Sunteți pe pagina 1din 2

Yu Hua

„Cronica unui negustor de sânge”


Yu Hua, născut în aprilie 1960 în Hangzhou, provincia Zhejiang, este considerat a fi unul dintre
cei mai impunători scriitori de ficţiune postmodernistă din China contemporană, fiind primul
scriitor chinez căruia i s-a decernat, în 2002, prestigiosul James Joyce Award. Acesta s-a născut
într-o familie de medici, fapt ce i-a influenţat atât viaţa profesională, la început, cât şi opera,
ulterior – vreme de cinci ani, a profesat ca dentist, însă ulterior a abandonat această calea în
favorea scrisului, scris care a fost conturat întocmai în urma apropierii sale din copilărie cu
morbidul ce se regăseşte în domeniul medical.
Începând cu 1990, Yu Hua s-a consacrat romanului, publicând cinci mari opere, şi anume „În
viaţă” (1993) – probabil cea mai importantă dintre scrierile sale, „Cronica unui negustor de
sânge” (1995), „Fraţii” (2005), „Strigăte în ploaie” (2007) şi „A şaptea zi” (2013).
„Cronica unui negustor de sânge”, roman publicat în 1995, se axează pe destinul şi viaţa
familială a protagonistului, Xu Sanguan, tipul muncitorului chinez. Acţiunea este plasată în timp
între anii 1950 şi 1980, de la începuturile Republicii Populare Chineze şi până după Revoluţia
Culturală, tratând, într-un scenariu ficţional, realitatea Chinei aflate sub conducerea lui Mao
Zedong. Aşadar, limbajul romanului este unul simplu, funcţia estetică nu pare să primeze,
accentul căzând pe acţiunea propriu zisă şi implicaţiile acestea, întrucât textul reuşeşte întocmai
să reconstruiască veridic cei mai grei ani din perioada Chinei maoiste. În plus, toată această
poveste dezvăluie „drama ‚omului nou’ încă ataşat de vechile credinţe”.
În primele capitole ale romanului, acţiunea cade pe Xu Sangun la vârsta de douăzeci şi ceva de
ani, în sânul familiei sale. Aflăm că tatăl său a decedat, iar mama sa l-a părăsit. Încă din primul
dialog al textului, dintre Xu Sanguan şi bunicul său, este introdusă ideea de vânzare a sângelui.
Conform oamenilor din mediul rural, cel care vinde sau donează sânge este sănătos şi, mai mult
decât atât, eligibil pentru căsătorie - „În locurile astea, bărbaţii care nu şi-au vândut sângele nu
sunt în stare să-şi ia nevastă”. Astfel, Xu se hotărăşte să îşi vândă şi el sângele şi are parte de
prima experienţă de acest fel, alături de alţi doi tineri, deja experimentaţi. Procedura medicală
necesită o anumită pregătire, şi anume evitarea consumului de alimente şi diluarea sângelui prin
consumul excesiv de apă. După aceasta, donatorii servesc „un platou cu ficat de porc prăjit şi
două păhărele de rachiu galben de orez” încălzit.
Aflându-se în posesia unui număr consisten de bani, Xu Sanguan se hotărăşte să se însoare şi îi
atrage atenţia o tânără frumoasă care îşi câştigă existenţa în oraş vânzând gogoşi, Xu Yulan. Deşi
aceasta avea un alt pretendent, He Xiaoyong, Xu îl convinge pe tatăl său să îi ofere mâna,
aducând drept motiv coincidenţa numelui de familie, ceea ce ar însemna că moştenitorii lor vor
duce mai departe atât numele lui Sanguan, cât şi cel al familiei lui Yulan. Deşi la început Xu
Yulan nu este fericită în legătură cu decizia luată de tatăl său, cei doi ajung să se căsătorească şi
să întemeieze o familie, aducând pe lume trei băieţi, pe nume Yile, Erle şi Sanle, în traducere
„Prima bucurie”, „A doua bucurie” şi „A treia bucurie”. Traiul lor este decent şi lipsit de
incidente, până în punctul în care oamenii încep să observe că primul lor fiu, Yile, nu i se
aseamănă deloc lui Xu Sanguan. Deşi la început acesta caută să gasească trăsăturile sale pe
chipul fiului său, află ulterior că Xu Yulan i s-a dăruit lui He Xiaoyong şi că, de fapt, Yile este
fiul acestuia. În ciuda reacţiei sale violente, bunătatea sufletului său reiese din faptul că acesta
continuă să îl crească pe Yile ca fiind fiul său.
Un pasaj care personal m-a marcat, se referă la fiul cel mic, Sanle, pe care întreaga familie îl
expulzează continuu dintr-o parte în alta. Descrierea hoinăritului său este, din punctul meu de
vedere, plin cu o încărcătură emoţională aparte, demonstrând cum, chiar şi prin cuvinte simple,
Yu Hua este capabil să transmită stări şi emoţii puternice, chiar în lipsa dialogului.
Incidentul care schimbă cursul acţiunii îi are în prim plan pe cei trei fii, în special pe cel mare,
Yile. Sanle iscă un conflict cu un alt băiat de seama lui, apoi fraţii fiecăruia din ei sunt implicaţi,
iar Yile ajunge să îi spargă capul celuilalt frate mai mare, cel din urmă fiind spitalizat. Întrucât
fierarul Fang, tatăl victimei, nu îşi mai permite să suporte costurile tratamentului, îi cere lui Xu
Sanguan să plătească pentru greşeala fiului său. Acesta este momentul când Sanguan se dezice de
Yile, nemairecunoscându-l precum fiul său, aratând către He Xiaoyong ca responsabil de plată.
He, căsătorit la rândul său şi cu două fete, refuză să îşi asume responsabilitatea şi, astfel, se naşte
un nou conflict în universul ficţional. Fierarul Fang ajunge la concluzia că, deşi băiatul nu este
recunoscut de niciunul dintre bărbaţi, Yulan este cert mama sa, aşa că decide să îi confişte
bunurile pentru a le vinde şi obţine suma necesara pentru plata tratamentului băiatului său.
Aflat în această postură, Xu Sanguan îşi aminteşte de posibilitatea vânzării de sânge şi acceptă,
după zece ani, să se întoarcă la centrul de recoltare. Acest fapt accentuează, din nou, partea bună
a caracterului său, întrucât deşi se dezice de Yile la început, ajunge să facă un nou sacrificiu
pentru familia sa. Cu banii câştigaţi reuşeşte să recapete bunurile căminului lor, însă acest lucru
ne pune în faţă cu două concepţii diferite – a lui si a soţiei, Yulan. Aceasta îşi critică soţul într-un
fel în care nu o mai făcuse pe tot parcursul căsniciei lor, afirmând că sângele este cel mai de preţ
lucru al omului, iar vânzarea lui este nepermisă –
„De când eram mică, tata îmi spunea că sângele l-am moştenit de la strămoşi. Un om poate să
vândă gogoşi, poate să-şi vândă casa, să-şi vândă pământul, dar sângele nu are voie să-l vândă.
Chiar dacă-şi vinde trupul, tot nu poate să-şi vândă sângele, fiindcă dacă-şi vinde trupul, se
vinde pe sine, dar dacă-şi vinde sângele, atunci îşi vinde strămoşii. Xu Sanguan, tu ţi-ai vândut
strămoşii!”