CAPITOLUL I

1. Evoluția fenomenului de terorism

Primele studii care acordă Islamului un rol activ pe scena contemporană a politicilor
internaționale, îi aparțin lui Samuel P. Huntington, la mijlocul anilor 1990, ca parte a teoriei
,,ciocnirii dintre civilizații”. Elaborată cu ambiția declarată de a identifica noile ,,linii de front”
care vor diviza omenirea secolului în care trăim, aceasta conținea teza că în absența unui
antogonism ideologic la scară globală cum fusese cel suprapus peste confruntarea bipolară,
diferența culturală are să devină determinanta principală a conflictelor.1 Conflicte care dau
naștere celui mai de temut fenomen la ora actuală pe plan internaționl și anume terorismul. Deși
nu este un fenomen nou, este unul care ia amploare din ce mai mult în ultimile decenii.

Începutul terorismului ca formă a violenței ce induce frica, teroarea în oameni poate fi

plasat chiar la începutul vieții omului pe pământ. Astfel, Vechiul Testament vorbește despre
oamenii care trăiau înainte de potopul biblic de pe vremea lui Noe, oameni numiți ,,nefilimi”
cuvânt care în ebraică înseamnă ,, cei care îi fac pe alții să cadă”2

Terorismul nu este un fenomen de dată recentă, el a însoțit toate societățile pe scara

istoriei, mijloacele fiind mereu perfecționate, în funcție de treapta de civilizație la care a ajuns
omenirea, esența rămânând însă aceeași: inducerea fricii, panicii, groazei și terorii. Terorismul se
prezintă ca un fenomen social extrem de complex constând din manifestarea spectaculoasă a
violenței, cu scopul de a atrage atenția, a înspăimânta și a impune un anumit tip de
comportament, uneori pur și simplu pentru a teroriza, printr-o gamă foarte diversificată de
acțiuni limită, în care omul e deopotrivă și armă și victimă.3

Cele mai multe descrieri ale terorismului modern, încep cu anarhiștii care sunt asociaţi cu
faptele de propagandă, din propaganda franceză. Un grup, o rețea sau o mișcare care a fost activă
din anii 1870, 1880. Astfel, chiar și cu mai mult de un secol în urmă, au existat mai multe grupări
diferite, folosind tactici, sloganuri diferite și cu diferite medii politice, variind de la extrema
stângă a separatiștilor naționaliști. Unii au ucis șefi de state, iar alții au atacat cetățeni obișnuiți.
O parte au acționat doar în orașul lor de origine sau regiunea de origine, în timp ce alții au avut o
agendă internațională, și au operat la nivel transfrontalier.4

1
Marin Mircea-Codruț, Deceniul lui Bin Laden, Ed.Universităţii din Bucureşti, Bucureşti 2014, p. 13
2
Arădăvoaice Gh., G. Naghi, D. Niță, Sfârșitul Terorismului? Ed. Antet, Filipeștii de Târg, Prahova 2002, p.9
3
Bodunescu Ion, Flagelul terorismului internațional, Ed. București, 1978, p.48
4
Simus Roxana, Acta Universitatis George Bacovia. Ed. Juridica ,Volume 5. Issue 2/2016 , Bacău 2016, p. 519
1
 Terorismul a fost definit din punct de vedere juridic abia în cadrul conferinței de la
Copenhaga din anul 1935 ca fiind act voluntar comis împotriva vieții, a integrității fizice sau
chiar a libertății oficialităților, ca orice act primejduind o comunitate. Starea de teroare este
creată în vederea schibării autorității publice. ,, Înțeles ca modalitate deatingere a unor obiective
politice, prin folosirea fără discernământ și nediscriminatorie a violenței”5

În literatura de specialitate au fost identificate patru valuri ale terorismului, fiecare cu

propriile sale componente, diferite segmente de public, simpatizanți și susținători, sau mod de
operare. Fiecare dintre aceste perioade sau valuri au durat câteva decenii, trei sau patru decenii,
după care acestea s-au estompat treptat.

Cele patru valuri sunt următoarele: în anii 1880, primul val denumit „Valul anarhiştilor”,
care a continuat timp de aproximativ 40 de ani, succesorul său, „Valul Anti-Colonial”, a început
în anii 1920, iar în anii 1960 a dispărut în mare parte. Sfârșitul anilor 1960 a asistat la nașterea
„Noului Val de stânga”, ce s-a disipat în anii '90, lăsând câteva grupări încă active în Sri Lanka,
Spania, Franța, Peru și Columbia. Al patrulea val sau „Valul religios”, a început în 1979, și, în
cazul în care urmăreşte modelul predecesorilor săi, va mai dura încă douăzeci până la douăzeci și
cinci ani. Revoluția a fost obiectivul principal în fiecare val, dar revoluția a fost înțeleasă în mod
diferit în fiecare. Cele mai multe organizații teroriste au înțeles că revoluția înseamnă
autodeterminare națională. Acest principiu, că un popor ar trebui să se guverneze, a fost lăsat
moștenire de revoluțiile americană și franceză.

În primul val, teroarea a fost violența normală sau violență dincolo de convențiile morale
care reglementează violența. Mai exact, convențiile încălcate erau regulile de război concepute
pentru a distinge combatanți de la non-combatanți. Invariabil, cei mai mulți privitori ar eticheta
faptele ca fiind atrocități sau ofense. În această perioadă au fost inventate dinamita şi presa
rotativă. Atunci când cele două s-au reunit, brusc partea de violență a crescut prin bombe, iar
partea de comunicare a terorismului și de informare a publicului despre actele de violență și de
propagandă, a crescut enorm. Rebelii s-au descris ca fiind teroriști, nu gherile, urmărind
descendența lor înapoi la Revoluția franceză, și, uneori, la Ordinul Asasinilor din Islamul
medieval. Ei au căutat ținte politice cu potențialitatea de a zgudui populaţia. Judecând după un
context atât de des întâlnit, a fost atât o artă, cât și o știință. Tratatul de pace de la Versailles,
concluzionând primului război mondial, a stârnit speranța pentru al doilea val sau „Valul Anti-
Colonial”. Imperiile statelor învinse (care au fost în mare parte în Europa) s-au destrămat, prin
aplicarea principiului de autodeterminare. Acolo unde independența nu a fost imediat fezabilă,

Jura Cristian, Terorismul internațional, Ed. All Beck, București, 2004, pag XVII
5

2
teritoriile au fost înțelese ca fiind „mandate” destinate independenței. Dar învingătorii nu au
putut articula principiul fără a ridica, de asemenea, întrebări cu privire la legitimitatea propriilor
lor imperii.

