Maitrey

de Mircea Eliade
Varianta 1:
Mircea Eliade a fost istoric al religiilor, scriitor de 􀅣cţiune, 􀅣losof şi profesor român la Universitatea din
Chicago.
Romanul Maitreyi, publicat în 1933, face parte din prima tendinţă, 􀅣ind un roman modern subiectiv, un
roman al
autenticităţii, al experienţei şi un roman exotic.
Romanul este o specie a genului epic în proză, de mare întindere, cu o acţiune desfăşurată pe mai multe
planuri,
la care participă un număr mare de personaje şi în care apare un con􀅣ict puternic.
Tema romanului este iubirea incompatibila, povestea nefericită trăită de Allan şi Maitreyi amintind de
Romeo şi
Julieta sau Tristan şi Isolda.
Titlul este sugestiv în ceea ce priveşte conţinutul discursului narativ. Acesta coincide cu numele personajului
principal feminin, Maitreyi, considerată de critică drept cel mai exotic personaj feminin din literatura
română.
Con􀅣ictul dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen redă opoziţia dintre libertatea dragostei şi
constrângerile tradiţionale, iar la nivel general, incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizaţii şi
mentalităţi: cea europeană şi cea asiatică. De asemenea romanul prezintă şi un con􀅣ict interior. Fire
autore􀅣exiva,
Allan trăieşte con􀅣ictul dintre trăirea internă a iubirii, ca experienţă de􀅣nitorie, şi luciditatea autoanalizei.
Incipitul romanului surprinde prin tonalitatea confesiunii, prin sinceritatea povestirii, luciditatea analizei,
autenticitatea întâmplărilor trăite şi consemnate cât şi prin misterul femeii iubite, Maitreyi.
Maitreyi rămâne pentru europeanul raţional o eternă obsesie şi enigmă. Frământările lui Allan pentru a o
înţelege
pe Maitreyi fac ca romanul să aibă un 􀅣nal deschis.
Adolescentă bengaleză, copil şi femeie în acelaşi timp, poetă, preocupată de 􀅣lozo􀅣e, apreciată de cercurile
intelectuale bengaleze, aceasta simbolozează misterul feminităţii. Pompiliu Constantinescu realizează un
portret
al fetei în care spune: ”…Maitreyi este o femeie şi un mit; este mai ales un simbol al sacri􀅣ciului în iubire,
trăind cu
o intensitate şi un farmec de substanţă tare, aromitoare ca înseşi parfumurile orientale”.
Naratorul o caracterizează direct pe protagonistă în mai multe etape ale iubirii dintre cei doi. La început
acestuia
nu i se pare frumoasă „cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase, cu sânii puternici de fecioară
bengaleză, crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt”, ca mai apoi această impresie să i se schimbe
„Maitreyi mi
s-a parut, atunci, mult mai frumoasă …”
Caracterizarea indirectă a fetei se constituie treptat, din faptele, gesturile şi cuvintele ei cât şi din relaţia
eroinei cu
celelalte personaje. Astfel, Maitreyi îşi asumă tragedia iubirii, deoarece ea este singura care cunoştea
interdicţiile
şi urmările acestei iubiri în lumea sa. Ea îl iniţiază pe Allan în iubire, în cultura orientală şi în sacralitate.
Pentru
protagonistă, viaţa este iubire, iar iubirea înseamnă sacri􀅣ciu şi rodnicie.
Din punct de vedere compoziţional, romanul are cincisprezece capitole, iar întâmplările sunt relatate la
persoana
I, din perspectiva personajului – narator Allan. Construcţia discursului narativ constă în dubla perspectivă
temporală pe care personajul – narator o are asupra evenimentelor: contemporană şi ulterioară.
În concluzie, având în vedere aspectele prezenate ulterior, putem spune că Mircea Eliade creează prin
Maitreyi,
unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste din literatura română şi totodata cel mai exotic personaj al
literaturii române, un personaj complex capabil de sacri􀅣ciu pentru o iubire adevărată.