SEF LUCRARI DR.

LILIANA SAVIN
 Generalitati

Agentul microbian ajuns la nivelul osului sau intr-o cavitate

articulara poate determina un proces inflamator
reactie a tesutului conjunctiv situat, fie in maduva osoasa si
canalele Havers (medulohaversita), fie la nivelul sinovialei
(sinovita).

Infectiile cu germeni banali: clasificare

Osteite/ Osteomielite
Artrite/ osteoartrite
 Osteitele
Osteita defineşte infecţia osoasă produsă prin inoculare
directă (exogenă) cu agenţi piogeni la acest nivel cel mai
adesea prin fracturi deschise sau iatrogen.
1. Osteitele acute
- infecţia osoasă ce debutează la mai putin de 4 săptămâni de la
momentul inoculării sau care este simptomatică de mai puţin de
4 săptămâni.
- complicatii ale fracturilor deschise
- complicatii ale interventiilor
chirurgicale
- colonizarea secundara a hematomului
- contaminarea directa a plagii cu
germeni banali.
 Osteitele acute
• Etiologie: agentul patogen cel mai des incriminat este
Stafilococcus Aureus.
• Localizarea: epifizară, metafizară sau diafizară în funcţie de locul
inoculării.
• Examen clinic:
– Abces cutanat ±.
– Febră 39º.
– Edem lucios cu tumefacţia părţilor moi.
– Semne inflamatorii:
rubor
dolor
calor
tumor (deformarea zonei).
 Osteitele acute
• Examen de laborator:
- Examenul bacteriologic din proba prelevată indică agentul patogen
şi sensibilitatea sa la antibiotice.
- Probe inflamatorii (VSH, CRP, Fibrinogen) crescute.
- Hemograma: leucocitoză, ± anemie
Tratament:
• Tratamentul medicamentos antibiotic poate fi:
– Profilactic -antibiotice cu spectru larg preoperator sau imediat după
producerea unei fracturi deschise.
– Curativ prin administrarea de antibiotice conform antibiogramei în
doze eficiente şi pentru perioade lungi de timp

• Tratament ortopedic prin imobilizare în atele/aparate gipsate.

• Tratament chirurgical prin drenajul colecţiei purulente,

necrectomia ţesuturilor devitalizate şi îndepărtarea corpilor străini
dacă este cazul.
 2. Osteitele cronice

• Este infecţia osoasă ce trenează de mai mult de 2 luni şi care

prezintă în antecedente un istoric de osteită acută cu semne de
cronicizare.
- Intarziere in consolidare sau pseudartroza aparent inexplicabila

Tipuri de osteită cronică în funcţie de gradul de afectare osoasă:

• Osteită superficială cu afectarea suprafeţei externe a corticalei.

• Osteită medulară în care procesul infecţios atinge canalul medular
• Osteită localizată unde doar o parte a cortexului este interesată
 2. Osteitele cronice
Examenul clinic relevă prezenţa semnelor de
cronicizare:
- Prezenţa unei fistule cronice (secretantă)
- Plăgi atone suprainfectate.
- Tegument cu tulburări trofice şi
hiperkeratinizare locală.
- Edem cronic.
- Hipotrofie cu hipotonie musculară şi
redoare articulară adiacentă.
- Transformare epiteliomatoasă a fistulei.

Examenul de laborator nu este relevant

- probele inflamatorii pot fi crescute sau
normale (cresc însă în puseele de acutizare ale
bolii)
 2. Osteitele cronice

Examenul radiologic:
• Calus osos voluminos dar fragil (calus osteitic).
• Prezenţa de geode şi sechestre înconjurate de
zone de osteocondensare (remaniere osoasă).
• Deformarea anatomiei locale prin expansiunea
calusului.
• Uneori pseudartroză cu diastazis interfragmentar.
• Osteoliză periimplant dacă acesta este prezent.
Fistulografia: Constă în marcarea cu substanţă
radioopacă a traiectului fistulos şi vizualizarea
acestuia radiologic.
Adesea traiectul fistulos poate comunica cu un
sechestru (cavitate).
 2. Osteitele cronice
Tratamentul osteitei cronice se bazează pe
5 principii:

• Excizia ţesutului necrotic şi a corpilor străini

(debridarea) si extragerea materialului de
osteosinteză existent
• Stabilizarea fracturilor asociate sau a
pseudartrozelor.
• Asigurarea acoperirii cu ţesuturi moi a
zonelor osoase expuse.
• Tratamentul cavităţilor libere restante
- perle polimetilmetacrilat (PMM) ce
eliberează lent antibiotic local.
• Antibioterapie eficientă i.v. de lungă durată,
conform antibiogramei
 OSTEOMIELITELE
Infectie hematogena a osului şi măduvei , cu germeni patogeni
(stafilococ auriu) localizata in metafiza oaselor lungi la copii si
adolescenti.

1. Osteomielita acuta a copilului si adolescentului

- produsa frecvent intre 5 si 15 ani
- Sex: B / F = 4 / 1

Etiopatogenie:
Etiologie – 90% Stafilococcus aureus,
- Streptococcus pyogenes, Escherichia coli, Haemophilus influenza,
Neisseria meningitidis sau rar polimicrobian
- poarta de intrare: cutanata, otica, amigdaliana, digestiva, urinara.
-bacteriemie
bacteriemie cu localizare in metafiza oaselor lungi
lungi,, cu circulatie
sanguina lenta
lenta..
 Osteomielita acuta a copilului si
adolescentului
Anatomie patologica: evolueaza in 2 faze:

- faza congestiva (0-48 ore)- proces

inflamator acut
- faza de supuratie
supuratie: medulita cu
microabcese
- spre periost (abces
abces subperiostic
subperiostic)
Decolează periostul, distruge vascularizaţia
endostală şi periostală
- spre canalul medular
- cartilajul de crestere: bariera
naturala -> distrugere -> artrita supurata
La copil poate produce decolare epifizară cu
tulburări de creştere
 Osteomielita acuta a copilului si
adolescentului
Anatomie patologica
- tromboza vasculara -> necroza osoasa ->
sechestre
- osteoscleroza si osteocondensare a
osului in jurul zonei sechestrate.
 Osteomielita acuta a copilului si
adolescentului
Simptome:
- debut brutal cu: febra, frison, tahicardie, tahipnee,
agitatie, oligurie.
-palparea metafizei distale a femurului este
dureroasa, sau durere spontana
- tumefactie locala, circulatie colaterala, tegumente
calde, impastate, fluctuenţă subcutanată,
impotenţă funcţională, poziţia antalgică, tardiv –
fistulă cutanată în regiunea afectată
Laborator:
- leucocitoza cu polinucleoza
- hemoculturi pozitive (60 %)
- VSH crescut
- urocultura pozitiva
- examenul bacteriologic din lichidul de puncţie
subperiostală sau medulară : stafilococ auriu (cel mai frecvent)
 Osteomielita acuta a copilului si adolescentului
Imagistica: Rx:
- initial semne minime sau absente
- dupa 14 zile: rarefacţie osoasă
metafizară, - zone radiotransparente
de dimensiuni mici, neregulate
(rarefacţie insulară)
- dupa 20 zile: osteogeneza
periostală (reactie periostala) –
dedublarea corticalei osoase,
- vizibile sechestrele osoase sub
forma unor zone de transparenţă
scăzută ce au întinderi variabile de la
mici zone subţiri (lamele) până la
zone întinse din diafiză cu margini
neregulate.

