Sunteți pe pagina 1din 18

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București

Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală

Master : Managementul Calității și Inovației în Domeniul Agroalimentar

INSTALAȚII DE CONDIȚIONARE A AERULUI ÎN INDUSTRIA


ALIMENTARĂ

Masterand :

Prof.Univ.Dr Dan Pasat Malaescu Andrei Catalin


Condiționarea aerului

O instalatie de conditionare (climatizare) a aerului are sarcina de a mentine aerul din


spatiile interioare (in care se gasesc oameni sau au loc procese tehnologice) la anumiti
parametri (temperatura, umiditate, viteza de circulatie etc.), indiferent de conditiile exterioare.

Termenul 'conditionarea aerului' a fost utilizat pentru prima data in legatura cu practica
umidificarii aerului in fabricile de textile pentru a controla efectele statice ale electricitatii si a
evita astfel ruperea firelor (Jennings, 1978).Climatizarea poate fi de confort, utilizata in cladiri
de locuit, mijloace de transport etc. sau industriala, aceasta avand aplicatii in industrie
(chimica, alimentara etc.).

Sistemele de conditionare a aerului se impart in sisteme centrale si sisteme cu unitati


independente.

• Sistemele centrale de conditionare a aerului (fig. 1) sunt folosite in principal in cladirile


mari. Unitatea principala a acestor sisteme este amplasata intr-o camera speciala si, de regula,
la distanta mare de spatiul care urmeaza a fi conditionat. Unitatea centrala este conectata printr-
o retea de conducte cu spatiile supuse conditionarii. Aerul din atmosfera este aspirat de unitatea
centrala de conditionare si amestecat cu o anumita cantitate de aer recirculat. Amestecul trece
apoi prin filtre pentru a indeparta praful sau alte particule solide si este conditionat in functie
de modul de operare al sistemului (racire sau incalzire). Atunci cand este necesara scaderea
temperaturii unei incinte, aerul este racit si, daca este cazul, deumidificat. Atunci cand este
necesara ridicarea temperaturii in interiorul incintei, aerul este preincalzit, umidificat prin
adaugarea de vapori de apa si, in final, incalzit pana la temperatura necesara. Aerul este apoi
transportat folosind ventilatoare (la viteze cuprinse intre 5 si 15 m/s), cel mai frecvent, la
nivelul superior al incintei de unde este difuzat si recirculat in interiorul incintei. In cazul in
care este necesar ca diferite spatii ale unei incinte sa fie conditionate separat se folosesc mai
multe sisteme independente de conducte. In acest mod, aerul distribuit in fiecare spatiu al
incintei poate fi controlat independent pentru a satisface cerintele impuse de confort.
• Sistemele independente de conditionare a aerului pot fi amplasate in orice spatiu fara a mai
fi nevoie de o unitate centrala. Sunt in principal folosite in cladirile in care ocupantii doresc sa
foloseasca sistemele de conditionare numai in anumite spatii sau atunci cand costul instalarii
unui sistem central de conditionare este nejustificat. Exista doua tipuri de
sisteme: monobloc si unitati separate. Unitatile monobloc sunt amplasate in aceeasi incinta, in
peretele exterior al incintei sau la fereastra. Sistemele cu unitatile separate (split) nu necesita
schimbari majore in constructia incintei. O parte a unitatii este amplasata in afara incintei
(compresor, ventilator – 3, fig. 2) in timp ce a doua parte, care contine vaporizatorul si partile
mecanice usoare, este amplasata in interiorul incintei. Cele doua unitati sunt conectate prin
doua conducte de diametru mic care transporta agentul frigorific. Nivelul de zgomot in timpul
functionarii este foarte scazut deoarece partile mecanice sunt situate in exteriorul incintei. La
unele solutii constructive se folosesc mai multe unitati interioare (1, 2, 3, fig. 3), conectate la o
singura unitate exterioara (5).

Pentru spatii de locuit, elementele principale care determina starea de confort termic
sunt:

· temperatura;

· umiditatea;

· viteza aerului;

· calitatea aerului.

