Sunteți pe pagina 1din 15

INTRODUCERE

În prezent necesitatea de asigurări are o importanță majoră în viața oamenilor și sunt


indispensabile în in ziua de astăzi. Este necesar ca fiecare dintre noi sa poate preveni anumite
evenimente și să se poate proteja în caz de producerea lor.
În această lucrare voi aborda latura legislativa a asigurărilor și anume cadrul legal și instituțional
în activitatea de asigurare, atît în Republica Moldova, cît și la nivel internațional. Scopul acestei
lucrări este de a face cunoștință cu legile în vigoare ce reglementează activitatea de asigurare,
precum și comparația legislației cu alte state.
Această lucrare în volum de 16 pagini, cuprinde 3 capitole, și anume:
 Cap I. Cadrul legal general al asigurărilor
 Cap. II Organizarea și autorizarea societăților de asigurare

Primul capitol este unul general, exprimat la nivel global, în care se reflectă informație general
despre asigurări și legile care reglementeaza aceste tipuri de asigurări.
Capitolul II, este în sine, baza lucrării, fiind cel mai voluminos, oferind informații despre asigurări,
in deosebi despre societățile de asigurare.
Ca încheiere la lucrare, este o concluzie generalizatoare ce conține păreri proprii dar și
relevări totalizatoare referitor la lucrare.
Bibliografia conține sursele de informație folosite pentru redactarea acestei lucrări.
Lucrarea este elaborată în corespundere cu normele unui referat universitar și conține
informație pur la tema analizată ”Cadrul instituțional și legal al activitășii de asigurare”.

3
Cap I. Cadrul legal general al activității de asigurare

La ziua de astăzi putem observa că toate societățile de asigurare presteaza servicii de


asigurare a bunurilor. Ca și celelalte bunuri, asigurare aeste un mod de a preveni, proteja niște
pagube, astfel consumatorii recurg foarte des la astfel de asigurări. Deși, procesul de dezvoltare
în Republica Moldova este stagnat, exista un număr de oameni care se asigură, pe cind în alte
state, fiecare bun privat este asigurat.

Există o serie de hotărîri și legi care reglementează aceasta activitate. Am încercat să


delimitez cele mai importante acte juridice cu referire la asigurări și anume:

1. Legea cu privire la asigurări


2. Hotărîrea Guvernului „Cu privire la limitele cheltuielilor de asigurare ale agenţilor
economici şi persoanelor fizice care practică activitatea de întreprinzător, permise ca
deduceri de cheltuieli aferente activităţii de întreprinzător pentru scopuri fiscale”
3. Hotărîrea „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind fondul de protecţie a
victimelor străzii”
4. Legea privind Comisia Nationala a Pietei Financiare
5. Hotararea cu privire la rezultatele controlului tematic privind respectarea de catre
asiguratori a legislatiei la formarea rezervelor de asigurare si mentinerea nivelului
marjelor de solvabilitate si a coeficientului de lichiditate
6. Hotarare cu privire la rezultatele controlului tematic privind nominalizarea
corespondentilor de daune de catre Asociatia Profesionala „Biroul National al
Asiguratorilorde Autovehicule" si regularizarea dosarelor de daune instrumentate de
unii asiguratori in baza certificatelor internationale de asigurare „Carte Verde" emise
de Birourile nationale de motoare din strainatate
7. ETC.

4
REGIMUL JURIDIC AL SOCIETĂŢILOR DE ASIGURĂRI

Formele de organizare juridică a societăţilor de asigurări. Efectele contractului pot uneori


