TEHNICI DE CONTRUCTIE A ZIDULUI DE

CARAMIDA LA ROMANI

Descoperirea vechilor matrite pentru prepararea teracotei

ornamentale pentru templele Italiei antice(di Vignale ,dei
Sassi Caduti) si examinarea materialului insusi ne ghideaza
sa credem ca caramizile ,placile de ceramica si teracota erau
facute din pamant in sabolane si uscate si arse printr-un
process putin diferit zileleor noastre .
zidarie de caramida la necroplele din Ostia
O importanta descoperire este facuta de prof.Della Seta si
usor de verificat prin examinarea directa a materialelor si
In afara de caramida erau mai folosite si tigelele
anume ca pana la timpul respective si in toata perioada
ceramice pentru acoperis atat sub forme curbate cat si
romana pozzolana a fost folosita impreuna cu argila
plate cu dimensiuni variind intre 38-77 cm in lungime si
,reducand materialul pentru caramizile arse ,alaturi de paie
28-56 in latime.In special in sec1 si 2 e.n. au fost folosite
ce legau caramizile uscate la soare.(Vitruvius).
pentru acoperisuri ca apoi sa fie transformate in caramizi
Vitruvius
prin taierea muchiilor si netezirea prin frecare cu bucati
( contemporan cu Iulius Cesar si Octavianus )in De
de piatra.Folosirea de tegule fractae (cu baza 15x15x20.
Archiectura nu da multa informatie in ceea ce priveste
fabricarea caramizii.El scrie doar ca se foloseau lateres(-
Ca particularitate a studiului caramizilor si tiglei
caramizi uscate la soare)si lateres cotisau testacei care erau
observam faptul ca fiecare bucata gasita avea o marca ce
arse.Nu da o lisata a multiplelor tipuri ce erau atunci in
idica sursa de provenienta de unde provenea argila si
folosinta sau dimensiunile lor. Aminteste de lydium
locul si data unde au fost prelucratae tiglele ceramice
-caramida de un picior jumate-un picior;tetradoron –patru
taiate.Acest lucru provine din faptul ca materialul
palme si pentadoron 5 palme.Este evident dupa numele lor
ruinelor romane era refolosit in constructii .Din timpul
ca tehnica folosirii caramizii in constructie la romani a fost
lui Claudius si urmand in secolele urmatoare caramizile
influentata mult de greci dar geniul tehnici lor a introdus o
triunghiulare(baterculi besales) au fost foarte folosite.Ele
multime de forme si marimi.O forma a caramizii mult
erau obtinute taind pe diagonala caramida inainte de
regasita in vestigiile romane este cea de prisma cu baza
ardere.Astfel dintr-o caramida cu dimensiunile de
tringhi sau mai precis caramida taiata pe diagonala (regasita
20x20X30cm.taiata pe diagonala laturii mari se obtine o
la constructiile din vreme lui Claudius 41-54 e.n.0).Avand
prisma triunghilara.
in vedere perioada respective depaseste epoca lui Vitruvius
e posibil ca acesta sa nu fii mentionat acest tip sau sa se fii
Caramida era considerat un material mai putin nobil
referit la el sub numele de semilateres.Termenul de laterculi
decat piatra si marmora astfel majoritatea constructiilor
besales acesta il foloseste pentru a descrie caramida de 8
civile fara pretentii erau executate cu ea.La inceput a fost
inci si doua treimi de picior.Cert este ca ea este folosita mult
folosita caramida uscata la soare dar inundatiile frecvente
in epoca in diverse forme si marimi.
ale Romei de catre raul Tibru a obligat la folosirea celei
arse.Imparatul Augustus se mandrea ca mostenit o Roma
de carmida si a transformat-o in marmora.Oricum
vestigiile de la Pompei demonstreaza cat de mult
folosita era caramida atat la structura cat si in decoratie .
ZIDUL ROMAN interior Domus Tiberiana-Platin