Exista si alte elemente care pot fi controlate, cum ar fi nivelul de zgomot, lumina,
culorile; cu cat este mai mare numarul parametrilor care se pot controla, cu atat conditiile de
confort vor fi mai bune.
Fig. 1 – Sistem centralizat de conditionare a aerului (functionare pe timp de iarna)

1-aspiratie aer proaspat; 2-preincalzire; 3-amestecare cu aer recirculat; 4-deumidificare; 5-


incalzire; 6-umidificare; 7-ventilator; 8-filtrare; 9, 10-conducte insuflare aer; 11-conducte
preluare aer; 12-conducta evacuare aer; 13-gura de evacuare aer.

Fig. 2 – Unitate separata (split) de Fig. 3 - Unitate separata (split) de conditionare a


conditionare a aerului aerului cu mai multe unitati interioare

1-unitate interioara; 2-conducte; 3-unitate 1, 2, 3-unitati interioare; 4-conducte; 5-unitate


exterioara. exterioara.
Intervalul de temperatura care asigura confort este intre 20 si 24°C, in functie de
activitatea depusa in acea camera. Cu cat efortul depus de ocupanti este mai mare, cu atat va
scade valoarea temperaturii de confort (de exemplu: pentru starea de repaus temperatura de
confort este in jurul valorii de 22-23°C, pentru starea de activitate usoara, munca de birou,
valoarea acesteia este de aproximativ 21°C, pentru munca fizica grea temperatura de confort
este de circa 17-18°C, iar in cazurile de munca fizica foarte grea valoarea poate fi chiar de
10°C).

Valoarea ideala a umiditatii relative este cuprinsa intre 40% si 60%; sub aceste valori
(40%) se constata uscarea gurii si a pielii, iar la valori peste 60% apar senzatii de greutate,
dureri de cap si piele lipicioasa. Este de evidentiat ca deja la limitele minime sau maxime, adica
(40% si respectiv 60%), apar stari de disconfort.

Viteza aerului refulat depinde de tipul echipamentelor de refulare si aspiratie ale


aerului si mai ales de pozitionarea lor. Se considera normal un flux de aer care atinge corpul
uman cu o viteza de 0,5 - 1 m/s in timpul mersului si de 2-5 m/s in timpul alergarii. In cazul in
care fluxul de aer soseste din lateral, viteza acestuia trebuie sa fie cuprinsa intre 0,1 si 0,15
m/s. Pentru a resimti senzatia de confort, valorile vitezei curentilor de aer din incapere trebuie
sa fie de 0,1 – 0,2 m/s, nu mai mari de 0,4 m/s. Pentru valori sub 0,1 m/s se va crea senzatia de
'aer statut'.

Pe diagrama psihrometrica din fig. 4, parametrii aerului pentru asigurarea confortului


termic pe timp de iarna corespund suprafetei (A-B-C-D), iar pentru vara se gasesc in interiorul
suprafetei (E-F-G-H) s4t.
Fig. 4 – Definirea confortului termic cu ajutorul diagramei psihrometrice

In industria alimentara, conditionarea aerului se utilizeaza in s26t:

1. Fabricile de bere:

· Germinarea orzului - aer conditionat la parametrii: t = 10…13°C, j%=70…90%, cu


un raport intre aerul proaspat si cel recirculat de 1/2…2/3;

· Uscarea maltului;

· Fermentarea primara;

· Imbutelierea;

· Depozitarea.
2. Fabricile de paine:

 Depozitul de faina - aer conditionat;


 Silozul si sectia de cernere: t=18°C; j% =60%;
 Camerele de fermentare a aluatului: t=30…32°C; j% =75…80%;
 Sectiile pentru taierea si dospirea aluatului: t=35°C; j% =80%;
 Depozitarea in vederea cresterii duratei de prospetime: t=18…20°C, j%=65…70%.

3.Industrializarea carnii:

 Taierea animalelor, matarie, fierbere (spatii cu degajari mari de vapori);

· Topirea grasimilor, fierberea cleiului (spatii cu degajari mari de caldura);

 Parlirea porcilor (degajari de praf si gaze nocive);


 Transare: t = 8…10°C; j% = 40…50% si viteza aerului sub 0,3m/s.

4. Industrializarea laptelui:

 Colectarea si pasteurizarea laptelui;


 Fabricarea branzeturilor fermentate;
 Depozitarea cascavalului.

