Bruxelles

Bruxelles (neerlandeză Brussel, germană Brüssel, engleză Brussels, valonă: Brussele) este
capitala Belgiei, sediul guvernului și parlamentului federal, precum și a mai multor entități
federale: Regiunea Capitalei Bruxelles, Regiunea Flandra și comunitățile franceză și flamandă.
De asemenea Bruxelles este una din cele trei capitale ale Uniunii Europene (împreună
cu Luxemburg și Strasbourg), sediul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (OTAN),
a Uniunii Europei Occidentale și a organizației EUROCONTROL.

Clarificarea termenilor

Termenul Bruxelles este utilizat pentru a desemna comuna propriu zisă Bruxelles (franceză Ville
de Bruxelles, neerlandeză Stad Brussel) formată din centrul orașului din interiorul teritoriului
pentagonal delimitat de mica centură a orașului, cartierele Laeken, Cartierul European,
Bulevardul Louise și Bois, și conține în jur de 150.000 locuitori. De foarte multe ori termenul
„Bruxelles” se referă la Regiunea Capitalei Bruxelles, o regiune formată din
19 comune aglomerate în jurul comunei Bruxelles, zona urbanizată dens depășind cu mult
teritoriul comunei Bruxelles. Regiunea ocupă 162 km² și are peste un milion de locuitori, fiind
una dintre cele trei regiuni ale statului federal Belgia.

Prin extensie, termenul Bruxelles poate de asemenea să denumească prin metonimie

instituțiile Uniunii Europene, de cele mai multe ori Comisia Europeană.

Statutul lingvistic

Bruxelles este oficial bilingv, limba franceză și limba neerlandeză fiind cele două limbi oficiale.
Numele oficial al orașului este Bruxelles în franceză și Brussel în neerlandeză. Franceza este
limba majorității populației precum și cea mai utilizată limbă. Din punct de vedere istoric, limba
vorbită în Bruxelles era un dialect local al dialectului brabantian al neerlandezei. Până în
perioada ocupației franceze din timpul perioadei napoleoniene dialectele flamande erau cele
mai utilizate limbi, atât de către administrație cât și de către majoritatea populației, cu toate că
franceza era limba aristocrației locale încă din perioada dominației burgunde.

În secolul al XIX-lea odată cu formarea statului belgian și cu facilitarea accesului la educație,

numeroși vorbitori de dialecte locale au adoptat franceza în detrimentul neerandezei ca limbă
principală. Printre principalele motive se numără prestigiul mai important al francezei la
momentul respectiv - marea majoritate a aristocrației flamande era vorbitoare de franceză, iar
flamanda era considerată limba claselor inferioare și a mediului rural. Pe lângă aceasta, în acea
perioadă în Flandra nu se stabilise statutul limbii standard, nefiind clar dacă aceasta ar trebui să
fie limba neerlandeză standard utilizată în Olanda sau un nou standard de codificare
pentru limba flamandă. Această incertitudine a reprezentat un factor suplimentar pentru
favorizarea francezei.

Actualmente, Regiunea Capitalei Bruxelles este oficial bilingvă franco-neerlandeză. De la

abolirea recensămintelor lingvistice în a doua jumătate a secolului XX nu există statistici oficiale
cu privire la prima limbă a populației. Estimările actuale situează populația francofonă la
aproximativ 50%, cea neerlandofonă la aproximativ 8%, cea bilingvă la aproximativ 10% iar
aproximativ 9% reprezintă populația ce devine bilingvă în timpul vieții. Datorită valurilor de
emigrație de după cel de-al doilea război mondial și a numărului mare de instituții internaționale
situate la Bruxelles, se estimează că aproximativ 20% din populație are o altă limbă ca limbă
maternă.

Etimologie

Originea numelui nu este clară. Una dintre posibilități este termenul vechi flamand Bruocsella,
ce înseamnă mlaștină (bruoc) și casă (sella), adică "casa din mlaștină".

Centru belgian și european

Capitala Belgiei

Conform articolului 194 al Constituției Belgiei, capitala statului este Orașul Bruxelles.[3] Cu toate
acestea, fondurile alocate de către guvernul federal și regional pentru rolul reprezentativ al
capitalei sunt divizate între cele 19 comune, iar unele instituții sunt situate în celelalte 18
comune ale regiunii capitalei. Astfel, cu toate că doar orașul Bruxelles este capitala de jure a
țării, întreaga regiune are rolul de facto de capitală.

