România şi debutul primei conflagraţii mondiale.

Perioada neutralităţii

Primul război mondial desfăşurat între anii 1914-1918 a însemnat punctul culminant în
confruntarea dintre marile puteri pentru dominaţia lumii; coaliţiile participante la conflagraţie
fiind responsabile pentru izbucnirea conflictului. Pretextul folosit pentu declanşarea războiului a
fost Atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914 care a dus la asasinarea moştenitorului tronului
Austro-Ungariei Franz Ferninand şi a soţiei sale. După o lună de la eveniment, Austro Ungaria
declară război Serbiei.
În acest context România era foarte importantă pentru ambele tabere. Drept consecinţă
Puterile Centrale şi Antanta încearcă atragerea ţării noastre în conflict.
La Consiliul de Coroană de la Sinaia (21 iulie /3 august 1914) se decide poziţia
României. Se hotărăşte: expectativa armată soluţie susţinută de I.I.C. Brătianu , membrii
Guvernului şi Alexandru Marghiloman. Regele Carol dorea intrarea în război de partea puterilor
centrale, idee susţinută şi de conservatorul P.P.Carp. În acest sens sunt interesante telegramele
dintre împăratul Carol al Austro-Ungariei şi regele Carol al României.

Neutralitatea României (1914-1916) S-a caracterizat printr-un climat politic foarte

agitat.
Cauze:
 Forţele politice propun soluţii diverse.
 Diplomaţii puterilor centrale şi ai Antantei încercau să atragă România de partea
lor;
 România trebuia să aleagă acea grupare ce putea să sprijine desăvârşirea unităţii
naţionale.

În schimbul unei neutralităţi binevoitoare Rusia a recunoscut drepturile României asupra

Transilvaniei şi Bucovinei. La 27 septembrie/10 octombrie 1914 Carol I a decedat, urmând la
tronul României Ferdinand I. I.I.C. Brătianu a avut negocieri secrete cu Antanta. Prin aceasta a
dorit să obţină garanţii pentru asigurarea independenţei indiferent de rezultatele războiului.
Curentul dominant în opinia publică românească era cel ce se pronunţa pentru intrarea în lupta de
partea Antantei. În acest sens au fost încheiate acorduri cu Rusia şi Italia. În sprijinul intrării în
război de partea Antantei se desfăşoară acţiuni diverse:
 propagandă în presă;
 demonstraţii;
 conferinţe;
 acţiuni ale: Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor romanilor; "Acţiunii Naţionale"
(condusă de N. Filipescu).

O serie de politicieni romani susţineau alianţa cu Puterile Centrale pornind de la pericolul

slav: Constantin Stere, P.P. Carp, Alexandru Marghiloman.
Mişcarea socialistă din România se opune participării la război. Situaţia economică în
perioada neutralităţii se înrăutăţeşte datorită:
 Reducerii volumului comerţului românesc prin închiderea strâmtorilor după intrarea
Turciei în război.
 Cheltuielilor necesare înzestrării armatei
 Intrării Bulgariei în război 1915.
 În vara anuui 1916 se fac presiuni crescânde asupra României din partea ambelor tabere
într-un moment de criză al Atantei pe front. Consecinţa acestor presiuni a fost faptul că la 4/17
august 1916 are loc semnarea de către România a convenţiei politice şi militare cu Antanta cu
caracter secret.

Convenţia politică prevedea:

 România să declare război Austro - Ungariei
 să se respecte integritatea teritoria a României
 recunoaşterea aspiraţiei legitime a României către unirea cu Transilvania şi
Bucovina;
 participarea României la conferinţa de pace în condiţii de egalitate cu celelalte
ţări semnatare.

Convenţia militară prevedea:

 România se obliga să intre în război la 15/28 august 1916 ;
 ajutorul militar al Antantei pentru România;
 aprovizionarea armatei romane cu muniţii şi armament (300 t/zilnic);
 desfăşurarea unor ample operaţiuni militare de către Antanta în sprijinul
României;
 Rusia trebuia să desfăşoare operatuni militare în Galatia şi Bucovina şi să
participe la apărarea Dobrogei în cazul atacării acesteia de către Bulgaria;
 trupele aliate de la Salonic să declanşeze o ofensivă pentru atragerea armatelor
Puterilor Centrale în zonă;
La 14/27 august 1916 s-a convocat Consiliul de Coroană de la Sinaia unde toţi
participanţii au fost de acord cu intrarea în război a României alături de Antanta; singurii
opozanţi au fost P.P. Carp şi Titu Maiorescu. În aceeaşi seară s-a înaintat declaraţia de război
către Austro-Ungaria de către ministrul Edgar Mavrocordat.