Sunteți pe pagina 1din 13

Noţiunea notariatului şi natura lui juridică. Funcţiile notariatului.

Notariatul este o instituţie publică de drept abilitată să asigure în condiţiile legii, ocrotirea
drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor şi statului prin îndeplinirea de acte notariale în
numele RM.

Notariatul este un serviciu de interes public care în numele statului asigură persoanelor
fizice şi juridice stabilirea raporturilor juridice civile şi comerciale nelitigioase, precum şi
protecţia drepturilor şi intereselor legale.

Natura juridică a notariatului. Determinarea naturii juridice a notariatului prezintă o


importanţă deosebită pentru existenţa şi perspectivele profesiei liberale a notarului, statutul
acestuia în prezent şi viitor, caracterul actelor notariale şi răspunderea juridică a notarului.

În conformitate cu prevederile Legii cu privire la notariatul de stat din 05.07.1974,


notariatul era inclus în categoria organelor administraţiei se stat, în subordinea Ministerului
Justiţiei. Potrivit reglementărilor mai noi, notariatul avea o natură juridică dublă care funcţiona
în domeniul intereselor publice şi private, apărând ca o verigă între stat şi societatea civilă. Pe de
o parte notarul era persoana abilitată de stat să exercite funcţii publice asigurând ocrotirea
drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor prin îndeplinirea de acte notariale, iar pe de altă
parte - reprezentantul profesiei liberale, având funcţia de consultant independent al părţilor. În
prezent, potrivit modificărilor recente în Legea cu privire la notariat (01.01.2010) natura juridică
a notariatului constă în ocrotirea drepturilor şi intereselor legale atât ale cetăţenilor cât şi ale
statului.

Astfel, examinând Legea cu privire la notariat, putem trage concluzia că notarul


desfăşoară o adevărată jurisdicţie necontencioasă exercitânduşi rolul activ pentru stabilirea stării
de fapt şi a raporturilor civile şi comerciale reale dintre părţi, pe care urmează să le constate prin
acte juridice pe care le autentifică.

Funcţiile notariatului. Funcţiile notariatului reprezintă direcţiile de bază ale activităţii


lui, reflectând totodată particularităţile lui în calitate de instituţie juridică specifică, care are scop
ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor.

Notariatul îndeplineşte următoarele funcţii:

a) de ocrotire. Această funcţie caracterizează notariatul ca o instituţie juridică, manită să


asigure legalitatea actelor juridice ale persoanelor în domeniul circuitului civil;

b) preventivă. Această funcţie se manifestă prin caracterul preventiv al activităţii


notariale care prin verificarea legalităţii actelor juridice, contribuie la diminuarea
încălcărilor, atribuind actelor notariale un caracter nelitigios;

c) de realizare a dreptului – desemnează locul notariatului în sistemul organelor ce


contribuie la realizarea drepturilor subiective şi executare a obligaţiilor. Realizarea
dreptului se face prin respectarea, utilizarea şi aplicarea lui. Funcţia de realizare a
dreptului se manifestă prin mai multe căi: prin asigurarea comportamentului licit al

1
persoanelor solicitante al actelor notariale şi prin respectarea de către notari a
prevederilor legale în exerciţiul funcţiei;

d) fiscală – se manifestă prin verificarea plăţii taxelor de stat;

e) de constatare. Această funcţie ţine de stabilirea, în cadrul procedurii notariale, a unor


fapte juridice, ce constituie premisa întocmirii actelor notariale. De exemplu, în cazul
constatării incapacităţii sau lipse discernământului persoanei, nu se poate de
autentificat testament în numele acesteia;

f) consultativă. Această funcţie rezidă din conţinutul art. 35, alin. 2 din Legea cu privire
la notariat, potrivit căruia persoana care desfăşoară activitate notarială este obligată să
explice părţilor sensul şi importanţa proiectului actului juridic şi conformitatea lui cu
intenţiile reale ale părţilor şi prevederilor legale.

Noţiunea dreptului notarial. Obiectul şi metoda de reglementare

Dreptul notarial este constituit din ansamblul normelor juridice care reglementează modul
de organizare a activităţii notariale, statutul notarului şi procedura de întocmire a actelor
notariale.

Din definiţia enunţată şi din ansamblul reglementărilor în vigoare putem afirma că


obiectul dreptului notarial este format din raporturile juridice apărute în domeniul organizării
activităţii notariale şi procedurii notariale.

Reieşind din conţinutul reglementărilor, activitatea notarială poate fi definită ca fiind


activitatea notarilor şi a persoanelor abilitate de lege să desfăşoare activitate notarială,
reglementată de normele dreptului notarial, abilitate să asigure ocrotirea drepturilor şi intereselor
legale ale persoanelor prin îndeplinirea de acte notariale în numele RM.