Tacticile celui de-al doilea val au diferit, în unele privințe, de cele ale primului. Cea mai
vizibilă a fost lecția învățată că, asasinarea predominant a figurilor politice, de multe ori a fost
contraproductivă, și, astfel, puține atacuri asupra figurilor politice au avut loc. O singură
organizație a continuat vechea practică, Lehi (un grup revizionist britanic etichetat „Stern
Gang”), și s-a dovedit a fi mult mai puțin eficace decât concurenții în lupta pentru independență.
Noua strategie a fost, în primul rând, pentru a elimina sistematic prin asasinări poliția, ochii și
urechile unui guvern.

În cel de-al treilea val, radicalismul era adesea combinat cu naționalismul, la fel ca în
Basque Nation and Liberty (ETA), Armata Secretă armeană pentru Eliberarea Armeniei
(ASALA), Frontul de Eliberare Națională Corsican (FNLC) și IRA. Modelul ne amintește de
primul val, în care, uneori, anarhiștii se asociau cu aspirațiile naționaliste, în special în grupările
indiene, armene și macedoneniene. Cu toate că eforturile timpurii au eșuat, legătura a fost
reînnoită pentru motivul evident că auto-determinarea face apel întotdeauna la un public mai
mare decât aspirațiile radicale. Cu toate acestea, majoritatea grupărilor au eşuat rapid.
Supraviețuitorii nu au făcut progrese mari, deoarece țările în cauză (Turcia, Spania și Franța) nu
s-au înțeles pentru a fi puterile coloniale și nici nu au afișat ambivalența necesară pentru ca
separatiștii să reușească.

Termenul „terorism internațional” (utilizat în mod obișnuit în timpul „Valului Anarhist”),

a fost reînviat pentru a descrie activitățile „Noului Val de stânga”. Etosul revoluționar a creat
legături semnificative între diferite grupări naționale. Răpiri a avut loc în cel puțin șaptezeci și
trei de țări, și au fost deosebit de importante în Italia, Spania și America Latină. În cei
paisprezece ani de după 1968, au existat numeroase incidente internaționale, 409 răpiri și 951
luări de ostatici .„Valul religios” a început în același deceniu ca și al treilea. În cele trei valuri
anterioare, identitatea religioasă a fost întotdeauna importantă. Identitățile etnice și religioase
adesea se suprapun, aşa cum luptele din Armenia, Macedonia şi Irlanda ilustrează. Dar,
obiectivul anterior, de a crea state suverane seculare, în principiu, nu este diferit de cele prezente
în lumea internațională.6

Rapopor D., „Cele patru valuri sau teroarea rebelilor şi 11 Septembrie”, Antropoethics, vol. 8, no. 1,2002
6
6
https://www.gotquestions.org/Romana/Islam.html
3
 Religia are o semnificație mult diferită în al patrulea val, furnizând justificări și
organizarea principiilor pentru Lumea Nouă care urmează să fie stabilită. Islamul este cea mai
importantă religie în acest val, dar trebuie să ne amintim că și alte comunități religioase au
produs terori. Astfel, Sikh a căutat un stat religios în Punjab, teroriștii evrei au încercat să arunce
în aer cel mai mare altar sacru al Islamului în Ierusalim, și a dus o campanie de asasinare a
primarilor palestinieni, un decantor religios a ucis 29 de credincioși în mormântul lui Avraam
(Hebron, 1994) și un fundamentalist a asasinat prim-ministrul israelian Rabin (1995). Anul 1995
a fost, de asemenea, anul în care Aum Shinrikyo, un grup care a combinat religiile budistă,
creștină, și teme religioase hinduse, a lansat un gaz paralizant în metroul din Tokyo, omorând 12
persoane și rănind alte 3000. Asasinările și luarea de ostateci, trăsături comune ale celui de-al
treilea val, au persistat, dar „atentatul sinucigaș cu bombă” a fost inovația tactică cea mai
izbitoare și mortală, ea a reafirmat tema martiriului primului val, neglijat de cei doi succesori săi.

Grupările din cel de-al patrulea val, mult mai mult decât omologii lor din al treilea val,
au făcut atacuri masive împotriva organizaţiilor militare și guvernamentale. Americanii, în
special, au devenit ținte frecvente. O ambuscadă în Somalia, a forțat trupele americane, care au
evacuat Libanul, să abandoneze o altă misiune. Atacurile sinucigașe cu bombă asupra posturilor
militare din Yemen, Arabia Saudită și un distrugător american, au rămas fără răspuns. În mod
similar, ambasadele din Kenya și Tanzania au fost bătute, cauzând pierderi mari în populațiile
locale. În 1993, primul atac de succes săvârşit de către teroriști străini pe teritoriul american a
avut loc, primul bombardament asupra World Trade Center. Acesta a fost urmat de eforturi
nereușite de a coordona noi atacuri în America, în ajunul noului mileniu. În cele din urmă,
atacurile masive din 11 septembrie au avut loc, iar „războiul” împotriva terorii a fost lansat. Al
patrulea val a produs o organizație cu un scop și model de recrutare unic în istoria terorismului,
şi anume, Al Qaeda, condusă și finanțată de Osama Bin Laden.7

2. Legătura dintre fundamentalismul religios și nașterea terorismului

Conform Coranului, islamul este „adevărata religie“ indiferent de profetul care a iniţiat-o
sau de epoca iniţierii. Islamul este „adeziunea la pacea lui Dumnezeu“, sinonimă într-un fel cu
religia revelată sau cu religia monoteistă, cea a lui Noe, Avraam, Moise sau Mohamed. Islamul
este de fapt ultima dintre religiile monoteiste, mesajul lui Dumnezeu revelat profetului Mohamed
de către Arhanghelul Gavril. Această religie s-a născut la Mecca, în Arabia, la începutul secolul
al VII-lea d.Ch.8

7
Simus Roxana, op.cit. p.520-521
8
https://www.gotquestions.org/Romana/Islam.html
4
 Legătura dintre ideologia teroristă și religia musulmană e un subiect controversat, care
împarte propovăduitorii lui Allah în două tabere, unii care afirmă că terorismul nu are legătură cu
religia islamică și alții care consideră că terorismul își are izvorul în coran.