5. Industria tutunului:

 Depozitul de tutun si materii prime;


 Sectia de faramitare;
 Depozitul de tutun faramitat;
 Reglarea fermentarii in foile de tutun pentru distrugerea moliei de tutun;
 Sectia de tigarete;
 Sectia de ambalat: t>24°C; j% =70…75%, debitul de aer proaspat introdus este de
50m3/h pentru fiecare muncitor, dar nu mai putin de 10% din debitul total de aer circulat
si se impune filtrarea.
6. Magazinele alimentare:

 Salile de vanzare;
 Vitrine pentru prezentarea si comercializarea produselor.

2. Constructia si functionarea unui sistem de conditionare a aerului s26t

In fig. 5 este prezentata schema de principiu a unui sistem de conditionare a aerului.

Sistemul este alimentat cu aer proaspat, din exterior, prin racordul (1) si cu o anumita
cantitate de aer recirculat din incapere, prin racordul (10); pe timp de iarna, aerul proaspat din
exterior este incalzit in preincalzitorul (2). Camera de umidificare (4) este prevazuta cu duze
prin care se pulverizeaza apa; aerul trece apoi prin separatorul de picaturi (5), care are rolul de
a retine apa sub forma de picaturi din aer. Bateria (6) are rolul de a incalzi aerul iarna si de a-l
raci vara. Ventilatorul (7) asigura circulatia aerului prin instalatia de conditionare.

Fig. 5 – Schema de principiu a unei sistem central de conditionare a aerului

1-racord aspiratie aer proaspat; 2-filtru; 3-preincalzitor; 4-camera de umidificare; 5-separator


de picaturi; 6-baterie de incalzire/racire; 7-ventilator; 8-colector de lichid; 9-pompa; 10-racord
pentru aer recirculat.

In functie de conditiile existente in spatiul care trebuie conditionat, se utilizeaza diverse scheme
de recirculare a aerului din incapere. Astfel, varianta din fig. 6a se utilizeaza in cazul spatiilor
cu degajari de substante nocive, caz in care nu se aplica recircularea aerului din incapere, acesta
fiind evacuat in exterior (circuitul 5-6).
Fig. 6 – Scheme de
recirculare a aerului

Pr-preincalzitor; CU-
camera de umidificare;

I-baterie de incalzire;

Vt-ventilatoare; I.C.-
incinta conditionata;

Rg-regenerator.

In cazul din fig. 6b aerul preluat din incapere trece printr-un schimbator de caldura
(regenerator, Rg), caldura continuta de acest aer fiind utilizata pentru preincalzirea aerului
preluat din exterior (circuitul 6-7-8, pentru aerul preluat din incapere, respectiv 1-2, pentru
aerul proaspat).

La schema din fig. 6c o parte din aerul preluat din incapere este recirculat, fiind
amestecat cu aerul proaspat, dupa incalzirea acestuia din urma in preincalzitorul (Pr) – circuitul
6-7-3.

Varianta din fig. 6d amesteca o parte din aerul recirculat din incapere cu aerul proaspat, dupa
care amestecul de aer proaspat si recirculat este preincalzit.

3. Procese in instalatia de conditionare a aerului s25, 26t

Procesele de amestecare a doua cantitati de aer cu parametri diferiti si de incalzire/racire sunt


identice cu cele prezentate anterior (vezi 4.1.3.1, 4.1.3.2, 4.1.3.3).

Modul de desfasurare si reprezentarea procesului de amestecare a aerului cu apa pulverizata in


camera de umidificare depind de temperatura apei, fiind posibile urmatoarele cazuri (fig.7):

a) Temperatura apei pulverizate este mai mica decat temperatura punctului de roua (t1 < tr)
In acest caz, procesul de amestecare se desfasoara pe linia (1); continutul de umiditate al aerului
scade (pentru oricare punct de pe linia 1, x < x O). Acest lucru se explica prin faptul ca apa
pulverizata raceste aerul (pe oricare punct al liniei 1 temperatura este mai mica decat t O = t6) ,
ceea ce face ca surplusul de apa din aer sa se condenseze.