Activitatea notarială are următoarele trăsături:

- se desfăşoară în domeniul circuitului civil, având drept scop ocrotirea drepturilor şi


intereselor legale ale persoanelor;
- se desfăşoară de subiecte speciale. Activitatea notarială se desfăşoară de notari,
consuli şi de alte persoane abilitate prin lege (secretarii primăriilor şi registartori);
- Se desfăşoară în numele RM şi în limitele competenţei stabilite prin lege. În art. 35
din Legea cu privire la notariat sunt enumerate actele notariale pe care le poate
îndeplini notarul;
- Se desfăşoară potrivit unei proceduri stabilite prin lege;
- Se desfăşoară sub răspunderea proprie a notarului;
- Este necontencioasă.

Metoda de reglementare constituie o totalitate de mijloace şi procedee de reglementare a


raporturilor apărute între subiectele ramurii date.

Principiile dreptului notarial

2
Principiile dreptului notarial constituie dispoziţiile normative de bază ce determină structura şi
trăsăturile de bază ale acestuia. Vom examina pe scurt principiile de bază ale dreptului notarial
care pot fi desprinse chiar din prevederile Legii cu privire la notariat.

a) Principiul legalităţii. Aplicarea acestui principiu implică constituirea birourilor notariale


în conformitate cu legea precum şi respectarea tuturor normelor de competenţă.
Respectarea formelor procedurale este, de asemenea, deosebit de importantă în activitatea
notarială, căci numai actul notarial ce întruneşte toate cerinţele legale este de autoritate
publică.

b) Principiul egalităţii. Potrivit art. 2 alin. 5 Legea cu privire la notariat, activitatea notarială
se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele.

c) Principiul desfăşurării activităţii notariale numai de persoanele abilitate prin lege. Art. 3
stabileşte că acele notariale se îndeplinesc de notarii publici şi de alte persoane abilitate
prin lege.

d) Principiul păstrării secretului profesional. Activitatea notarului implică cunoaşterea unor


fapte sau împrejurări pe care părţile nu doresc din anumite motive să le facă publice, de
aceea notarul este obligat să păstreze secretul cu privire la actele îndeplinite şi la faptele
care iau devenit cunoscute în timpul activităţii sale.

e) Principiul realizării unui serviciu de interes public. Activitatea notarilor se materializează


în acte şi consultaţii notariale. Scopul acestei activităţi este constatarea raporturilor
juridice civile şi comerciale nelitigioase ale persoanelor. Prin intermediul notarilor
persoanele interesate îşi pot satisface unele necesităţi determinate de inevitabilitatea
participării lor la viaţa juridică.

f) Principiul desfăşurării activităţii notariale numai la cererea persoanelor interesate.

g) Principiul imparţialităţii activităţii notariale. Activitatea notarială se înfăptuieşte în mod


egal pentru toate persoanele. Legea îl obligă pe notar să manifeste imparţialitate faţă de
persoanele participante la întocmirea actelor juridice. Spre deosebire de avocat, care ia
poziţia uneia din părţi, notarul este persoană imparţială. Notarul nu are dreptul să
îndeplinească acte notariale pe numele său, a soţului, a rudelor sale şi afinilor, notarului
stagiar.

Notariatul de tip latin. Principiile activităţii notarului de tip latin.

În lume există două tipuri de sisteme notariale: anglo saxon şi de tip latin. În cadrul sistemului
anglo –saxon funcţiile notarilor sunt minore(notarii legalizând copii şi semnături) funcţiile lor
fiind exercitate de avocaţi sau alte persoane cu specialităţi juridice.

În cadrul sistemului notariatului de tip latin notarul exercită funcţii publice, în calitate de titular
al unei profesii liberale. Libertatea notarului exclude intervenţia ilegală a organelor de stat şi a
persoanelor cu funcţii de răspundere în activitatea acestuia, creează premise pentru păstrarea
secretului activităţii notariale, contribuie la sporirea profesionalismului notarilor şi a
responsabilităţii lor. Toate acestea permit statului de a transfera funcţia de ocrotire a drepturilor şi

3
intereselor legale ale persoanelor , destul de costisitoare în sarcina notariatului, instituţie aflată la
autofinanţare.

Nu trebuie de apsolutizat principiul libertăţii notariatului de tip latin, deoarece el nu


presupune lipsa supravegherii şi samovolnicia activităţii notariale. Statul, prin reglementări
normative, instituie cerinţe pe care trebuie să le întrunească o persoană pentru a deveni notar,
stabileşte ordine de admitere la activitatea notarială şi de încetare a ei, stabileşte competenţa
teritorială a notarilor şi răspunderea lor pentru admiterea încălcărilor, supraveghează respectarea
de către notari a legilor şi a procedurii notariale.