Pana la sfarsitul secolului I i.e.n. traditia etrusca si elenistica

a dus la inchiderea zidului de caramida cu paramente de
piatra sau alt material ,tehnica specifica civilizatiei
romane.Marea grosime a acestor ziduri a facut posibila
executarea lor rapida si o economie de material.Daca
mesterii contructori cladeau cu grija suprafetele exterioare
de zidarie de caarmida pentru a forma suportul, muncitorii
de rand carau umplutura de caementum, un conglomerat
format din liant de mortar si pietre rugoase .Alaturi de acest
exemplu mai erau folosite diverse tehnici de zidarie mai Castro Pretorio
putin groase ,numai de caramida si pereti din zidarie mixta
ca si cei din caramida placati cu piatra.
Ramasitele contructiilor epocii premergatoare lui Augustus
sunt primele exemple ale tipului de zidarie cu caementum.

Un alt exemplu de zid este structura testacea .Doua ziduri

subtiri de caramizi sparte ale caror suprafetele exterioare
sunt netezite prin taierea colturilor iesite ale acestora.Miezul
zidului este umplut cu caementum fara randuri transversale
de caramida.Exemplu in acest caz este mormantul lui
Platorini din perioada republicana present acum la Muzeul
National din Roma.Deschiderile sunt bordate cu caramida
ca si unghirile dintre pereti.
Sub Tiberius (14-37 e.n.) aceasta tehnica de constructie
apare intr-o forma imbunatatita, cele doua fete ale peretelui
sunt legate una de alta la o distanta de 5 pana la 17 randuri
de caramida –teradoron sau pentadoron.Exemple de acest
fel intalnim la Roma in Domus Tiberiana pe Palatin si pe
zidurile de la Castro Pretorio ce este la randul sau unul din
primele exemple de zidarie de caramida decorative
cornisa ,ochiuri in zidarie si braie.
\ fetele exteriore ce ascund nucleul de ciment sunt facute
Castro Pretorio
Zidurile de exterior sunt cel mai des construite din
carmizile triunghiulare cu partea ascutita spre interior
facnd o legatura excelenta cu nucleul de caementum care
era strabatut la intervale regulate de raduri orizontale si
de carmizi mari sau placi de-a lungul
grosimii sale.Acest tip a inceput in timplu lui Claudius si
s-a raspandit peste tot datorita legaturii mai bune intre
nucleu si parti dar si datorita uniformitatii sale pe fatada
O alta structura de zidarie este cea numita opus
reticulatum in care caramida joaca un rol mai mic.Aici
din mici blocuri de tuf asezate la 45 de grade fata de
verticala .La intervale sunt inramate de randuri de
caramida cat si la colturi .Cornisele, arhitravele, arcurile
sunt facute tot din caramida.

Acest tip apare in timpul lui Sulla (138-781.e.n.)cat si

pana la Hadrian(117-138e.n.)dupa care dispare.Acest tip
de zid a fost aproape tot timpul cu decoratie arhitecturala
din piatra taiata si stucatura.Ca marturie stau diversele
morminte din timpul lui Claudius de la Ostia