Chiar dacă fundamentalismul și terorismul sunt aceeptate și manifestate doar de către o

anumită parte a islamului și anume de latura sa radicală, totuși acestea sunt relții care au tulburat
și tulbură în continuare istoria lumii. Există două izvoare principale din care fundamentaliștii și
teroriștii musulmani se pot inspira din belșug și acestea sunt cartea sfântă a islamului, Coranul și
Profetul Mahomed.9

Sursa fundamentalismului islamic ca şi a terorismului de origine extremist-islamică nu a

constituit-o niciodată Coranul, Sharia sau alte precepte religioase musulmane, ci dezvoltarea
anacronică a ţărilor musulmane în contextul afirmării economice şi politice a Occidentului
creştin. Mulţi musulmani fervenţi au interpretat starea de inferioritate economică, socială şi
politică ca pe un semn al „relaxării“ lor spirituale, fapt care a dus la năruirea imperiilor arabe şi a
celui otoman. La mijlocul secolului al XVIII-lea, un teolog numit El-Wahhab a pus bazele unei
mişcări de renaştere a Islamului, bazată pe disciplina religioasă. Noua mişcare a servit drept
ideologie de luptă unui şeic local, Mohamed Ibn Saud care a unit triburile din Peninsula Arabică
punând bazele Arabiei Saudite şi dinastiei cu acelaşi nume. Resurecţia islamică a adus cu sine şi
primele derapări de factură teroristă, El-Wahhab autorizând masacrele de la Qarbala, unde au
fost ucişi mii de arabi.10

Tragic, dar marile religii pot justifica violenţa, şi religia a fost asociată cu terorismul.
Decând există binele şi răul, religioşii au raspuns răului prin răutate. De aici reies câteva
legăturiataşate ideii de Dumnezeu şi a inclinaţiei către violenţă. Cea mai comună idee de
recurgere laviolenţă este atunci când grupările religioase se simt ameninţate şi se cred „poporul
ales”. Opus,mai puţin răspândită, este cea de a sacrifica alte persoane în numele unei
zeităţi.Există patru semne de îngrijorare din partea unui grupări teroriste periculoase: 11

1.gândirea apocaliptică, sau escatologică, când lumea se apropie de sfârşit şi doar

adevăraţii creştini se vor bucura de recunoştinţa eternă;

2.spiritul de lider carismatic, unde supuşii sunt dominaţi spiritual, psihologic, emoţional
şisexual;

Arădăvoice Gh., Iliescu D. Niță D., Terorism, antiterorism, contraterorism, Ed. Antet, București, 1997, p.67
9

10
Stoina Neculai,Fundamentalismul islamic, modalitate de manifestare a neoterorismului, Revista academiei forțelor
terestre, Nr. 2 (34), Trimestrul-II 2014, p. 25
11
http://faculty.ncwc.edu/TOConnor/429/429lect13.htm
5
 3.paranoia şi răutatea celor din exterior însoţită de intenţia de izolare în sânul
uneicomunităţi;

4.pregătiri de natură defensivă, de obicei indicată prin fabricarea de arme, baricade,

tabere,otrăvuri şi/sau arme de distrugere în masă.Mulţi experţi în terorism ( Levy 1974, White
2002 ) consideră gândirea apocaliptică cafiind primul şi cel mai important semn de pericol din
partea unei organizaţii.

Fundamentalismul religios, în lumea islamică, ţine loc de naţionalism. El este

deasupranaţiunilor, întrucât consideră că toată lumea islamică reprezintă o entitate religioasă şi
etno-culturală. De aceea, în numele legii islamice, grupările fundamentaliste au declanşat
„războiulsfânt” – JIHADUL. Acest război, care este foarte complex şi se duce prin toate
mijloacele posibile, are două componente:

•Realizarea şi menţinerea cu orice preţ a unităţii religioase şi etno-culturale a lumii

islamice, în acest sens principalele acţiuni fiind îndreptate împotriva „liderilor arabicorupţi” şi
pentru impunerea regulilor, legilor şi obiceiurilor islamice;

•Organizarea şi desfăşurarea unor ample şi diversificate acţiuni împotriva Israelului şi a

SUA, ţări pe care fundamentalismul islamic le consideră răspunzătoare pentru situaţiastatelor
arabe.

Organizaţiile şi grupările fundamentaliste islamice declară că menirea lor este să ducă

larealizarea acestor obiective, iar legea lor unică este Coranul. Adevărul este că, uneori, jocul
deinterese a fost mai presus decât Coranul.12
Fundamentalismul fie islamic sau creştin, într-un cuvânt religios, nu este numai o mişcare
extremistă, cum se crede adesea. El este o filosofie, o credinţă şi se bazează pe un sistem selectiv
de valori. Selectarea acestora este însă o trecere la limită şi se realizează nu doar prin
„decuparea“13 unor valori dintre alte valori, ci prin afirmarea exclusivă şi agresivă a celor
selectate şi negarea violentă a celor neselectate.
Una dintre cele mai de temut ogranizații teroriste a cărei fundament este unul religios este
Al- Qaeda, acest lucrul îl declara Osama bin Laden, care în 1998 devine fondatorul acestei
organizații, într-un interviu acordat ziarului „Nida ul-Islam“, pe 15 noiembrie 1996. „A-i lovi pe
americani prin acte de terorism este o îndatorire religioasă, logică. Îi suntem recunoscători

12
https://www.academia.edu/6800279/TERORISMUL_RELIGIOS_LA_CUMPANA_DINTRE_MILENIILE_II_SI
_III
13
Arădăvoaice, Gh. Op.cit. p.67

6
măritului Allah pentru că ne-a ajutat să ducem mai departe cauza lui împotriva atacurilor
Americii şi Israelului asupra teritoriilor islamice”.14

O altă grupare teroristă care execute acte de terorism este Statul Islamic. Statul Islamic în
Irac şi Levant (SIIL, ISIS, SI) este o grupare sunită insurgent afiliată Al-Qaeda.15

1. Organizația teroristă Al-Qaeda

Numele Al Qaeda, este, pentru prima oară,menționat, într-un document oficial american
în ordinul no 13099 din 20 augus 1998, purtând semnătura președintelui Bill Clinton, ca reunind
o serie de grupuri autonome (Armata Islamică – Islamic Army, Fundația Salvării Islamului,
Armata Islamică de Eliberare a Locurilor Sfinte etc.)

Al Qaeda este greu de definit morfologic – poate fi considerată, deopotrivă, o organizație

sau rețea. Dovezile pe care le vom prezenta de-a lungul acestui capitol indică însă faptul că
dincolo de organizare – avem de a face cu un grup revoluționar având o viziune politică inspirată
de trecutul imperial al islamului care contestă prezentul stat us quo specific Lumii Musulmane în
termenii ordinii internaționale și interne.

