bucla 1 : 20Ib1+20(Ib1-Ib2)=10
Bucla 2 : 20(Ib2-Ib1)-j20Ib2+(30+j10)( Ib2-4Ix)=0
Relatia de dependenta : Ix= Ib1-Ib2
Ordonand sistemul de ecuatii dupa curentii independenti obtinem:
Bucla 1 40Ib1-20 Ib2+04Ix=10
Bucla 2 -20 Ib1+(50-j10)Ib2-(30+j10) 4Ix=0
Relatia de dependenta Ix= Ib1-Ib2
Sesizam ca-n sistemul de mai sus avem următorii termeni :
 Termenii proprii ai buclelor intotdeauna pozitivi definiti ca suma caderilor de
tensiune produse de propriu curent de bucla (40Ib1 in prima bucla , respectiv
(20-j20+j10+30) Ib2= (50-j10)Ib2 in a doua bucla)
 Temeni supra si subdiagonali ai caderilor de tensiune produse de curentii
buclelor vecine pe elementele de circuit comuni buclelor. Aceste caderi de
tensiune sunt pozitive daca curentii de bucla parcurg in acelasi sens impedanta
comuna , negativi daca curentii de bucla au sensuri opuse prin impedanta
comuna si zero daca buclele nu au nici o latura comuna.
Aplicând metoda substituţiei prin înlocuiri succesive determinam :
40Ib1-20 Ib2+04Ix=10
-140Ib1-(70+j50) Ib2=0 din care rezulta Ib1=-(7/14+j5/14) Ib2
Înlocuind aceasta expresie in prima ecuatie determinam:
Ib2=-10/(40+j100/7)
Tensiunea la bornele rezistorului se determina cu relatia V 0  30( I b 2  4 I x ) in care
curentul de comanda este Ix= Ib1-Ib2

C. Reducerea circuitelor electrice de curent alternativ la generatoarele


echivalente Thevenin şi Norton
Aplicarea teoremei generatoarelor echivalente circuitelor ce funcţionează în
c.a. monofazat implică determinarea faţă de bornele analizate a tensiunii de mers în
gol, a curentului de scurtcircuit şi a impedanţei interne a circuitului.

128
Raportul imaginilor complexe ale tensiunii de mers în gol şi curentul de
scurtcircuit faţă de două borne se numeste impedanţă complexă internă a circuitului.
Uo
Z ech 
I sc
A doua metodă de determinare a impedanţei complexe ataşate unui dipol
echivalent, implică pasivizarea tuturor surselor independente de tensiune şi curent şi
alimentarea pe la bornele de acces de la o sursă test. Raportul dintre tensiune
complexă aplicată circuitului si curentul complex defineşte impedanţa complexă
conform figurii următoare:

Fig. 4.58
c.1 Reducerea circuitelor ce conţin surse independente.
Sa presupunem următorul circuit electric pe care urmărim sa-l reducem ,fata
de bornele indicate,la dipol echivalent de tensiune. Reducerea la dipol echivalent de
tensiune implică determinarea impedanţei interne echivalente a circuitului şi a
tensiunii de mers în gol.

Pentru determinarea impedantei echivalente aplicam metoda pasivizării surselor,


obtinand următoarea configuraţie a circuitului:

129
Impedanta circuitului poate fi determinata prin conexiuni serie paralel a elementelor
de circuit
 
j
 j4
j 20(10  j10) 20e 2e 2 10
Ze  2  2 
 22 Ω
10  j10  j 20 j
10 2e 4
Tensiunea de mers in gol se determina cu relatia divizorul de tensiune deoarece
reprezinta caderea de tensiune de pe reactanta inductiva.

j 
j 20 20e 2 120  j 4
U 0  60  60 
 e V
10  j10 j 2
10 2e 4
În concluzie circuitul se comporta ca o sursa reala de tensiune . Utilizând
teorema echivalentei surselor reale putem reprezenta circuitul si printr-o sursa reala
de curent in care curentul de scurtcircuit(curentul generatorului) este determinat cu
relaţia:

U0 60  j 4
I g  I sc   e A
Z e 11 2

c.2 Reducerea circuitelor ce conţin surse dependente.


Avand circuitul din figura excitat de o sursa de tensiune independenta
e(t )  100 2 cos 1000t V sa se reduca circuitul fata de bornele indicate, la dipol
echivalent de tensiune

Urmare a trecerii in planul complex imaginea atasata circuitului devine

130
O inspecţie a circuitului indica ca tensiunea de mers in gol este căderea de tensiune
de pe rezistorul de 5 Ohmi care este in paralel cu sursa de curent comandata in
curent sau este egala cu potentialul nodului 1.