să fie suspendate de comun acord între părţi sau cu titlu de etapă într-o procedură de reziliere (de
exemplu pentru neplata primei ). Suspendarea poate să nu aibă ca obiect decât o parte a
garanţiilor: de exemplu un automobilist plecând în călătorie lăsându-şi maşina imobilizată în
garaj va cere asiguratorului suspendarea garanţiei sale RCAuto, dar va menţine garanţiile pentru
Furt şi Incendiu. Rezilierea pune capăt contractului. Suspendarea menţine contractul în vigoare,
dar numai pentru anumite modalităţi ale sale. El poate fi repus în totalitate în vigoare la sfârşitul
perioadei de suspendare. Un caz particular de suspendare legală este observat în ţările în care
intrarea în vigoare a garanţiilor este suspendată la plata efectivă a primei
asiguratorului.Contractul există de la semnarea sa, dar efectele sale sunt suspendate la plata
primei înainte de o anumită dată. În Brazilia, de exemplu, prima trebuie să fie plătită cel mai
târziu la o lună după emiterea contractului; în acest caz contractul intră retroactiv în vigoare de la
data emiterii ( evenimentele asigurate apărute între emitere şi plată sunt în sarcina
asiguratorului.); în ramura Automobil, totuşi ridicarea suspendării nu este retroactivă căci
evenimentele asigurate nu sunt în sarcina asiguratorului decât dacă au apărut după plata primei(
datorată intotdeauna cel mai târziu la o lună după emitere). Exigenţele înaintate faţă de
activitatea societăţilor de asigurări. Activitatea de asigurare (reasigurare) poate fi desfăşurată
exclusiv de către asigurători (reasigurători), sub formă de societate pe acţiuni, inclusiv cu
investiţii străine, care deţin licenţă de activitate eliberată în condiţiile prezentei legi. Asigurătorul
(reasigurătorul) nu poate fi înregistrat la Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării
Informaţionale fără avizul Autorităţii de supraveghere. Pot fi fondatori şi acţionari ai
asigurătorului (reasigurătorului) persoane fizice şi/sau persoane juridice rezidenţi şi nerezidenţi
ai Republicii Moldova, în condiţiile prezentei legi şi ale altor acte legislative în vigoare. Nu
poate fi fondator sau acţionar al asigurătorului (reasigurătorului) persoana juridică în proces de
lichidare sau de insolvabilitate şi nici persoana căreia i s-a impus restricţia legală de a constitui
societate comercială. Fondatorii sau acţionarii semnificativi ai asigurătorului (reasigurătorului)
prezintă informaţii Autorităţii de supraveghere. În cazul în care asigurătorul (reasigurătorul) face
parte dintr-un grup corporativ, proprietatea asupra grupului trebuie să fie suficient de
transparentă, astfel încît să nu fie subminată supravegherea.

5
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule este
reglementată în prezent de Legea Nr. 414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule intrată în vigoare la 09.09.2007.
Această lege a fost într-un proces lung de pregătire a proiectului şi a introdus multe schimbări
atât pozitive cât şi negative pentru asiguraţi. În orice caz, legea a încercat să alinieze cadrul
juridic din domeniul AORCA existent în Republica Moldova cu cel din Uniunea Europeană.

Legea a intrat în vigoare la 9 septembrie 2007, dar nu în întregime. Adică unele prevederi
ale sale vor intra în vigoare pe parcursul a cinci ani, adică până în 2012. Spre exemplu, una din
prevederile care vor intra în vigoare în următorii cinci ani ţine de implementarea sistemului
bonus – malus la calcularea primelor de asigurare. La fel, introducerea noii metodologii de calcul
anuale a primelor de asigurare AORCA este o prevedere binevenită. O altă modificare
importantă ţine de limitele despăgubirilor, care la moment sunt limitate în felul următor7 : „a) de
500 000 lei - la avarierea sau distrugerea de bunuri, indiferent de numărul persoanelor păgubite
într-un accident; b) de 350 000 lei - pentru fiecare persoană păgubită în caz de vătămări
corporale sau deces, dar nu mai mult de 700 000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite
într-un accident.” După expirarea termenului de cinci ani limitele date vor fi ridicate
considerabil8 : „a) de 1 milion de lei pentru o victimă sau de 5 milioane de lei, indiferent de
numărul victimelor, în cazul vătămărilor corporale; b) de 1 milion de lei, indiferent de numărul
victimelor, în cazul daunelor materiale.”

Este interesant faptul că până la intrarea în vigoare a legii care a introdus limitele de mai
sus nu erau prevăzute limite de despăgubiri şi primele de asigurări erau chiar şi mai mici, dar
AORCA oricum în ultimii 5 ani nu a adus pierderi asigurătorilor. Şi în final, încă o prevedere
foarte importantă, ce va intra în vigoare în 2012, ţine de calculul uzurii la achitarea despăgubirii,
care nu va mai fi luată în calcul. În prezent uzura se ia în calcul şi se calculează conform actelor
normative adoptate de CNPF9 . Legea introduce cerinţe dure pentru companiile de asigurări, care
doresc să primească licenţa pentru AORCA. Exemple de cerinţe noi, care nu au existat în
legislaţia veche sunt10: „a) de a dispune de cel puţin câte un reprezentant de despăgubiri în
fiecare municipiu din Republica Moldova; b) de a dispune de dotare tehnică de calcul şi software
adecvată, de personal care să permită ţinerea unor evidenţe detaliate a documentelor de asigurare
şi centralizarea informaţiilor şi/sau a datelor colectate. Totodată, este necesară capacitatea de a