Așa cum sugerează etimologia numelui ,,Al-Qaeda” (Baza) filozofia managementului

organizațional a acestui grup ar fi ,,centralizarea deciziei și descentralizarea acțiunii” (al-
Hammadi 2005) prin comandarea și finanțarea unor acțiuni pe care grupurile locale le vor duce
la îndeplinire acționând sub un singur ,,brand”. Potrivit celui mai notoriu dintre liderii săi,
Osama Bin Laden.16

Unii autori consideră că după esența sa, Al-Qaeda este o organizație teroristă
internațională fundamentalist islamică, întreprinde operațiuni teroriste, practice, pe tot globu. A
fost creată în 1988 și condusă de către Oussama Bin Laden, originar din Arabia Saudită.Forța
principal a organizației au constituito veteranii războiului din Afganistan. Scopul principal
propus – răsturnarea regimurilor laice din statele musulmane și instaurarea ordinii islamice
bazate pe legile Shariat-ului.17

Deci obiectivul principal al organizaţiei a fost și este răsturnarea guvernelor unor state
musulmane – considerate a fi corupte şieretice – şi înlocuirea lor cu guverne islamice care să
respecte Sharia. Al-Qaida are o atitudine profund anti-occidentală, percepând Statele Unite ca

14
The New York Times, 12 Noiembrie 2001.
15
Enache I., ,, Cine sunt rebelii din SIIL, gruparea radicală ce luptă în Irak şi Siria”, http://mediafax .ro/externe/,
accesat la 18.10.2017
16
Marin Mircea-Codruț op.cit p.82
17
Gladchi Gh., Sîli V., Terorismul, Studiul criminologic şi juridico-penal:\Monografie,f.ed. Chişinău, 2004, p.160
7
 fiind cel mai mare duşman al Islamului. Al-Qaida reprezintă o reţea formată din mai multe
organizaţii fundamentaliste din diverse ţări. Factorul comun al tuturor acestor grupări este
folosirea actelor de terorism pentru atingerea scopurilor politice. Organizaţia are ca obiectiv
prioritar răsturnarea„guvernelor eretice” şi crearea de guverne care să conducă pe bazalegii
islamice.18
Al-Qaeda consideră SUA drept principal dușman al Islamului și tinde să întreprindă acte
teroriste contra cetățenilor americani. Apariția organizației este este legată nemijlocit de
activitatea lui Bin Laden, care a început-o în Afganistan n 1979 prin creareaorganizațiilor de
construcții ce făceau drumuri și tunele în interesul opoziției islamice. Concomitent, participa și la
operațiunile militare. De asemenea, din cont propriu, prin intermediul rețelei ,, Mactab al-
Kidamat” el racula și instruia voluntari din toată lumea, care doreau să participle la jihadul
contra URSS. Un rol esențial în formarea lui Bin Laden ca lider al regimului fundamentalist l-a
avut C.I.A. din SUA, care susținea material și tehnic opoziția afgană.19
Al-Qaida are o atitudine profund anti-occidentală,percepând Statele Unite drept „cel mai
mare duşman al Islamului”.În acest sens, Osama Bin Laden a emis trei decrete religioase,Fatwa,
prin care îndeamna musulmanii să ridice armele împotrivaStatelor Unite. Bin Laden vedea în
Statele Unite rădăcina răului subtoate aspectele – teologic, politic, moral – şi sursa
tuturornenorocirilor care s-au abătut asupra Oumma Islamia (lumeamusulmană).20
După cum se știe Al Qaeda mereu a optat pentru distrugerea inamicului său principal – națiunea
americană. La data de 11 martie 2005 , Al-Quds Al –Arabi a publicat extrase din Saif Adel care
era un document prin care se arata strategia Al Qaeda 2020. Abdel Bari Atwan rezumă acest
document că ar cuprinde cinci etape pentru a scăpa Ummah de pericolul care îl paște :
1. Provocarea Statelor Unite pentru a invada o țară musulmană provocând un numar mare de
victim civile
2. Incitarea rezistenței locale împotriva forțelor ocupației
3. Extinderea conflictului în țările vecine , în care SUA să se angajeze cu aliații săi într-un conflict
de lungă durată.
4. Convertirea Al-Qaeda într-o ideologie și un set de principia de funcționare care pot fi francizate
liber de către alte state, fără a necesita un control sau vrio comandă direct și vor provoca atacuri
înpotriva SUA și aliaților săi , cum s-a întâmplat la Madrid și Londra atentate cu bombă
soldate cu decese.

18
Stoina N., Fundamentalismul islamic, modalitate de manifestare a neoterorismului, Academiei Forțelor Terestre
”Nicolae Bălcescu,nr.2(34) Sibiu, 2004
19
Gladchi Gh., Sîli V.,op.cit p.160-161
20
Ibidem
8
5. Economia SUA se va ruina în apropierea anilor 2020 sub presiunea mai multor angajamente
făcute de SUA în diverse programe , și lumea va intra într-un colaps mondial și va fi învinuită
SUA de toate aceste , ceea ce va duce la un JIHAD global condus de al Qaeda.21
Al Qaida este o reţea constând din mai multe organizaţii fundamentaliste din diverse
state. Factorul comun al acestor grupări este utilizarea terorismului ca mijloc pentru atingerea
scopurilor lor politice şi o agendă a cărei prioritate o constituie înlăturarea “guvernelor eretice”
din statele lor şi instalarea legii islamice. Din declaraţiile oficiale ale lui Bin Laden reiese un
scop fundamental şi predominant: expulzarea prezenţei americane, atât civile, cât şi militare din
zona Golfului Persic.Gruparea Al-Qaeda se crede că este formată dintr-un număr cuprins între
câteva sute și câteva mii de membri. De asemena, sevește ca bază a unei organizații umbrelă care
include grupuri islamice extremiste sunite, inclusiv facţiuni ale „Jihad-ului Islamic Egiptean”,
„al-Gama’al-Islamiyya” şi „Harakatul-Mujahidin”.22
Filosofia conducerii Al Qaida a fost caracterizată ca “ centralizarea luării deciziilor și
descentralizarea executării acestora”.23Se lansează ipoteza prin care odată cu începerii așa
numitei Lupte cu terorismul Al Qaida a devenit izolată geografic , adică devenirea acesteia într-
o structură dezorganizată cu diferite grupări regionale care folosesc brandul Al Qaida.
Mulți experți în terorism nu sunt deacord cu faptul că orice acțiune a jihadului global se
organizează nemărginit de conducerea grupării teroriste. Însă Osama bid Laden avea o influență
idiologică asupra extremiștilor. Experții mai afirmă ca organizația este dezmembrată și activează
în diferite regiuni de pe glob , nu neapărat să-și coordoneze activitatea teroristă.
Alții consideră ca Al Qaeda reprezintă o rețea integrată și foarte puternică cu un scop
bine definit care e condusă de zonele tribale Pakistaneze . Bruce Hoffman expert în terorism a
declarat : “Mă uimește faptul că oamenii nu cred că există un adversar clar acolo , și că acesta
are o abordare strategică ”24.
Al- Qaeda are următoarele filial directe :
 Statul Islamic din Irak și Levant
 Al-Qaeda din Maghrebul Islamic
 Al-Shabaab (Mișcarea Mujahideen Tineret) în Somalia
 Jihadul Islamic Egiptean
 Al-Qaida în Peninsula Arabică:

