Simbolismul

» Este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XlX-lea, ca

reactie impotriva romantismului si parnasianismului. Precursor al simbolismului
in Franta este considerat Charles Baudelaire, prin volumele de versuri "Les
Corespondences" ("Corespondente") si "Les fleurs du mal" ("Florile raului").
Precursor al simbolismului romanesc a fost Mihai Eminescu, prin poeziile
"Dintre sute de catarge" si "Melancolie".
» Numele curentului a fost dat de Jean Moreas in articolul-manifest intitulat
"Le symbolisme" (1886). Simbolismul are meritul de a reface sensibilitatea
poeziei, apeland la simbol, aluzie, sugestie. Poetul francez Mallarme (1842-
1898).a definit rostul si rolul poeziei simboliste: "A numi un obiect inseamna a
suprima trei sferturi din bucuria poemului care e facuta sa ghiceasca putin cate
putin; a sugera, iata visul".
» in Romania, simbolismul a aparut sub auspiciile revistei "Literatorul" a lui
Alexandru Macedonski, care s-a evidentiat mai ales ca teoretician al acestui
curent, mai putin ca poet simbolist.

» Reprezentantii romani ai simbolismului au fost: Ion Minulescu, George

Bacovia, Stefan Petica, Dimitrie Anghel, Traian Demetrescu, Elena Farago.

Trasaturile simbolismului:

- raportul dintre simbol (semn, cuvanT) si eul poetic nu este exprimat, ci

sugerat, deci sugestia este o modalitate specifica simbolismului;
- poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari sufletesti specifice
acestui curent literar: spleen-ul, angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea
sufleteasca, nevroza, toate fiind insa sugerate, fara a fi numite: "a numi obiectul
este a suprima trei sferturi din farmecul poemului; a sugera, iata visul! "
(Stephane MallarmG);
- corespondenta dintre cuvinte si elemente din natura este principala
modalitate de realizare literara a poeziilor; de exemplu: cuvantul plumb are
drept corespondent in natura un metal greu, de culoare cenusie, maleabil si cu o
sonoritate surda (patru consoane si doar o vocala), care simbolizeaza starile
sufletesti sugerate de trasaturile acestui metal: greutate sufleteasca, angoasa,
instabilitate psihica, claustrare intr-un spatiu fara solutii de evadare;
- muzicalitatea versurilor: fie prin prezenta instrumentelor muzicafe sau a ariilor
ca simbol ("Muzica inainte de toate" -P.VerlainE), fie prin muzicalitatea
interioara a versurilor ( "Arta versurilor e arta muzicii" - Al.MacedonskI);
- versul liber, ca noutate prozodica, rima fiind considerata o simpla conventie,
accentul punandu-se pe forma si ritmul versului;
- tema generala a poeziilor simboliste o constituie conditia nefericita a poetului
intr-o societate superficiala, meschina, incapabila sa perceapa, sa inteleaga si sa
aprecieze nivelul artei adevarate;
- cromatica este, de asemenea, fie exprimata direct prin culori cu putere de
simbol, fie sugerata prin corespondente (ex. simbolul plumb = cenusiU), toate
simbolizand stari si atitudini poetice;
- olfactivul sugereaza in poezia simbolista stari ale eului poetic, fiind in general
sugerate mirosurile puternice prin simboluri foarte sugestive (cadavre, morT).
Este, asadar, un lucru cert faptul ca poezia simbolista apeleaza la toate simturile
omului, pentru o receptare totala si profunda a starilor poetice exprimate.