Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA de AGRICULTURA
PROIECT
MANAGEMENT IN AGRICULTURA
- 2018 -
Tema proiectului
1. Condiţii naturale:
- temperatura medie anuală 10-11C;
- precipitaţii medii anuale 456 mm;
- tipul de sol dominant (textura, panta) Cernoziom cu textura
glomerulara,grauntoasa si o panta de 1-2%
Grâu Orz
Sediu firma
Porumb
Rapiță
Asolament 4 ani:
LIVRAREA PRODUCŢIEI
Nr Cantitate Preţ Valoare totală
Produs
crt (t) (lei / t) (lei)
1 Grâu 6 700 4200
2 5 800 4000
Orz
3 Porumb 9 700 6300
Orz
CULTURA
Grâu
Rapiță
Porumb
50
70
100
100
Suprafaţa
La produsul principal
2800
5000
9000
6000
-
-
-
(kg/ha)
La produsul secundar
Prod.medie
2500
140
350
900
600
La produsul principal
(t)
-
-
-
250
La produsul secundar
Prod.totală
1700
1750
1800
1750
Lucrări mecanice proprii (lei)
1300
1300
1350
1300
-
-
-
-
Lucrări şi servicii executate de terţi (lei)
80
43,2
49,6
43,2
Salarii (lei)
626,4
719,2
626,4
0
0
0
6,4
2,8
8,88
43
60
06
90
26
08
93
81
63,134
285,67
8,9291
5,8072
525
259
929
807
1066,6
613,15
347,14
484,57
REZULTATE FINANCIARE PE PRODUSE
Fisa tehnologica GRAU
Fisa tehnologica PORUMB
Fisa tehnologica ORZ
Fisa tehnologica RAPITA
Memoriu justificativ
Din punctul meu de vedere, tehnologia aplicata in aceasta ferma este una dintre cele mai bune tehnologii
aplicata in arealul localitatii Jijila , privind conditiile pedoclimatice. Bineinteles ca aceste costuri variaza de la an la an in
functie de necesitati si obiectivul planificat.
Datorita rezultatului economico financiar pozitiv , exploataita merge pe profit an de an in ultimul
inregistrandu-se suma de 994108,08.
Lucrările solului.
Arătura se execută imediat după eliberarea terenului de către planta premergătoare la 25- 30cm adâncime. Arătura de primăvară
trebuie exclusă, putând fi înlocuită prin discuiri şi grăpări repetate pe terenuri curate de buruieni şi bine aprovizionate cu apă. În situaţii extreme când
se impune, arătura de primăvară trebuie efectuată cât mai devreme şi de bună calitate. Pregătirea patului germinativ urmăreşte nivelarea terenului şi
realizarea unui strat de sol afânat şi mărunţit pe adâncimea de semănat printr-un număr cât mai redus de treceri pe teren.
Sămânţa şi semănatul
Epoca de semănat corespunde perioadei când în sol la adâncimea de 10 cm se stabilizează temperaturi de peste 8-100 C. Desimea de
semănat este un factor tehnologic foarte important şi se stabileşte în funcţie de durata perioadei de vegetaţie a populaţiei semănate, de rezerva de
apa din sol şi de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive. Pentru zona de cultură a Mureşului se folosesc populaţii timpurii cu o
densitate de 50.000-60.000 plante/ha.
Semănatul se realizeaza cu maşina de precizie SPC-6 la distanţa între rânduri de 70cm şi adâncimea de 5-8cm, asigurand 15-25kg
sămânţă/ha. Atunci când suprafaţa care se seamănă este foarte mică (mai puţin de 100mp.) lucrarea se execută manual cu sapa, se fac şaruri cu o
adincime de 6cm, la distanţa de 70 cm între şaruri, iar seminţele de porumb se pun pe fundul şarului la distanţe de 20-25 cm. Este bine să se pună
câte două seminţe la un loc. Dacă se seamănă după porumb este indicat să se trateze seminţele, înainte de semănat, împotriva viermelui sârmă şi a
gărgăriţei frunzelor de porumb cu NUPRID AL 600 FS, (60 ml/10 kg seminţe). În ziua semănatului se stropesc seminţele cu această soluţie având grijă
să se aplice pe întreaga cantitate de seminţe. Pentru a evita folosirea insecticidelor, nu se seamănă porumbul după porumb sau în terenuri proaspăt
desţelenite (lucerniere).