21
https://en.wikipedia.org/wiki/Al-Qaeda accesat 15.10.2017
22
https://botusanalexandru.wordpress.com/2010/07/07/organizatii-teroriste-internationale/
23
al-Hammadi, Khalid, "The Inside Story of al-Qa'ida", part 4, Al-Quds al-Arabi, March 22, 2005
24
Blitz, James (19 ianuarie 2010), "O amenințare transformată" .Financial Times . 23 ianuarie 2010 .
9
 Al Qaeda din Arabia Saudită ,
 Jihadul Islamic din Yemen.
 Al-Nusra Front
Al-Qaeda are următoarele afiliate indirecte:
 Turkestanul de Est Mișcarea Islamică
 Mișcarea Islamică din Uzbekistan
 Talibanii
 Emiratul Caucaz
 Fatah al-Islam
 Lashkar-e-Taiba
 Jaish-e-Mohammed
 Jemaah Islamiyah
 Abu Sayyaf
 Mișcare Rajah Sulaiman
 Islamic Jihad Union
 Mișcarea de Unitatii Jihad și în Africa de Vest
 Marocan Islamic Combatant Group
 Al-Qaeda Batalion kurzi25
Gruparea teroristă Al-Qaeda are o structură bine pusă la punct, structura organizaţională a
acesteia este următoarea:

- Comitetul Militar este responsabil pentru cooperativele de formare, achiziționarea

de arme, și de atacuri de planificare.
- Comitetul de Afaceri /Bani se ocupă de fondurile recrutate și formarea de agenți
prin hawala sistemul bancar. Eforturile conduse de SUA pentru a distruge sursele
de finanțare a terorismului au fost cel mai mare succes în anul imediat următor
atacurilor din 11 septembrie, Al-Qaida continuă să funcționeze prin intermediul
băncilor nereglementate, cum ar fi 1000 de hawaladars în Pakistan, unele dintre
care se pot ocupa cu fonduri de până la 10 milioane dolari. Acesta prevede, de
asemenea, bilete de avion și pașapoarte false, plați pentru membrii al-Qaeda, și
supraveghează companiile orientate spre profit. În Raportul Comisiei 9/11 , a fost

25
https://en.wikipedia.org/wiki/Al-Qaeda accesat 15.10.2017
10
 a estimat că al-Qaeda cere 30 de milioane de $ pe an pentru a efectua operațiunile
sale.
- Comitetul Juridic denumită și legea Sharia , decide dacă acțiunile speciale sunt
în conformitate cu ideile de bază a acestui current.
- Comitetul Religios , care emite edicte cum ar fi cel emis în 1998 care menționa
ca trebuie de ucis un American de către fiecare musulman.
- Comitetul Mediatic , după cum se știe că a existat în lumea public un ziar Nashrat
al akhbar care manipula relațiile publice.
- Apoi a fost creată casă de producție media carefurniza video și material audio.26
Una din întrebările care se află pe buzele marii majorităţi este de undeau grupările teroriste bani
pentru a exista ca grupare, pentru că trebuie să recunăaştem acest fapt presupune să deţină
armament de ultimă generaţie şi alte astfel de lucruri, care din punctual nostru de vedere necesită
foarte mulţi bani.
Despre finanţarea Al-Qaeda s-a afirmat că gruparea teroristă este formată cu ajutorul
donațiilor făcute de simpatizanți și de moștenirea dubioasă pe care a obținut-o Osama Bin Laden.
Însă în aprilie 1978, Partidul Democratic al Poporului din Afganistan (PDPA) a ajuns la putere.
Ei au militat pentru reformă şi pentru adoptarea regulilor regimului sovietic comunist. În 1979,
revoluţia islamică s-a mutat în Iran şi liderul islamic a fost detronat de către poporul său.
Războiul rece a creat alianţe de convenienţă între anumite state, în funcţie de interesele
economice, politice şi sociale pe care le aveau. Washington-ul s-a temut de o eventuală
răspândire a comunismului în regiune şi astfel CIA s-a oferit să acorde suport militar oricui ar
putea să-l ajute să învingă PDPA.27
Între 1978 şi 1992, guvernul american a oferit cel puţin 750 milioane de dolari
ajungându-se la 1,5 miliarde de dolari grupărilor rebele din Afganistan. Deoarece CIA nu avea
cum să pătrundă în Afganistan, aceşti bani au fost distribuiţi de către o agenţie locală a
Serviciului Secret pakistanez, ISI, prin intermediul organizaţiei locale MAK a Biroului Afgan de
Servicii şi a lui Azzam Abdullah, împreună cu asistentul său Osama bin Laden.28
Bin Laden şi Azzam au întărit relaţiile de colaborare cu Serviciile Secrete Pakistaneze,
ISI. Aceasta a fost directiva CIA-ului pentru a suplimenta cu armament, rachete sol-aer şi
sisteme de informare prin satelit grupările islamice teroriste. Azzam a călătorit sub auspiciile
Frăţiei Musulmane şi a vizitat Germania şi SUA, unde a fost primit cu braţele deschise. La o

26
http://en.wikipedia.org/wiki/Al-Qaeda#cite_note-34 accesat 17.10.2017
27
Botuşan Alexandru, Organizaţii teroriste internaţionale, https://botusanalexandru.wordpress.com, accesat
19.10.2017
28
Conspiracy Enciclopedia – The Enciclopedia of conspiracy theories, Chamberlain Bros., a member of the Penguin
Group (USA) 2004
11
întâlnire din Fort Worth, Texas, în 1982 el l-a recrutat pe Essam al-Ridi, care a devenit mai
târziu pilotul personal al lui Bin Laden. Azzam şi Bin Laden au folosit o mare parte din fondurile
primite pentru ridicarea unei tabere de pregătire la graniţa dintre Pakistan şi Afganistan. În acest
timp, guvernul pakistanez, pentru a nu pierde controlul asupra celor doi a cerut guvernului Saudit
să trimită un leader militar pentru a coordona procesul. Saudiţii l-au trimis pe Prinţul Turki ibn
Faisal ibn Abdelaziz, şeful Securităţii. Acesta a lucrat îndeaproape cu două bănci Saudite, Dar al-
Mal al-Islami fondată de fratele său şi Dalla al-Baraka fondată de unchiul său, pentru alocarea
fondurilor către luptătorii arabi în Afganistan. Osama bin Laden a folosit astfel surse pseudo-
caritabile din reţeaua bancară internaţională, alocând fonduri pentru activităţi teroriste. Armata
sovietică a fost învinsă şi alungată din ţară.29
În 1989 ruşii au lăsat în capitala Kabul un guvern comunist pe care continuau să-l
finanţeze şi să-l susţină. Gruparea MAK a început să se scindeze, facţiunile etnice războindu-se
între ele pentru preluarea controlului diferitelor regiuni. În acest context războinic a luat naştere
Al-Qaeda, o ramură radicală rezultată din fuziunea naziştilor arabi şi a extremiştilor religioşi, a
cărui conducător a devenit Osama bin Laden. În 1996 a apărut gruparea Taliban, susţinută de
Pakistan. Talibanii au reuşit să cucerească capitala Kabul, dar fără a reuşi să controleze întreaga
ţară. Talibanii sunt cunoscuţi pentru interpretarea extrem de radicală a islamului şi au făcut front
comun cu armata lui Bin Laden, ajutându-se reciproc.30
În momentul de faţă rețeaua teroristă Al Qaeda își finanțează tot mai des operațiunile teroriste
din răscumpărări, afirma New York Times, estimand că sumele astfel adunate s-au ridicat la cel
puțin 125 de milioane de dolari incepand din 2008, banii platiti, în mare parte, de europeni
pentru eliberarea de ostatici occidentali.31
2. Gruparea teroristă Statul Islamic