6
comunica pe cale electronică aceste informaţii către o bază unică de date, constituită de Biroul
Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule şi de Autoritatea de supraveghere; c) de a nu se afla
într-o situaţie de redresare financiară sau de insolvabilitate prevăzută de legislaţia specială în
domeniul asigurărilor şi insolvabilită- ţii.” Cele mai importante modificări ce ţin de procesul de
achitare a despăgubirii sunt următoarele: - Sunt stabilite clar termenele de îndeplinire a
obligaţiilor de despăgubire şi anume 10 zile din momentul închiderii dosarului de daune pentru
achitare, 15 zile pentru închiderea dosarului de daune din momentul prezentării de către păgubit
a ultimului act, 3 luni maximum pentru achitarea despă- gubii din momentul adresării persoanei
cu cererea de despăgubire; - Termenul de notificare a companiei de asigurări despre survenirea
accidentului de către asigurat a fost extinsă de la 24 la 48 de ore; - Să fie acoperite de asigurare
toate persoanele care au avut de suferit, în afară de şoferul autovehiculului vinovat de accident,
aceeaşi regulă se referă şi la proprietatea care a fost distrusă în urma accidentului – ea este
acoperită de asigurare chiar dacă se afla în autovehiculul ce a cauzat accidentul;

- Lista prejudiciilor a fost lărgită şi acoperă toate tipurile de prejudiciu, afară de cel moral11,şi
cel de proporţii catastrofale

- Refuzul de despăgubire este interzis în cazul în care persoana păgubită se adresează companiei
de asigurări; toate pretenţiile companiei de asigurări faţă de asigurat se soluţionează prin
intermediul acţiunilor de regres. Pentru buna funcţionare a noii legii este nevoie adoptarea unui
şir de acte subordonate legii. CNPF a adoptat şi publicat până în prezent aproximativ 10 acte
normative ce implementează legea iar lucrul în direcţia dată continuă.

7
Cap. II Organizarea și autorizarea societăților de asigurare

Asigurarea este cea mai folosita metoda de transfer a riscului. Platind o prima de asigurare,
asiguratul poate transfera riscul de pierdere catre un asigurator, potrivit clauzelor din contractul de
asigurare. Astfel, achizitionand o asigurare integrala, detinatorul politei poate sa inlocuiasca costul
necunoscut al pierderilor cu un cost cunoscut.

1 Organizarea societatilor de asigurari

In tara noastra activitatea de asigurare se desfasoara, in doua directi majore, si anume:


asigurari de viata si asigurari de generale

Societatile de asigurari care activeaza in domeniul asigurarilor in tara noastra,


sunt organizate ca:

a) persoane juridice romane, constituite ca societati pe actiuni si/sau societati mutuale,


autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor;

b) sucursale ale unor societati de asigurare si/sau reasigurare din statele membre care
desfasoara activitate de asigurari pe teritoriul Romaniei in conformitate cu dreptul de stabilire si
libertatea de a presta servicii;

c) filiale si/sau sucursale ale unor societati de asigurare si/sau de reasigurare, din state terte,
autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor

In intelesul legii prin asigurator se intelege persoana juridica romana autorizata in


conditiile legii mai sus amintite sa exercite activitati de asigurare, sucursala sau filiala unui
asigurator dintr-un stat tert, precum si sucursala unei societati de asigurare sau a unei societati
mutuale, dintr-un stat membru, care a primit o autorizatie de la autoritatea competenta a statului
membru de origine.

Un asigurator nu poate fi inmatriculat la registrul comertului fara autorizarea prealabila a


Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Cererile pentru autorizarea constituirii si cele pentru
autorizarea functionarii sunt adresate Comisiei, impreuna cu documentatia prevazuta in norme.

8
Daca considera necesar, Comisia poate solicita informatii suplimentare, sau sa intreprinda
investigatii proprii ori cu sprijinul altor autoritati competente sau sa foloseasca informatii din alte
surse.

