Insuficiența venoasă

cronică
Conf. Univ. Dr. Paraschiva Postolache
UMF "Grigore T. Popa", Iasi
= întoarcere venoasă deficitară, însoțită de hipertensiune venoasă
în ortostatism

o Stadiu de decompensare, în patologia circulației de întoarcere a

membrelor inferioare
o Comparabilă cu insuficiența cardiacă în patologia inimii
o Caracteristicile principale: tulburări distrofice grave
o Incidența maximă: 70 – 80 de ani
Apare ca urmare a:

 Malformațiilor venoase congenitale

 Anevrismelor arterio-venoase traumatice
 Boli rare
 În evoluția bolii varicoase
 În evoluția bolii tromboembolice
 Mecanisme de producere
 Suprasolicitarea și depășirea capacității pompei
musculo-venoase datorită volumului important
regurgitat din venele superficiale (ca urmarea a
incompetenței valvelor acestora)
 Alterarea mecanismului de pompare musculo-venos
prin tromboza venoasă (tromboza venoasă profundă)
 Obstrucția sau deformarea trunchiurilor venoase
principale ca o consecință a trombozei ( sindromul
posttrombotic)
 Pierderea competenței valvelor venelor profunde
 Deficiența congenitală a valvelor venoase sau o
rezistență scăzută a pereților venoși
 Lipsa prelungită a activității mușchilor membrelor
inferioare în condițiile menținerii acestora într-o poziție
declivă
 Fistule arterio-venoase
 Manifestările clinice

Edemul

• Inițial este discret, dispare dimineața

• Mai târziu se extinde în suprafață și profunzime, devenind
permanent (se instalează insuficiența venoasă cronică)
• Tegumentele vor fi: subțiate, transparente, lucioase, cu
zone de hiperpigmentare, eczematoase, pilozitate scăzută,
sensibile la traumatisme
Dermatitele

• Dispoziție neregulată a zonelor cu modificări de culoare

• Alterări de tip exzematos ale tegumentelor
• Urme de infecție
• Indurația tegumentelor
• Celulita subcutanată
Ulcerul trofic de gambă

• Cea mai gravă manifestare

• Apare ca pierdere de substanță eliptică cu un contur mai
mult sau mai puțin regulat
• Coboară în pantă sau abrupt spre partea centrală (care
este acoperită cu țesut de granulație aton cu secreție
tulbure)
 Factori predispozanți
1) Ereditatea

Predispoziția pentru varice a mamelor:

 Descendenți de sex feminin 48% din cazuri
 Descendenți de sex masculin 23% din cazuri

Predispoziția pentru varice a taților:

 Descendenți de sex feminin 6,8% din cazuri
 Descendenți de sex masculin 4,7% din cazuri
2) Obezitatea

• Surplus de greutate ce apasă asupra membrelor

inferioare
• Tulburări neuro-endocrine și metabolice
• Adâncește leziunile distrofice ale peretelui venos
• Obezitatea de tip ginoid afectează mai frecvent
circulația de întoarcere
• Obezitatea androidă perturbă mai mult circuitul
arterial
• Accentuează fenomenelede stază periferică venoasă
3) Sexul

• Dermita de stază este mai frecventă la femei

• „Complexul varicos” reprezintă 25% din îmbolnăviri
4) Profesia

• Profesiile ce necesită mobilitate – 6,3% varicoși

• Profesiile cu poziția șezând – 29,2%
• Profesiile care implică ortostatismul – 64,5%
5) Vârsta

• Vârsta medie – 54 ani (ambele sexe)

• După 60 ani există o predilecție pentru apariția
varicelor datorită manifestărilor involutive:
acumulare marcată de elastină la nivelul gambelor,
leziuni involutive ale țesutului conjunctiv,
reducerea fibrelor de reticulină etc
6) Graviditatea

• Poate fi explicată, atât prin creșterea presiunii

intraabdominală, având ca efect comprimarea
trunchiurilor venoase și împiedicarea circulației de
întoarcere
 Clasificarea
insuficienței venoase
cronice
Clasa Semnificație

Clasa O Fără semne clinice de boală venoasă

Clasa 1 Telangiectazii sau vene reticulare

Clasa 2 Vene varicoase

Clasa 3 Edem

Clasa 4 Modificări cutanate determinate de boala venoasă

(pigmentare, eczemă venoasă, lipodermatoscleroza)
Clasa 5 Modificări cutanate determinate de boala venoasă la care se
asociază ulcerul vindecat
Clasa 6 Modificări cutanate determinate de boala venoasă la care se
asociază ulcerul venos

Clasificarea insuficienței venoase

Clasa Semnificația

Clasa O Pacient asimptomatic

Clasa 1 Pacient simptomatic, dar care își poate desfășura activitatea

normal, fără a necesita dispozitive de contenție

Clasa 2 Pacient simptomatic, poate lucra 8 ore pe zi, dar numai folosind un
dispozitiv de contenție