Statul Islamic (alternativ: Statul Islamic din Irak și Levant sau Statul Islamic din Irak și Siria,
abreviat: IS, SI, ISIL și ISIS, în arabă: ‫ الدولةاالسالميةفيالعراقوالشام‬/ ad-Dawlat al-Islāmiyya fī’l-‘Irāq
wa’sh-Shām) este o grupare sunită insurgentă afiliată la al-Qaida, activă în Irak și Siria și un stat
(proclamat califat) islamic nerecunoscut cu capitala la Raqqa (Siria).Din 2010, SIIL este condus
de Abu Bakr al-Bagdadi. Aceasta activează în zone din Siria, Irak, Turcia, Liban, Libia, Nigeria,
iar mai nou, și în Arabia Saudită.32

29
Valentin Manoliu „Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie
internaţională a Noii Ordini Mondiale” 2003
30
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=4993, accesat la 19.10.2017
31
http://incomemagazine.ro/articole/cum-a-finantat-europa-gruparea-terorista-al-qaeda, accesat 19.10.2017
32
https://ro.wikipedia.org/wiki/Statul_Islamic#cite_note-newname-5, accesat 18.10.2017
12
Iniţial au fost probleme cu desemnarea conducătorului acestei grupări, întrucît Statul Islamic este
afiliată Al Qaeda conducătorul acesteia exercita conducerea şi asupra grupării date, Statul
Islamic în Irak şi Levant a contestat autoritatea conducătorului Al-Qaeda, Ayman Al-Zawahiri,
respingând solicitarea acestuia de a se concentra doar asupra Irakului şi de a lăsa Siria frontului
Al-Nusra, considerând astfel că, prin acâiunile sale subminează ideologia şi obiectivele strategice
stabilite de liderul Al-Qaeda. Cercetătorul Charles Lister de la Brookings Doha centre arată că
organizaâia avea la acea dată apriximativ 5000 de combatanţi în Irak şi 6000 combatanţi în Siria.
Treptat, numărul acestora aa crescut iar în perioada iunie-decembrie 2014, SI controla nordul
Irakului. Anterior au fost capturate oraşe ca Deir al Yawr şi Raqqa în Siria şi Mosul, Ramadi,
Falllujah în Irak .33

Cât despre sistemul de organizare a grupării putem spune că Statul Islamic funcţioneazã în baza
unei organigrame, liderul suprem fiind Abu Bakr al-Bagdadi, autoproclamat califul Ibrahim după
ce SI a declarat înfiinţarea unui califat islamic în nordul Bagdadului. El are doi adjuncţi, unul
responsabil de operaţiunile din Siria, celãlalt de acţiunile din Irak. Mulţi dintre liderii Statului
Islamic sunt foşti ofiţeri din armata lui Saddam Hussein, care şi-au consolidat instruirea militară
cu tehnici teroriste, învăţate în anii în care au luptat cu armata americană.Statul Islamic are şi un
grup de consilieri care arbitrează diferendele religioase, ordonă execuţiile şi se asigură că toate
acţiunile şi strategiile sunt în conformitate cu doctrina Statului Islamic. Urmãtorul palier de
putere este ocupat de un „cabinet” care supervizează departamente precum finanţe, securitate,
media, ostatici şi recrutare. Apoi sunt liderii locali, cel puţin 12 împrăştiaţi în Siria şi Irak, foşti
ofiţeri în armata lui Saddam. Aceştia raportează direct în faţa celor doi adjuncţi ai lui Abu Bakr
al-Bagdadi.34

Irakianul Samir Abd Muhammad al-Khlifaw i a fost strategul din umbră al grupării, fost colonel
în serviciul secret al forţelor aeriene – regimul lui Saddam Hussein. Samir a murit în 2014 într-
un schimb de focuri cu rebelii sirieni. El făcea parte din conducerea din umbră a grupării
teroriste, fără să se ştie rolul său exact.

Nucleul SI are o structură celulară, de comando, conceput pentru a răspândi frica. De la bun
început, planul a propus ca serviciile secrete jihadiste să funcţioneze în paralel, chiar şi la nivel
de provincie. Un department general de informaţii secrete a fost structurat încât toată lumea
stătea cu ochii pe toată lumea, singurul scop fiind supravegherea şi controlul.

33
Dăncău M., Statul Islamic în Irak şi Levant, Revista Impact Strategic, ed. Universităţii Naţionale de Apărare ,,Carol
I” Bucureşti, Nr. 4, 2014, pag. 29
34
http://geopolitics.ro/author/irina_alexandru/, accesat21.10.2017
13
Despre componenţa Satului Islamic, CIA estimează că Statul Islamic are între 20.000 şi 31.500
de luptători în Irak şi Siria. Aproximativ 15.000 fiind recruţi din străinătate (tunisieni, arabi,
turci, egipteni și, în număr mai mic, ceceni, europeni, americani și indonezieni). Datoritã
campaniei puternice de social-media, SI a atras aproximativ 18.000 de luptãtori strãini din
aproximativ 90 de ţãri. În Siria, majoritatea combatanţilor de pe teren sunt sirieni, dar
comandanţii vin deseori din străinătate, cu o experienţă cãpãtatã în Irak, Cecenia, Afganistan şi
pe alte fronturi. În Irak, majoritatea combatanţilor sunt irakieni. Potrivit specialistului în islam
Romain Caillet, numeroşi lideri militari sunt irakieni sau libieni, în timp ce liderii religioşi sunt
mai degrabă saudiţi sau tunisieni. Organizaţia numără şi sute de combatanţi francofoni, între care
francezi, belgieni sau cetăţeni din Africa subsahariană.