Fig. 7 – Umidificarea aerului

O – starea aerului;

R-punctul de roua.

b) Temperatura apei este egala cu temperatura punctului de roua tr

Acest proces se desfasoara pe linia (2), care uneste punctele (O) si (R), iar din diagrama se
observa ca nu apare nici o modificare a continutului de umiditate (dreapta 2 este de fapt dreapta
de continut constant de umiditate). Apa pulverizata asigura doar racirea aerului (pe linia 2,
temperatura este mai mica decat cea corespunzatoare punctului O).

c) Temperatura apei se afla intre temperatura punctului de roua si temperatura termometrului


umed (tr < t3 < tu)

Procesul se desfasoara pe linia (3), iar continutul de umiditate al aerului creste; caldura din aer
este utilizata pentru vaporizarea apei pulverizate, dar si pentru incalzirea acesteia, in timp ce
temperatura aerului scade (pentru oricare punct de pe linia 3 ce reprezinta starea finala a
amestecului aer-apa, temperatura este mai mica decat tO).
d) Temperatura apei este egala cu temperatura termometrului umed tu

Acest proces are loc pe linia (4), de entalpie constanta; temperatura aerului scade, iar continutul
sau de umiditate creste. Caldura aerului este folosita pentru vaporizarea apei si se reintoarce in
aerul umed odata cu vaporii formati. In majoritatea cazurilor pentru calculul instalatiilor de
conditionare a aerului se considera ca apa pulverizata are temperatura termometrului umed.

e) Temperatura apei este mai mare decat temperatura termometrului umed, dar mai mica decat
temperatura aerului (tu < t5 < t6 = tO).

In acest caz procesul se desfasoara pe linia (5) si este insotit de micsorarea temperaturii aerului
si de cresterea continutului de umiditate; entalpia amestecului creste (la entalpia aerului umed
se adauga entalpia apei pulverizate).

f)Temperatura apei pulverizate este egala cu temperatura aerului t6

Procesul se desfasoara pe linia (6), fiind insotit de cresterea continutului de umiditate al aerului
si a entalpiei.

g) Temperatura apei pulverizate este mai mare decat cea a aerului (t7 > t6)

Procesul de amestecare a aerului umed cu apa se desfasoara pe linia (7) si este insotit de
cresterea temperaturii, a continutului de umiditate si a entalpiei. In practica se foloseste
injectarea de abur pentru cresterea temperaturii aerului.

3.1. Functionarea instalatiei de conditionare pe timp de iarna

La functionarea pe timp de iarna aerul preluat din exterior (avand parametrii punctului (E – fig.
4.18), este preincalzit pana cand atinge parametrii punctului (C).

Fluxul de caldura necesar preincazirii este dat de relatia:

in care este debitul de aer proaspat skg/st, iar iC si iE sunt entalpiile respective skJ/kgt.
Aerul proaspat, preincalzit, avand parametrii punctului (C), este amestecat cu aer
recirculat din incapere, avand parametrii punctului (A), rezultand aer umed cu parametrii
punctului (M).

Fig. 8 – Functionarea instalatiei de


conditionare pe timp de iarna

E-parametrii aerului exterior;

A-parametrii aerului din incapere;

B-parametrii aerului insuflat in


incapere.

Notand cu debitul de aer recirculat si cu raportul de recirculare, parametrii aerului


in punctul M vor fi:

Procesul (M-D) reprezinta umidificarea adiabatica a aerului, cu apa pulverizata in camera de


umidificare, avand temperatura termometrului umed; cantitatea de apa evaporata in camera de
umidificare si preluata de catre aer este:

Cantitatea de apa evaporata reprezinta 1…2% din debitul de apa pulverizat; rezulta debitul de
apa pulverizat ca fiind:
Incalzirea aerului umidificat are loc prin trecerea acestuia peste bateria de incalzire (procesul
D-B); sarcina termica a bateriei de incalzire este:

Pentru determinarea parametrilor punctului (B) se cunosc temperatura aerului insuflat, precum

si sarcina termica si de umiditate (data de degajarile de umiditate din incapere). Se


determina raportul de termoumiditate:

iar prin punctul (A) se traseaza o paralela cu dreapta corespunzatoare raportului de


termoumiditate calculat pana ce aceasta intersecteaza izoterma tB = const.

In practica, pentru trasarea diagramei de functionare a instalatiei de conditionare se pleaca de


la parametrii punctului (A) si temperatura tB (data prin standarde); in functie de pierderile de
caldura si degajarile de umiditate din incapere se calculeaza raportul de termoumiditate si se
stabileste pozitia punctului (B). Debitul necesar de aer rezulta din relatiile:

sau ,

acesta fiind format din aerul proaspat si aerul recirculat .