Utilizand analiza nodala obtinem :


1 1 100
V 1(  )   3I
5 5 5
unde
100  V 1
I
5
Înlocuind relaţia de dependenta si aducând la acelaşi numitor rezulta:
5V 1  400 sau V 1  80 V.
Pentru determinarea impedanţei echivalente aplicam metoda pasivizării circuitului
si alimentarii din exterior de la o sursa test de aceeaşi frecventa cu a sursei
independente, configuratia circitului fiind

Raportul dintre Et si It in planul complex reprezinta impedanta interna a circuitului.


Aplicand teorema I Kirchhoff in nodul V1
Et V 1 V 1 V 1 V 1
   3 0
 j 5 5 5
determinam potentialul V1 al nodului 1

j
Ete 4
V 1
2
Dependenta dintre curentul si tensiunea sursei test rezulta din aplicarea aceleeasi
teoreme I Kirchhoff in forma
V 1 V 1 V 1
 It   3 0
5 5 5

131
in care se inlocuieste potentialul V1 cu dependenta de tensiunea sursei test. Se obtine
dupa inlocuiri :

Et j4
It  e
2

sau E t  I t 2e  j 4 din care deducem impedanta interna

j
Z e  2e 4

Dipolul echivalent astfel obtinut are reprezentarea din figura

Observaţii:
1.Un dipol pasivizat ce conţine numai rezistoare , bobine si condensatoare are
impedanta complexa plasata numai in cadranul I (circuit inductiv) sau IV (circuit
capacitiv)al planului complex deoarece rezistenta este numai pozitiva
R ( )  Re{Z }  0 .
2.Un dipol pasivizat ce conţine pe lângă elementele de circuit enumerate si
surse comandate poate avea impedanta complexa si in semiplanul real negativ
deoarece o sursa comandata poate crea o rezistenta aparenta negativa.
Exemplu Sa se determine impedanţa interna a circuitului din figura

Pasivizând sursa independenta si aplicând o sursa test de tensiune Et dependenta


dintre tensiunea sursei test si curentul injectat reprezinta impedanta circuitului.

Sursa ideala de tensiune impune potentialul nodului A. Aplicand teorema I


Kirchhoff in nodul a deducem

132
V x Et  V x
It  
2  j1
Prin formula divizorului de tensiune determinam dependenta dintre tensiunea de
comanda Vx si tensiunea sursei test Et
2j
V x  Et  2E t
2j j
2E E t  2E t
Eliminând tensiunea Vx obtinem I t  2 
t
 j1
sau
I t  ( 1  j ) E t
Impedanta echivalenta a circuitului este
Et 1 1 j 1 1
Ze       j .
I t 1 j 2 2 2
Reprezentarea in planul complex a impedantei este redata in figura

Exercitiu. In circuitul din figura sa se determine impedanţa circuitului fata de


bornele sursei independente.
6.3. Teorema transferului maxim al puterii active în regim permanent
sinusoidal
Să considerăm un generator de tensiune E i şi impedanţă internă Z i debitând
pe o reţea de impedanţă Z S :
Aplicând teorema II Kirchhoff rezultă E  I (Z g  Z S ) respectiv curentul
E E
I 
Z g  Z S R g  RS  j( X g  X S )
Puterea activă transferată sarcinii este:
E2
PS  RS I 2  RS
( R g  RS ) 2  ( X g  X S ) 2
Impedanţa de sarcina variabila poate fi obţinuta prin modificarea rezistentei ,
a reactanţei sau la modul general prin modificarea rezistentei si reactanţei.
a) Sarcina RS variabilă. Maximizarea puterii transferate implică:
PS 2
( Rg  RS ) 2  ( X g  X S ) 2  2 RS ( Rg  RS )
E 0
RS 
( Ri  RS ) 2  ( X i  X S ) 2
2

de unde rezultă: RS  R g2  ( X g  X S ) 2
E2
Dacă:  X g  X S (egale şi opuse), atunci: R S  R g iar Pmax 
4R g
b) sarcina X S variabila. Maximizarea puterii transferate implică:
P 2 RS ( X g  X S )
 E 2 0 X g  X S
X S 
( Ri  RS ) 2  ( X i  X S ) 2  2 sau

133
2
E2
Valoarea maxima a puterii este Pmax  RS I rezistenta  RS
( RS  R g ) 2
c) RS şi X S variabile. Maximizarea puterii transferate implică satisfacerea
*
ambelor condiţii , ceea ce conduce la : Z S  Z g .

134