În conformitate cu principiile notariatului de tip latin, notarul trebuie:

1. Sa fie un jurist calificat, apt să autentifice acte juridice, să acorde consultaţii


solicitanţilor;

2. Să exercite funcţiile publice încredinţate independent şi nepărtinitor;

3. Să nu facă parte din categoria persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul organelor
de stat;

4. Să asigure păstrarea actelor întocmite şi autentificate;

5. Să răspundă personal pentru prejudiciul cauzat persoanelor în exerciţiul funcţiilor sale;

6. Să-şi desfăşoare activitatea în limita competenţei teritoriale atribuite;

7. Să fie membru al organului colegial, creat pe principii corporative – camera notarială;

8. Să respecte legile statului şi etica profesională.

Aceste principii au fost consfinţite de către Uniunea Internaţională a notariatului de tip latin,
cretă în anul 1948 la conferinţa de la Buenos – Aires (actualmente include peste 64 de state).
Uniunea este o organizaţie neguvernamentală, întemeiată pentru promovarea, coordonarea şi
dezvoltarea activităţii notariale pe plan internaţional, în scop de asigurare, prin intermediul
colaborării mai strânse dintre notariate, a demnităţii şi independenţei acestora în vederea
deservirii eficiente a persoanelor şi a societăţii.

Organele structurale ale Uniunii sunt: Adunarea generală (organ ierarhic superior),
Consiliul permanent al Uniunii (organ executiv), Biroul Permanent al Relaţiilor Notariale
Internaţionale (schimbul de informaţii între diferite sisteme notariale ).

Subiecţii dreptului notarial


Subiecţii dreptului notarial sunt participanţii relaţiilor sociale, reglementate de normele dreptului
notarial, titulari ai drepturilor subiective şi a obligaţiilor prevăzute de dreptul notarial.
Subiecţii dreptului notarial pot fi împărţiţi în 4 grupe:
1. Persoanele care au dreptul să îndeplinească acte notariale. Aceste subiecte constituie
nucleul dreptului notarial, deoarece prin acţiunile lor (îndeplinirea actelor notariale) se
desfăşoară activitatea notarială. La acest grup atribuim: notarii publici, consulii,

4
registratorii CÎS şi persoanele cu funcţie de răspundere abilitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale;
2. Persoanele care contribuie la desfăşurarea activităţii notariale. La acest grup atribuim:
notarii stagiari, angajaţii notarilor, traducătorii, etc.;
3. Organele de stat. Aici atribuim: Ministerul Justiţiei, instanţele de judecată, oficiile fiscale,
alte organe care exercită supravegherea activităţii notariale;
4. Persoanele care solicită întocmirea actelor notariale (persoanele fizice şi persoanele
juridice)
Notarul. Numirea în funcţie
Subiecţii de bază ai dreptului notarial sunt notarii publici. Notarul este persoana
autorizată de stat să presteze în numele acestuia servicii de interes public prin desfăşurarea
activităţii notariale în baza licenţei eliberate de Ministerul Justiţiei. Potrivit unor reglementări
mai vechi activau două categorii de notari şi anume notarii de stat şi notarii privaţi. Statutul
notarilor de stat ne fiind cert stabilit şi era diferit de cel al notarilor privaţi. Principalele deosebiri
între notarii de stat şi cei privaţi erau: finanţarea notarilor de stat se făcea din contul bugetului de
stat, iar cei privaţi se aflau la autofinanţare; numai notarii privaţi erau obligaţi să-şi asigure
răspundere profesională; deşi temeiurile răspunderii erau aceleaşi, notarii privaţi răspundeau
personal pentru prejudiciul cauzat în exerciţiul funcţiilor, iar statul răspundea pentru prejudiciul
cauzat de notarii de stat.
Comun pentru notarii de stat şi cei privaţi era: obţinerea licenţei după aceleaşi reguli,
aveau aceleaşi drepturi şi obligaţii, îndeplineau acte notariale respectând aceiaşi procedură.
Potrivit art. 9 al Legii cu privire la notariat, dreptul la exercitarea activităţii de notar îl are
persoana care:
- Este cetăţean al RM şi are domiciliul pe teritoriul ei;
- Are capacitate de exerciţiu deplină;
- Este licenţiat în drept;
- A efectuat stagiul de un an la notar şi a promovat concursul pentru suplinirea locurilor
vacante de notar anunţat de Ministerul Justiţiei;
- Posedă limba moldovenească;
- Nu are antecedente penale nestinse;
- are o reputaţie ireproşabilă.
Persoana care doreşte să activeze în calitate de notar trebuie să efectueze stagiul timp de un an
într-un birou notarial. Numărul de notari stagiari şi înregistrarea contractelor de stagiu (care se
încheie între notar şi notarul stagiar) se aprobă de Ministerul Justiţiei după consultarea Comisiei
de licenţiere a activităţii notariale. Poate fi notar stagiar persoana care întruneşte următoarele
condiţii: - este cetăţean al RM; - este licenţiat în drept; - posedă limba moldovenească;- are o
reputaţie ireproşabilă şi nu desfăşoară alte activităţi remunerate cu excepţia activităţii didactice,
ştiinţifice şi de creaţie. Notarul poate avea cel mult 2 notari stagiari şi conducător al stagiului
poate fi notarul care are vechime în muncă de notar de cel puţin 5 ani. Astfel, pentru a fi admis
la stagiere, solicitantul încheie cu notarul contract de efectuare a stagiului, în baza cererii. La
cerere, se anexează următoarele acte:

5
- Contractul de efectuare a stagiului,
- Cazierul judiciar,
- Certificate medicale de la narcolog şi psihiatru,
- Copie legalizată a BI,
- Copia diplomei de licenţă şi a carnetului de muncă(în cazul existenţei acestuia).
În perioada desfăşurării stagiului, notarul nu are dreptul să desfăşoare altă activitate, cu
excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice, dar poate fi încadrat la muncă în biroul notarial. În
decursul acestei perioade, notarul poate delega notarului stagiar următoarele atribuţii: efectuarea
lucrărilor de secretariat, redactarea proiectelor de contracte care urmează a fi legalizate notarial,
analiza şi generalizarea practicii notariale, lucrări de arhivă.
Termenul de efectuare a stagiului este de un an(pentru persoanele care au o vechime în
muncă pe specialitate de judecător, avocat, procuror de cel puţin 5 ani, sau persoanele cu grad
ştiinţific, termenul de stagiere poate fi instituit până la 6 luni), şi curge din momentul emiterii
ordinului ministrului justiţiei privind înregistrarea contractului de efectuare a stagiului.
La expirarea termenului de efectuare a stagiului conducătorul întocmeşte o referinţă în care
reflectă: gradul de pregătire al notarului stagiar, calităţile şi însuşirea deprinderilor practice şi
teoretice, recomandarea lui pentru funcţia de notar. Pentru determinarea nivelului de pregătire
profesională a persoanelor care doresc să desfăşoare activitate notarială, candidatul poate
participa la concurs, care este organizat de către Comisia de licenţiere a activităţii notariale.
Comisia de licenţiere a activităţii notariale este formată pe un termen de 4 ani şi este
compusă din 11 membri: 6 notari, câte un reprezentant din partea Procuraturii Generale şi
Ministerului Afacerilor Interne, un lector universitar în materie de drept(ales de senat), 2
reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei. Comisia adoptă hotărâri privind admiterea la concursul
pentru suplinirea locurilor vacante, privind aprobarea rezultatelor concursului şi eliberarea
licenţei pentru activitate notarială.
Concursul se desfăşoară în lunile aprilie – mai şi octombrie – noiembrie, în limba de stat, în
formă scrisă în două etape. La prima etapă are loc testare, iar la a doua se va susţine o lucrare
scrisă care, constă din două subiecte teoretice şi o speţă. Sunt admişi la etapa a doua numai
persoanele care au promovat testul. Se consideră că a susţinut concursul candidatul care a
acumulat cel puţin 48 puncte(fiecare subiect se evaluează cu cel mult 20 puncte). Astfel persoana
care a promovat concursul este investită, la cerere, cu împuterniciri de exercitare a activităţii
notariale, prin ordinul ministrului justiţiei dacă:
a) Îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 9;
b) A obţinut licenţa;
c) Depunerea jurământului(art. 14 Legea cu privire la notariat);
d) A depus la Ministerul Justiţiei a specimenului de semnătură şi a amprentei sigiliului;
e) A înregistrat la Ministerul Justiţiei sediul biroului;
f) A depus jurământul;
g) S-a înregistrat în Registrul de stat al notarilor;
h) A încheiat contract de asigurare de răspundere civilă.

6
Potrivit art. 12, alin. 4 din Legea cu privire la notariat, depunerea specimenului de semnătură
şi amprenta sigiliului se face în termen de 90 de zile de la data primirii licenţei pentru activitate
notarială, în caz contrar licenţa este retrasă.
Licenţa pentru activitate notarială se eliberează pe un termen nelimitat, este înregistrată
în Registrul de Stat al notarilor şi va conţine:
- Denumirea organului care a eliberat licenţa,
- Menţiunea despre exercitarea activităţii de notar,
- Numărul de înregistrare şi data eliberării licenţei,
- Numele şi prenumele persoanei,
- Codul de identificare,
- Semnătura ministrului justiţiei,
- Seria şi numărul formularului.
Licenţa se eliberează contra unei plăţi de 450 lei, care se varsă în contul Ministerului Justiţiei.