Lucrările de întreţinere a culturii
În tehnologia clasică a porumbului sunt necesare: 3-4 praşile mecanice între randuri şi 2- 3 praşile manuale pe rând. Primele 2-3
săptămâni după răsărire constituie faza critică în îngrijirea porumbului, iar praşilele se execută la intervale de 10-20 de zile în funcţie de apariţia
buruienilor, urmărindu-se ca lanul de porumb să fie menţinut curat. Adâncimea de lucru şi viteza de deplasare a agregatului la praşilele mecanice sunt
impuse de starea de vegetaţie a plantelor şi de dezvoltare a sistemului radicular dupa cum urmeaza : -la praşila I-a, 10-12 cm adâncime, viteza 4 km
/ora ; -la praşila a II-a, 7-8 cm adâncime, viteza 8-10 km /ora; -la praşila a III-a 5-6 cm adâncime, viteza 10-12 km /ora.
Pentru diminuarea gradului de infestare cu buruieni, se poate realiza o combatere chimică cu BASIS. Acest erbicid se aplică după
răsărirea plantelor de porumb, când acestea au 4 frunze, aplicându-se 0,8 – 1,0 l/ha. Există o gamaă foarte variată de substanţe de combatere a
buruienilor, dar în general, trebuie să cunoaştem buruienile ce apar pe terenul semănat cu porumb pentru a folosi cel mai adecvat erbicid. Dacă nu se
doreşte folosirea substanţelor chimice, atunci se va mări numărul de praşile manuale şi se va urmări ca porumbul să urmeze după o cultură care a
lăsat terenul curat de buruieni.
Combaterea dăunătorilor
În ţara noastră cel mai temut dăunător este gărgăriţa frunzelor de porumb. La porumbul cultivat 2-3 ani după el însuşi, densitatea
gărgăriţei poate depăşi 30 exemplare la m2 . Plantele sunt distruse de această insectă încă din faza de răsărire. Dat fiind faptul că această insectă
atacă mai multe specii de plante, porumbul nu trebuie semănat după floarea soarelui, fasole, soia şi sfeclă de zahăr. Rotaţia culturii constituie fără
îndoială o măsură fitotehnică de cea mai mare importanţă în combaterea gărgăriţei. Ca măsură chimică este cea menţionată la punctul “
Sămânţa şi semănatul” Un alt dăunător care apare în unii ani la porumb este sfredelitorul porumbului. Această insectă se întâlneşte în
mod frecvent atunci când avem în cultură porumb zaharat. În genral populaţiile de porumb din convarietatea indurat şi dentat sunt rezistente la acest
dăunător.
Recoltarea porumbului sub formă de ştiuleţi se face când umiditatea boabelor este cuprinsă intre 22-30 %, şi se observă stratul
negru care separă bobul de rahis (ciucălău).
Înmulţirea populaţiilor de porumb. Pentru obţinerea unei populaţii care să respecte structura genetică originală este necesar să
semene în spaţii izolate. Acest lucru semnifică faptul că fiecare populaţie trebuie semănată la o distanţă de 700m faţă de alt hibrid sau populaţie de
porumb. Dacă nu se respectă aceste distanţe de izolare, vor rezulta biotipuri deosebite de populaţia originală, iar în decurs de 2-3 ani se va obţine o
nouă populaţie care va fi total diferită de cea originală. Lucrările de îngrijire şi distanţele de semănat sunt la fel ca pentru consum.