Autorizarea constituirii se poate realiza daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele


conditii:

· din studiul de fezabilitate prezentat rezulta ca societatea va dispune de marja de


solvabilitate legala;

· capitalul social varsat la o banca autorizata, sau in cazul unei societati mutuale, fondul de
rezerva liber varsat este conform cu prevederile legale;

· societatea prezinta un program de reasigurare satisfacator pentru activitatea sa de


asigurare, sau justifica faptul ca, in cazul sau, nu este necesar acest plan;

· societatea prezinta calcule specifice pentru activitatea de asigurari de viata;

· numele societatii nu induce in eroare publicul;

· societatea va desfasura activitati numai in legatura cu asigurarea;

· in cazul unui asigurator strain, daca face dovada ca in tara sa de origine s-a constituit legal
si desfasoara cel putin 5 ani de activitate similara cu cea pentru care solicita autorizare.

Comisia va respinge cererea de autorizare daca constata ca:

· documentatia prezentata nu este conforma cu dispozitiile legale in vigoare;

· din documentatia prezentata rezulta ca:

- societatea nu va desfasura o activitate in conformitate cu prevederile legii;

- actionarii semnificativi si persoanele semnificative nu indeplinesc criteriile stabilite


prin norme;

9
· din evaluarea studiului de fezabilitate sau din rapoartele anuale ale societatii straine, dupa
caz, rezulta ca societatea nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse in conditii compatibile
cu regulile unei practici prudente, care sa ofere asiguratilor siguranta necesara;

· exista o forma de asociere prin care proprietatea asupra actiunilor, inclusiv proprietarul
de fapt al actiunilor, este ascunsa Comisiei;

· autorizarea contravine unui interes public.

Autorizarea constituirii, nu garanteaza obtinerea autorizatiei de functionare, respectiv de a


desfasura o activitate de asigurare, ci arata doar permisiunea data asociatilor, de a proceda la
inmatricularea societatii conform documentatiei de constituire si dispozitiilor legale.

Taxa de autorizare a constituirii este de 75 mil. lei, si nu se restituie in cazul respingerii


cererii de autorizare. Taxa de functionare este de maximum 0,3 % din primele brute incasate in
perioada in care sunt incasate.

Legea 32/2000 prevede ca, fiecare asigurator trebuie sa mentina pe durata functionarii
cumulativ:

· capitalul social varsat sau, in cazul unei societati mutuale, fondul de rezerva libera varsat;

Capitalul social varsat sau fondul de rezerva libera varsat trebuie varsate integral in forma
baneasca, numai la constituire.

Marja de solvabilitate reprezinta suma cu care valoarea activelor depaseste valoarea


obligatiilor si se stabileste prin norme.

In calculul obligatiilor unui asigurator se iau in considerare atat obligatiile certe, cat si cele
probabile sa se concretizeze in viitor.

In vederea stabilirii marjei de solvabilitate, evaluarea activelor si a obligatiilor unui


asigurator se efectueaza conform normelor, care vor cuprinde si precizari privind categoria

10
activelor si datoriilor care nu vor fi luate in considerare sau vor fi considerate numai intr-o anumita
proportie.

Valoarea minima in natura a activelor pastrate in Romania de fiecare asigurator, avute in


vedere la stabilirea marjei de solvabilitate, trebuie sa ii permita acestuia sa poata acoperi totalul
obligatiilor sale in tara, in orice moment al exercitarii activitatii de asigurare.

Asiguratorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital si rezervele
tehnice in bunuri mobiliare si imobiliare, precum actiuni, obligatiuni, alte titluri de participatie,
depozite bancare, cladiri destinate activitatii proprii sau inchirierii.

Asiguratorul are obligatia:

>sa conduca evidenta contabila si operativa care sa-i permita sa inainteze Comisiei
rapoartele cerute, sa faca analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurari, pentru a stabili
rentabilitatea activitatii sale, pe ansamblu;

>sa supravegheze activitatea unitatilor din subordine si agentilor pentru a nu-si periclita
activitatea de asigurare desfasurata;

>sa-si organizeze procedurile de control intern, in conformitate cu prevederile legale.