Suspendarea şi încetarea activităţii notarului


De rând cu procedura de numire în funcţie, Legea cu privire la notariat prevede şi ordinea
de suspendare şi încetare a activităţii notarului.
Potrivit art. 15 al Legii, activitatea notarului se suspendă în caz de:
- Incompatibilitate. Activitatea notarului este incompatibilă cu orice altă activitate
remunerată, cu excepţia celei ştiinţifice, didactice şi de creaţie;
- Depunerea de către notar a cererii, conţinând temeiul suspendării, pe un termen ce nu
depăşeşte trei ani ori pe perioada exercitării unei funcţii publice sau elective. În cazul
suspendării activităţii pe motivul respectiv, pe parcursul perioadei suspendării notarul
are dreptul să practice orice altă activitate remunerată;
- Incapacitate temporară de muncă, care trebuie să fie confirmată documentar;
- Neachitare a obligaţiilor financiare aferente activităţii sale profesionale, stabilită prin
hotărâre judecătorească definitivă, după şase luni de la scadenţa acestora, până la
achitarea debitului;
- Comitere la efectuarea actelor notariale, de încălcări depistate în urma unor controale
Suspendarea activităţii notarului se dispune prin ordinul MJ, fără retragerea licenţei. În
ordin vor fi indicate cauzele şi perioada pentru care se suspendă activitatea notarului. Pe perioada
pentru care a fost suspendată activitatea sa, notarul este obligat, în termen de 3 zile să transmită
sigiliul spre păstrare MJ, iar în terme de o lună să transmită spre păstrare arhiva activităţii
notariale, unui notar din acelaşi teritoriu de activitate. Dacă, după suspendarea activităţii la
cererea notarului, acesta doreşte să-şi reia activitatea, el va informa în scris despre aceasta MJ,
care, în termen de 2 săptămâni va restitui notarului sigiliile. Îndeplinirea de către notar a actelor
notariale pe perioada suspendării activităţii serveşte drept temei pentru retragerea licenţei.
Potrivit art. 16 al Legii cu privire la notariat, activitatea notarului încetează în cazul;

7
- Depunerii cererii;
- Necorespunderii condiţiilor prevăzute la art. 9,
- Condamnării de către instanţa de judecată printr-o hotărâre definitivă pentru
săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni,
- Decesului,
- Declarării lui dispărut fără veste sau mort,
- Retragerii licenţei
- Atingerii vârstei de 65 ani
Încetarea activităţii notarului se dispune prin ordinul MJ, cu retragerea licenţei şi radierea
acestuia din Registrul de Stat al Notarilor. Din momentul emiterii ordinului, notarul nu este în
drept să îndeplinească acte notariale şi este obligat în termen de 15 zile să predea spre lichidare
sigiliul şi să prezinte MJ dovadă care confirmă distrugerea acestuia, iar în termen de o lună să
predea arhiva activităţii notariale.

Drepturile, obligaţiile notarului


Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea notarului constituie elementele componente ale
statutului juridic al acestuia, în calitate de subiect al dreptului notarial.
Notarul are dreptul:
- Să aibă acces la informaţiile şi documentele autorităţilor publice inclusiv la organele
cadastrale, necesare pentru îndeplinirea actelor notariale;
- Să incaseze plată pentru îndeplinirea actelor notariale;
- La concediu anual plătit şi la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
- La asigurări sociale de stat şi la pensie;
- Să aibă concomitent cel mult doi notari stagiari,
- Să dispună de venitul obţinut;
- Să exercite alte operaţiuni ce nu contravin legislaţiei.
Potrivit art. 19 al Legii cu privire la notariat, notarul este obligat:
- Să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu legea şi cu jurământul depus.
Exercitând această obligaţie, notarul este dator: - să îndeplinească acte notariale la
cererea oricărei persoane fizice şi juridice ori să refuze îndeplinirea lor, - să respecte
procedura notarială la îndeplinirea actelor juridice;
- Să respecte în taină informaţiile care i-au devenit cunoscute în exerciţiul funcţiilor;
- Să asigure exercitarea stagiului de către notari stagiari;
- Să-şi ridice continuu nivelul profesional;
- Să-şi onoreze obligaţiile financiare legate de activitatea profesională;

