Merinde duhovnicesti de la Parintele Melchisedec Velnic,

de la Manastirea Putna
Parintele Melchisedec Velnic, staretul Manastirii Putna, in vara anului 2012 a tinut un
cuvant plin de invataminte duhovincesti unor tineri veniti sa-l cerceteze, flamanzind nu
numai de cuvinte ceresti, ci si de a fi in prezenta unor oameni ce intrupeaza aceste
cuvinte si invataminte crestin ortodoxe.

Parintele i-a poftit in cerdacul sau, de unde se poate vedea batrana Manastire Putna si,
dupa binecuvantarea data fiecaruia, pomenindu-le numele cu caldura, a inceput sa
depene invataminte despre smerita cugetare, despre smerenie si iubire,
despre nejudecarea aproapelui si rabdare, despre cum sa depasim starea de nepasare
sufleteasca - toate in duhul marilor si Sfintilor Parinti, si asa cum se poate vedea in cele
ce urmeaza.

Despre smerita cugetare

[...] Sa stiti, Parintele Iulian de la Prodromu, un om deosebit, bun, duhovnicesc, la care

m-am dus pentru un cuvant duhovnicesc, a iubit smerita cugetare. La fel si Parintele
Dionisie de la Colciu - la care m-am dus prima data in `93, mai apoi in `97, si pe urma
in 2003. Am fost la Parintele Dionisie si aveam o multime de probleme. I-am spus:
"Parinte nu mai am rabdare, parca nu ma mai inteleg cu obstea. Stiti asa, sunt
Parinti care vor permanent ceva mai mult. Ca toti fug de ascultare, de taierea voii,
vor sa se roage, sa aibe Rugaciunea lui Iisus dar fara smerenie - ceea ce nu se
poate". Si i-am spus: "dati-mi un cuvant despre rugaciune". Si mi-a spus doua cuvinte
despre rugaciune care a legat-o imediat de smerenie. Zice: "rugaciune fara smerenie
nu exista. Noi monahii trebuie sa dobandim smerita cugetare". Si mi-a vorbit vre-o
zece-cincisprezece minunte despre smerita cugetare: ce este smerita cugetare - care
este o harisma data de la Dumnezeu. Pe el l-am auzit prima data spunand ca aceasta
este o harisma. Si, din smerita cugetare le dobandim pe toate celelalte. Si cand ma
mai supar cu un calugar, si nu vrea sa faca ascultare, stiti, asa, ii pun cuvantul Parintelui
Dionisie. Zice: "daca ai smerita cugetare ai toate bunatatile". Si daca ai smerita
cugetare nu mai gasesti pricina la nimeni, nici la conducator, nici la staret, nici la
absolut nimeni. Zici ca traiesti intr-o permanenta bucurie si tot binele din lume il
pui pe seama bunatatii lui Dumnezeu, iar tot raul din lume il pui pe seama
pacatelor tale, si in felul acesta nu mai ai timp sa judeci, iar cine nu judeca nu va fi
judecat.

Parintele Iachint Unciuleac:

"oamenii se iubesc cand se cunosc si se cunosc cand se iubesc"

Parintele staret Iachint avea un cuvant. Aici la Putna, a fost staret inaintea mea Parintele
Iachint Unciuleac timp de cincisprazece ani, din 1977 pana in 1992, iar ca vietuitor al
Manastirii a fost din 1956. A intrat la Sihastria si a venit la Putna, trimis de Mitropolitul -
pe atunci - Iustin. (Era Patriarh Iustinian, care voia o reorganizare a manastirilor. Pe
Patriarhul Iustinian nu-l putem invinui ca ar fi facut ceva impotriva Bisericii si a
monahismului, caci el a sprijinit Biserica si monahismul cat a putut de mult.) Si Iustinian,
in plin comunism, voia sa reorganizeze manastirile. Si l-a trimis de la Sihastria
pe Parintele Dosoftei Morariu - poate nu ati auzit de el: un mare Parinte si carturar,
mare teolog, dar mai intai de toate un mare traitor, care era si bun prieten de calugarie,
si frate, cu Parintele Cleopa. Si el a fost trimis de la Sihastria la Slatina, si de la Slatina a
fost trimis la Putna. Parintele Dosoftei Moraru a fost ca staret, iar Parintele
Unciuleac ca vietuitor, si ei toti au venit ca sa reorganizeze Putna. Si Parintele
staret Iachint ne spunea acest cuvant - ca de-aici am plecat -, zicea ca: "oamenii se
iubesc cand se cunosc si se cunosc cand se iubesc".

"Rabdare fara smerenie nu exista, nici dragoste fata de aproapele

iarasi nu exista fara de smerenie"
Un crestin ortodox acolo unde este el atrage darul, bunatatea si milostivirea lui
Dumnezeu, prin tot ceea ce face acolo, prin viata lui, prin cumintenia lui, prin
seriozitatea lui, prin demnitatea lui. Desigur daca nu le are, tot din cand in cand mai
vine cate o vorbuta care-l mai trezeste.
Rabdare si iar rabdare! Dar rabdare fara smerenie nu exista, nici dragoste fata de
aproapele, iarasi, nu exista fara de smerenie.