Flandra și Comunitatea Franceză

Regiunea Capitalei Bruxelles este una dintre cele trei regiuni federale ale Belgiei, împreună
cu Valonia și Flandra. Din punct de vedere geografic și lingvistic este o enclavă bilingvă în
regiunea flamandă. Regiunile reprezintă doar o componentă a sistemului federal belgian, cele
trei comunități lingvistice reprezentând cea de a doua componentă astfel că locuitorii regiunii
Bruxelles relaționează fie cu comunitatea franceză fie cu comunitatea flamandă în chestiuni
legate de educație și cultură.

Bruxelles este în același timp capitala comunității franceze (Communauté française de

Belgique) și a Flandrei (Vlaanderen); toate instituțiile flamande fiind situate aici: Parlamentul
Flamand, Guvernul Flamand și administrația acestuia.

Centru Internațional

Bruxelles-ul a devenit un centru important a numeroase instituții internaționale, cele mai

importante fiind cele ale Uniunii Europene. Regiunea conține de asemenea sediul Organizației
Tratatului Atlanticului de Nord și a altor 1000 organizații internaționale și 2000 corporații
internaționale. Bruxelles este al treilea oraș ca număr de conferințe internaționale
organizate devenind astfel unul dintre cele mai mari centre de reuniuni din lume . Prezența UE
și a altor instituții internaționale face ca aici să se afle cei mai mulți ambasadori și jurnaliști din
oricare capitală, devansând Washington D.C.. Numeroase școli internaționale au fost înființate
aici pentru a deservii această prezență.]
Uniunea Europeană

Bruxelles este considerat ca fiind capitala de facto a Uniunii Europene datorită numărului
important de instituții ale Uniunii ce își desfășoară activitatea aici, cu toate că UE nu a declarat
nicio capitală oficială. În Bruxelles se află sediile Comisiei Europene (în clădirea Berlaymont) și
a Consiliului Uniunii Europene (în clădirea Justus Lipsius situată în fața clădirii Berlyamont). De
asemenea, trei sferturi din afacerile Parlamentului European se desfășoară la Bruxelles în
zona Espace Léopold (sediul oficial al parlamentului este la is Strasbourg).

Bruxelles-ul a început să găzduiască instituții în 1957, odată cu înființarea Comunității

Economice Europene și a Euratom, a căror sedii erau partajate cu Luxemburg. Din motive
practice acestea au continuat să își desfășoare activitatea doar la Bruxelles. În 1965 Bruxelles a
obținut găzduirea permanentă a Comisiei și Consiliului iar în anii următori Parlamentul și-a
crescut prezența aici, cu toate că prin tratate era obligat să își mențină sediul din in Strasbourg.
Între 2002 și 2004, Consiliul European și-a fixat sediul în Bruxelles.Actualmente prezența
instituțiilor a crescut de factură semnificativă, doar Comisia ocupând peste 865.000m² de birouri
în Cartierul European din estul orașului.

Istorie

Prima menționare a orașului este în jurul anului 700, când Sfântul Vindecean, episcop
de Cambrai, s-a îmbolnăvit la Bruxelles, în timpul unei vizite. În secolul al X-lea, Bruxelles era o
cetate pe malul Zenei. Brabantul era împărțit în patru grofate, iar cetatea era capitala unuia din
cele patru. Zena era navigabilă până la cetate. În secolul al XI-lea Bruxelles era un târg,
situându-se pe drumul comercial de la Bruges la Köln. În secolul al XII-lea, contele de Bruxelles
devine duce al Brabantului. În 1229, Bruxelles a primit drepturi orășenești de la Henric I de
Brabant. Orașul a dobândit și dreptul de a avea conducere proprie, iar industria țesutului a
devenit importantă. Către sfârșitul dominației austriece, s-au stabilit la Bruxelles mai multe
familii din nobilime. Sub regimul francez rolul de centru al orașului Bruxelles s-a mărit.

La nașterea Belgiei, în 1830, orașul era populat de flamanzii autohtoni, dar și de valoni,
germanofoni, precum și de francofoni de origine pariziană. Sub Leopold al II-lea al
Belgiei orașul a cunoscut o restructurare importantă datorită numeroaselor clădiri moderne
construite pentru administrația națională. În această perioadă s-au amenajat numeroase parcuri
și șoselele importante, iar o serie de noi cartiere moderne au fost realizate. La sfârșitul secolului
XIX și începutul secolului XX orașul a suferit o intensă presiune de francofonizare ceea ce a dus
la apariția unei majorități francofone în oraș.

Bruxelles s-a făcut încetul cu încetul oraș cosmopolit. În anii 1960-1970 s-au stabilit la Bruxelles
multe familii imigrante în marea lor majoritate din fostele colonii belgiene precum și din Africa de
Nord. În anii 1980-1990, consmopolitizarea a mers mai departe, datorită întregirilor de familii.
Printre altele un mare val de imigrație a venit din Europa Centrală.

În 2000, Bruxelles a fost declarat capitală culturală europeană.