Scintigrafie: Se pozitivează dupa 24 - 48 de ore

 Osteomielita acuta a copilului si
adolescentului
Tratament: instituit de urgenta !!
- antibioterapie in doze masive prelungita, 4 – 6 sapt, sau pana la
normalizarea probelor biologice (VSH, leucograma, CRP, fibrinogen)
- se folosesc penicilinele semisintetice (ampicilină, oxacilină,
amoxicilină) fie singure fie asociate cu un aminoglicozid (gentamicină,
streptomicină kanamicină, amikacină) sau cu cefalosporine
(ceftriaxonum)
- tratament adjuvant: reechilibrarea hidroelectrolitică, regim dietetic
hiperproteic, hipercaloric, vitamine precum şi corectarea anemiei

Tratamentul ortopedic:
– efect antalgic şi terapeutic major prin imobilizarea segmentului
anatomic afectat pentru a scădea fluxul sanguin în vederea
limitării diseminării infecţiei (minim 3-4 săptămâni ► câteva luni
în funcţie de evoluţia leziunilor osoase)
 Osteomielita acuta a copilului si
adolescentului
Tratamentul chirurgical :
• puncţionarea şi drenajul abcesului
subperiostal si introducerea de
antibiotice local.
• excizia membranei periostale
devitalizate in cazul afectării
periostale când puroiul este
grunjos, dens, cu sfaceluri şi nu
poate fi evacuat prin puncţie
• efectuarea de orificii de trepanaţie
pentru drenajul colecţiilor
purulente şi îndepărtarea prin
chiuretaj a sechestrelor in cazul
afectării osoase
 2. Osteomielita acuta a nou-născutului şi
sugarului
• Entitate clinico-evolutivă separată
datorită anatomiei diferite de la această
vârstă unde vascularizaţia diferită de la
nivel epifizo-diafizar permite
comunicarea zonei epifizare cu cea
metafizară prin cartilajul de creştere.

Forme clinice:
Forma streptococică: rar întâlnită, debut brusc cu febră mare.
Formele apiretice: diagnostic tardiv, deseori abcesul este primul
semn.
Formele cu artrite: forme septicopioemice cu determinare
articulară
 3. Osteomielita acuta a adultului
Particularitati:
- sudura cartilajului articular favorizeaza comunicarea intre metafiza
si epifiza cu risc de artrita supurata mai frecvent
- localizare preponderent diafizara, fara abces subperiostic (periost
aderent) - diseminare in ţesuturile moi ale agentului patogen
- clinic: debut polimorf, cu stare febrila sau subfebrila prelungita
- Rx: imagine osteolitica limitata de o zona sclerotica
– abces central osos - impune diagnosticul diferenţial cu
osteomul osteoid ca imagine radiologică
->aspect tipic de osteomielita cronica, forma continuata a
osteomielitei acute nediagnosticata si netratata corespunzator
 4. Osteomielita cronica
a) Osteomielita cronica urmare a unei
osteomielite acute din copilarie
- evolutie cronica intrerupta de pusee acute:
durere, febra, fistulizare, retentie de puroi, urmate
de aparenta vindecare -> cronicizare -> complicatii
locale si generale (amiloidoza hepato-renala)
- local: tegument retractat, aderent, cianotic, sau
edematiat cu amiotrofie intinsa a membrului,
numeroase cicatrici retractile post-fistule sau de la
interventii chirurgicale anterioare
- rx: zona centrala de osteoliza bine circumscrisa
incadrata de o zona de osteoscleroza masiva
masiva,,
sechestru

- tratament: chirurgical -> excizia completa a

traiectelor fistuloase si a leziunilor infectate ale
partilor moi, trepanatie, chiuretaj, ablatia
sechestrului, instilatie-aspiratie cu antibiotice.
 4. Osteomielita cronica
b) osteomielita cronica de la inceput
-formă a bolii de sine stătătoare ce nu este precedată de debutul
zgomotos din osteomielita acută, nu prezintă fistule şi/sau
supuraţie dar menţine durerea ca simptom principal