Asiguratorii care practica asigurari de viata sunt obligati :

· sa tina conturi distincte pentru aceste asigurari;

· sa inregistreze toate veniturile si cheltuielile aferente acestor asigurari in conturi separate,


care sa constituie un fond de asigurare distinct, denumit fondul asigurarilor de viata;

· sa conduca contabilitatea fondului asigurarilor de viata, pentru identificarea operativa a


activelor si obligatiilor aferente acestuia;

· sa initieze examinarea activitatii de asigurare de viata, constand in calcularea - conform


calculului actuarial - a obligatiilor aferente fondului asigurarilor de viata si a rezervelor matematice

11
necesare, precum si o apreciere asupra concordantei dintre fondul asigurarilor de viata si activele
aferente;

· sa redacteze un raport asupra rezultatelor examinarii prevazute mai sus.

Activele fondului de asigurare de viata, vor garanta siguranta absoluta a asiguratilor care
au contracte de asigurari de viata si vor fi folosite numai in raport cu obligatiile aferente acestui
fond.

2 Metodologia de calcul si de evidenta a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurari


generale

In conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, pentru activitatea de
asigurari generale asiguratorii au obligatia sa constituie si sa mentina urmatoarele rezerve tehnice:

a) rezerva de prime;

b) rezerva de daune;

c) rezerva de daune neavizate;

d) rezerva de catastrofa;

e) rezerva pentru riscuri neexpirate;

f) rezerva de egalizare.

Marimea fiecarui tip de rezerve tehnice constituite si mentinute de catre asiguratori pentru
activitatea de asigurari generale nu poate fi mai mica decat marimea obtinuta prin calculul acestor
rezerve.

In calculul rezervelor prevazute mai sus, se includ sumele estimate pentru daune si costurile
de lichidare aferente serviciilor prestate in acest scop de catre terte persoane, cum ar fi: cheltuielile
cu expertizele tehnice, cheltuielile de judecata si altele de acest tip, dupa deducerea partii ce
urmeaza sa fie recuperata de la reasigurator.

12
Rezervele tehnice vor fi evidentiate contabil, distinct, potrivit tipurilor de rezerve
prevazute.

Valoarea rezervelor tehnice trebuie sa permita asiguratorului, in orice moment, sa isi


onoreze angajamentele ce rezulta din contractele de asigurare.

In cazul anularii, rezilierii, denuntarii sau incetarii valabilitatii unui contract de asigurare,
asiguratorul va efectua si operatiunile contabile de eliberare a rezervelor tehnice aferente
contractelor respective.

Rezerva de prime se calculeaza lunar, prin insumarea cotelor-parti din primele nete
subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel incat diferenta dintre
volumul primelor nete subscrise si aceasta rezerva sa reflecte primele nete alocate partii din
riscurile expirate la data calcularii. Aceasta rezerva se calculeaza separat pentru fiecare contract,
iar suma rezultatelor astfel obtinute reprezinta rezerva de prime totala.

Rezerva de daune se creeaza si se actualizeaza lunar, in baza estimarilor pentru avizarile


de daune primite de asigurator, astfel incat fondul creat sa fie suficient pentru acoperirea platii
acestor daune.

Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate si in curs de lichidare si se


calculeaza pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului
asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate in viitor pentru lichidarea
acestor daune.

In vederea calcularii acestei rezerve, asiguratorii au obligatia de a intocmi o evidenta a


daunelor raportate.

Elementele care se iau in considerare in calculul rezervei de daune sunt:

- cheltuielile cu constatarea si evaluarea pagubei, aferente serviciilor prestate de terte


persoane;

- valoarea estimata a despagubirii cuvenite pentru dauna avizata;

13
- costurile de lichidare a daunei, aferente serviciilor prestate de terte persoane;

- valoarea recuperarilor si a regreselor.

In cazul pretentiilor de despagubiri care fac obiectul unei actiuni in instanta, rezerva de
daune se va constitui si se va mentine la nivelul pretentiilor solicitate in instanta.

In cazul daunelor refuzate la plata de asiguratori, daca acestea fac sau devin obiectul unei
actiuni in instanta, rezerva de daune se va constitui si se va mentine, pana la pronuntarea hotararii
definitive si irevocabile, la nivelul pretentiilor solicitate de asigurat in instanta, completandu-se cu
valoarea estimata a cheltuielilor totale de judecata dupa ce hotararea instantei de judecata devine
definitiva si irevocabila.