Clasa 3 Pacient incapabil să muncească, chiar și folosind un dispozitiv de

contenție

Scorul de incapacitate în insuficiența venoasă cronică

 Tratamentul
Tratamentul conservator – terapia de bază a
insuficienței venoase cronice

La baza tratamentului conservator al insuficienței

venoase cronice se află măsurile care scad presiunea
din sistemul venos prin:
 Terapia pozițională (ridicarea membrului deasupra
orizontalei)
 Contenția (cunoscută și ca suport extern)
Tratamentul medical se adresează tulburările circulatorii
și manifestărilor clinice ale insuficienței venoase și are ca
scop:

 Vindecarea ulcerelor
 Prevenirea recidivelor acestora
 Obținerea și menținerea unei activități ambulatorii
normale
Terapia de poziție (ridicarea membrului deasupra
orizontalei)

 Întoarcere venoasă eficentă în lipsa funcționării pompei

musculo-venoase
 Presiunea venoasă la nivelul membrului ridicat deasupra
nivelului inimii, scade cu atât mai mult cu cât membrul
este mai sus
Contenția sau suportul extern

• Obstrucția trunchiurilor venoase profunde determină

dilatarea a numeroase vene de calibru mai mic ce vor
funcționa ca circulație colaterală
• În cazul incompetenței venoase superficiale
compresiunea elastică, poate aduce beneficii prin
prevenirea refluxului
Forme de contenție
a) Contenția fixă

• Gheata Unna
• Principalul beneficiu se datorează proprietăților
mecanice
• Se aplică de la nivelul piciorului până la genunchi
• Bandajul nu trebuie să fie constrictiv
• Va fi menținut pe o perioadă de 2-3 săptămâni
b) Contenția elastică

• Ciorapi elastici
• Tratamentul conservator optim pentru boala varicoasă
simplă
• În ortostatism gradul compresiei scade progresiv
dinspre gleznă spre rădăcina membrului
• În clinostatism (sau membrul ridicat) nu se exercită o
presiune semnificativă
 Recuperarea
afecțiunilor venoase
1. Masajul membrelor inferioare

• Se evită traiectele venoase

• Se efectuează în sens centriped
• Ameliorează circulația de întoarcere
! În cazul varicelor, masajul este contraindicat!
2. Mobilizarea pasivă a membrelor inferioare
• Se adresează tuturor articulațiilor
3. Ridicarea membrelor inferioare deasupra patului
• Ridicarea extremităților afectate în vederea activării
circulației venoase
4. Mobilizări active
• Se fac doar prin alunecarea căcâiului pe planul patului
• Fără ridicarea membrului inferior
• Flexia plantară/dorsală
• Flexia gambei pe coapsă și a coapsei pe bazin
5. Gimnastica respiratorie diafragmatică
• Creșterea întoarcerii venoase
• Reducerea stazei
• Ameliorarea schimburilor gazoase la nivel pulmonar
• Restabilirea reactivității organismului
6. Kinetoterapia
 Se aplică în funcție de fazele de evoluție a procesului
tromboflebitic
Stadiul acut
• Membru inferior afectat va fi ridicat la 15-20°
deasupra patului
• Mobilizarea precoce se va efectua după 3 – 4 zile
Stadiul de covalescență (a 3 a săptămână de evoluție a
tromboflebitei)
• Masajul ușor (scop hiperemiant)
• Evitând tehnicile ce vizează țesuturile traiectelor venoase
• Contracții statice și mobilizări pasive
• Exerciții respiratorii
7. Mersul
• Factor terapeutic ce stimulare a circulației de retur
• Punerea în funcție a pompelor musculare
• Ritmul și durata mersului cresc progresiv
8. Fizioterapia
În stadiul acut
• Comprese reci pe întreg membrul bolnav
• Ionizări cu salicinat de Na, plasat pe zona de maximă
inflamație
Fizioterapia trebuie să țină seama de existența sau absența
unei reacții inflamatoare periflebitice, putându-se aplica
numai în absența ei prin:

• Băi alternative 28-38°C, contraste termice mici

• Afuziuni alternative a nivelul extremității bolnave
• Masaj subacval la o presiune a jetului de 2-3 atmosfere,
evitând traiectele venoase
• Băi galvanofaradice, trei sau patru celulare, la 36°C
• Curenți de joasă și medie frecvență
9. Balneoterapia

Factori balneari cu efecte favorabile:

• Apele termale simple, indicate în formele recente,
peste 6 luni de la episodul acut
• Apele carbogazoase, dacă nu sunt semne de
suferințe miocardiace
• Apele sărate, sub forma balneașiei externe