interior nercropola Ostia
Trecand la un alt tip de zidarie intalnim pe cel numit opus
mixtum.El este compus din fasii alternate de carmida si
piatra si apare dupa perioada lui Hadrian,se dezvolta mult in
epoca lui Constantin .
Un alt tip este cel numit opus spicatum compus din
caramida si piatra neprelucrata ,tip foarte comun in Nordul
Italiei
ARCELE ROMANE
Arcele din caramida erau in general construite din
bipedales sin caramizi de dimensiuni mari 2 picioare .
In acea perioada pentru a obtine o executare perfecta si
rosturi de mortar uniforme pe toata suprafata arcului erau
folosite carmizi cuneiforme sau sub forma de pana ca la
Colosseum.
Colosseum
La arce de dimensiuni mari sau cu incarcaturi grele se
adopta tehnica arcului dublu concentric ce permitea o
ajustare mai regulata a mesei de zidului.
Exemple caracteristice sunt regasite la Pantheon si la
basilica lui Maxentiu.
basilica lui Maxentiu
basilica lui Maxentiu
Cel mai des sunt intalnite arcele cu constructii
mixte:caramizi la fata si beton la interior.Aici nucleul de
beton are la intervale bipedales si sesquipedales in
randurile orizontale dispuse radial ce leaga impreuna cele
doua fete exterioare.ale arcului; poate in completare
existau si alte arce in interiorul nucleului , prinse intre ele
de bucati mai mari de carmida ,foramand o retea de
copartimente de caramida in care era turnat caementum.
In aceasta maniera fortele interioare erau distribuite sub
curba de presiune fixata.
Unul dintre exemplele acestui tip de constructie este cel
al arcelor claudiene pe dealul Caelian la Roma.
O a alta utilizare a caramizii poate fii mentionata ca un
motiv roman architectural sunt osaturile subtiri sau
arhitravele combinate cu reliefuri semicirculare sau cu
arce semicirculare incorporate in zid pentru a concentra
eforturile catre anumite puncte in fundatie sau pentru a
obtine o masa mai uniforma si mai rezistenta de zid.

termele lui Caracala

BOLTILE ROMANE

Boltile reprezinta elementul specific al arhitecturii

romane.Cramida are un rol importanta in constructia lor
datorita multiplelor aplicatii ingenioase.
Constructia lor ad epins foarte mult e tipul de caemntum ce
se potrivea foarte bine acestui tip de spatiu.Usurintei
,economiei si rapiditatii acestei tehnici i se opuneaualte
neajunsuri aparute din necesitatea de a folosii suporti
puternici in timpul constructiei si din pericolele datorate
celei mai usoare instabilitati a fundatiei.Oricum
constructorii prin dezvoltarea tehnicilor lor au urmarit sa
inlature aceste neajunsuri.

Una dintre cele mai obisnuite tehnici era eliminarea

esafodajului complicat de lemn care trebuia sa formeze un
support continuu tinut de puternice ancorari.El consta dintr-
o bolta sau casete de caramida asezate drept,alternanad din
cand in cand cu caramida asezata pe cant;erau legate cu
mortar cu priza rapida ca sa formeze un sablon ,ce inainte
de a se da forma boltei sustinea stratul de beton de care a
fost odata prins.
Primul exemplu este Closseumul alaturi de Villa lui Hadrian
de la Tivoli si termele lui Caracala

termele lui Caracala

 dezvoltarea graduala a acestui principiu de nervuri
diagonale cu o ingenioasa dispunere a caramizilorla arcul
lui Janus Quadifons in palatul lui Septimius Sever de pe
Palatin,in termele lui Diocletian .
Alte exemple de interes particular pot fii gasite in casele de
la Ostia ce erau uneori construite dintr-un rand dublu de
caramizi pentru a le asigura o mai buna rezistenta la
greutatate mare a betonului de pe ele.

O alta tehnica pentru a usura masa de beton a boltii si in

consecinta diminuare eforturilor catre piloni a fost insertia
de amphorae de teracota sau cani de vin in special la
boltile incrucisate uneori asezate neregulat.(termele
Stabiana din Pompei si multe alte exemple din per.3,4 e.n.)

termele lui
Diocletian

Cu timpul aceste nervuri ca cele de la Villa dei Sette

Bassi vor anticipa boltile incrucisate lombarde.

Aceste nervuri in care vom vedea germenele conceptiei

ce a gasit dezvoltare maxima si aplicare perfecta pe
cupolele Renasterii si ale epocilor successive

In final putem nota printre altele doua tipuri particulare

de folosire a caramizii.