8
- Să păstreze arhiva activităţii notariale în condiţiile prevăzute de lege;
De fapt în multe ţări drepturile şi obligaţiile notarilor sunt prevăzute într-un Cod Deontologic al
notarilor, care există şi la noi. Astfel, potrivit art. 8 al Codului Deontologic (adoptat la adunarea
generală al notarilor din 24-25 septembrie în 1999), întreaga activitate a notarilor trebuie să se
întemeieze pe respectarea următoarelor principii:
- Onorează-ţi funcţia pe care o îndeplineşti,
- Dacă ai cea mai mică îndoială cu privire la ceea ce faci, abţinete;
- Aşează adevărul mai presus de orice;
- Lucrează cu prudenţă;
- Studiază cu pasiune;
- Consiliază cu bună credinţă;
- Inspiră-te din principiul echităţii;
- Condu-te după lege;
- Exercită-ţi profesiunea cu demnitate;
- Aminteşte-ţi că misiunea ta este de a evita litigiile dintre oameni.

Garanţiile activităţii notarului şi responsabilitatea notarului


Garanţiile activităţii notariale constituie o totalitate de măsuri şi mijloace prevăzute de
normele dreptului notarial, chemate să asigure subiectele raporturilor notariale exercitarea
drepturilor şi executarea obligaţiilor.
Garanţiile activităţii notariale pot fi clasificate în 4 grupe:
a) Garanţii juridice. Aceste garanţii se materializează prin recunoaşterea normativă a
prevederilor, ce asigură realizarea drepturilor şi executarea obligaţiilor de către subiecţii
dreptului notarial.
Potrivit art.2 alin. 5 din Lege, activitatea notarială se îndeplineşte în mod egal pentru toate
persoanele, respectându-se imparţialitatea. Imparţialitatea presupune desfăşurarea activităţii
notariale, fără a acorda prioritate intereselor uneia din părţi.
Notarul îşi exercită personal profesia şi se bucură de stabilitate în funcţie; el nu poate fi
transferat în altă parte şi nu-i poate fi schimbată, fără acordul lui, competenţa teritorială indicată
în ordinul MJ.
b) Garanţii organizatorice. În calitate de garanţii organizatorice se poate numi organizarea
teritorială a activităţii notariale, adică împărţirea teritoriului statului în circumscripţii notariale.
Organizarea teritorială exclude suprasolicitarea notarilor şi contribuie la asigurarea deplină şi la
timp a solicitărilor persoanelor în îndeplinirea actelor notariale.
c) Garanţii judiciare. Aici putem atribui posibilitatea contestării în judecată a refuzului
îndeplinirii actelor notariale.
Percheziţia biroului notarial şi ridicarea documentelor notariale se poate face numai cu
autorizaţia judecătorului de instrucţie sau în temeiul unei încheieri a instanţei de judecată.
9
Notarul nu poate fi supus percheziţiei corporale sau controlului personal în timpul exercitării
atribuţiilor sale profesionale, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă.
d) Responsabilitatea notarului. Notarul poartă răspundere pentru încălcarea obligaţiilor sale
profesionale. Astfel, răspunderea disciplinară a notarului intervine pentru următoarele
abateri:
- Absenţă nejustificată de la birou. Funcţia publică pe care o exercită notarul, îl obligă
să se afle la biroul notarial în orele de program. Nu se va considera că lipseşte
nejustificat de la birou atunci când îndeplineşte acte notariale în afara sediului;
- Încălcări la îndeplinirea actelor notariale depistate în urma unor controale repetate;
- Divulgarea secretului profesional.
Legea stabileşte nu numai abaterile disciplinare, ci şi sancţiunile ce se pot aplica
notarului. În funcţie de gravitatea faptei, notarului pot fi aplicate următoarele sancţiuni
disciplinare:
- Avertizare. Avertizarea este o comunicare fixată înscris de către MJ dar comunicată
verbal notarului, prin care i se atrage atenţia asupra abaterilor admise, i se pune în
vedere că dacă nu se va corecta şi va comite noi abateri , i se vor aplica sancţiuni mai
grave;
- Mustrare. Mustrarea constituie comunicarea scrisă făcută notarului prin care se
atenţionează asupra faptei comise i se va pune în vedere că dacă nu se va corecte şi va
săvârşi noi abateri, i se va aplica sancţiuni mai grave. Din punct de vedere a efectelor,
aceste două sancţiuni nu diferă;
- Suspendarea licenţei pe o durată maximă de 6 luni;
- Retragerea licenţei.

Sancţiunea disciplinară se aplică de către ministrul justiţiei şi poate fi aplicată nu mai târziu
de 6 luni de la data constatării abaterii şi nu mai târziu de 2 ani de la data comiterii ei.