Este un cuvant din Pateric. Mai intai de toate ma prinsese grija ca nu ploua. Si uite, vezi,
ca e o situatie grea in intreaga tara. Si zic: "Doamne, da-mi si mie un cuvant". Si deschid
Patericul si vad un cuvant de la un Parinte de acolo. Zice ca au plecat niste Parinti de la
o manastire la alta. Si noaptea, cand a vrut sa iasa un pic pana afara, unul din fratii care
erau veniti si caruia ii era frig, a vazut pe un Parinte ca avea doar o rogojina. Si jumatate
o pusese pe dedesubt si jumatate pe deasupra. Si tremura tot de frig, si se ruga cu voce
tare. Zicea: "Doamne iti multumesc ca nu sunt in temnita, ca nu sunt cu picioarele
in butuci, ca pot sa ies si sa le misc. Multumescu-Ti pentru toate acestea pe care
mi le-ai dat" Si, acesta care aude, se duce si ii cheama pe toti fratii si le spune pentru
folosul lor: "sarac fiind avea numai o rogojina si cu toate astea multumea lui
Dumnezeu".

Si asa mi-a dat Dumnezeu raspuns: in toate sa multumim lui Dumnezeu, fara cartire,
caci cat ne da Domnul atata e bun. Si acesta a fost cuvantul 14 despre rabdare. Si, in
cuvantul 16, tot acolo, din capitolul despre rabdare, a fost intrebat un Parinte: "Parinte
cum de nu te-ai trandavit niciodata-n viata ta?". Si el spune: "m-am straduit ca
permanent sa am inaintea ochilor moartea". Adica in fiecare zi sa cugeti la moarte.
Si, avand cugetarea la moarte, sigur ca atuncea nu mai ai timp sa trandavesti,
pentru ca atuncea timpul este pretios. Timpul pe care ni l-a dat Dumnezeu e
pretios.Cat e? De aici pana aici. Stiu cand m-am nascut, dar nu stiu unde e finalul,
deci nu e timp de pierdut, nu-i timp de trandavie.

Sfaturi de la Parintele Zaharia Zaharou

cand intram in nepasare sufleteasca, in nelucrare

Parintii nostrii de alta data spuneau ca cei care vroiau sa devina monahi erau obligati sa
cunoasca Evangheliile pe dinafara. De ce? Pentru ca cuvintele Evangheliilor sa fie
cuvintele lor. Iar Parintele Zaharia Zaharou, ucenicul Parintelui Sofronie de la Essex, a
fost pe aici prin toamna, anul trecut, si, dupa aceea, noi i-am trimis niste intrebari. Si
cineva i-a pus intrebarea: "Atunci cand intram in nepasare sufleteasca - in nelucrare
adica-, intram intr-o stare de necredinta, si vedem, ca ne ducem la spovedanie si
spunem: Parinte nu mai simt nimic, sunt atat de impietrit, atat de nepasator, ce sa
fac?"La o astfel de intrebare Parintele Zaharia Zaharou raspunde:
Mai intai de toate primul leac este smerenia. Hristos ce ne-a spus prin gura Apostolului
Petru? Zice: "Dumnezeu celor smeriti le da har, iar celor mandri le sta
impotriva"[Iacov 4, 6; vezi şi Proverbe 3,3 4; I Petru 5,5].

Al doilea, zice: "sa citim Sfintele Evanghelii pana ce cuvintele Evangheliei devin
cuvintele nostre". Si eu cand am auzit cuvantul asta m-am dus cu gandul la primii
Pariniti, Parintii nostrii de altadata care nu depuneau voturile pana nu cunosteau
Evangheliile pe dinafara. Pana ce cuvintele Evangheliei devin cuvintele tale - adica
iti vin de la sine, traiesti cuvantul. Si-ti da Dumnezeu cuvantul de fiecare data, iti
da un raspuns. Ai o incercare, o ispita, si Dumnezeu iti da cuvantul cum sa
procedezi.

Al treilea lucru, zice Parintele Zaharia, este rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase,
miluieste-ma pe mine pacatosul", si sa zici asta din toata inima. Si chemand
numele Lui, Hristos devine realitate, prezenta vie, vine si te asculta. Si asa este.
Strigi o data, strigi de doua ori, si nu se poate ca Hristos sa nu vina, sa fie prezenta vie,
reala, inlauntrul nostru.

Si ultimul este spovedania si impartasania, comuniunea cu Hristos euharistic. Stiti

cuvantul Sfantului Teofilact al Bulgariei, care zice ca atunci cand trupul tau se face
una cu Trupul Lui, zice ca toate ale tale se sfintesc. Si asta s-o facem cu smereinie,
cu pocainta si cu binecuvantarea duhovnicului, ca daca e binecuvantarea
Preotului nu-i bai. Si stiti ca e intrebarea: daca sa te impartasesti des sau rar. Si
raspunsul este: "sa te impartasesti ori de cate ori iti spune duhovnicul". Asta e cel
mai bun raspuns.