Pavimentele care erau in general facute ori din placi

ceramice sau bucati mici de caramida puse pe muchie si
termele Stabiana din Pompei suprafata peretilor bailor publice(laconicumsi
calidarium) erau construite din caramizi tesute cu goluri
intre ele de 8X13X33cm ca dimensiune ce permitea
O alta noutate introdusa in legatura cu boltile de caramida circulatia fumului si a aerului fierbinte .Acest sistem
in ceea ce priveste principiile contructive a fost ingenios foarte raspandit de incalzire a fost gasit la
subdivizarea boltilor si cupoleleor in arce portante de Pompei dar mai inainte folosit la Termele lui Cracala si
caramida cu umpluturi intermediare.Scheletul portant era Diocletian.
compus din coaste de carmida de-a lungul liniilor
transversale ale boltii si de-a lungul diagonalelor sau de-a
lungul meridianelor cupolei ;in acest fel dirijand eforturile
si concentrandu-le catre puncte mei rezistente ale
pilonilor.Dispunerea acestor coaste in bolta sunt extrem de
variate si imbunatatesc treptat cu progresul conceptului
static al constructiei.De la simplele semicercuri de carmida
ale boltilor bombate ,de la boltile incrucisate rudimentar
,primul exemplu de evolutie este Colosseum –ul vedem

Termele lui Cracala
CARAMIDA IN DECORATIE
Caramida a fost folosita in decoratia exterioara in general la
constructiile nepretentioase si la casele oamenilor din patura
de mijloc.Din acest motiv vstigii ale acesteia nu prea au
ramas datorita neimportantei prea mari a caldirilor.
Analiza aceteia s-a facut pe mormintele din imprejurimile
Romei ,a edificiilor din Pompei si escavarilor de la Ostia,
analiza ce a dovedit utilizarea caramizii cat si a teracotei in
decoratie.
In acelasi timp cu arhitectura monumentala impusa de
temple si edificii publice somptuase acoperite cu bogate
decoratii de piatra si marmora s-a dezvoltat o adevarata
arhitectura in caramida si teracota.
In case ,pravalii,magazine si edificii sepulcturale caramida a
fost folosita pentru palacrea artistica a peretilor in tratarea
corniselor ,frizelor,etc.si adeseori cu caramizi speciale taiate
in ovoli ,dentili.plamete ,etc.
Efectul policromiei e folosit des; cu ajutorul tonurilor de
galben,rosu si maro ale caramizilor.(Amfitetru Castrense)se
creau suparafete deosebit de pitorestiMai frecvent uramand
o metoda exacta decorativ ,schema cromatica urmeza
punerea in evidenta a volumelor in general ordinele
arhitecturala sunt tratate cu caramizi de culori deschise si
se proiecteaza pe plinul peretelui de culoare inchisa si
viceversa. Deseori friza iese in evidenta datorita
galbenului caramizii in contrast cu maroniul rosiatic al
arhitravei si cornisei.
Frecvent este insa folosita teracota modelata special cu
vadit simt artistic da o frumusete particulara si energie
intregiului organism arhitectural
Judecand dupa ruinele ramase se poate spune ca folosirea
caramizii arse se extinde repede inspre finalul
Republicii .In perioada primilor imparati tehnica
caramizii e caracterizata de regularitate si o mare atentie
in executie ; rosturile de mortar sunt foarte inguste nu
depasesc 2,3 milimetri chiar si argila este de foarte buna
caliatate ,arasa bine si foarte dura.
In secolele I si II e.n. incep sa apaar diverse defecte in
zidaria de carmida care incet incet se maresc. Rosturile
de mortar cresc in grosime ,randurile devin neregulate si
paramentele prezinta caramizi de toate
dimensiunile.Acest lucru se datoreaza si faptului ca
adeseori se reconstruia cu caramizile din ruine si implica
executia fara acuratete.
Decoratia a urmat cursul general al artei Romane
.Sobra ,eleganta si celemai pure linii in timpul Republicii
si in primii ani ai imperiului;devine din ce in ce mai
bogata si invadeaza toate suprafetele expuse ale peretului
pana in punctual de adevenii exuberanta dar pastreaza
puritatea formelor.Mai taziu cu declinul artei o regasim
comuna ,saraca ,deformata si aratand clar in ce scurt timp
a decazut arta care a adus atate capodopere lumii