Recoltarea se realizează la momentul otpim, când umiditatea seminţelor nu este mai mare de 20%. Se aleg ştiuleţii cei mai mari, care
au forma şi culoarea populaţiei originale. Se pun la uscat în podul casei, iar primăvara, înainte de semănat se desfac de pe ciucălău. Se îndepărtează
seminţele de la vârful şi de la baza ştiuletelui. Seminţele alese trebuie să fie sănătoase, neatacate de dăunătorii de depozit (gărgăriţa cerealelor, molia
cerealelor).
Pentru toate formele de orz, azotul se aplică primăvara. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 – 1/3), numai după premergătoare care
sărăcesc solul (floarea-soarelui, porumb, iarbă de Sudan). Azotul nu se aplică toamna pe solurile ușoare (nisipoase; luto-nisipoase), unde este ușor levigat în
timpul iernii, precum și atunci când doza aplicată este mică (sub 60-70 kg azot/ha).
Administrarea îngrășămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază. Îngrășăminte cu potasiu se aplică pe terenurile slab aprovizionate în acest element,
dându-se 80-100 kg/ha de potasiu pentru orzul de toamnă, cantitatea care se aplică la arătură sau este încorporată cu discul la pregătirea patului germinativ.
Printr-o fertilizare completă, în care intră și îngrășămintele cu potasiu, chiar și pe soluri bine aprovizionate cu acest element, se asigură o mai bună rezistență la
cădere a orzului.
Epoca de semănat a orzului este cu circa 5 zile înaintea grâului (între 15 septembrie – 10 octombrie), pentru ca plantele să intre în iarnă bine
înrădăcinate şi călite. Semănatul mai timpuriu determină o dezvoltare prea puternică a plantelor până la intrarea în iarnă, favorizând atacul de fuzarioză,
făinare și viroze, iar întârzierea duce la scăderea rezistenței la ger a plantelor. În condiții de irigare (având asigurată umiditatea de răsărire), epoca optimă de
semănat a orzului se situează între sfârșitul lunii septembrie și prima decadă a lui octombrie.
Tavălugitul se face imediat după semănatul orzului
Tăvălugitul după semănat se realizează mai ales în toamnele secetoase cu tăvălugul inelat. Tăvălugitul după semănat poate constitui o lucrare favorabilă
răsăririi numai când solul din jurul semințelor nu este prea uscat.
La orzul de toamnă se execută controlul semănăturilor toamna si iarna, eliminarea excesului de umiditate în toamnă și primavară și celelalte lucrări de
întreținere la desprimăvărare în funcție de starea culturii (fertilizare, tăvălugire).
Pentru combaterea bolilor foliare între care făinarea și sfâșierea frunzelor, se folosesc fungicide aplicate în două faze primul tratament la apariția
atacului, iar al doilea în faza de burduf înspicare. Principalele boli ale orzului sunt: făinarea – Erysiphe graminis, rugina – Puccinia graminis, fuzarioză – Fusarium
graminearum.
Primul tratament trebuie să se realizeze la înfrățire, el limitează o serie de boli cum ar fi: ruginia, făinarea, bolile coletului. Al doilea tratament
recomandat este să se realizeze în faza de burduf și limitează atacul de făinare, rugină, septerioză, iar al treilea tratament la apariția spicului și prin acest
tratament se combat bolile spicului (fuzarioza și înnegrirea). În soluția tratamentelor 2 și 3 se adaugă si un insecticid.
Recoltarea orzului
Recoltarea orzului se face cu combina reglată pentru această plantă. Recoltarea începe la coacerea deplină, când umiditatea boabelor este sub 16 –
17%. Întârzierea recoltatului provoacă mari pierderi datorită ruperii spicelor și a scuturării boabelor.
Orzul pentru malț nu se recoltează la umiditate mai ridicată de 15%, deoarece numai astfel se asigură o mare capacitate germinativă a boabelor. Cu
toate acestea, dacă recoltatul se face, totuși la umiditatea boabelor peste 15%, se trece imediat la uscarea acestora până la umiditatea de păstrare (14%). Orzul
de toamnă se coace cu 7 – 10 zile înaintea grâului. El trece foarte repede în „răscoacere”, așa încât pericolul pierderilor, dacă se întârzie recoltarea, este mai
mare decât la grâu.