Sunteți pe pagina 1din 2

Conceptia lui Adam Smith despre diviziunea muncii

Diviziunea muncii apare spontan fara a necesita intelepciunea umana,


planificarea sau interventia. Ea este consecinta inclinatiei de a face troc si de a
schimba un lucru pe altul. Aceasta inclinatie catre schimb se gaseste numai la
om si reprezinta expresia comportamentului animat de interesul propriu.
Observatia psihologica a lui Adam Smith referitoare la inclinatia omului catre
schimb este urmatoarea: “Omul nu are mijloace de a-i determina pe confratii sai
sa actioneze potrivit dorintelor lui, acesta incearca prin atitudine servila sa le
cucereasca bunavointa. Omul nu are timp insa sa faca de fiecare data acest
lucru. In societatea civilizata el are mare nevoie de cooperare si de ajutor in
vreme ce intreaga sa viata ii ajunge doar castigarea prieteniei a putine
persoane.”

Paradoxul apa-diamant.... de Adam Smith


Se refera la faptul ca apa, un bun atat de important vietii are o valoare monetara
atat de mica in comparatie cu diamantele a caror existenta nu este deceisiva
pentru viata umana. Alegerile oamenilor nu sunt ghidate de judecati asupra
utilitatii totale a acestor doua bunuri. Oamenii nu aleg intre intreaga cantitate
de apa si intreaga cantitate de diamant. Pusi in fata unei astfel de alegeri ei ar
alege apa ca bun vital si ar sacrifica diamantul.
In realitate alegerile pe care oamenii le fac sunt intre o anumita cantitate de apa
si o anumita cantita de diamant, intr-un anumit loc si moment.
Individul nu masoara valorile, el alege intre alternative ce contin cantitati
specifice din cele doua bunuri, iar cum apa se prezinta in natura intr-o
disponibilitate mult superioara celei a diamantelor aceasta explica de ce
raportul preturilor celor doua bunuri este unul in favoarea diamantelor.
Rezolvarea paradoxului valorii are la baza teoria utilitatii marginale, prin care
un bun care se gaseste din abundenta, va avea un pret scazut. Acest bun va fi
consumat pana la punctul in care consumatorii vor plasa o valoare mica ultimei
unitatii consumate, indiferent daca acorda sau nu o valoare mare consumului
total al produsului. Pe de alta parte, un produs frecvent solicitat, dar care se
dovedeste a fi rar va avea un pret de piata mai ridicat.
David Ricardo – Comertul exterior

Totusi, putem preciza un aspect mai putin cunoscut, anume ca notiunea de cost
comparativ a fost utilizata pentru prima data cu doi ani înaintea lui David
Ricardo de catre Robert Torrens (1780 - 1864) în lucrarea “Eseu asupra
comertului exterior cu cereale” (1815) în care autorul doreste sa demonstreze
faptul ca practicarea comertului exterior este avantajoasa chiar si în cazul în
care marfurile importate au fost obtinute în tara de origine cu costuri mai mari
decât ar putea fi obtinute în tara importatoare.
David Ricardo a elaborat teoria costurilor comparative de productie si a
avantajelor relative în comertul international.
O serie de concepte lansate de acest model fac astazi parte din limbajul de
specialitate al expertilor economisti, iar concluziile sale au consecinte profunde
asupra modului în care sunt receptate de catre factorii de decizie din domeniul
comertului exterior avantajele rezultate din schimburile internationale cu
marfuri obiectuale si servicii.
Premisele de baza ale modelului avantajului comparativ sunt menite a izola
fenomenele pe care intentionam sa le urmarim de o serie întreaga de influente
care ar îngreuna, de la început, buna percepere a acestor fenomene economice.
Scopul studierii modelului avantajului comparativ este, în esenta, de a
demonstra ca schimburile comerciale internationale reprezinta, într-adevar, un
joc al “sumelor pozitive”, toti participantii la acestea înregistrând avantaje în
urma lor.
În esenta, prin prisma argumentelor aduse de modelul avantajului comparativ,
pentru a câstiga prin participarea la schimburile comerciale internationale, o
tara nu este strict necesar sa detina avantajul absolut ci câstigurile se pot obtine
din detinerea avantajului comparativ. Avantajul comparativ exista ori de câte
ori necesarul relativ de factor munca este diferit între tari, aceasta determinând
costuri diferite de oportunitate pe plan intern. Daca fiecare tara se specializeaza
în productia acelui bun pentru care detine avantajul comparativ, atunci
productia totala din acest bun sporeste si, prin comert international, toti
participantii obtin avantaje importante.