Dupã unele estimãri, armata Statului Islamic pare a avea în total aproximativ 200.000 de
luptãtori, organizaţia asigurându-le hrana şi cazarea. Se pare cã Statul Islamic oferă cele mai
mari salarii pentru luptătorii săi dintre toate grupările de acest tip, dar nu este sigur cã toţi îşi
primesc salariul. De asemenea, se cunosc şi cazuri de “lupi singuratici” care acţioneazã în
diferite zone ale globului în numele Statului Islamic.35

Logisticã:Statul Islamic este o grupare contradictorie, acţionând violent, ca în Evul Mediu,

ucigând diverşi prizonieri prin decapitare, cu sabia, dar pe de altã parte are şi o reţea de
comunicare modernã şi eficientã, transmiţând imediat lumii înregi actele comise. Impactul
asupra mass-mediei este un punct important pentru activitãţile ce ţin de terorism, iar Statul
Islamic exceleazã la acest capitol. SI are o strategie de comunicare eficientã ce utilizeazã
canalele media online pentru diseminarea propagandei, activând pe platformele de social-media
şi atrãgând o reţea globalã de susţinãtori care articuleazã, amplificã şi circulã mesajele extremiste
la scarã globalã. SI recruteazã strategic bãrbãţi şi femei tineri din întreaga lume utilizând
Internetul, revistele online, dar în special Facebook, YouTube, Twitter, Instagram, WhatsApp şi
AskFM. Statul Islamic a schimbat modul în care era perceput terorismul modern. Teroarea este
transmisã în timp real, adepţii SI fiind utilizatori activi ai blogurilor, site-urilor cu materiale
video, iar campania lor media subliniazã cã teroarea poate fi transmisã şi vândutã prin imagini
grafice, mesaje audio şi muzicã. Aceastã strategie este un instrument eficient pentru operaţiile cu
impact psihologic şi de recrutare. Social-media permite atingerea unui public tânãr şi uneori
destul de naiv. Propaganda fãcutã de Statul Islamic este un mecanism fabulos ce a reuşit într-un
timp destul de scurt (doi-trei ani) sã adune sute de mii de adepţi din întreaga lume.36

35
http://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/cum-isi-recruteaza-adeptii-gruparea-terorista-statul-islamic-388897,
accesat la 21.10.2017
36
http://geopolitics.ro/statul-islamic-organizare-componenta-logistica-si- finantare/,accesat 16.10.2017
14
Deşi s-a rupt fizic de conducerea Al-Qaeda, IS continuã sã profite de comunicaţiile dezvoltate
ale Al Qaeda, fiind o grupare parazitã ce ştie sã profite de fiecare resursã în scopul atingerii
obiectivelor proprii.

Armamentul este procurat în special prin capturare. Dupã ce au cucerit Mosul în Irak, au intrat în
posesia unui imens depozit de armament. Surse majore de înarmare pentru SI sunt stocurile
irakiene ale lui Saddam din 2003, armele forţelor guvernamentale şi de opoziţie din Rãzboiul
Civil Sirian, armele insurgenţei irakiene de dupã retragerea americanã. Armele capturate,
inclusiv armurã, rachete sol-aer și chiar avioane au permis o creștere teritorială rapidă și au
facilitat captarea unor echipamente suplimentare. Organizaţia utilizeazã camioane și autoturisme
capcane, atentatori sinucigași și a folosit arme chimice în Irak și Siria. SI a capturat materiale
nucleare de la Universitatea din Mosul în iulie 2014, dar conform specialiştilor este puțin
probabil să fie în măsură să le transforme în arme.

Wall Street Journal a estimat în septembrie 2014 că opt milioane de irakieni şi sirieni trăiesc în
zone controlate de SI. Organizaţia se diferenţiazã de orice altã organizaţie teroristã prin faptul cã
a reconstruit structura de guvernare în unele zone, folosindu-se de funcţionarii care le-au jurat
credinţa, au restaurat şi restructurat insituţii cu condiţia utilizãrii serviciilor respective în interes
propriu. Barajul Ar-Raqqah continuă să furnizeze energie electrică și apă, întreţinând alimentarea
cu energie şi apã în zonele controlate de SI. De asemenea, susţin producţia de cereale din Irak
cãci aceasta le garanteazã susţinerea populaţiei şi reprezintã o sursã de hranã pentru proprii
luptãtori. Organizaţia controleazã preţurile, impun taxe bogaţilor, furnizeazã servicii sociale,
cursuri religioase şi reparã drumurile, mãsuri menite a menţine controlul şi susţinerea populaţiei
locale.

Statul Islamic este cea mai bogatã grupare teroristã din lume, finanţându-se în principal din
contrabanda cu petrol şi gaze naturale, din finanţãri externe, dar şi furând bani şi bunuri din
instituţii pe care le captureazã. Gruparea prezintã anumite contraste referitoare la practica sa,
acţionând ca o grupare mafiotã care ocupã, jefuieşte, rãpeşte, cere taxe şi recompense, dar
funcţioneazã şi ca o corporaţie bogatã cu afaceri care se întind de la industria petrolierã la
comerţul cu antichitãţi. Potrivit datelor furnizate de Pentagon doar o mică parte din veniturile de
care dispune SI provine din donaţii. Statul Islamic nu pare să beneficieze de susţinerea deschisă a
vreunui stat şi, potrivit analiştilor, gruparea primeşte ajutoare financiare din partea unor donatori
individuali, cei mai mulţi din Golful Persic, Arabia Sauditã şi Qatar, dar procentul nu depãşeşte
10% din venitul total al grupãrii. Averea SI este estimată undeva la 2 miliarde de dolari.
Producţia de cereale, rãpirile, traficul de fiinţe umane, furturi, trafic trafic cu antichitãţi,
15
răscumpărare, asigurare de protecţie, furturi de la refugiaţi, taxe, afaceri cu petrol şi gaze naturale
din teritoriile exploatate, strângerea de fonduri prin intermediul rețelelor de comunicații
moderne, sunt cele mai consisente surse de finanţare ale grupãrii.37

Conform unui studiu, celulele active ale organizaţiei erau obligate să trimită 20% din profiturile
obţinute din şantaj şi răpiri eşalonului superior. La rândul lor, comandanţii distribuiau fondurile
în funcţie de priorităţi şi nevoile fiecărei filiale pentru a desfăşura noi atacuri teroriste. Având în
vedere acestea, se poate observa o centralizare a banilor care permite distribuirea lor ulterioarã în
zonele de interes strategic. Mai mult, din 2002, Statul Islamic a produs un raport anual cu privire
la situaţia financiară, similar celor publicate de marile corporaţii sau ţări, în speranţa atragerii
mai multor donaţii.

Un oficial american al Trezoreriei SUA a estimat că SI câştiga 1 milion dolari pe zi din exportul
de petrol, mare parte fiind vândut ilegal în Turcia. În 2014 analiştii din Dubai au estimat
producția irakiano-sirianã de petrol la valoarea de 3 milioane dolari pe zi. În 2015, dupã cãderea
Tikritului, SI a pierdut controlul asupra a trei câmpuri petroliere, ceea ce semnificã reducerea
veniturilor din vânzarea ilegalã a petrolului. SI se ocupã şi de vânzarea energiei electrice de la
centralele electrice capturate în nordul Siriei, o parte din aceasta fiind vândutã înapoi chiar
guvernului sirian.