Daca judecam si daca mai tinem minte si raul atunci este chin
sufletesc
A te smeri inseamna sa-ti infrunti vointa ta, ca asta inseamna a te smeri. Zice un
Parinte la Pateric: "uite, in timpul rugaciunii mi s-a intamplat asta si asta". Parintele
asculta pe ucenic si zice: "da, daca nu te pui pe tine mai prejos decat toata zidirea, n-
ai facut nimic". Cel mai usor putem scapa de mandre, nejudecand. Sa nu
judecam. Prima data sa ne pazim de judecata. Daca judecam si daca mai tinem
minte si raul atunci este chin sufletesc. Daca te-ai lasat biruit de astea doua, de
judecata si de tinerea de minte a raului, atunci - iertati termenul-, te calaresc toti
dracii.

La Emilianos Simonopetritul se gaseste un cuvant foarte frumos in Cateheze, Vol.

I despre usuratatea silintei si silinta usuratatii, dar sa-l citesti dupa ce te-ai spovedit,
ca e o invatatura foarte adanca. Dumnezeu e atat de aproape, e atat de accesibil, e
langa noi, e in noi, dar numai noi nu stim cum sa lucram.
"Sa ne straduim in fiecare zi sa facem din viata noastra o sarbatoare"
Sa pazim Poruncile lui Dumnezeu si sa avem inima buna.Paganii din fire fac cele ale
legii. Sa alegem de fiecare data ce este bun si sa ne straduim in fiecare zi sa facem
din viata noastra o sarbatoare.

Asa spunea Parintele Arsenie: "sa facem din viata noastra o zi de sarbatoare". Si
asa este. Viata nostra este atat de frumoasa in Hristos si noi facem calvar din ea
prin neatentia noastra, prin neluarea aminte. Si ne lasam biruiti de diferite
prostiute, lasam sa intre nintica dusmanie, nintica ura, nintica tinere de minte a
raului, asa, nepaza mintii, si pierdem toata bucuria intalnirii cu Hristos. Si e atat de
frumos cand esti cu Hristos, nu-i asa?! Sa paziti buna randuiala, ca daca paziti buna
randuiala o sa fie viata voastra o sarbatoare.

Si in fiecare zi sa stiti sa faceti o bucurie cuiva. Si daca am stiut sa fim o bucurie

pentru cei din jur, atunci si Hristos se bucura de noi.

"Daca ne smerim un pic avem arme, caci smerenia este cea care
rezolva toate"
Vrasmasul lupta. Arme avem. Daca ne smerim un pic avem, caci smerenia este cea
care rezolva toate. Una din virtutile, pe care ortodoxia de astazi o ocoleste, este
importanta lacrimilor. Este o carte care se numeste Teologia lacrimilor sau plansul
la Sfintii Parinti. Cat de important si cat de frumos este tanguirea aceea, frangerea
inimii. Daca reusesti sa ajungi la acea plangere, e o astfel de stare cand nu poti sa
tii minte raul.

Viata noastra este usoara si Hristos nu ne cere mult, ne cere putin. E greu cand e
mandrie, inchipuire de sine, slava desarta si cand ne lasam biruiti de judecata, de
tinerea de minte a raului.Atuncea intr-adevar, jugul este greu, povara este grea,
dar atata timp cat te smeresti si ai smerita cugetare, Dumnezeu iti ajuta si cu
Hristos este usor. Nu-i asa? El ne-a spus: Luati jugul Meu ca este bun si povara mea
este usoara. Care-i jugul lui Hristos?

E un Parinte care a fost intrebat: "da ce-i smerenia?". Si el a spus: "a, pai, ca sa
vorbim despre smerenie trebuie sa vorbim despre Hristos - ca asa spune Sfantul
Isaac Sirul-, iar ca sa vorbesc despre Hristos trebuie sa vorbesc despre smerenie".
Spune Sfantul Isaac Sirul ca "smerenia ne-a adus-o Hristos din cer", si atuncea, stiti
foarte bine de la Sfintii Parinti care este vesmantul dumnezeirii: smerenia.

Ce-nseamna jertfa? Sa te jertfesti pentru aproapele, sa iesi din egoismul tau, sa

iesi din mediul tau. Si ca sa iesi din mandrie, prima data sa incerci sa te vezi pe
tine, sau daca ai vazut o greseala la aproapele, cum ne invata Sfintii Parinti, sa
spunem: "astazi a gresti el, se va cai si se va mantui. Maine voi gresi eu, nu voi
mai avea timp de pocainta si ma voi osandi. Care-i mai rau? El sau eu? Eu!" Si in
momentul acela cand ti-ai pus moartea inaintea ochilor si te-ai gandit asa, atuncea
iti piere cheful de a judeca pe cineva. Asta e un prim pas, un exemplu, si daca ne
sarguim, sa ne silim. Nu este greu.

Inger pazitor si bucurie! Sa ne straduim sa-L avem pe Hrisots cu noi si atunci va fi

viata noastra o sarbatoare si pentru cei din jur va fi o bucurie.