osteomielita hiperostozanta si necrozanta

două procese:
- unul osteoformator cu hiperostoză periferică cu osificare periostală
ce formează teci groase şi dense dar casante (fracturi pe os
patologic)
- unul osteolitic cu necroză osoasă centrală cu sau fără supuraţie.
abcesul central al osului (abcesul Brodie
Brodie))
- cavitate (geodă) rotundă sau ovalară, relativ bine
delimitată (osteoscleroză), situată în metafiza
oaselor lungi (deseori tibie) cu un conţinut
purulent sau serosanguinolent
 4. Osteomielita cronica
abcesul osifluent cronic ( osteoperiostita albuminoasa Ollier
Ollier))
- situată diafizar, ingroaşă corticala care devine foarte opacă şi
deformează osul îngustând canalul medular.
osteita eburnanta sau osteomielita
cronica sclerozanta Garre
- formă rară determinată de stafilococ
- abcesul în părţile moi ce comunică cu
interiorul osului.
- conţinul purulent este alb, vâscos,
asemănător albusului de ou.
Radiologic – reacţie periostală tipică ce
impune diferenţierea de tumora Ewing.
 OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA
Mycobacterium tuberculosis- Robert Koch (1882 )
- pandemia HIV + crestere populatiei
imunocompromise
- la fiecare 15 secunde, cineva moare din cauza
tuberculozei, ea putand fi evitata si prevenita
( The Global Plan to Stop TB)
- 2002 - 30 milioane pacienti cu tuberculoza, din
care 1-3% TBC osteoarticulara
Mycobacterii atipice:
 Mycobacterium kansasii
 Mycobacterium avium intracellulare
(persoane imunocompromise)
 Mycobacterium fortuitum
 Mycobacterium marinum
 OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA
Infectie osteo-articulara cu transmitere hematogena, limfatica
sau prin contiguitate de la nivelul unui ganglion pulmonar
primar, renal sau digestiv

Factori predispozanti:
malnutritia
imunodeficienta
diabetul
saracia
igiena precara
varsta inaintata
 OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA
Generalitati

• diagnosticata si tratata in stadiile incipiente -90-95% din pacienti se

vindeca cu o functionalitate aproape normala
• monoarticulara sau este localizata intr-un segment localizat al
coloanei vertebrale (10% din pacienti prezinta leziuni multiple)
• Cheia tratamentului consta in chimioterapie prelungita (12-18 luni)
• Cand semnele si simptomele bolii nu dispar in 4-6 luni cu
chimioterapie neintrerupta, exista posibilitatea existentei unei forme
multirezistente la antituberculostaticele de linia I (5-10% din
pacienti)
 OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA
Tuberculoza vertebrala (spondilodiscita bacilara)= forma cea
mai comuna 50 % din cazurile de TB osteoarticulara

Alte localizari osteoarticulare: sold

genunchi
umar
tecile tendinoase
glezna
picior
cot
pumn
 OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA
Etiopatogenie:

Propagare: diseminare hematogena de la un focar activ sau latent

(frecvent pulmonar, ganglioni limfatici, alte viscere)

Invazie articulara:
- direct: vasele sinoviale – sinovita bacilara
- indirect: -leziuni epifizare (adult)
-leziuni metafizare (copil)
 erodeaza osul, ajungand in final in articulatie (distrugerea
cartilajului incepe in periferie)
 infectia poate porni din os sau membrana sinoviala, dar fiecare
o infecteaza rapid si pe cealalta

Leziuni bacilare: tesut de granulatie, eroziuni, necroza de coagulare,

reactie periostala si neoformare osoasa in jurul ariilor litice
 OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA
Ggl pulmonar primar,
visceral, limfatic

Cale hematogena,
limfatica,
Sinoviala contiguitate Epifiza/metafiza

Sinovita bacilara (I) Medulohaversita (I)

Osul subcondral

Distructie osoasa (II)

Remaniere osoasa (III)

 OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA
Semne clinice: sunt nespecifice!!!
Semne generale: Semne locale:
-Durere intensă articulara
– Scadere ponderală
-Edemul ţesuturilor moi periarticulare
– Anorexie -Tumefierea globală a articulaţiei
– Fatigabilitate -Impotenţă funcţională severă prin -
– Paloare limitarea mobilităţii articulare
– Subfebrilitate -Hipotonie şi hipotrofie musculară
-Poziţie antagică (flexie)
-Creşterea locală a temperaturii cutanate
-Circulaţie sanguină superficială vizibilă
-Tegumente albe, lucioase, destinse
(tumora albă de genunchi)
-Revărsat articular (reacţie articulară)
-Prezenţa abceselor reci subcutanat
 OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA
Examen de laborator:

Hemoleucograma: creştere moderata a leucocitelor şi a PMN, ± sdr

anemic, limfocitoză
Probe inflamatorii: VSH, CRP, Fibrinogen crescute
IDR la tuberculină – specificitate şi sensibilitate moderata (Testul
Mantoux (intradermoreactia)- reactie de hipersensibilizare de
tip IV)
OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA

Intradermoreactia la tuberculina – 2 u PPD

 OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA
Examen de laborator:

- Teste imunologice: ELISA, PCR

- Test QuantiFERON
- Examen bacteriologic din puncţia articulară şi
examinarea lichidului articular:
- examen direct (rar relevant)
- coloraţie Ziehl – Nielsen sau auramina
- culturi pe medii aerobe sau anaerobe- Loewenstein-
Jensen (4 saptamani)
- inoculare la cobai (6-8 săptămâni)
 OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA
Examen imagistic
Rx:
 obligatoriu
modificarile radiologice sunt evidente
dupa 4-8 sapt de la debutul
simptomatologiei
 specificitate redusa: nu diferentiaza
infectia tuberculoasa de cea cu piogeni
sau fungi
completat cu CT, RMN: pentru evaluarea
extensiei leziunilor si util pentru
abordarea chirurgicala
 OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA
Aspecte radiologice in osteoartrite:

• La debut: - modificări radiologice

minime
- edemul şi tumefacţia părţilor moi
periarticulare
- discretă opacifiere a spaţiului
articular din cauza exsudatului
purulent
- scăderea locală a densităţii osoase
(demineralizare)
 OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA
Aspecte radiologice in osteoartrite:
Perioada de stare:
-eroziuni şi distrucţii ale suprafeţelor
osoase
- pierderea contururilor osoase
- lărgirea spaţiului articular
-scăderea densităţii osoase (osteoporoză)
- aspect ”flu”
- luxaţii şi subluxaţii ca urmare a distrucţiei
articulare importante (ex.: subluxaţia
intracotiloidiană în OA bacilară de şold cu
ascensionarea femurului pe partea
afectată) (cifoza unghiulara- prabusirea
corpului supraiacent pe cel subiacent)
 OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA
Aspecte radiologice in osteoartrite:
Perioada de rezoluţie
(remaniere):
- reapariţia contururilor osoase
-conturi osoase neregulate,
- creşterea densităţii osoase
(osteocondensare perilezională)
- apariţia traveelor osoase
(trabecule) care traversează
articulaţia
- complicatii: artroza secundara
(pensarea interliniului articular),
anchiloza in pozitie vicioasa (bloc
vertebral in spondilodisita bk)
OSTEOARTRITA SPECIFICA (BACILARA)-
(BACILARA)-
TUBERCULOZA OSTEOARTICULARA
 Tratamentul in raport cu stadializarea OA
STADIU EX. CLINIC RADIOLOGIC TRATAMENT PROGNOSTIC
Chimioterapie
Demineralizare Recuperare
Mobilitate Imobilizare
I Sinovita Tumefactie cvasicompleta
prezenta > 75% Rar
parti moi a mobilitatii
sinovectomie
Std I + pensare
Chimioterapie Recuperare a
usoara a
Mobilitate Imobilizare mobilitatii in
II Artrita spatiului
prezenta 50- Rar limite
incipienta articular +
75% sinovectomie si functionale
eroziuni
debridare (50-75 % )
marginale
Std II + pensare
importanta a
Scaderea
spatiului Chimioterapie
III Artrita mobilitatii sub
articular + Rar debridare Anchiloza
evoluata 50% in toate
distructia articulara
planurile
suprafetelor
osoase
IV Artrita Scaderea
Chimioterapie
evoluata cu mobilitatii sub Std III + luxatii
Rar asanare Anchiloza
luxatii sau 25% in toate sau subluxatii
articulara
subluxatii planurile
 Tratamentul medicamentos OA
asigura vindecarea leziunilor osteoarticulare la pacientii ce nu
necesita tratament chirurgical
elimina riscul diseminarii miliare si meningeale
diagnosticul precoce si tratamentul corect vindeca fara
sechele articulare sau diformitati
prognosticul depinde de stadiul afectiunii in care incepe
tratamentul specific
Tratament primă linie: Tratament de rezervă:
- etionamidă
- izoniazidă (5-10 mg / kgcorp)
-Cicloserină
- pirazinamidă (10 mg / kgcorp)
- kanamicină
- rifampicină (10 – 15 mg / - capreomicină
kgcorp) - viomicină
-etambutol (25 mg / kgcorp) - acid paramino-salicilic (PAS)
- streptomicină (15 mg / kgcorp) - flurochinolone, aminoglicozide, etc
 Tratamentul medicamentos OA