Organizarea şi evidenţele biroului notarial


Biroul notarial reprezintă structura organizatorică de bază a activităţii notariale, fiind locul
unde se prestează activitatea notarială. De aceea legea impune obligaţii privitoare la organizarea
şi funcţionarea birourilor notariale.
La sediul biroului notarial se va afişa numele notarului sub care a fost înregistrat biroul,
precum şi programul de activitate. Biroul notarial trebuie să funcţioneze conform programului
cel puţin 5 zile pe săptămână, însă la solicitarea persoanelor interesate, acesta poate funcţiona şi
în afara orelor de program. În cazul în care notarul îşi schimbă sediul biroului notarial acesta
trebuie sa informeze MJ în termen de 10 zile.
Toate acţiunile notarului sunt înscrise în registre notariale. Registrele notariale trebuie să fie
cusute, numerotate şi sigilate de MJ. Înscrierea în registru notarial a actelor notariale se
efectuează de către notar sau un angajat al acestuia , numai după ce înscrisul de autentificare sau
un alt document a fost semnat de notar. Astfel la biroul notarial se ţin următoarele registre
notariale:
- Registru actelor notariale,
- Opisul alfabetic al actelor notariale,
- Opisul alfabetic al testamentelor,
- Registrul de evidenţă al dosarelor succesorale,
- opisul alfabetic al dosarelor succesorale,
10
- registrul de corespondenţă.
În registrul actelor notariale se înregistrează toate actele notariale, cu excepţia celor privind
deschiderea procedurii succesorale. Fiecare act notarial va avea un număr distinct de înregistrare.
2. În opisul alfabetic al actelor notariale se înscriu în ordine alfabetică numele, prenumele
tuturor persoanelor care au figurat în actul notarial.
3. În opisul alfabetic al testamentelor se înscrie testatorul, numărul testamentului şi data
întocmirii lui,
4. În registrul de evidenţă a dosarelor succesorale se înregistrează dosarele succesorale, cererile
de acceptare a moştenirii, de renunţare la moştenire, cererile privind luarea măsurilor de pază a
averii succesorale.

Activitatea notariala in Romania

Activitatea notariala in Romania este guvernata de Legea nr. 36/1995, Legea notarilor
publici si a activitatii notariale[1]. In temeiul art. 1 din aceasta lege, activitatea notariala
asigura persoanelor fizice si juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale
nelitigioase, precum si exercitiul drepturilor si ocrotirea intereselor, in conformitate cu legea.

Activitatea notariala se realizeaza de notarii publici prin acte notariale si consultatii


juridice notariale, in conditiile legii.

Actele notariale pot fi efectuate si de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale


Romaniei, precum si de alte institutii in conditiile si limitele prevazute de lege.

Elementul fundamental care sta la baza organizarii activitatii notariale este biroul
notarului public[2], fapt precizat, de altfel, si de art. 14 din Legea nr. 36/1995: „activitatea
notarilor publici se desfasoara in cadrul unui birou, in care pot functiona unul sau mai multi
notari publici asociati, cu personalul auxiliar corespunzator. Prin asociere, notarul public nu-si
pierde dreptul de birou notarial individual.”

Raporturile dintre notarii asociati se stabilesc prin intermediul unui contract de


societate civila, in conformitate cu art. 1 din Regulamentul notarilor publici. [3]

In circumscriptia unei judecatorii pot functiona unul sau mai multe birouri de notari
publici, numarul concret al acestora fiind stabilit de catre ministrul justitiei, la propunerea
Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici si va fi actualizat anual.

Potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 36/1995, actualizarea numarului notarilor publici se
face anual de catre ministrul justitiei, pe baza propunerilor formulate de catre Camerele
Notarilor Publici. In mod diferit, art. 2 din Regulamentul notarilor publici, prevede ca
actualizarea se face, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici. Asa cum
este firesc, in aceasta disputa va avea intaietate prevederea din lege si nu cea din regulament,
datorita diferentei de forta juridica dintre cele doua acte normative, fiind inadmisibil ca un
regulament profesional sa adauge la lege[4].

Birourile notariale se inregistreaza la Curtea de Apel in circumscriptia careia isi au


sediul, in termen de 60 de zile de la numirea notarului public. Termenul poate fi prelungit
pentru motive temeinicie de catre ministrul justitiei, dar sanctiunea in cazul neinregistrarii
este revocarea numirii notarului public[5]. In termen de 3 zile de la inregistrare primul-grefier
al Curtii de apel elibereaza certificatul care atesta realizarea acestei operatiuni.

11
Notarii care functioneaza in circumscriptia teritoriala a unei Curti de apel se constituie
in Camera Notarilor Publici. Aceasta este un organism cu personalitate juridica si este condusa
de catre un colegiu director ales de catre adunarea generala a membrilor pentru un mandat de 3
ani.