Rezerva de daune care trebuie constituita va fi obtinuta prin insumarea valorilor calculate
pentru fiecare contract.

Asiguratorii au obligatia intocmirii si mentinerii unei evidente distincte a daunelor avizate,


care sa permita Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor sa controleze in orice moment cuantumul
si modalitatea de constituire a rezervei de daune.

Rezerva de daune neavizate se creeaza si se ajusteaza cel putin la incheierea exercitiului


financiar, daca reglementarile asiguratorului nu prevad altfel, in baza estimarilor acestuia, a datelor
statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele intamplate, dar neavizate.

Pentru calcularea rezervei de daune neavizate asiguratorii pot utiliza orice metoda statistica
ce va avea la baza fie date din evidentele proprii, fie date statistice publicate de Comisia de
Supraveghere a Asigurarilor.

Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculeaza pe baza estimarii daunelor ce vor aparea
dupa inchiderea exercitiului financiar, in cazul in care se constata ca daunele estimate in viitor
depasesc rezervele de prime constituite pentru un anumit tip de contract de asigurare si, drept
urmare, in perioadele viitoare rezerva de prima calculata nu va fi suficienta pentru acoperirea
daunelor ce vor aparea in perioadele urmatoare.

14
Rezerva de egalizare se creeaza in anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea
surselor de acoperire a daunelor in anii in care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.

Rezerva de egalizare are ca scop dispersia in urmatorii ani a rezultatelor favorabile obtinute
in anul financiar curent.

Rezerva de egalizare se va calcula numai in conditiile in care rata daunei, aferenta tuturor
claselor de asigurari practicate, se situeaza sub 50% . Rata daunei se va calcula conform
urmatorului raport:

Rezerva de catastrofa se creeaza prin aplicarea lunara a unui procent de minimum 5%


asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acopera riscuri catastrofale,
pana cand fondul de rezerva atinge cel putin nivelul retinerii proprii sau 10% din acumularea
raspunderilor asumate prin contractele ce acopera riscuri catastrofale. Aceasta rezerva este
destinata acoperirii despagubirilor aferente daunelor de natura catastrofala.

15
CONCLUZIE

Cel mai important lucru, dupa mine, în activitatea de asigurare este cadrul legal. Daca nu
ar fi un sistem de drept bine pus la punct, activitatea s-ar face praf, iar economia nu ar crește cum
ar fi facut-o cu asigurări. La momentul de față, activitatea de asigurare este reglementata de
multe hotarîri și cîteva legi foarte importante.

În urma analizei acestul subiect, pot concluziona că cadrul de drept mai are unde sa
creasca. Exista multe neajunsuri, puțina corectitudine și tot atît de puțină transparență. Printre
măsuri aș opta pentru reformarea sistemului legal în intregime și pentru instaurarea unei stricteți
la Comisia Naționala a Pieții Financiare, deoarece aceea își doresc doar creșterea salariilor
proprii. De asemenea aș sfătui să se ia exemplu de la alte state, prin participarea la programe de
studii la companii din alte țări.

16
BIBLIOGRAFIE

Acte normative

1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.94// Monitorul Oficial al R. Moldova nr.1 din
12.08.1994;
2. Codul civil nr.1107/2002, publicat în Monitorul Oficial, 2002, nr.82-86.
3. Legea „Cu privire la asigurari”
4. Hotărîrea Guvernului „Cu privire la limitele cheltuielilor de asigurare ale agenţilor economici
şi persoanelor fizice care practică activitatea de întreprinzător, permise ca deduceri de cheltuieli
aferente activităţii de întreprinzător pentru scopuri fiscale”
5. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr. 1134-XIII din 2.04.1997, MO, 1997, nr.38-39.
6. Legea cu privire la piaţa valorile mobiliare nr.199-XIV, 18.XI.1998, MO, 1999, nr.27-28.
7. Hotărîrea „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind fondul de protecţie a victimelor
străzii”
8. Legea „Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă de
călători”
Literatură de specialitate

1.DR.ROȘCA NICOLAE,DR.BAIEȘ SERGIU, Dreptul afacerilor, volumul II, Chișinău 2006

Webografie

1. https://rapidasig.md/informatii-utile/legislatie/
2. http://www.xprimm.md/Legislatie-2,13,23-0.htm
3. http://www.infocons.ro/asigurari/asigurari-de-viata/legislatie-asigurari-de-viata/

17