Scheme terapeutice:
- Tratament iniţial: triplă sau cvadruplă asociere in regim 7/7- 2-
3 luni (7 zile pe săptămână) cu tuberculostatice de prima linie
- Tratament de consolidare: dublă sau triplă asociere 2/7 (2 zile
din 7) - 6 -12 luni (pana la normalizarea semnelor clinice si
biologice si aparitia semnelor de rezolutie radiologica)
- Recăderi sau rezistenţă la tratamentul iniţial: 5
tuberculostatice din care unul de rezervă la indicatia mediclui
pneumolog
- Scheme individualizate la intoleranţă la unul din medicamente
sau imunocompromişi.
 Tratamentul ortopedic
- Imobilizarea articulaţiei afectate în poziţie funcţională în aparat gipsat
sau prin repaus la pat timp de 2-3 luni.
- Vizează: - limitarea diseminării bacteriene prin scăderea aportului
sanguin local.
- scăderea inflamaţiei - scop antalgic.
- prevenţia instalării poziţiilor vicioase şi a fibrozei părţilor moi.

Sprijinul partial ajutat de cârje axilare: autorizat la 3 luni de la

inceperea tratamentului tuberculostatic;

Sprijinul integral si reluarea activitatii: permise numai dupa

stabilizarea procesului bacilar;
 Tratamentul chirurgical
În urmatoarele cazuri:
-articulaţii cu distrucţii osteocartilaginoase importante.
-abcese reci mari.
-deformări articulare.
-mycobacterii atipice sau rezistente la tratament
-medicamentos.
-diagnostic incert,
 Tratamentul chirurgical
- artrotomie
- sinovectomie parţială
- chiuretajul şi debridarea ţesuturilor afectate
- lavaj cu soluţie bactericidă şi/sau antibiotică
-sistem de instilaţie-aspiraţie continuă cu antibiotic sau perle
cu eliberare lentă de antibiotic.