Punctul (D) se va gasi la intersectia izentalpei trasate prin (M) cu verticala coborata
din (B).
3.2. Functionarea instalatiei de conditionare pe timp de vara

Procesele care au loc in instalatia de conditionare a aerului pe timp de vara sunt prezentate in
fig. 9. Punctul (A) reprezinta parametrii aerului recirculat din incapere, iar punctul (E)
corespunde parametrilor aerului exterior.

Punctul (B) de pe diagrama (care reprezinta parametrii aerului insuflat de catre instalatie) se
determina ca si in cazul anterior, cunoscand temperatura (mai mica cu pana la 70C decat
temperatura incaperii) si calculand raportul de termoumiditate (din sarcinile termica si de
umiditate).

Temperatura tp reprezinta temperatura bateriei de racire; punctul (M) reprezinta parametrii de


stare ai amestecului dintre aerul proaspat si cel recirculat. Aerul cu starea (M) trece peste bateria
de racire si ajunge in starea (D), caracterizata prin jD = 90…95% si xD = xB.

Fig. 9 - Functionarea instalatiei de


conditionare pe timp de vara

E-parametrii aerului exterior;

A-parametrii aerului din incapere;

B-parametrii aerului insuflat in incapere.

4. Determinarea umiditatii relative cu psihrometrul Asman s26t

Una din cele mai simple metode de masurare a umiditatii relative utilizeaza psihrometrul
cu ventilator de tip Assmann (fig. 4.20), care consta dintr-un termometru uscat (1) si un
termometru umed (2), ultimul fiind infasurat intr-o panza higroscopica imbibata cu apa.
Capetele termometrelor sunt scaldate de curentul de aer umed aspirat de catre un mic ventilator
(4), actionat cu resort metalic sau electric.
Fig. 10 – Psihrometrul Assmann

1-termometru uscat;

2-termometru umed;

3-suport;

4-ventilator.

Datorita evaporarii apei, temperatura t’ indicata de termometrul umed (2) este mai mica
decat temperatura t indicata de catre termometrul uscat (1). Dupa pornirea ventilatorului,
temperatura termometrului umed (care initial era egala cu cea a termometrului uscat) incepe sa
scada, dupa un anumit timp stabilizandu-se la o valoare constanta.

In regim stationar (cand temperatura termometrului umed nu se mai modifica) se


stabileste un echilibru intre cantitatea de caldura Qc pierduta (cedata) de rezervorul umed prin
evaporarea apei si cantitatea de caldura Qa primita (absorbita) de acest rezervor de la mediul
ambiant care este mai cald.

Cantitatea de caldura Qc pierduta prin evaporarea apei de catre rezervorul

termometrului umed in unitatea de timp, este proportionala cu viteza de evaporare a apei si cu


caldura latenta a apei l . La randul ei, viteza de evaporare a apei este proportionala cu
suprafata S a rezervorului din care se produce evaporarea, cu diferenta dintre presiunea
vaporilor saturati p’vs la temperatura t’ aratata de termometrul rece (umed) si presiunea pv a
vaporilor de apa din atmosfera si este invers proportionala cu presiunea atmosferica pB. Prin
urmare:

Cantitatea de caldura Qa primita de termometrul umed de la mediul ambiant, in unitatea


de timp, este data de legea lui Newton:

Dupa cum s-a mentionat, atunci cand termometrul umed arata o


temperatura stationara (costanta) inseamna ca Qc = Qa, de unde rezulta:
Fig. 11 – Exemplu de determinare a umiditatii relative cu ajutorul diagramei psihrometrice

temperatura termometrului uscat: 200C; temperatura termometrului umed: 150C; umiditatea


relativa: 60%.

sau

iar umiditatea relativa rezulta din relatia:

in vare pvs este presiunea de saturatie corespunzatoare temperaturii termometrului uscat, iar k
= k2/k1 se numeste coeficient psihrometric si depinde de viteza de circulatie a aerului (tabelul
4.1).

Citind temperaturile termometrului uscat si umed si aplicand formula de mai sus, se poate
determina umiditatea relativa a aerului. Aceasta poate fi determinata si cu ajutorul diagramei
Mollier sau a celei psihrometrice, pe care sunt trasate curbele corespunzatoare temperaturii
termometrului umed si respectiv uscat (fig. 10).

Valorile coeficientului psihrometric

W (m/s) k W (m/s) k
0,13 1,3×10-3 0,8 0,8×10-3
0,2 1,1×10-3 2,3 0,7×10-3
0,4 0,9×10-3 4 0,67×10-3