Vânzarea artefactelor reprezintã a doua cea mai importantã sursã de finanţare a Statului Islamic,
mai mult de o treime din siturile arheologice importante din Irak fiind sub controlul lor.
Manuscrise şi tãbliţe ale celor mai vechi civilizaţii au fost furate şi vândute pe piaţa neagrã cu
sute de milioane de dolari.

Statul Islamic acţioneazã diferit de orice organizaţie teroristã de pânã acum, iar impactul sãu
asupra populaţiei este mult mai mare, în unele zone fiind atât de bine integraţi în structurile
locale încât forţele siriene şi irakiene combatante nu pot avea niciun câştig în faţa lor. SI a
obţinut rapid susţinerea unui numãr mare de adepţi şi are un sistem de comunicare eficient, menit
a rãspândi groaza şi teroarea peste tot în lume. Un prim pas în vederea limitãrii acţiunilor lor ar fi
un control mult mai mare asupra materialelor care circulã în mediul online, o cenzurã mai mare
asupra acţiunilor SI şi gãsirea unor modalitãţi de a reduce impactul mesajelor strategice. De
asemenea, gãsirea unor strategii mai eficiente pentru discreditarea SI atât pe câmpul de luptã cât

37
http://revista22online.ro/70250012/statul-islamic-cum-functioneaza-cea-mai-bogata-organizatie-terorista-din-
lume.html, accesat 15.10.2017
16
şi în spaţiul virtual sunt imperios necesare, o colaborare mai intensã la nivel global fiind de
prisos în acest sens.

Comparativ cu bin Laden, liderul Statului Islamic, Abu Bakr al-Baghdadi, nu încearca sa
justifice în niciun fel in faţa lumii vărsarea de sânge. În contrast cu primele doua valuri, gruparea
ISIL pune accentul pe faptele de violenţă în detrimentul teologiei, acţionând ca o maşina de ucis
ce se alimentează cu sânge. Bărbăţi musulmani din ţările occidentale, precum şi membrii altor
grupări extremiste s-au alăturat ISIL deoarece sunt de părere că vor lua parte la o misiune ce
constă în reînvierea unui tip idealizat de califat şi că vor crea o comunitate caracterizată printr-o
identitate puternică. Motorul din spatele ISIL îl reprezintă gruparea al Qaeda din Irak, condusă
de Abu Masab al-Zarqawi, ucis de americani în 2006. Ambele grupări se bazează pe actiuni anti-
Shia, dezvoltând o ură viscerală împotriva minorităţilor în general. Atat Al-Zarqawi, cât si al-
Baghdadi consideră ca membrii Shia sunt necredincioşi, fiind coloana a cincea a lumii islamice
care trebuie să dispară. Profitand de ruptura Sunni-Shia din Irak, precum şi de războiul civil din
Siria, al-Baghadadi a construit o bază de sprijin pentru sunniţii rebeli. De asemenea, el a
restructurat reţeaua militară şi a cooptat ofiţeri cu experienţa din fosta armată a lui Saddam
Hussein, transformând astfel Statul Islamic într-o puternică forţă de luptă. Deocamdată, gruparea
ISIL şi-a concentrat lupta impotriva şitiilor şi nu pe "duşmanul îndepărtat", lupta împotriva
Statelor Unite şi a Europei nereprezentând o prioritate. Se pare ca ISIL nu deţine capacitatea de a
efectua atacuri complexe precum cel din 11 septembrie. În urmă cu câteva luni, chiar al-
Baghdadi a recunoscut ca organizaţia sa nu deţine echipamentul necesar pentru a-i ataca pe
americani acasă.38

Concluzii:

În cadrul unei societăţi libere, democratice, cetăţenii ar trebui să nu simtă nevoia de a se înarma
individual pentru a-şi asigura protecţia. Apărarea vieţii şi proprietăţii acestora ar trebui să
reprezinte, în mod normal, preocuparea statului. Însă în prezent lumea este ameninţată de o
insecuritate accentuată din cauza actelor de terorism care iau amploare în ultima perioadă, iar
statul nu mai face faţă.

Terorismul a impus chiar o regândire a conţinutului interesului naţional şi a modalităţilor

sale de promovare şi apărare, este de fapt o reactivare şi generalizare a realismului politic de tip
american. Terorismul a devenit şi un pretext al marilor puteri de a-şi disputa zonele de influenţă

38
http://www.ziare.com/international/statul-islamic/statul-islamic-rationamentul-dupa-care-actioneaza-gruparea-
extremista-1321115, accesat 21.10,2017
17
geopolitică.În ziua de azi marile puteri mereu incearcă să iși găsească un inamic cu care sa ducă
o luptă chiar și dacă această devine una fictivă , oricum rămîne o posibilitate pentru marile puteri
și corporații să urmărească un scop de cupiditate. Acest fapt sfidează toate explicaţiile, cu
excepţia uneia – aceea ca “războiul împotriva terorismului” este o fraudă, iar teroriştii în
urmărirea carora au murit mii de trupe occidentale au fost înarmaţi, finanţati, antrenaţi, echipaţi
şi reconstituiţi de către Vest drept scuză perpetuă pentru angajarea în agresiune globală, ocupaţie
si razboaie cu profituri imense atât ca bogăţie, cât şi ca putere geopolitica, dovadă fiind
numeroasele grupări teroriste existente la ora actuală, dintre care şi cele analizate mai sus Al-
Qaeda şi Statul Islamic care deţin o putere colosală, în a căror ,,mâini” la drept vorbind se află
securitatea internaţională la moment, iar pentru acest fapt considerăm că se fac vinovate şi marile
puteri ale lumii deoarece manipularea mediatică la care sunt supuși cetățenii marilor puteri este
rezultatul pe care îl urmăresc guvernanții acestor state. Care cu ajutorul acestor oameni susțin
niște idei foarte radicale .Încercarea de demascare a acelor evenimente care s-au produs deseori
se soldează cu decesul în condiții dubioase a celor care încearcă să dezvăluie marile enigma ale
secolului.
Procesul de globalizare pe de o parte amplifică mobilitatea şi posibilităţile de manifestare
a terorismului, pe de altă parte, acest fenomen creează o motivaţie nouă a solidarizării la scară
mondială a statelor democratice în procesul de combatere a acestui flagel. Terorismul actual este,
în opinia noastră, unul etnocratic, motivaţiile etnice prevalează celor religioase aduce în atenţia
lumii un alt profil al teroristului: ignorantul fanatic a fost înlocuit cu individul care reuşeşte o
sinteză între îndoctrinare, fanatism şi pregătirea ştiinţifică şi tehnica de vârf.

18