În cazul abceselor reci se va practica puncţie proclivă,

drenajul şi chiuretajul acestora
Poziţiile vicioase deja instalate se vor corecta prin
osteotomii.
După vindecare (clinic, radiologic şi probe biologice) se va
reda funcţionalitatea articulaţiei afectate prin artroplastie totală
sau uneori prin artrodeze.
 Metode chirurgicale
 biopsie+sinovectomie+asanare
 excizie chirurgicala (focare juxta articulare)
+ debridare (sinoviala, sechestre, cavitati cu
cazeum)
 osteotomii juxta articulare (diformitati
fixate) + sinovectomie + debridare
 artrodeza in pozitie functionala (genunchi,
pumn, glezna, sold)
 rezectie artroplastica (cot)
 artroplastia totala (sold, genunchi, dupa
stabilizare + 3-5 luni de tratament
tuberculostatic postoperator)
 artrodeza vertebrala corectoare (distructii
osoase progresive sub tratament,
simptomatologie neurologica asociata)
Metode chirurgicale
 ARTRITA INFECTIOASA
Epidemiologie
- Invazie bacteriana directa sau indirecta (stafilococ auriu, haemophilus influenzae,
Escherichia Coli, Proteus)
- Plaga penetranta articulara, infiltratie locala, chirurgie articulara, abces osos de
vecinatate, diseminare sanguina de la un focar la distanta.

Patogenie
1. Faza de sinovita acuta
- Debut in membrana sinoviala -> reactie inflamatorie -> exsudat seropurulent
2. Faza de sinovita distructiva (distructie osteo-cartilaginoasa ireversibila)
- Exsudat seropurulent erodeaza si distruge cartilajul prin enzimele eliminate de
bacterie si de sinoviala inflamata
- Faza ireversibila -> vindecare su sechele: distructia epifizelor la copil, ocluzie
vasculara cu necroza cartilajului de crestere la adolescent, distrugerea cartilajului
articular la adult.
 ARTRITA INFECTIOASA
Simptomatologie: difera in raport cu varsta pacientului:
- Nou-nascut (in contextul unei septicemii): sugar iritabil, refuza hrana,
febra, puls rapid, eventual caldura locala in articulatia examinata
- Copil: durere acuta intr-o articulatie mare, limitarea mobilitatii articulare,
stare generala alterata, tegumente calde congestive
- Adult: Articulatie mare si superficiala (genunchi, pumn, glezna),
dureroasa, congestiva, mobilitate articulara limitata, pozitii vicioase.

Imagistica:
- Rx la debutul afectiunii: normala
- Ulterior: osteoporoza -> apect flu, neregulat al spatiului articular
Laborator:
- VSH, leucocite constant crescute
- Hemocultura pozitiva
- Aspectul lichidului aspirat: purulent sau tulbure.
- Insamantarea pe medii de cultura: germeni gram pozitiv, (stafilococ
auriu) sau negativi (haemophilus influenzae, gonococ)
 ARTRITA INFECTIOASA
Diagnostic pozitiv:
- Anamneza, examen clinic, radiologic, biologic, bacteriologic

Diagnostic diferential:
- Osteomielita acuta
- Artrita traumatica
- Hemartroza hemofilica
- Febra reumatica
- Guta si pseudoguta
Complicatii:
-Distructia osului si/sau luxatia articulara sau intracotiloidiana:
prognostic functional sumbru
-Distructia cartilajului: anchiloza fibroasa sau osoasa, artroza
secundara
-Tulburari de crestere a osului
 ARTRITA INFECTIOASA
Tratament:
- Vindecarea fara sechele: posibila doar in faza initiala si dupa
tratament de urgenta.
- Vindecarea cu sechele - (artrita netratata sau prost tratata):
distructia partiala sau totala a cartilajului articular, fibroza in
articulatie, anchiloza osoasa, diformitati articulare permanente.
- Protocol terapeutic
1.masuri de ordin general: rehidratare, analgetice, imobilizare
stricta a articulatiei
2.antibioterapie: spectru larg + eficienta maxima pe germanul
cauzal
3.drenajul + toaleta chirurgicala de urgenta: toaleta articulara,
artrotomie, irigatie drenaj, instilatie-aspiratie/sinovectomie
4.ingrijiri dupa faza acuta.
VA MULTUMESC