Notarii publici din Romania se constituie in Uniunea Nationala a Notarilor Publici.


Uniunea este o organizatie profesionala cu personalitate juridica si are ca scop: „reprezentarea
si apararea intereselor profesionale ale membrilor sai si actioneaza pentru a asigura prestigiul
si autoritatea functiei de notar public.”[6] Organele de conducere ale Uniunii sunt: Congresul,
Consiliul Uniunii, Biroul executiv al Consiliului Uniunii, presedintele si presedintele executiv.

Institutia notarului, in forma ei actuala, dateaza din 17 noiembrie 1995, data la care
fostele Notariate de Stat si-au incheiat activitatea, luand fiinta institutia notarului public, asa
cum este cunoscuta astazi. Consideram ca nu este lipsit de interes sa amintim ca primele forme
de organizare notariala au aparut, pe teritoriul romanesc, in plin Ev Mediu, atestarile
documentare plasand inceputurile institutiei la granita dintre secolul XIII si prima parte
a secolului al-XIV-lea. Atat cancelaria princiara a Transilvaniei cat si cea domneasca din
Moldova si Tara Romaneasca, precum si „locurile de adeverire” constituie, in timp, un
ansamblu de practici privind redactarea, autentificarea, pastrarea si copierea actelor ce-si trag
originea din sistemul de functionare al cancelariei papale si, mai departe in timp, din cel
roman.

In toate provinciile romanesti, statutul notarului (logofat, gramatic, in Tara Romaneasca


si Moldova) a fost de la inceput bine delimitat, iar proeminenta sociala, precum si nivelul
taxelor percepute pentru redactarea actelor - in majoritate privind litigii de proprietate - au
facut ca aceasta functie sa fie foarte cautata, ea transmitandu-se in familie, pe cale ierarhica.

Implicati in intocmirea actelor publice si private, a tratatelor internationale, notarii isi


imprumuta anume formule, adopta stilul vecinilor, preiau unii de la altii diferite forme, culori,
dimensiuni ale sigiliilor (de aur, de ceara, de fum) cu care autentificau actele respective.

Interpreti ai taxelor de lege, redactori ai intregului corp de documente publice si


private, cu valoare probatorie, in Evul Mediu, notarii constituiau unul din primele corpuri
profesionale structurate din tara. Indiferent de politica domnilor, de starea de suveranitate,
suzeranitate ori dependenta, de instituirea Regimului Fanariot in Tara Romaneasca si Moldova,
ori de dominatia austriaca, apoi austro-ungara in Transilvania, notarii au vegheat la intocmirea
cat mai riguroasa a actelor.

Timp de mai bine de cateva secole, au existat in paralel compartimentele notariale pe


langa judecatoriile ce functionau in Principatele Romane, precum si notarii publici care isi
desfasurau activitatea in Transilvania si Bucovina de Nord. Aceste doua sisteme paralele vor
disparea odata cu aparitia noii legislatii notariale, care a instituit notariatul de stat, dupa
sistemul sovietic. Astfel, in conformitate cu Decretul nr. 79/31.03.1950, ia fiinta Notariatul de
Stat, ulterior restructurat in temeiul Decretului nr.377/1960, ca organ administrativ cu atributii
specifice procedurii necontencioase.

Prin aparitia Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, sunt abrogate textele
de lege, mentionate mai sus, stabilindu-se bazele moderne pentru desfasurarea activitatii
notariale. In Romania, noul sistem de organizare, potrivit Legii notarilor publici si a activitatii
notariale nr. 36/1995, a insemnat trecerea de la sistemul etatizat la unul liberal, configurat in
special de statutul autonom al functiei de notar public.
12
[1] Legea a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 92 din 16 mai 1995 si a
suferit modificari succesive. Forma pe care o avem in vedere in lucrarea de fata este cea care
include si modificarea operata prin O.U.G. nr. 190 din 21 noiembrie 2005 pentru realizarea unor
masuri necesare in procesul de integrare europeana, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 1179/2005.

[2] Ioan Les, Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii si a activitatii notariale, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 1997, pag. 224.

[3] Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 176/1995, modificat prin Ordinul
ministrului justitiei nr. 1.758/C din 30 iunie 2004, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 652/2004.

[4] In acelasi sens Alexandru Basarab – Sinc, „Discutii in legatura cu interpretarea si aplicarea
unor prevederi din Legea nr. 36/1995, privitoare la notarii publici si activitatile notariale”, in
R.D. nr. 9/1996, pag. 80-84.

[5] Art. 18 alin. 3 din Legea nr. 36/1995.

[6] Art. 2 din Statutul Uniunii Notarilor Publici.

13